Neamul Românesc, iulie 1909 (Anul 4, nr. 71-84)
1909-07-05 / nr. 73
NEAMUL ROMÂNESC 1173 cună, ca tot ce spune; sau a fost un șantaj ordinar, care se vede că a prins sau dosarul nenorocirii noastre și servește ca să ridice tirajul, ca număr «de sensație»,—toate lucruri foarte cinstite. * Un biet soldat, nu din România, ferească Dumnezeu, ci dintr’un trib african, a reclamat toată iarna și primăvara contra mîncării proaste din cazarmă , a fost trimis la închisoare, ca nedisciplinat, desigur. A dus-o omul pănă cind numai «Salvarea» l-a putut ridica de unde căzuse. E dintr’un corp de trupă unde portretul lui Guza servește ca provocator de ris unor anumite persoane, unde d. colonel are două trăsuri cu banii regimentului și unde o lucrare, făcută în cazarmă, cu material pe degeaba, e socotită de 5-6 ori valoarea ei. * Intre «marile» ziare zilnice lupta se dă acum așa: cine să dea mai multe premii cetitorilor? Recunosc ele singure că altfel nu pot cuceri publicul decît ademenindu-1 cu făgăduieli de ciștiguri. E păcat că tocmai «Minerva», al cărui trecut ne îndemna să nădăjduim altceva, a venit cu reclama asta de bilciu. Și cred că e păcat și de «Universul», care n’ar fi trebuit să se coboare pănă aici. Ar fi putut primi lupta și ar fi cîștigat intîietatea pe alt teren, al cărui început l-a făcut și care i-ar fi adus altceva decît perspectiva de a i se cumpăra numai bonurile. Adecă de ce nu se vînd numai «bonurile de premii», fără ziar? — M. S. Olteanu. Craiova. în seara zilei de 20 Iunie, in grădina Băilor Comerciale din localitate s’a dat, de către societatea «Junimea», o serbare la care a asistat un public numeros, tineret comercial român în special, cit și ofițeri, funcționari, etc. Programul, alcătuit românește, din comedia «cuconu’ Leonida, de Caragiale, monoloage, recitări și dansuri naționale. Dar cea mai însemnată parte a fost conferința cu care s’a și deschis serbarea, ținută de d. C. Băgețel, vorbind în mod entusiast de viața genialului poet Eminescu, arătînd pe scurt amărăciunile îndurate de poetul filosof intr’o societate ce nu-1 putea pricepe și de-asupra cărei plutia genialitatea sa. De asemenea au fost bine recitările din scrisoarea treia a lui Eminescu, biciuind moravurile sociale ale politicei decăzute , au fost recitate de tînărul naționalist Tudor Ionescu cu simț și însuflețire. Organisatorii au fost viu aplaudați, ca și comicul Gomăneanu. Musica Regimentului 19 Caracal a distrat publicul cu arii naționale. Apoi s’a dansat pănă la oarele două și jumătate. — Ion. Iași. Duminecă 21 Iunie, unul din cei mai bătrîni musicanți ai Iașului, Gheorghe Borteanu, tovarășul răposatului Barbu Lăutaru, și-a sărbătorit, printr-un concert românesc, cinzeci de ani de cînd «desfătează pe ieșeni». Borteanu e unul din cei mai populari lăutari ai Iașului. Repertoriul Concertului fiind compus însă numai din cîntece vechi românești, ca : «Marșul lui Guza-Vodă» și «Deșteaptă-te Romîne», a asistat foarte puțină lume din elita intelectuală. Abia s’au putut observa două persoane, d. dr. Gh. Bogdan, rectorul Universității, și d. A. D. Xenopol. De cealaltă «aristocrație», a banului, nici nu mai vorbim. Nu era nimeni. Și bietul Borteanu a cîntat așa de frumos și de înduioșător ! Te simțiai