Opinia, mai 1916 (Anul 13, nr. 2752-2773)
1916-05-05 / nr. 2755
4 UL IEŞANUL TACE!... Inimosul articol al d-lui Osw. A. Teodoreanu publicat In „Opinia" de erl, aavut de sigur un adine răsunet In sufletele îndurerate ale ieşenilor adevăraţi. La strigătul legitim şi sincer al d-lui Teodoreanu ar fi de dorit să vedem In curtnd unindu-se strigătele tuturor acelor ce sunt revoltaţi cu drept cuvânt de nepăsarea cu care este necontenit tratat acest nefericit oraş al ţarei. La iniţiativa sale am dori să vedem noicinduse toate energiile fruntaşilor acestui oraş, pentru ca să se ştie la Bucureşti, oâi de acum înainte ne-am decis să punem deoparte proverbiala noastră indolenţă moldovenească şi neînţeleasa noastră pasivitate şi că nu mai răbdăm. Cad, ieşenii, trebue să se hotărască Insftrşit a pune piciorul în prag şi a nu mai face nici o concesie. Să i se deie laşului ceea ce este a laşului. Să rupem odată cu prosteasca noastră atitudine de provinciali fascinaţi de Bucureşti, hipnotizaţi de spoiala de parizianizm a Bucureştiului şi mereu tânjind după strămutarea la Bucureşti... Este, neapărat, datoria fruntaşilor laşului—dacă mai simt ceva în sufletele lor pentru frigul lor natal—să iasă din Imcezeala pasivă şi resemnată in care zac şi să facă ceia ce le stă in putinţă, pentru ca laşul să nu mai fie mereu călcat In picioare de acei „mizerabili“ despre care vorbea el d. Teodoreanu. Slavă Domnului, ieşanul numai pretenţios nu e. Nu se mai isprăveşte Palatul Administrativ—şi el tace. Nu se mai isprăvesc eternele reparaţii de la monăstirea Golia—frumosul monument istoric din mijlocul oraşului—şi el tace. Ripa galbena—(esplanada Elisabeta mă rog)—este crapată de sus pină jos şi să nărite văzînd cu ochii—şi el tace. Mor funcţionarii cu zile in temniţele mucegăite ale unui local impropriu pentru Poşta centrală, căci a doua Capitală“ nu are un Palat al Poştei —şi ieşanul tace. S'au cheltuit doar parale pentru aducerea apei şi pentru canalizare, acum se constată că-s parale strtite—şi ieşanul tace. Sunt ameninţate casele oamenilor cu dărlmarea din cauza infiltraţiunilor apei subterane — fenomen manifestat după terminarea lucrărilor de canalizare—? ieşanul tace. II îneacă praful la şosea cînd se plimbă vara căci Primăria nu are apă sau fiare săcali, ori n'are cai ca să stropească măcar odată pe zi — şi el tace. Tace şi înghite. De ani de zile străzile sunt mai rele ca drumurile din judeţul Vaslui şi primăria nu se îndură să le mai cirpească —ieşanul tace. Noroc de biata , regină că ne mai vine pe la Iaşi—prima oară ca regină a României—căci de hattrul El s’a decis Primăria să le mai ferchezuiască puţin doar s'a părea M. Sale că aşa e laşul totdeauna. Ce păcat că suntem atît de departe de Bucureşti, de Sinaia, de Constanţa, de Curtea de Argeş, că suntem aşa de ,peste munău aşa de excentrici şi că nu ne vizitează familia regală mai des! Dar, ieşanul tace!.. Nu mai are aproape ce munca, laşul moare de foame fără să fie asediat— ieşanul tace. Pentru Capitală se fac trenuri rapide alimentare, pentru Iaşi nu se face nimic—ieşanul tace. Sunt convins că dacăaşa stare ar exista în orice alt oraş din Muntenia ori din Oltenia nici o clipă cetăţenii olteni sau munteni nu ar fi răbdat ceia ce de atâta amar de vreme rabdă ieşanii. Cred că sunt expresia gândului tuturor fugind pe d. Teodoreanu să continue lupta începută pentru alinarea suferinţilor laşului, să spuie mereu puternicilor zilei durerile noastre şi să nu înceteze de a ne stimula energiile pentru ca să-l putem seconda cu toţii la nevoie. Căci frumoasa iniţiativă a d-lui Teodoreanu nu poate fi roditoare decit dacă va fi susţinută cu perseverenţă de d-sa şi