Opinia, noiembrie 1907 (Anul 4, nr. 282-305)

1907-11-15 / nr. 293

şi mai puţin „clima revoluţionară a cos­mopolitismului evreu, sensul acestor fraze sunt în domeniul d-tale. Eu însă înţăleg ca d-ta eşti antisemit şi prin urmare nu îmi perm­iţi a mă a­­mesteca în artă, literatură pentru acest reson. Or aceasta au făcut-o şi alţii şi cu mai mare succes. Aşa Georges Vanor, un scriitor pornograf francez care nu price­pea clasicismul ţărei sale a strigat într’o zi la „Odeon“ pe cînd se juca o piesă clasică franceză : De ce nu se joacă pie­sele moderne şi s’ascultă ce a scris jida­nul Max Nordau într’o carte în jargon ? Sau un alt savant Cornelius Gurtelitt n’a găsit oare că eu n’aveam nici un senti­ment pentru artă pentru că trag dintr’o rasă de talmudişti? D-ta ca să fii la înăl­ţimea lor trebuia să spui: Cum poate un omorîtor al D-zeului Creştinesc să pri­ceapă pe Brand al lui Ibsen ? Cum poate un evreu care la paştele creştinesc în­junghie un creştin ca să îi bea sîngele, să priceapă el muzica lui Wagner ? In faţa acestor argumente n’aş fi avut ce răspunde. Eram înfundat ! Dar d-ta umbli cu cosmopolit şi cu cosmopolitism evreesc ? Eşti prea slab şi la astfel de lu­cruri îţi pot răspunde. Ce are de a face cosmopolitismul şi patriotismul cu studiul meu de psihiatrie „Degenerescenţii“ prin care voeam să arăt influenţa pe care o are psihicul unui scri­itor în producerile de artă ? Dar pentru d-ta probabil că există o hidraulică cos­mopolită, cum există vr’o anatomie pa­triotică ? D-ta ai vrut să găseşti că există un anumit tip de evreu cosmopolit care se ridică în contra artei. Un anumit tip ! Pentru mine un aşa tip n'am găsit prin­tre evrei. Antisemiţii chiar au fost nevo­iţi să ne dee ce este al nostru, că sun­tem un popor iubitor de cultură şi dacă­­ priveşti în urma noastră, în calea făcută de omenire vei găsi o mulţime de evrei cari au contribuit la ridicarea acestei culturi. Pentru că am îndrăsnit să mă ridic în potriva unor scriitori detracaţi ca Oscar Wilde, Malarnic şi Huysmans, mă acuzi că am lovit în civilisaţia şi cultura Europei. E poate cea mai reuşită vorbă de spirit pe care ai făcut-o. Am povestit-o şi unui japonez care învăţă matematicile la d. prof. Poincare şi a rîs cu mult haz. Ja­ponezii, cred că ştiţi că au introdus tot ce este mai bine şi mai superior din Eu­ropa şi America. Ei bine japonezii n’au tradus un rînd din operile d-tale sau ale lui Oscar Wilde şi nu dau un gen pentru Preraphaeliştii d-tale. Ah ! Îmi vei răs­punde: Japonezii sunt sălbatici, nu pri­cep cultura şi civilizaţia Europei, ei au introdus ştiinţa şi technica dar au uitat să îl aducă şi pe Bernard Schaw. „Ei bine te înşeli bunul meu d. Schaw. Ja­ponezii sunt cei mai buni cunoscători ai culturei şi civilizaţiei noastre şi asta n’au aratat’o la Mukden şi Suizima, dar în la­­boratoriile lor ca descoperitori şi sa­vanţi. Dar poate Îmi vei spune că japonezii sunt utilitari. Oare unul din iubiţii d-tale pictori n’a spus c’ar trebui să introducem pictura lor la noi; şi un altul n’a desco­perit că muzica japoneză e superioară muzicei noastre. Ei bine japonezii pre­feră pictura noastră clasică şi invaţă pe Beethoven. Cu o răutate caracteristică voeşti să convingi pe cetitorii d-tale c’am găsit că toţi scriitorii au fost nebuni, că fiecare mnet a fost atins de cholalie (manie de a rima) că fie-care scriitor a fost grapho­­man. Dacă ai fi citit operile mele, studiul meu asupra geniului şi talentului, volu­mul meu de paradoxe, prefaţa la volu­mul „ L’ Uomo din Genio“ a maestrului meu Lombroso , cartea mea Signification de la Degenerescence, ai fi văzut că nu am spus cea ce avansezi ce aş fi făcut.