Neamul Românesc, noiembrie 1921 (Anul 16, nr. 250-274)

1921-11-22 / nr. 267

AIUL Al XVI-l«a »-1 »67. abonamentul P» on an în țară. 160 iai P» ș­ase luni . . 80 » P# trei luni ... 40 » ^»ntin străinătate dublu. 5<1 RAM EXEMPCAPI­I. Foaia Partidului Naționalist-Democrat mPT­ îi­­ REDACTIA *2^ ADMINISTRA Apare zilnic Director: N. IORGA redacția S8» Domnița Ao&sta­ți­­i ADMINISTRAȚII SSr.*A» Ltjwewit}-, N*n s.r i * t PĂRERI RUSEȘTI In frumoasa revistă L’Eu­­ropa Orientale, a «Institu­tului pentru studiul Euro­pai orientale» din­ Roma, un învățat rus, d. Schmaurgov, ajută să reabiliteze tot tre­­cutul rusesc față de vecini și de lumea întreagă prin teoria pe care cred folositor »’o expun alei. Pentru d sa Statul rus nu a vinovat cu nimic în imensa lui expansiune. Cine s’a în­tins n’a fost Imperiul, ci poporul rusesc el însuși. A­­cest popor trăiește în sate fi­ertfe, care nu sunt decît porțiuni oarecare ale imen­sului deșert. Din toata păr­țile dușmanii îl pîndeau și-l atacau. Ca să se apere a trebuit săi distrugă și să li anexeze țerile. Iar Statul a venit, a trebuit să vie ca să constate și ca să asigure. Intru aceasta el s’a găsit pre­tutindeni civilisator. Și, cum pretutindeni a fost chemat de nații ce se luptau intre ele, încă un argument vine să-l despovăreze. De altfel, dacă e vinovat el, de ce nu n’ar aduce aceiași învinuire Imperiului roman? Că Rușii n’au fost atacați de pretutindeni, că răspin­­gerea atacului prin anexiu­ne nu poate fi o dogmă, că între străzile, liniile ferate și bisericile acoperite cu plăci aurite ale Țarilor și superba operă a Romei nu poate fi nicio asemănare, aceasta o știe toată lumea și deci se poate dispensa s’o spuie d. Sehmourgon. Oricum, e bine să se cu­noască ideologia cu care ar fi și se reconstituie Rusia care a fost. N. IORQA Convingeri, caracteri și trădări Socialiștii au suferit o noua trădare. De data asta, însă, din partea unui om obișnuit cu așa ceva, D. N. Lupu-Kostaki a de­venit—ori a redevenit, pen­tru a mai redeveni in vii­tor și altceva ?— averescan și a și fost numit într'o funcțiune innaltă. Un lanț întreg de fapte logice, un lanț întreg de manifestări ale forței mo­rale care se chiamă carac­ter poate fi admirat în a­­ceastă dramă sau comedie („tot aiae­u, ar zice cu drept cuvînt d. Mateescu Chese). Socialiștii au crezut in convertirea sinceră a d-lui Lupu­ Kostaki. Altfel nu l-ar fi primit, nu i-ar fi dat loc de fruntaș—ca «intelectual»­ —, nu i-ar fi susținut can­didatura la alegeri. Proba­­bil, li se părea nelogic să ji­ bănuiască in apropierea de Ifä&ei a noului patriot averes­­t&í­~cam­, o simplă și lamenta­bilă—ca și a altora, depu­tați sau nu,—încercare, im­posibilă și ridiculă, de a da o... explicare și o... jus­tificare a «atitudinii» avute in timpul războiului. Și d. Stere a încercat-o și alți eroi ai «convingerilor». Anume d. Lupu­ Kostaki voia sa spuie, cind îl aș­­­­tepta Curtea Marțială, că a fost așa de... demn—ca și ceilalți tovarăși ai săi — față de Nemți, pentru că d-sa era*, socialist! Era socialist — și luptă pentru întronarea reacțiu­­nii prusace, dacă nu în toată Europa, măcar în țara pe care o numia a­șa. Era internaționalist— și­­ ser­via interesele castei celei mai șoviniste și mai mili­tariste pe care a cunoscut-o pămîntul. Acum a devenit­—ori a re­­devenit?