Neamul Românesc, noiembrie 1921 (Anul 16, nr. 250-274)
1921-11-22 / nr. 267
AIUL Al XVI-l«a »-1 »67. abonamentul P» on an în țară. 160 iai P» șase luni . . 80 » P# trei luni ... 40 » ^»ntin străinătate dublu. 5<1 RAM EXEMPCAPII. Foaia Partidului Naționalist-Democrat mPT îi REDACTIA *2^ ADMINISTRA Apare zilnic Director: N. IORGA redacția S8» Domnița Ao&stații ADMINISTRAȚII SSr.*A» Ltjwewit}-, N*n s.r i * t PĂRERI RUSEȘTI In frumoasa revistă L’Europa Orientale, a «Institutului pentru studiul Europai orientale» din Roma, un învățat rus, d. Schmaurgov, ajută să reabiliteze tot trecutul rusesc față de vecini și de lumea întreagă prin teoria pe care cred folositor »’o expun alei. Pentru d sa Statul rus nu a vinovat cu nimic în imensa lui expansiune. Cine s’a întins n’a fost Imperiul, ci poporul rusesc el însuși. Acest popor trăiește în sate fiertfe, care nu sunt decît porțiuni oarecare ale imensului deșert. Din toata părțile dușmanii îl pîndeau și-l atacau. Ca să se apere a trebuit săi distrugă și să li anexeze țerile. Iar Statul a venit, a trebuit să vie ca să constate și ca să asigure. Intru aceasta el s’a găsit pretutindeni civilisator. Și, cum pretutindeni a fost chemat de nații ce se luptau intre ele, încă un argument vine să-l despovăreze. De altfel, dacă e vinovat el, de ce nu n’ar aduce aceiași învinuire Imperiului roman? Că Rușii n’au fost atacați de pretutindeni, că răspingerea atacului prin anexiune nu poate fi o dogmă, că între străzile, liniile ferate și bisericile acoperite cu plăci aurite ale Țarilor și superba operă a Romei nu poate fi nicio asemănare, aceasta o știe toată lumea și deci se poate dispensa s’o spuie d. Sehmourgon. Oricum, e bine să se cunoască ideologia cu care ar fi și se reconstituie Rusia care a fost. N. IORQA Convingeri, caracteri și trădări Socialiștii au suferit o noua trădare. De data asta, însă, din partea unui om obișnuit cu așa ceva, D. N. Lupu-Kostaki a devenit—ori a redevenit, pentru a mai redeveni in viitor și altceva ?— averescan și a și fost numit într'o funcțiune innaltă. Un lanț întreg de fapte logice, un lanț întreg de manifestări ale forței morale care se chiamă caracter poate fi admirat în această dramă sau comedie („tot aiaeu, ar zice cu drept cuvînt d. Mateescu Chese). Socialiștii au crezut in convertirea sinceră a d-lui Lupu Kostaki. Altfel nu l-ar fi primit, nu i-ar fi dat loc de fruntaș—ca «intelectual» —, nu i-ar fi susținut candidatura la alegeri. Probabil, li se părea nelogic să ji bănuiască in apropierea de Ifä&ei a noului patriot averest&í~cam, o simplă și lamentabilă—ca și a altora, deputați sau nu,—încercare, imposibilă și ridiculă, de a da o... explicare și o... justificare a «atitudinii» avute in timpul războiului. Și d. Stere a încercat-o și alți eroi ai «convingerilor». Anume d. Lupu Kostaki voia sa spuie, cind îl aștepta Curtea Marțială, că a fost așa de... demn—ca și ceilalți tovarăși ai săi — față de Nemți, pentru că d-sa era*, socialist! Era socialist — și luptă pentru întronarea reacțiunii prusace, dacă nu în toată Europa, măcar în țara pe care o numia așa. Era internaționalist— și servia interesele castei celei mai șoviniste și mai militariste pe care a cunoscut-o pămîntul. Acum a devenit—ori a redevenit?—credincios al ideilor naționale. Desigur că e mîndru de trecutul său recent—ca și d. Stere, ireductibilul naționalist—cînd era vorba numai de Basarabia,—ireductibilul democrat—cînd nu era vorba de Prusia pornită la cucerirea și robirea lumii și cînd nu era vorba (până la 1914) nici de partidul liberal de la noi, de care s-a desfăcut, după douăzeci de ani, nu faptul că era partidul oligarhiei, ci că s’a întîmplat ca el să meargă împotriva Germaniei și a Austriei. Iar patrioticul și democraticul partid fără ciur la poartă al stelei negre îl primește și pe d sa — așa cum anul trecut înscrisese din oficiu și pe d. Stere,— și îl răsplătește. Adecă îi răsplătește: patriotismul, socialismul, internaționalismul, răsplătește pe democrat și pe instrumentul reacționarismului prusac, pe revoluționarul— gata-gata a deveni comunist (dacă nu o fi fost !)