Opinia, mai 1916 (Anul 13, nr. 2752-2773)

1916-05-05 / nr. 2755

4 U­L IEŞANUL TACE!... Inimosul articol al d-lui Osw. A. Teo­dor­eanu publicat In „Opinia" de erl, a­­avut de sigur un adine răsunet In su­fletele îndurerate ale ieşenilor adevăraţi. La strigătul legitim şi sincer al d-lui Teodor­ea­nu ar fi de dorit să vedem In curtnd unindu-se strigătele tuturor ace­lor ce sunt revoltaţi cu drept cuvânt de nepăsarea cu care este necontenit tratat acest nefericit oraş al ţarei. La iniţia­tiva­­ sale am dori să vedem noicindu­­se toate energiile fruntaşilor acestui o­­raş, pentru ca să se ştie la Bucureşti, oâi de acum înainte ne-am decis să punem deoparte proverbiala noas­tră indolenţă moldovenească şi neînţeleasa noastră pasivitate şi că nu mai răbdăm. Cad, ieşenii, trebue să se hotărască Insftrşit a pune piciorul în prag şi a nu mai face nici o concesie. Să i se deie laşului ceea ce este a laşului. Să rupem odată cu prosteasca noas­tră atitudine de provinciali fascinaţi de Bucureşti, hipnotizaţi de spoiala de pa­­rizianizm a Bucureştiului şi mereu tân­­jind după strămutarea la Bucureşti... Este, neapărat, datoria fruntaşilor laşului—dacă mai simt ceva în sufletele lor pentru frigul lor natal—să iasă din Im­cezeala pasivă şi resemnată in care zac şi să facă ceia ce le stă in putinţă, pentru ca laşul să nu mai fie mereu călcat In picioare de acei „mizerabili“ despre care vorbea e­l d. Teodoreanu. Slavă Domnului, ieşanul numai pre­tenţios nu e. Nu se mai isprăveşte Pa­latul Administrativ—şi el tace. Nu se mai isprăvesc eternele reparaţii de la monăstirea Golia—frumosul monument istoric din mijlocul oraşului—şi el tace. Ripa galbena—(esplanada Elisabeta­­ mă rog)—este crapată de sus pină jos şi să nărite văzînd cu ochii—şi el tace. Mor funcţionarii cu zile in tem­niţele mucegăite ale unui local impro­priu pentru Poşta centrală, căci a doua Capitală“ nu are un Palat al Poştei —şi ieşanul tace. S'au cheltuit doar parale pentru a­­ducerea apei şi pentru canalizare, acum se constată că-s parale s­trtite—şi ie­şanul tace. Sunt ameninţate casele oa­menilor cu dărlmarea din cauza infil­­traţiunilor apei subterane — fenomen manifestat după terminarea lucră­rilor de canalizare—?­ ieşanul tace. II îneacă praful la şosea cînd se plim­bă vara căci Primăria nu are apă sau fiare săcali, ori n'are cai ca să stro­pească măcar odată pe zi — şi el tace. Tace şi înghite. De ani de zile străzile sunt mai rele ca drumurile din judeţul Vaslui şi pri­măria nu se îndură să le mai cirpească —ieşanul tace. Noroc de biata , regină că ne mai vine pe la Iaşi—prima oară ca regină a României­—căci de hattrul El s’a decis Primăria să le mai ferche­­zuiască puţin doar s'a părea M. Sale că aşa e laşul totdeauna. Ce păcat că suntem atît de departe de Bucureşti, de Sinaia, de Constanţa, de Curtea de Argeş, că suntem aşa de ,peste munău aşa de excentrici şi că nu ne vizitează familia regală mai des! Dar, ieşanul tace!.. Nu mai are aproape ce munca, laşul moare de foame fără să fie asediat— ieşanul tace. Pentru Capitală se fac trenuri rapi­de alimentare, pentru Iaşi nu se face nimic—ieşanul tace. Sunt convins că dacă­­aşa stare ar exista în ori­ce alt oraş din Muntenia ori din Oltenia nici o clipă cetăţenii ol­teni sau munteni nu ar fi răbdat ceia ce de atâta amar de vreme rabdă ie­­şanii. Cred că sunt expresia gândului tu­turor fugind pe d. Teodoreanu să con­tinue lupta începută pentru alinarea su­­ferinţilor laşului, să spuie mereu puter­nicilor zilei durerile noastre şi să nu înceteze de a ne stimula energiile pen­tru ca să-l putem seconda cu toţii la nevoie. Căci frumoasa iniţiativă a d-lui Teo­doreanu nu poate fi roditoare de­cit dacă va fi susţinută cu perseverenţă de d-sa şi împărtăşită de toţi. Ieşenii, deci, să se decidă. Th. Riţcanu A Amb­iegvația­­ Tipografia fr. Goldner, lași. ^ «» CRONICI Reabilitare Se agită lumea financiară. Se fac tran­zacţii, se exportează, se macină, se în­graşă plutoeraţia. In răstimpuri se re­varsă cîte-o parte din această acumulare la malul mărei, bunăoară la Constanţa, în zilele din urmă a fost aşa afluentă că toate hotelurile erau supraîncărcate de lume şi antreprenorii cazinurilor încasau cu lopata. E o revărsare a bogăţiei la malul mărei şi apoi o retractare spre Capitală pentru noi capitaluri, ca şi ta­lazurile în revărsarea lor şi retragere, în fluxul şi refluxul mărei. Şi, ciudată coincidenţă. Tocmai cînd se agită atît de puternic lumea financiară, se