­­ E posibil ca în 12 ani ai să mai revii asupra distrugerei mele şi pentru un „preţ mai mare“ să mai scrii o serie de articole ca să îmi probezi că fantasiile hysterico-neurasteni­ce a tuturor Prerafa­eliţilor d-tale sunt lucruri normale — eu însă nu îţi voiu răspunde. Viaţa e scurtă şi articolele d-tale prea lungi. Noi avem un cuvînt în limba germană pe care Goethe l’a întrebuinţat foarte des: pentru un butuc necioplit o secure proastă caută să ţi-l traducă în englezeşte, iubite d-le Schaw, sunt sigur că are să’ţi placă. Un an de viaţă E un an de atunci. Eram în Rusia şi aşteptam cu nerăbdare sosirea ga­zetei la care fusesem invitat a scrie şi la care nu putusem răspunde; a­­faceri mă reţineau încă acolo. Şi ce plăcută sensaţie cînd primul număr sosit, prima privire asupra lucruri­­rilor scrise, asupra iscăliturilor co­laboratorilor pe cari îi știam doar din nume. Era o­ apropiere atît de depărtată. „Opinia“ apărea pentru întărirea unei noui politici, pentru hotărîrea unui nou curent la viitoa­rea luptelor de vederi şi principii. Şi „ Opinia“ îmi aducea cu sine acel conservatorism—democrat, acea a­­dîncă pricepere a nevoilor obşteşti fără demagogie şi idealism dar­, ba­zată pe conlucrarea în comun a tu­turor păturilor sociale—fără ură de clase şi lupte. Şi mai îmi aducea ziarul acesta, la care trebuia mai tîr­­ziu să viu, biciuirea acelei politici ereditare care pune mai presus de inteligenţă şi voinţă, blazonul şi o descălecare a cîtor­va generaţii cari de multe ori s’au îndeletnicit cu ni­micuri sau cu exploataţia nemiloasă a ţărănimei. Sub puterea celor scrise şi îngră­dit într’o ţară unde prefaceri mari se pregăteau, am scris din primele zile ale apariţiei „Opiniei“, de acolo, de la două mii de kilometri depăr­tare, profeţii pe cari n’aş fi voit să se împlinească, dar cari s’au îm­plinit. Vedeam în apariţia „Opiniei“ un semn al vremilor, o îndrumare spre ridicarea unei alte clase la viaţă şi drepturi. Şi mi-am zis: trebue să fi ajuns cuţitul la os ţărănimei dacă politica de pănă azi nu le mai ga­rantează libertatea desvoltărei şi o nouă mai democrată şi mai liberă înjghebare le doreşte ridicarea. Şi sub impresia acestora am scris arti­colul „Romînia şi Rusia“ pe care îl re­văd azi strîns în colecţia întreagă a unui întreg an de viaţă al „Opiniei“. Iată ce scriam cu cinci luni înainte de revoltele din Martie în acest ar­ticol : „Şi apoi trăind în Rusia, priviţi spectacolul luptelor de aci, e un cîmp enorm de frămîntări sociale, de sbuciumări economice, de tendinţe opuse! Se macină ca într’o moară şi grîu argintiu şi neghina necurată şi pleava cenuşie. Ce va cădea în sacul deschis ? .. Ce va eşi mîine pentru no­rodul acesta de o sută de milioane ? Cine va ţine frîu luptelor vieţei, cine va mina carul spre o mai bună şi mai sfîntă stare de lucruri ? Şi priviţi şi la noi. E aceeaşi epopee,e aceeaşi cîntare ! De­şi patru­zeci de ani de Constituţie au bătut în ceasurile vie­ţei noastre politice, aceleaşi reforme se cer şi la noi ca şi în Rusia şi ţara noastră ca şi imperiul colos se arde în viitoarea aceloraşi patimi. Aceeaşi ţărani lipsiţi de pămînt, goi în casele lor de lemn, sau de lut trăind în promiscuitatea dobitoace­lor, lihniţi de foame, roşi de boale, casele lor cuibare de infecţie şi mo­limă, cîmpurile lor supte de ori­ce vlagă, nedînd de cît o hrană de a nu crăpa de foame. Şcoli puţine şi proaste, Invăţătorimea rău plătită se sinchiseşte prea puţin de învăţătura