împărtăşită de toţi. Ieşenii, deci, să se decidă. Th. Riţcanu A Ambiegvația Tipografia fr. Goldner, lași. ^ «» CRONICI Reabilitare Se agită lumea financiară. Se fac tranzacţii, se exportează, se macină, se îngraşă plutoeraţia. In răstimpuri se revarsă cîte-o parte din această acumulare la malul mărei, bunăoară la Constanţa, în zilele din urmă a fost aşa afluentă că toate hotelurile erau supraîncărcate de lume şi antreprenorii cazinurilor încasau cu lopata. E o revărsare a bogăţiei la malul mărei şi apoi o retractare spre Capitală pentru noi capitaluri, ca şi talazurile în revărsarea lor şi retragere, în fluxul şi refluxul mărei. Şi, ciudată coincidenţă. Tocmai cînd se agită atît de puternic lumea financiară, se observă şi în lumea penitenciară o mare frămîntare. Par’că ar fi o afinitate. Eu nu sunt ros de viermele maliţiozităţei, nu; din contra, am tot respectul pentru aceşti fericiţi stăpînitori dar simultaneitatea în această agitare te face curios şi să rămîi cîteva secunde pe gînduri. Directorul penitenciarului din Brăila a fost deţinut în chiar penitenciarul lui, pentru diferite abuzuri. Aşa intre altele dădea „permise“ deţinuţilor să se primble prin tîrg, ca vodă prin lobodă; nu permitea să între prin poarta lăcaşului de ispăşire nici unei persoane cari avea interese oarecari acolo, cu toate că acele persoane posedau permise speciale. Această prohibire a directorului avea doar o justificare, pentru că nimeni să nu afle de chefurile pe care le făcea abuzivul păstor. Observaţi bine cum agisa acest director, tocmai invers. Pentru că uşor se intră prin poarta pocăinţei şi cu greu se părăseşte tristul lăcaş. Dar la directorul acesta treburile erau pe dos. Intrarea în temniţă era foarte anevoioasă, pe cînd ieşirea o jucărică. Dar dacă nu se făcea zarvă în jurul acestei deţineri directoriale — şi aceasta datorită numai gurei fără lacăt a Presei — nu ştia nimenea dacă şeful acesta al Penitenciarului din Brăila are vre-o vină. Doar Parchetul nu l-a trimis la o altă închisoare; putea prin urmare să scoată zvonul că d. director e bolnav, pentru acei cari nu l’ar fi văzut in tîrg şi acelora cariar fi căutat la temniţă putea foarte foarte bine să li spue aprodul că boerul nu i acasă.♦ Se agită apoi destul de simţitor foştii condamnaţi pentru ca să fie reabilitaţi. Ei cer de la Camerele noastre să le făurească o lege prin cari să-i spele cu desăvîrşire, un fel de lege buchholzeriană ca să-i facă basma curată. Aceşti foşti condamnaţi pretind o lege, care să-i facă absolut egali cu noi iştialalţi; ei vor ca sabia lui Damocles să nu mai planeze asupra trupului lor trecut prin purgatorul verde, pentru ca la orice mişcare politică să nu se poată răni de ea. Ei vor ca după expiarea penitenţiei, imediat după ce au părăsit zidurile înalte să urce neîntărziat şi înalta treaptă a gloriei. Vor şi ei să dicteze de pe jilţurile autoritare; »noi“ esclamă aceştia, »merităm să stăm alăturea de voi !“... Da, ei vor să fie şterse urmele lasate de dinşii pe calea nelegiurei, să se uite imediat valea păcatului pe care ei au scoborît şi să urce... chiar dealul Mitropoliei. Dar ce să căutaţi voi acolo ? Vreţi şi voi să faceţi furtună in cameră ? Dar la Senat ? Acolo să vă expuneţi şi voi să vă fure... somnul. Vreţi ca guvernanţii să aibă şi cu voi de furcă ? Să vă amestecaţi şi voi în „permise“ după ce aţi făcut atitea nepermise ? * * * S-a lansat un apel în această privinţă, redactat cam „din gros“, care se adresează şi la foştii condamnaţi, ca să lucreze din toate puterile pentru a se obţinea reabilitarea. Reabilitare ?! Să fie oare just întrebuinţat acest cuvînt, după cum s’ar putea tălmăci el ? De ce aţi expiat nelegiuri ? Pentru că aţi fost surprinşi în delicteleşi fărădelegile voastre, aţi fost surprinşi fiind că nu aţi fost abili în mânuirea îndeletnicirilor voastre abjecte—şi fiindcă nu aţi fost abili cereţi poate ca să redeveniţi tot aşa de abili ?.. Noi nu preconizăm doctrina aceasta de reabilitare din mai multe puncte de vedere şi mai cu seamă pentru puternicul motiv să nu scădeţi cumva în recidivă, fiind sus şi poate sus de tot, unde aveţi ! * * i veleitatea a vă ridica şi atunci societatea ar fi şi mai periclitată. Nu,noi suntem contra„apelului vostru" şi imediat dupa a cetirea lui am sunat clopoţelul şi l’am respins... Alonzo. Gestul regal—scrie o revistă bucureşteană de a dona o sumă atît mare, merita să fie plagiat. — Se cunoaşte, după stilul acesta, că d. A. C. Cuza nu colaborează la acea revistă.* La parchetul local iar tind a se încetăţeni denunţările reciproce intre magistraţi. ...Cu toate că d. Hamangir a plecat de mult.* Un confrate a inceput să tipărească o revistă săptămtnală: „Cartea neagră“ in care—pe semne—vrea să lumineze multe lucruri.* Cine figurează mai abundent in paginele Cărţii... negre ? Prefectul... Albu !* Știrile referitoare la d. V. G. Morfun sunt exagerate. Nu e vorba de o demisiune, ci numai să treacă de la interne la... externe. * Apele noastre revărsate s'au retras foarte repede, ca niște armate rusești. inTft ZILEI De ocazie... Intr’un ziar local cetim următorul anunciu : Se caută de ocazie o decoraţie în gradul de comandor al Coroanei Romîniei. Ofertă la jurnal. Precizarea aceasta „de ocazie* este minunată. Dar mai bună ocazie de cum este aceea de zece Mai, se mai poate ? Dar cel mai nemerit ar fi ca d. V. Q. Morţun vigilentul ministru de interne să fie decoraţia cu pricină de la vreunul din prefecţii cu musca pe căciulă şi s’o pună la dispoziţia cumpărătorului. OAMENI ŞI LUCRUIU „Trucul“ literar Oricît ar fi de calitate dubioasă, »trucul* a fost şi rămîne încă un mijloc utilizabil in literatură. Se înţelege, nu în literatura de întăia calitate, nu in acele creaţiuni desăvîrşite ale maeştrilor cari ţin cu orice preţ să lase in urma lor faima unei corectitudini la înălţimea talentului lor. Romancierul are „trucul“ lui; poetul, fabulistul, epigramistul,fiecare îşi are pe al lui. Fiindcă am vorbit de genul cel mai... mic în literatură, epigrama, iată, bunăoară un model de truc. Diletantul „Uz“ are ambiţia să „creeze" o epigramă, măcar de imitaţie. Atunci inventează drept motto o propoziţie, atribuind-o unui autor care, fireşte, n’a scris niciodată: „mic e slab*. Pe urmă-i croeşte strofa: „dovadă că ale tale lucrări mici toate sunt... slabe“* Deşi întemeiată pe o născocire, epigrama poate, totuşi, să treacă drept reală, graţie micului „truc“ la care a recurs micul diletant. Sunt lucruri de ertat. Dar vremea noastră de progres şi de imaginaţie duce la trucuri infinit mai grave. E destul să amintim aci „trucul“ la care recurge soncetăţeanul nostru Octav Minar care, pentru a doua oară, încearcă să surprinză Academia Romînă printr-o farsă lugubră, prezentîndu-i „volume“ groase scrise de... alţii. Ba încă aicei „alţii“, sunt autori celebri clasici, de înaltă valoare: Eminescu, Creangă, Conta, Caragiale... Cum se poate înjgheba o asemenea farsă ? Pe aceeaşi cale cum s’a jucat festa editorilor, pezentîndu-li-se spre tipărire aceleaşi „opere* uzurpate şi prezentate publicului printr’un echivoc deplorabil, întemeiat pe credulitatea extraordinară a publicului nostru credul şi prea puţin iniţiat în descoperire de „trucuri”. Dar despre această fenomenală mistificată vom mai vorbi. Rodion Kt. 50 b. / INFORMAŢII , IZOLARE ŞI DEZOLARE. Ni se relatează unele lucruri îngrijitoare