—și pe slujitorul militarismului german și al actualei «ordini» românești, pe... eroul și martirul «convingerilor» și al caracterului și pe oportunistul care se poate coborî atuncit îi trebuie cuiva, azi mai ales, pentru a deveni averescan. Căci pe toți aceștia li represintă, rînd pe rînd sau în același timp, și sînt gata a-i represinta in orice moment, oamenii din această categorie. A. M. Federația Statelor răsăritene ale Europei Emigranții Ucrainei, Rusiei albe, Prusiei și Letoniei caută să creeze o Federație a popoarelor din Răsăritul Europei, atît pentru a-și salva independența cît și pentru a combate bolșevismul. Cu aoest scop a fo3t «m va cat un congres constitutiv la P.aga mbhcteca&ASTX m VIAȚA COOPERATIVA In cronica precedentă arătam vara ideia lui Owen de a înlătura £ cîștigul oriunde nu provine din o munci productivă rămăsese vie în memoria lucrătorilor englesi. Ca urmare, problema oa se punea modeștilor lucrători era : ca prin mascele lor să constituie întreprinderi economice pe pnt propriu, din oara însă o*și gal la capital să fie extipus. A pune astfel problema și a o resolva însemna a înlătura tocmai causa conflictului ftasshi« între capital și muncă. Pentru a da o asfel de soluți a probemei trebuia însă găsi mijipoul ca lucrătorii să devie proprietarii capitalurilor de care vor avea nevoie în întreprinderile ci vor forma. Da acea izvorul acestor mijoaca nu putea fi găsit dacît ln singurul lor venit, care era salariul. Dar cum să poată pune ceva da o parte din strictul necesar, cînd acesta de abia se ajungea să-și tragă viața da azi pa mîne ! Aici era taina de descoperit. Trecînd prin elite, frăimîntări și nevoi în țara lor, ascultînd luminile multora, sfătuindu se între ei, acești lucrători nu puteau treca cu vederea o samă de fenomene economice cei întîiaiau zilnic petrecîndu-se în jurul lor. Intra altele nu puteau să nu observe cum patronii lor ajunseseră la bogății miraculoase, plecând da la sărăcie. Dar prin ce mijloc ? Prin ajutorul negoțului purtat da ei altă dată, oare le adusese mult bielșug și mare cîștig. A venit însă o zi cînd acești lucrători năcăjiți au trebuit să-și pună întrebarea și să răspundă, că acest imens cîștig cu era adea neguțătorilor decît de clienții lor, adecă tocmai de consumatori, din cari ei lucrătorii formau imensa majoritate. De aici idaia muncitorilor din Rochdale de a lucra astfel ca ei să devie cu toții propriii lor negustori, proprietari și capitaliști. Dar acești cuminți filosofi, ieșiți din frâmîntârire adinei ale vieții, nu puteau să nu înțeleagă că era o imposibilitate materială și morală, ca fiecare dintre ei, și cu toate acestea toți la rîndul lor, să devie negustor pe contul său individual. Au priceput ori aceasta nu era cu putință decât prin întovărășire- Au pătruns taina vieții sociale, că aici unul și cu Unul pot face cu mult mai mult ducit doi, după cum, În ordine materială, un corp compus (sarea de ex.), poate fi de un folos cu mult mai mare societății de alt fiecare element simplu în parte Oa niște oameni întregi ce erau, acești lucrători nu sau mulțămit numai cu observațiile ș oa ideile, ci au trecut la fapte, ca să experimenteze descoperirea lor. Și, atunci au înființat prima lor întreprindere economică, ce se compunea din o mică prăvălioară, deschisă numai cîteva ceasuri pe săptămînă. Au pus atîta marfă în această prăvălie, cită au putut să cumpere pe bani gata, căci predtul era exclus din programul lor. Iar, după săptămîni și luni de economie, cei douăzeci și opt de fondatori ai cooperativei n’au putut strînge un capital mai mare de 700 de lei, cu care ei au început negoțul lor-Resultate!