neamului. Preoţimea neconsiderată, căci credinţa s’a stins ia inimele răb­dătoare a prea răbdătorului norod. Iar alături de mizerie, înfloreşte bogă­ţia neştiutoare. Avem­ fără sfîrşit arendate la ex­­ploratori pribegiţi din ori­ce parte ; bogăţii risipite, pîinea aruncată în drum corbilor, pe cînd ţăranii mînîncă terciu. Risipă şi desfrîu. Iar toată oblăduirea imputată de slujbaşi. Slujbe pentru ori­ce fleac, slujbaşi ce n’au ce sluji, funcţionari cari n’au unde funcţiona. Galoane şi eşarfe, decoraţii şi titluri! O sete de viaţa strălucitoare, goală, neactivă, o sete de sgomot, de scandal de reu­şita uşoară şi de bun nedobîndit cu dreptate. Aşa şi aci în marea Rusie, aşa şi acolo pe marginele Dunării­. Şi din norodul acesta ca şi din a­­cele de acolo, se ridică inimi tinere, inimi roase de spetacolul straşnic ce se întinde privirilor şi aceste vlăstare adueîndu-şi aminte că un neam e mare cînd o mai justă şi mai echita­bilă distribuire a averilor, a muncei, a gîndului domneşte în ţinuturile sale, cere aceste legi pentru noro­dul său. In Rusia ca şi in România oamenii de inimă au ajuns la aceiaşi încheere : ridicarea ţărănimii, singura produ­cătoare de toate, singură susţiitoare a edificiului social. Chestia ţărănească nu e numai o chestie politică, ea e şi socială şi economică, cum e de asemeni pa­triotică. Nu e de ajuns ca un popor să se bucure de credit pe pieţele băncilor străine spre a fi un popor mare, ci mîndria unui neam trebue să fie în desvoltarea sa intelectuală şi eco­nomică. O ţeară care are sute de mii de flămînzi, un popor care figurează pe toate listele statistice ca primul popor în care tuberculosa, sifilisul, pelagra lac cele mai mari ravagii, un popor care nu se poate impune nici prin­ ştiinţa, nici prin operile sale, e un popor mic, ignorat, un popor hotărît să ceară în concertul vieţei intense de mine“. Şi cînd în Martie am coborît la Iaşi, satele ardeau în Moldova, revolta isbucnise şi cîte­va zile mai în urmă cînd am făcut parte d­in redacţie, am văzut profeţia mea realizată: tunu­rile au bubuit dar şi reforme ca şi acolo în împărăţia Ţarilor s’a impus. * Un an de existenţa al „Opiniei,,. In triste şi dureroase clipe a trebuit s’apară, în vremuri de nevoi a tre­buit să lupte şi să dee o îndrumare mai omenească şi mai democratică vederilor obşteşti. închegată în ast­fel de clipe ,ea are chezăşia unor vremuri mai bune, oţelită în aşa mo­mente că are puterea de a duce lupta pentru o mai fericită şi mai înălţă­toare stare de lucruri. De acea a şi apărut—de acea va şi trăi. Dr. I. Duscian litere-Ştiinţe-Arte Cum în­totdeauna din discuţie, iese lu­mină, iată că, graţie unei trecătoare pole­mici între d. Lece­a şi „coloana 4-a“ — a „ Opiniei“ s’a ajuns la o temă interesar­ă,cu totul în afară de obiectul acelei polemici. E vorba de prețul cu care editorii de astă-­i răscumpără munca scriitorilor romîni. Dl. Lecca printr’uri ziar local, opune articolelor „Opiniei“ cîte­va cifre suggestive care ne fac să reflectăm în adevăr cu mîhnire asu­pra soartei materiale a scriitorilor romîni, dintre care cel mai de compătimit nu este d. Licca. D-sa, în adevăr, a fost unul din puţini care, printr'o activitate literară ne­obosită, a realizat cîte ceva,—puţin negre­şit, dar cu mult mai mult ca ori care alt scriitor dintre cei mai vechi, pe umerii că­rora s’a ridicat generaţia literară de acum. Cine bună­oară de la Bolintineanu şi Gr. Alexandrescu pînă la Eminescu, Crean­gă, Coşbuc şi Caragiale ar fi putut vorbi de zeci de mii de lei rezultaţi din produc­­ţiuni literare ? Nici unul de sigur. Faptul dovedeşte că şi în această pri­vinţă ţeara nu a stat pe loc şi că merg­e— de şi încet—către o fază de dezvoltare cul­turală cînd operile literare vor fi răsplătite după merit şi scriitorii vor putea exista de pe urma mancei literare. Această vreme o dorim cu toţii în însuşi interesul litera­tures, chiar dacă în aşteptarea ei nu sun­tem nici atît de grăbiţi, nici atît de ner­voşi ca directorul teatrului iaşan, singurul scriitor care afirmă că ar fi fost dispus să se facă şi leah şi ovrei şi chiar... frate de dincolo, numai să aibă succese de librărie şi de scenă mai puţin... platonice. * Un volum nou de traduceri de nuvele din literatura română în limba germană a apărut în vitrinele librăriilor. Tradu­cerile se datoresc d-lui Dr. Hârsu. * A apărut în Biblioteca pentru toţi — sub No. 291 — Romeo şi Juli­tta trage­die în 5 acte de Shakespeare tradusă în versuri de ff. G. Lecca. Atragem atenţia iubitorilor de frumos asupra acestei su­perba opere dramatice a cărei traducere nouă e datorită unui poet de talent, d. Lecca. Vechile diţii, la trăducerea românească, erau prea departe de original şi lăsau mult de dorit mai cu seamă în privinţa frumuseţei şi corectitudinei. * O V­INIA şi nuvele umoristice, pline de haz şi ar­tistic redate cari vor încreţi toate buzele şi vor însenina toate frunţile. Nimic mai plăcut de­cît acest gen de literatură. «Din ocna vieţei» apare acum în a doua ediţie. Prima a fost la apariţiunea ei ime­diat epuizată, ceea ce este o dovadă de popularitatea de care se bucură domnul Văsile Pop. Cu privire la genialul dramaturg englez Shakespeare, cercurile literare inculte au ascultat zilele aceste cu un deosebit inte­res o coferinţă a marelui poet german Ludwig Fulda asupra operei lui. Fulda a atins puncta de vedere cu totul noui şi a arătat auditorului marea însemnătate a dramelor lui Shakespeare din punctul de vedere istoric, liric şi filosofic ■k Se anunţă — în sfîrşit ! — apariţia unui volum de versuri de ale deliciosului poet Cincinat Pavelescu. Prefaţa am putut o ceti sub forma unei excelente poezii. Lu­mea literară aşteaptă cu nerăbdare vo­lumul menit a consacra pe fecundul cîn­­tăreţ,. fără volum. * „Din ocna vieţei“ de Vasile Pop. „Bibli­­teca pentru toţi“. No. 293 preţul 30 bani. Dl. Pop s’a ridicat cît se poate de iute în rîndul scriitorilor de seamă ai litera­­turei noastre. D-sa posedă într’un înalt grad darul de a povesti şi un umor să­nătos, natural, fără veselie silită, precum şi mult spirit de observaţie caracterizează talentul său. «Din ocna vieţei» e o culegere de schiţe STRUNĂ ZILEI DUŞMANII CULTUREI Guvernul a dat o circu­lară contra academiilor..., de biliard. Ziarele Acest guvern, mă tem, ne lasă Cu timpul şcolile pustii . De doctoratu ’n drept nu-i pasă, Acum nu vrea... academii. ------— Informaţii 0 anchetă şcolară.—Ministrul in­strucţiune a numit o comisiune de 12 profesori cu însărcinarea de a face o vastă ancheta asupra chipului cum funcţionează învăţămîntul nostru secon­dar­, asupra progresului ce au făcut şi asupra îmbunătăţirilor ce ar fi de introdus. Pentru acest scop membrii comisiu­­nei vor trebui sa se pue în raport cu profesorii şcoalelor secondare. Comisiunea se compune din următorii d­ni profesori : D. Bogdan Duicu, profesor la gimna­ziul Cantemir din Bucureşti, d-na Ana Kernbach-Gonţă, de la şcoala normală de fete din Iaşi, d-na Constanţa Gavolceanu, de la şcoala secundară de fete, internat Bucureşti; d. Ibrăileanu Garabet dela liceul internat din Iaşi; d.