—credincios al idei­lor naționale. De­sigur că e mîndru de trecutul său recent—ca și d. Stere, ire­ductibilul naționalist—cînd era vorba numai de Basa­rabia,—ireductibilul demo­crat—cînd nu era vorba de Prusia pornită la cucerirea și robirea lumii și cînd nu era vorba (până la 1914) nici de partidul liberal de la noi, de­ care s-a desfăcut, după douăzeci de ani, nu faptul că era partidul oli­garhiei, ci că s’a întîmplat ca el să meargă împotriva Germaniei și a Austriei. Iar patrioticul și demo­craticul partid fără ciur la poartă al stelei negre îl primește și pe d sa — așa cum anul trecut înscrisese din oficiu și pe d. Stere,— și îl răsplătește. Adecă îi răsplătește: patriotismul, socialismul, internaționalis­mul, răsplătește pe demo­crat și pe instrumentul reac­ționarismului prusac, pe re­­voluționarul— gata-gata a deveni comunist (dacă nu o fi fost !)—și pe slujitorul militarismului german și al actualei «ordini» românești, pe... eroul și martirul «con­vingerilor» și al caracteru­lui și pe oportunistul care se poate coborî atun­cit îi trebuie cuiva, azi mai ales, pentru a deveni averescan. Căci pe toți aceștia li re­­presintă, rînd pe rînd sau în același timp, și sînt gata a-i represinta in orice mo­ment, oamenii din această categorie. A. M. Federația Statelor răsă­ritene ale Europei Emigranții Ucrainei, Rusiei albe, Prusiei și Letoniei caută să creeze o Federație a popoa­relor din Răsăritul Europei, atît pentru a-și salva independența cît și pentru a combate bolșe­vismul. Cu aoest scop a fo3t «m va cat un congres constitutiv la P.aga mbhcteca&ASTX m VIAȚA COOPERATIVA In cronica precedentă arătam vara ideia lui Owen de a înlă­tura £ cîștigul oriunde nu pro­vine din o munci productivă rămăsese vie în memoria lucră­torilor englesi. Ca urmare, problema oa se punea modeștilor lucrători era : ca prin m­­­ascele lor să cons­tituie întreprinderi economice pe pnt propriu, din oara însă o*ș­­i­ gal la capital să fie extipus. A pune astfel problema și a o resolva însemna a înlătura toc­mai causa conflictului ftasshi« între capital și muncă. Pentru a da o as­fel de solu­ți a prob­emei trebuia însă găs­i m­ijipoul ca lucrătorii să devie proprietarii capitalurilor de care vor avea nevoie în întreprinde­rile ci vor forma. Da ace­a izvorul acestor mij­oaca nu putea fi găsit dacît ln singurul lor venit, care era sa­lariul. Dar cum să poată pune ceva da­ o parte din strictul ne­cesar, cînd acesta de abia se a­­jungea să-și tragă viața da azi pa mîne ! Aici era taina de des­coperit. Trecînd prin elite, frăimîntări și nevoi în țara lor, ascultînd lu­minile multora, sfătuindu se în­tre ei, acești lucrători nu pu­teau treca cu vederea o samă de fenomene economice ce­­i întîi­­aiau zilnic petrecîndu-se în ju­rul lor. Intra altele nu puteau să nu observe cum patronii lor ajunseseră la bogății mira­culoase, plecând da la sărăcie. Dar prin ce mijloc ? Prin aju­torul negoțului purtat da ei altă dată, oare le adusese mult biel­­șug și mare cîștig. A venit însă o zi cînd acești lucrători năcăjiți au trebuit să-și pună întrebarea și să răspundă, că acest imens cîștig cu era a­­dea neguțătorilor decît de cli­enții lor, adecă tocmai de con­sumatori, din cari ei lucrătorii formau imensa majoritate. De aici idaia muncitorilor din Rochdale de a lucra astfel ca ei să devie cu toții propriii