« acestei experiențe sociale au întrecut lioste așteptările. In puțni ani numărul societarilor și al afacerilor a crescut in așa măsură. Incit înființarea de astfel de cooperative s'auetras cu încetul, pe tot pămîntul Angliei. Astăzi găsim în Argila, un număr de peste patru milioane de cetățeni organișați în cooperative de consum, cea ce îndeamnă «am jumătate din populația ei. Această mulțime de consumatori este aprovizionată de două centrala într’aderar cooperative, arm ajutorul a o mie patru suta de societăți, avînd magaaine cu tot felul de mărfuri, fabrici și culturi proprii. In 1917 aceste cooperative au diatribut mărfuri de aproape patru miliarde de lei, socotite pe cursul normal al lirei, ceia ca cu valuta de azi ar represinta aproape optzeci de miliarde de lei. Celelalte țări industriale urmează pe aceiași cale, în măsura desvoltării lor și a pregătirii cetățenilor respectivi. Dar fără îndoială că este la socul ei să ne punem întrebarea: care este secretul reușitei acestei admirabile experiențe sociale ? După noi secretul se rezumă în următoarele cuvinte: respectarea cu simțanie a programului pionerlor din Rochdale. Acest program constă din respectarea a trei principii: a) vînzarea pa prețul zilei; b) vînzarea pe bani gata și c) repartisarea beneficiului resultat, nu în raport cu capitalul, ci în raport cu cumpărăturile făcute, adecă cu trebuințele satisfăcuta Din acest program reiese clar: capitalul nu iea parte la beneficiu». El sau nu primește nicio remunerație, sau o dobîndă fixă, ca orice capital împrumutat. Ca urmare, în toata întreprinderile cooperativa unde acest ultim principiu este raspectat, conflictul între capital și muncă este evitat. Dar respectarea cu stricteță a unor asemenea principii n’ar fi fost cu putință decît dublată da acțiune culturală, și deci socială, în sinul fiecărei cooperative și pe de-asupra lor. N’am putea credem terminată mai bine seria de cronici privind începuturile și organisația în linii generate, a cooperații de consum In alte țări, daoit U constatarea. In nicio țară, afară de Buda, Ungaria și Romania, nu găsim prezența ajutorului sau intervenției Statului in cooperativele de consum. Cooperator, de mult l’ar fi văzut să-l ducă unda merge acum. Partidul și șeful său l-au socotit, însă, totdeauna demn de «i. - au scăpat de Curtea Marțială, l-au recunoscut ca fruntaș, l-au făcut «deputat» în vremea domniei lor — din grația Puterilor Centrale o clipă biruitoare. Ce exemplu mai strălucit s’ar putea da pentru a învedera m și b na infecta putreziciune a politicianismului fanariot, care merge la Iași și, solemn și grav, înșirind banalități și mase împuse, își oferă ferli serviciile de «salvator» cu apucături da «pînecredincios pe treptele Tronului»? Nu știm dacă «domnul» Stoian mai sfruntaș merghilomanist, știm însă că, dacă nu interveni ® parchetul, niciun motiv nu n-ar fi putut găsi pentru ca ilustrului.. financiar să i se ceară să părăsească prea patrioticul »sttid de ordine ai unora dintre «salvatorii țarii». 7. «Cooperația este o încercare serioasă de a înașăra Idealul cu Egalai». Statul și cooperația Cooperația devine un mijloc de înlăturare a conflictului între capital și muncă Putreiaiil plitician sailii Sînt prea apropiate de noi timpurile primei neutralități pentru a nu nu mai aduce aminte — deși atîția vor să uite sau să facă a se uita — numele celor cari erau plătiți de dușmanul care ne aștepta pentru a facerea în stil mare opera de corupție printre noi. Unul a dus bani nemțești printre studenți și a fost atunci pedepsit de baroul de Ilfov, faimosul «domn» Stoian Băncuță, fruntiș al partidului marghiiomanist. «Domnu » Stoian mai era celebru și pantru afaceri ears Rnnîiregti, Marți, 22 Novembre 1921 Im la msipii Asistăm la ultimele zvîrcoliri ale unui partid bolnav, a cărui cangrenă a cuprins întreg organismul. Da acum diagnosticul medicului arată lămurit că partidul bolnav și complect cangrenat nu mai poate fi salvat. Orice intervenție chirurgicală ar mai veni, oricîte mătănii ar face prea cucernicul părinte Imbroane. Partidul muribund va trece, în curînd, în necunoscut. Și la păpâtîiul răposatului acum au început să vie moștenitorii. Fiecare își laudă meritele, fiecare își bate pieptul, arătînd că inima de Roman nu-l lasă să stea cu mîinie în sîo. Maica noastră a tuturora nu ii poate refusa. Acum au început planurile de căpătuieli. Și la tîrgul acesta improvisat, împestrițat cu fel de fel de mostre, se pun la cale interesele