­­Locusteanu Nicodim, profesor dela liceul Matei Basa­rab din Capitală ; d. P. Marinescu, pro­fesor la liceul din T. Severin ; d. Dinu Pătrăşeanu, profesor la liceul din Iaşi; şi d-na Adela Proca Băznoşeanu, direc­toarea şcoalei de fete Carmen Sylva din Bucureşti. Profesorii cari fac parte din aceste co­­misiuni, vor avea liber parcurs pe căile ferate, cla­r cum şi o diurnă de 20 lei pentru zilele cînd vor lucra. Absenţele de la cursurile respective, vor fi moti­vate de drept, iar suplinitorii ce’i vor înlocui vor primi un sfert din salariul ce li se cuvine. Se pare că eforii Spiridoniei au dat de un mijloc ingenios de-a păgubi I epitropia şi de a-şi căpătui favoriţii. Acest mijloc ingenios constă într’o formulă ce s’a descoperit de-a vinde prietenilor, pe preţuri ieftine, porţiuni de păduri proprietatea Spiridoniei. Eforii, în adevăr, ca sa înconjoare legea contabilităţei, care prevede lici­taţie pentru lucrări în valoare mai mare de 10.000 lei, au făcut ca pă­durile mari sa fie împărţite în par­chete şi, în loc să publice licitaţie, vînd, prin bună învoială, parchete în valoare pînă la 10.000 lei. Vînzarea se face prietinilor politici, cari, la rîndul lor, revînd parchetele cu folos mare. Acelaş­i sistem s'a introdus şi la pă­durile Epitropiei, aflătoare în Basa­rabia. Mijlocul de ingenios şi ruşinos ! Secretarii comunali din judeţele noastre se vor întruni la sfîrşitul lu­­nei aceştia în vederea înfiinţărei u­­nei societăţi de ajutor. întrunirea secretarilor comunali se va ţinea în localitate. In curînd şcoala de Bele-Arte din localitate îşi va sărbători jubileul de 50 de ani. In vederea acestui jubileu corpul profesoral al acelei şcoli pregăteşte un bust al lui Panaiteanu, primul director al şcoalei de Bele-Arte, care va fi aşezat în localul şcoalei. Bustul va fi lucrat de d. prof. Bă­­lăcescu. O nenorocire s’a întîmplat ori la şcoala normală „Vasile Lupu“. Lucrătorul­ mecanic Gustăv Bodi, care făcea o reparaţie la acopere­­mîntul şcoalei, fu atins de batae de inimă şi căzu de pe scară de la o înălţime foarte mare rămănînd în nesimţire. Nenorocitul lucrător a încetat din viaţă aseară. Am anunţat ieri că şi din lefurile primarilor şi ajutorilor de primari se vor scădea 10 la sută pentru fondul pensiilor. Aceste reţineri trebue socotite de la 1 Aprilie 1907, cînd a intrat în vi­goare noua lege a unificărei pen­siilor. Toţi deputaţii şi senatorii Iaşului vor pleca în asta seară la Bucureşti spre a lua parte mâine la deschide­rea Corpurilor Leguitoare. Prietenii noştri din Iaşi şi acei din provincie cu domiciliul politic în Iaşi sunt înştinţaţi că pentru susţinerea apelurilor electorale înaintea Curţei de Apel din localitate, clubul conser­vator din Iaşi a constituit un comi­tet de avocaţi care stau la dispoziţia prietenilor pentru introducerea şi sus­ţinerea apelurilor lor, care vor fi pri­mite pînă în ziua­ de 25 Noembrie orele 5 seara. Comitetul de avocaţi se compune din d-ni: P. Sion, Al. Dabija, Las­car Antoniu, Eugen Herovanu, Osv. Teodoreanu, Andrei Kirilovici, I. Stavăr, Filip Ciorapciu, St. Georgescu, Gh­. Dobias și G. Lob­an. Actele și apelurile prietenilor pot fi remise d-lui Anibal­durea, care se va afla pentru aceasta in localul clubului conservator în fie­care seară de la orele 5—7. • D. inspector al vămilor Arabolu a isprăvit ori cu inspectarea la vama din localitate. După cît ştim, d. Arabolu a găsit totul în bună regulă, aşa că denunţul primit contra vămei locale pare a fi neîntemeiat. Am vorbit despre examenul de capacitate pentru şcoalele profesio­nale. Examenul se va ţine pentru cro­itorie şi lenjerie şi se va începe la sfîrşitu­l lui Aprilie şi va continua pănă în Mara viitor. Ministerul de instrucţie a modificat orarul şcoalelor primare de fete, în sensul că orele consacrate lucrului manual a fost sporite. Ministerul a pus în vedere direc­toarelor școalelor de fete ca să apli­ce imediat această masură. Casa rurală.