lor ne­gustori, proprietari și capita­liști. Dar acești cuminți filosofi, ie­șiți din frâmîntârire adinei ale vieții, nu puteau­ să nu înțeleagă că era o imposibilitate materială și morală, ca fiecare dintre ei, și cu toate acestea toți la rîn­dul lor, să devie negustor pe contul său individual. Au priceput ori aceasta nu era cu putință decât prin întovără­șire- Au pătruns taina vieții so­ciale, că aici unul și cu Unul pot face cu mult mai mult ducit doi, după cum, În ordine materială, un corp compus (sarea de ex.), poate fi de un folos cu mult mai mare societății de alt fiecare ele­ment simplu în parte­ Oa niște oameni întregi ce erau, acești lucrători nu sau mulțămit numai cu observațiile ș oa ideile, ci au trecut la fapte, ca să experimenteze desco­perirea lor. Și, atunci au înființat prima lor întreprindere economică, ce se compunea din o mică prăvă­lioară, deschisă numai cîteva ceasuri pe săptămînă. Au pus a­­tîta marfă în această prăvălie, cită au putut să cumpere pe bani gata, căci pred­tul era exclus din programul lor. Iar, după săptă­mîni și luni de economie, cei douăzeci și opt de fondatori ai cooperativei n’au putut strînge un capital mai mare de 700 de lei, cu care ei au început nego­țul lor-Resultate!« acestei experiențe­­ sociale au întrecut lioste așteptă­rile. In puț­ni ani numărul so­cietarilor și al afa­ceri­lor a cres­­cut in așa măsură. Incit înfiin­țarea de astfel de cooperative s'a­uetras cu încetul, pe tot pă­­mîntul Angliei. Astăzi găsim în Argila, un număr de peste patru milioane de cetățeni organișați în coope­rative de consum, cea ce în­deamnă «am jumătate din popu­lația ei. Această mulțime de consuma­tori este aprovizionată de două centrala într’aderar cooperative, arm ajutorul a o mie patru suta de societăți, avînd magaaine cu tot felul de mărfuri, fabrici și culturi proprii. In 1917 aceste cooperative au diatribu­t mărfuri de aproape patru miliarde de lei, socotite pe cursul normal al lirei, ceia ca cu valuta de azi ar represinta a­­proape optzeci de miliarde de lei. Celelalte țări industriale ur­mează pe aceiași cale, în măsura desvoltării lor și a pregătirii ce­tățenilor respectivi. Dar fără îndoială că este la socul ei să ne punem întrebarea: care este secretul reușitei a­­cestei admirabile experiențe so­ciale ? După noi secretul se rezumă în următoarele cuvinte: respec­tarea cu simțanie a programu­lui pionerlor din Rochdale. Acest program constă din res­pectarea a trei principii: a) vîn­­zarea pa prețul zilei; b) vînza­­rea pe bani gata și c) reparti­­sarea beneficiului resultat, nu în raport cu capitalul, ci în ra­port cu cumpărăturile făcute, a­decă cu trebuințele satisfăcuta Din acest program reiese clar: capitalul nu iea parte la benefi­ciu». El sau nu primește nicio remunerație, sau o dobîndă fixă, ca orice capital împrumutat. Ca urmare, în toata întreprin­derile cooperativa unde acest ultim principiu este raspectat, conflictul între capital și muncă este evitat. Dar respectarea cu stricteță a unor asemenea principii n’ar fi fost cu putință decît dublată da acțiune culturală, și deci socială, în sinul fie­cărei cooperative și pe de-asupra lor. N’am putea credem termi­nată mai bine seria de cronici privind începuturile și organi­­sația în linii generate, a coopera­ții de consum In alte țări, daoit­­ U constatarea. In