țerii. Mulți sînt curioși să știe ce partid trebuie să vie la putere, care este cel mai indicat. Noi nu vom face preziceri, vom spune însă sus și tare că țara are acum nevoie de minți luminate, de brațe oțosite,de inimi românești și suflete cinstite de oameni, cari să umble cu grijă în jurul hasaalei țerii, să știe a o umple, fără a despoia cetățenii, să dea căi de comunicație bune, să facă a înfiori agricultura, sa intensifice industria, să dea libertate deplină comerțului și mai presus de toate să ajute cultură, care a fost aproape sugrumată supt actualul rrgm. Ne-am saturat de demagogism, de grimbașuri de bîlciu, vrem mancă adevărată și cinste neprihănită. Iar, acolo unde rana a cangrenată, fierm roșu să curățe. Noi, cetățenii, cerem deci partidul muncii și al dreptății. I. Ștefănescu-Gruiu. Buletinul Zilei Știri tei radlcaraas Dinsfincții francese pentru Englesi Sîmbătă după masa, în sala cea mare a amfiteatrului de la Sorbona, Rudyard Kipling și Sir James Frazier au primit titlul de doctori «honoris causa» ai Universității din Paris. Președintele republican, d. Millerani, a prezidat ceremonia. Rectorul Universității, d. Appell, a salutat în sir James Frazier pe ilustrul savant ale cărui lucrări de antropologie filosofică și mitologie comparată, au produs o revoluție profundă în ideile specialiștilor, iar în Richyard Kipling a salutat pe autorul pe care Chevrillon îi numia mu*msMm&ii&sH în 1901 «poetul profet», profesorul energiei anglo saxone, pe acela care în marea criză a fost prietenul Franciei, șampionul dreptului și dreptății și căruia un fiu i a murit pentru Franța. Anglia se deformează Amiralitatea britanică a luat măsuri urgente pentru a suspenda construirea celor patru noi vise mari de războiu, ale căror lucrări prel minare începuseră de pe acum. In modul acesta Guvernul dă indicii de acceptarea principiilor propuse în programul american pentru desamare. Este hotărît însă, că în pasul cînd propunerile americane nu ar fi adoptate, construcția acestor vase va fi reluat fără amînare. Rusia nu va achita decît parte din datorii O delegație rusă la Praga ,a publicat de entiad o declarație a lui Litvinov, prin care se anunță că Rusia nu poate plăti decît o parte din datoriile dinnainte de răsboiu , iar chestia trebuie să fie adusă în discuția unei conferințe internaționale, deoarece Guvernul sovietic nu se poate încărca cu niciun fel de obligații, vechi sau noi, fără ca să găsească mai întîiu mijloacele de plată. Știri diferite Un act de pietate Azî, în bisericuța Mihai- Vodă a avut loc prăznuirea obișnuită a Eroului și Martirului unității naționale. Au vorbit Mitropoliții Pimen și Nicolae și generalul Leonte. La 23 Novembre se întrunește la München comisiunea internațională dunăreană, supt pr a idenția represintantului italian. Guvernul ungar prepară publicarea tuturor documentelor privitoare la ultima aventură a lui Carol de Habsburg, în care probează că Ungaria a epuizat toate poilitațile spre a împiedeca reîntoarcerea lui Carol în Ungaria. Procurorul general al Irlandei Brown, adversarul politicei guvernamentale în chestia Ușierului, a demisionat. In cercurile Parlamentare ale Londrei se presupune că Glomera comunelor va fi disolvată în curînd. Mîne, 22 Novembre, se deschhid cursurile Universității libere la Fundația universitară Carol I iu. Programul toamnei acesteia, interesant și bine alcătuit, conține subiecte ca: Mihail Kogălniceanu, despre care va vorbi profesorul Cartojin, Pastile Aliasandri, despre care Va vorbi d. M. Dragomirescn, apoi despre Pictura nouă la noi și în Occident de d. Teaien ComiscR, despre «Unirea Ardealului» d. Milicî Popovici, a Bucovinei, d. I. Nistor, a Basarabiei d. Inculeț, iar despre cons«cițele internaționale ale acestui act d. I. G. Duca. Se vor mai trata sobete de filosofie, știință și literatură de către d-nii Traian Lalăscu,"Ți*țaica, Hurmuzescu, etc. Liga Culturală, ssrția Buiurești, roagă pe membrii săi să binevoiaesă a sa întruni în 4dunara generală Duminecă, 27 Novembre, oarele 3 da. In ivosluit L'gai, Strada Banul Mărăcine, i&*l 1«