sau tragi-comice cu privire la operaţiile de izolare şi dezinfectare, cerute acum cu ocazia ivirei altor cazuri de tifos exantematic în oraşul nostru. Pentru izolarea suspecţilor s-a ales tot pavilionul de lingă spitalul Paşcanu, pavilion cunoscut din timpul unor epidemii anterioare ca foarte puţin şi foarte prost amenajate pentru atari împrejurări. Din această cauză ţi s’a zis altă dată în presă pavilionul de dezolare, un loc de izolare. Sunt acolo 30 de paturi pe cînd numărul izolaţilor suspecţi a ajuns la 60, prin urmare un număr dublu de persoane dectt paturi. E de prisos să mai amintim că se găsesc printre persoanele izolate unele de condiţiuni bune şi pe cari acest tratament incomod le pune intr’o situaţiune penibilă. Cu atît mai mult vecinătatea cea mai imediată cu o altă categorie, a cerşetorilor şi calicilor, pe care serviciul sanitar îi supune, tot acolo, la operaţiuni de dezinfectizare puntnd adeseori hainele lor un contact cu ale suspecţilor. Cu toată zăpăceala de care a fost cuprins puţin pregătitul nostru serviciu sanitar, e de aşteptat că lucrurile se vor îndrepta ca să nu dee loc la juste nemulţumiri din partea publicului care, in cele din urmă, nu este nici vinovat, nici răspunzător de proporţiile ce a luat epidemia. SS Comisiunea care va ajuta pe Suverana in distribuirea ajutorului s’a întrunit aseară la Primărie, sub preşedinţia d-lui Mârzescu. Comisiunea s’a ocupat de programul recepţiunei şi de persoanele notabile care urmează să fie prezintate Suveranei. SS Măsura luată de Primăria noastră pentru ca expeditorii coletelor poştale să aducă aceste ‘pachete în localul Primăriei pentru ca funcţionarul comunal să se încredinţeze că nu conţin alimente sau articole absolut necesare populaţiunei locale, e foarte bună dar in acelaş timp şi foarte vexatoare. Ni se pllng oamenii că aşteaptă ore întregi ptnă ce le vine rîndul ca funcţionarul să revizuiască coletul. Practic ar fi ca Primăria să detaşeze este an funcţionar la cele 3 oficii poştale şi cari să îndeplinească funcţiunea de revizori nu chiar localul poştei. Primăria n’ar pierde nimic prin această detaşare, pe când publicul ar câştiga mult. Primăria ar mai putea, avînd tn revedere starea excepţională In care ne aflăm, să dispună ca numai tntr’un singur oficiu să se primească aceste colete și atunci n’ar fi nevoe dectt de un singur funcţionar comunal pentru revizuirea lor. SS OFENSIVA GENERALĂ. — Ctnd va începe ofensiva rusă? Când se vor mişca oare adeversarii de pe frontiera greacă ? Când se va decide situaţia de la Valona ? se întreabă L’Independance. — Aceste chestiuni le-au ei pretutindeni. Unii cred că aliaţii, având intenţiunea de a întreprinde o ofensivă simultană pe toate fronturile, nu se vor mişca înainte ca englejii să fie gata. S’a vorbit de-asemenea şi de o ofensivă austriacă contra italienilor. Jurnalele austro-ungare fac remarcă că el însăşi n’au vorbit nici odată despre aceasta, dar că italienii răscolesc mereu acest subiect. Ei răspindesc noutăţi de felul acesta —zice „Neue Freie Presse“ cu intenţiunea de arăta prietenilor francezi cât sunt de ameninţaţi şi, cu prilejul acesta, notează imposibilitatea de de a trimite oameni in Franţa. Aceleaşi jurnale afirmă că italienii retrag o parte din forţele lor de linia de pe la Isonzo, cu gând de a le arunca contra Trentinului. SS „Frankfurter Zeitung“ citează un articol al d-lui Dillon din „Daily Telegraph“, în care cunoscutul jurnalist englez susţine că Anglia e imposibil de a mai câştiga războiul. Ar însemna să te înşeli singur căutând să ascunzi aceasta poporului şi să-l faci să creadă că puterile centrale vor putea fi învinse prin foame. D. Dillon recunoaşte