nicio țară, a­­fară de Buda, Ungaria și Ro­mania, nu găsim prezența aju­­torului sau intervenției Statului in cooperativele de consum. Cooperator, de mult l’ar fi văzut să-l ducă unda merge acum. Partidul și șeful său l-au so­cotit, însă, totdeauna demn de «i. - au scăpat de Curtea Mar­țială, l-au recunoscut ca fruntaș, l-au făcut «deputat» în vremea domniei lor — din grația Puteri­lor Centrale o clipă biruitoare. Ce exemplu mai strălucit s’ar putea da pentru a învedera m și b na infecta putreziciune a po­liticianismului fanariot, care mer­ge la Iași și, solemn și grav, înșirind banalități și mase împu­se, își oferă ferli serviciile de «sal­­vator» cu apucături da «pîne­credincios pe treptele Tronului»? Nu știm­ dacă «domnul» Stoian mai s­fruntaș merghilomanist, știm însă că, dacă nu interve­ni ® parchetul, niciun motiv nu n-ar fi putut găsi pentru ca ilus­trului.. financiar să i se ceară să părăsească prea patrioticul »sttid de ordine ai unora din­tre «salvatorii țarii». 7. «Cooperația este o încer­care serioasă de a înașăra Idealul cu Egalai». Statul și cooperația Cooperația devine un mijloc de înlăturare a con­flictului între capital și muncă Putreiaiil plitician­ sailii Sînt prea apropiate de noi timpurile primei neutralități pen­tru a nu nu mai aduce aminte — de­și atîția vor să uite sau să facă a se uita — numele celor cari erau plătiți de dușmanul care ne aștepta pentru a facerea în stil mare opera de co­rupție printre noi. Unul a dus bani nemțești printre studenți și a fost atunci pedepsit de baroul de Ilfov, fai­mosul «domn» Stoian­ Băncuță, fruntiș al partidului marghiio­­manist. «Domnu » Stoian mai era celebru și pantru afaceri ears Rnnîiregti, Marți, 22 Novembre 1921 Im la m­sipii Asistăm la ultimele zvîrcoliri ale unui partid bolnav, a cărui cangrenă a cuprins întreg or­ganismul. Da acum diagnosticul medicului arată lămurit că par­­tidul bolnav și complect cangr­e­nat nu mai poate fi salvat. Orice intervenție chirurgicală ar mai veni, oricîte mătănii ar face prea cucernicul părinte Imbroane. Partidul muribund va trece, în curînd, în necunoscut. Și la pă­­pâtîiul răposatului acum au în­ceput să vie moștenitorii. Fiecare își laudă meritele, fiecare își bate pieptul, arătînd că inima de Roman nu-l lasă să stea cu mîinie în sîo. Maica noastră a tuturora nu ii poate refusa. A­­cum­ au început planurile de căpătuieli. Și la tîrgul acesta improvisat, împestrițat cu fel de fel de mostre, se pun la cale in­teresele țerii. Mulți sînt curioși să știe ce partid trebuie să vie la putere, care este cel mai indicat. Noi nu vom face preziceri, vom spu­ne însă sus și tare că țara are acum nevoie de minți luminate, de brațe oțosite,de inimi românești și suflete cinstite de oameni, cari să umble cu grijă în jurul hasaalei țerii, să știe a o umple, fără a despoia cetățenii, să dea căi de comunicație bune, să facă a înfiori agricultura, sa inten­sifice industria, să dea libertate deplină comerțului și mai presus de toate să ajute cultură, care a fost aproape sugrumată supt actualul rrg­m. Ne-am­ saturat de demagogism­, de grimbașuri de bîlciu, vrem mancă adevărată și cinste ne­prihănită. Iar, acolo unde rana a cangrenată, fierm­ roșu să cu­­rățe. Noi, cetățenii, cerem deci partidul muncii și al dreptății. I. Ștefănescu-Gruiu. Buletinul Zilei Știri