— Un ziar guverna­mental afirmă că s’a convenit defi­nitiv ca proiectata cassă rurală să fie o instituţie absolut de stat. Pe de altă parte cassa rurală va fi o instituţie osebită şi nu va fu­ziona cu băncile populare şi cu cre­ditul agricol. S’a mai admis că va putea cum­pără moşii, cînd cassa va găsi ocazii favorabile spre a le revinde mai tîr­­ziu ţăranilor. D-na Mîrzescu, inspectoara şcoale­lor profesionale, a inspectat ori şcoala profesională Sf. Sava din localitate, rămînînd foarte mulţumită de modul cum e condusă această şcoală. Astă­zi, d-na Mîrzescu a plecat la Vaslui, unde inspectează şcoala pro­fesională din acea localitate, iar mine va inspecta şcoala profesională din Ploeşti. D. Emil Lepadatu, judecător de şedinţă a fost delegat să plece la Vaslui spre a ţinea locul judecătorului de şedinţă de acolo. La brutăria d’Vrthchalos, din Galaţi pro­prietatea Creditului urban, s-a declarat un mare incendiu. Pagubele sunt mari. D. Mircea Serion a fost numit şef al biroului de servitori din localitate, în locul d-lui Gheorghiu, care a fost trecut ca archivar la prefectura poliţiei. Din eroare s’a omis din lista studen­ţilor reuşiţi la examenul I de licenţă, publicată în numărul nostru de eri, nu­­mele d-lor Emil I. Marca care a reuşit cu 2 bile albe şi 2 roşii şi Valeriu Dimi­­triu. Fundaţiunea Carol a acordat suma de 300 lei domnului Ilie Ghibănescu, ca a­­jutor pentru a-și tipări teza de doctorat. Aflăm că un viu conflict a isbuc­­nit între d. Spiru Haret şi d. I. Gă­­vănescul, directorul seminarului pe­dagogic universitar. Conflictul a isbucnit din cauza li­nei d­ense aduse d-lui Găvănescul de către d. Haret, prin refuzul de a numi niște suplinitori pe care direc­torul seminarului pedagogic univer­sitar, îi recomandase. In adevăr, d. Găvănescul recoman­dase la catedra de limba latină pen­tru cl. IV pe d. C. Bottez, care a fost refuzată de d. Haret ca și aceia a d-lui Moian, care fusese recoman­dat ca maistru de lucru manual. Reorganizarea teatrelor.—Un ziar gu­vernamental desminte că s’ar lucra la un proect de regulament pentru reorganizarea teatrelor. Acelaș ziar anunțase acum cîte­va zile că la minister se lucrează la un asemenea regulament, care va fi su­pus oamerilor în o sesiune viitoare. Reparaţiunele radicale ce se fac Teatrului Circ-Sidoli neterminîndu-se încă, redeschiderea va avea loc Du­minică 18 Noembrie a. c. orele 8 jum. seara cu Noul Cinematograf Pathé Eréres sub conducerea tehnică a cu­noscutului electrician A. D. Botez. — Parchetul de Brăila a cerut autori­tăţilor noastre prinderea şi arestarea lui Gheorghe Râdulescu zis şi Gălăţ­eanu, in­culpat într’un omor sevărşit asupra lui Dumitru Chirilă. — învăţătorul şcoalei din Chişcăreni a reclamat prefecturei că nici­ pănă as­tă­zi şcoala din acea comună n’a fost a­­provizionată în mod suficient cu lemne. — In comunele Tudora şi Poiana-Lungă din judeţul Botoşani, s’a declarat epizo­otia de febră­ aftoasă. — Astă-noapte bacalul Herşu David din strada Tufescu No.20, a încetat subit din viaţă. — Lucrător Romulus Raller la moara Taxirer, umblînd pe lingă roata mascnei, cureaua i-a prins mâna dreaptă, fractu­­rîndu-i-o. Nenorocitul a fost internat la spitalul sf. Spiridon. bi­sn&B&B

Next