că pierderile totale ale flotei engleze se urcă la cifra de trei milioane de tone. SS D. Ioan Pogonatu din localitate a obţinut autorizaţiune din export pentru 100 mii kgr. păr de bou în Germania. Au fost date ordine pentru trimeterea în concediu până lapoi dispoziţîuni, a contigentelor 1912 şi 1913 din cavalerie şi 1913 din in- ' s fantene. Ziarul Moldova de astăăzi publică următoarea foarte curioasă notiţă : D. Boris Troianowsky, şeful trupei de balalaică, a fost angajat de un domn general, să înveţe arta sa unui număr de soldaţi din corpul său de armată. In acest scop s’au pus la dispoziţia d-lui Troianowsky, şasezeci de soldaţi din diferite regimente. Totodată casa corpului de armată a comandat în Rusia şase*zeci de balalaice. Astfel, în corpul X din armata romînă, jocul şi cîntul naţional va fi în curînd înlocuit prin jocul şi cîntul naţional rus. După aproape o sută de ani conducătorii Romăniei dau dreptate lui Besselrode, că românii sunt slavi de origină. SS Casa rurală a donat comunei Brăeşti din acest judeţ un local necesar pentru primăria acelei comuni. SS Aseară la orele 5 s-au întrunit în cancelaria liceului Naţional din localitate toţi directorii şi directoarele şcoalelor secundare din localitate pentru a se consfătui asupra programului fierbărei pentru ziua de 10 Mai. S-a hotărît ca toate şcolile, elevii şi profesorii să ia parte la slujba religioasă care se va oficia dimineaţă la catedrala Mitropoliei. In anul acesta va lipsi corurile în schimb pentru a se păstră tradiţia asupra chipului de sărbătorire ale acestei zile, după amează vor avea loc jocurile de oină intre echipele şcoalelor sub conducerea unui maestru de gimnastică. SS La Curtea cu juri se judecă azi pe indivizii Foca şi Melinte, autori ai unei fioroase crime, comise la Vişan. Ei vor fi apăraţi de d-nii avocaţi Jellea şi Ştefan Petrovici. SS D. profesor D. Tafrali a început astăzi la prefectură cercetarea monedelelor şi a paftalelor de argint a comorei descoperită în comuna Cotnari. După cît afirmă d-sa deocamdată aceste monede prezintă o mare valoare din punct de vedere istoric, monedele sunt greceşti şi turceşti. D. Tafrali crede că se va obţine, ca această comoară să rămîie muzeului de la universitatea locală. S3 Candidaţii căzuţi la examenul de geografie de la facultatea de ştiinţă de la universitatea locală, au depus la senatul universitar un protest, cerînd casarea examenului, întru cît nu s’a făcut conform dispoziţiunilor legale. Sg Absolventalitate promouisul acestei te la absolvinţii şcoalei militare din loja a 35-a vor serba în ani, aniversarea a 10 ani SE Consiliul facultăţei de ştiinţi a decis ridicarea la rangul de profesor titular a d-lui agregat definitiv Haralamb Vasiliu.* Din comisiunea constituită în acest scop fac parte d-nii profesori: Obreja, Buţureanu, Bogdan, Borcea şi Costăchescu. SS Ministerul de domenii a făcut astăzi cunoscut prefecturei de judeţ că noul transport de peşte sarat sosit din Rusia, ţie la dispoziţia proprietarilor 30 mii kgr, necesare pentru hrana muncitorilor agricoli. S3 Moara din Podu-Iloae a d-lui Vlasto a fost vindută unui cetăţean german. Actele de vinzare s’au închiat ori la Bucureşti. SS Atragem atenţiunea celor în drept de a observa pe funcţionarul de la ghereta pescăriei din piaţa Nicolina, care, lipsit de bună cuviinţă, bruschează pe cumpărători. 1. La 1 Iunie va avea loc un nou examen pentru refugiaţii Ardeleni şi Bucovineni, cari doresc să obţie posturi în învăţămîntul rural. 33 Tribunalul secţia II-a a fixat pentru 12 Mai,termenul pentru judecarea contestației făcute de administrația comunală, în contra sechestrărei veniturilor comunale de către d. Tufki.