tei radlcaraas Dinsfincții francese pentru Englesi Sîmbătă după masa, în sala cea mare a amfiteatrului de la Sorbona, Rudyard Kipling și Sir James Frazier au primit titlul de doctori «honoris causa» ai Universității din Paris. Pre­ședintele republican, d. Mille­­rani, a pr­ezi­dat ceremonia. Rectorul Universității, d. Appell, a salutat în sir James Frazier pe ilustrul savant ale cărui lu­­crări de antropologie filosofică și mitologie comparată, au pro­dus o revoluție profundă în i­­deile specialiștilor, iar în R­i­­chyard Kipling a salutat pe auto­rul pe ca­re Chevrillon îi numia mu*msMm&ii&sH în 1901 «poetul profet», profe­sorul energiei anglo saxone, pe acela care în marea cri­ză a fost prietenul Franciei, șampionul dreptului și dreptății și căruia un fiu i a murit pentru Franța. Anglia se deformează Amiralitatea britanică a luat măsuri urgente pentru a sus­­penda construirea celor patru noi vise mari de războiu, ale căror lucrări prel mi­nare înce­puseră de pe acum. In modul acesta Guvernul dă indicii de acceptarea principii­lor propuse în programul ame­rican pentru desamare. Este hotărît însă, că în pasul cînd propunerile america­ne nu ar fi adoptate, construcția acestor vase va fi reluat fără amînare. Rusia nu va achita decît parte din datorii O delegație rusă la Praga ,a publicat de entiad o declarație a lui Litvinov, prin care se a­­nunță că Rusia nu poate plăti decît o parte din datoriile din­­nainte de răsboiu , iar chestia trebuie să fie adusă în discuția unei conferințe internaționale, de­oare­ce Guvernul sovietic nu se poate încărca cu niciun fel de obligații, vechi sau noi, fără ca să găsească mai întîiu mij­loacele de plată. Știri diferite Un act de pietate Azî, în bisericuța Mihai- Vodă a avut loc prăznuirea obișnuită a Eroului și Mar­tirului unității naționale. Au vorbit Mitropoliții Pi­­men și Nicolae și generalul Leonte. La 23 Novembre se întrunește la München comisiunea interna­țională dunăreană, supt pr a­ i­­denția represintantului italian. Guvernul ungar prepară pu­blicarea tuturor documentelor privitoare la ultima aventură a lui Carol de Habsburg, în care probează că Ungaria a epuizat toate po­­­ilitațile spre a împie­deca reîntoarcerea lui Carol în Ungaria. Procurorul general al Irlandei Brow­n, adversarul politicei gu­vernamentale în chestia Ușie­rului, a demisionat. In cercurile Parlamentare ale Londrei se presupune că Glomera comunelor va fi disolvată în cu­­rînd. Mîne, 22 Novembre, se deschhid cursurile Universității libere la Fundația universitară Carol I iu. Programul toamnei acesteia, in­teresant și bine alcătuit, conține subiecte ca: Mihail Kogălni­­ceanu, despre care va vorbi pro­fesorul Cartojin, Pastile Alia­­sandri, despre care Va vorbi d. M. Dragomirescn, apoi despre Pictura nouă la noi și în Occi­dent de d. Teaien ComiscR, des­pre «Unirea Ardealului» d. Mi­li­cî Popovi­ci, a Bucovinei, d. I. Ni­stor, a Basarabiei d. Inculeț, iar despre cons«ci­­țele interna­ționale ale acestui act d. I. G. Duca. Se vor mai trata sob­e­te de filosof­ie, știință și literatură de către d-nii Traian Lalăscu,"Ți*­țaica, Hurmuzescu, etc. Liga Culturală, ssrția Buiu­rești, roagă pe membrii săi să binevoiaesă a sa întruni în 4du­­nara generală Duminecă, 27 No­vembre, oarele 3 d­a. In ivosluit L'gai, Strada Banul Mărăcine, i&*l 1«

Next