observă şi în lumea penitenciară o mare frămîntare. Par’că ar fi o afinitate. Eu nu sunt ros de viermele maliţiozităţei, nu; din contra, am tot respectul pentru aceşti fericiţi stăpînitori dar simultanei­tatea în această agitare te face curios şi să rămîi cîteva secunde pe gînduri. Directorul penitenciarului din Brăila a fost deţinut în chiar penitenciarul lui, pentru diferite abuzuri. Aşa intre altele dădea „permise“ deţinuţilor să se primble prin tîrg, ca vodă prin lobodă; nu per­mitea să între prin poarta lăcaşului de ispăşire nici unei persoane cari avea in­terese oarecari acolo, cu toate că acele persoane posedau permise speciale. A­­ceastă prohibire a directorului avea doar o justificare, pentru că nimeni să nu afle de chefurile pe care le făcea abuzivul păstor. Observaţi bine cum agisa acest direc­tor, tocmai invers. Pentru că uşor se intră prin poarta pocăinţei şi cu greu se părăseşte tristul lăcaş. Dar la directorul acesta treburile erau pe dos. Intrarea în temniţă era foarte anevoioasă, pe cînd ieşirea o jucărică. Dar dacă nu se făcea zarvă în jurul acestei deţineri directoriale — şi aceasta datorită numai gurei fără lacăt a Presei — nu ştia nimenea dacă şeful acesta al Penitenciarului din Brăila are vre-o vină. Doar Parchetul nu l-a trimis la o altă închisoare; putea prin urmare să scoată zvonul că d. director e bolnav, pentru acei cari nu l’ar fi văzut in tîrg şi ace­lora cari­­ar fi căutat la temniţă putea foarte foarte bine să li spue aprodul că boerul nu i acasă.♦ Se agită apoi destul de simţitor foştii condamnaţi pentru ca să fie reabilitaţi. Ei cer de la Camerele noastre să le fău­rească o lege prin cari să-i spele cu desăvîrşire, un fel de lege buchholzeri­­ană ca să-i facă basma curată. Aceşti foşti condamnaţi pretind o lege, care să-i facă absolut egali cu noi iştia­­lalţi; ei vor ca sabia lui Damocles să nu mai planeze asupra trupului lor trecut prin purgatorul verde, pentru ca la orice mişcare politică să nu se poată răni de ea. Ei vor ca după expiarea penitenţiei, imediat după ce au părăsit zidurile înalte să urce neîntărziat şi înalta treaptă a gloriei. Vor şi ei să dicteze de pe jilţurile autoritare; »noi“ esclamă aceştia, »me­rităm să stăm alăturea de voi !“... Da, ei vor să fie şterse urmele lasate de dinşii pe calea nelegiurei, să se uite imediat valea păcatului pe care ei au scoborît şi să urce... chiar dealul Mi­tropoliei. Dar ce să căutaţi voi acolo ? Vreţi şi voi să faceţi furtună in ca­meră ? Dar la Senat ? Acolo să vă expu­neţi şi voi să vă fure... somnul. Vreţi ca guvernanţii să aibă şi cu voi de furcă ? Să vă amestecaţi şi voi în „permise“ după ce aţi făcut atitea ne­­permise ? * * * S-a lansat un apel în această privinţă, redactat cam „din gros“, care se adre­sează şi la foştii condamnaţi, ca să lu­creze din toate puterile pentru a se ob­ţinea reabilitarea. Reabilitare ?! Să fie oare just întrebuinţat acest cu­­vînt, după cum s’ar putea tălmăci el ? De ce aţi expiat nelegiuri ? Pentru că aţi fost surprinşi în delictele­­şi fără­de­­legile voastre, aţi fost surprinşi fiind că nu aţi fost abili în mânuirea îndelet­nicirilor voastre abjecte—şi fiindcă nu aţi fost abili cereţi poate ca să redeve­niţi tot aşa de abili ?.. Noi nu preconizăm doctrina aceasta de reabilitare din mai multe puncte de ve­dere şi mai cu seamă pentru puternicul motiv să nu s­cădeţi cumva în recidivă, fiind sus şi poate sus de tot, unde aveţi ! * * i veleitatea a vă ridica şi atunci societa­tea ar fi şi mai periclitată. Nu,­noi­ suntem­ contra„apelului vostru" şi imediat dupa a cetirea lui am sunat­ clo­poţelul şi l’am respins... Alonzo. Gestul regal—scrie o revistă bucu­­reşteană de a dona o sumă atît mare, merita să fie plagiat. — Se cunoaşte, după stilul acesta, că d. A. C. Cuza nu colaborează la a­­cea revistă.* La parchetul local iar tind a se în­cetăţeni denunţările reciproce intre ma­gistraţi. ...Cu toate că d. Hamangir a plecat de mult.* Un confrate a inceput să tipărească o revistă săptămtnală: „Cartea neagră“ in care—pe semne—vrea să lumineze multe lucruri.* Cine figurează mai abundent in pa­­ginele Cărţii... negre ? Prefectul... Albu !* Știrile referitoare la d. V. G. Morfun sunt exagerate. Nu e vorba de o demi­­siune, ci numai să treacă de la interne la... externe. * Apele noastre revărsate s'au retras foarte repede, ca niște armate rusești. inTft ZILEI De ocazie... Intr’un ziar local cetim următorul a­­nunciu : Se caută de ocazie o decoraţie în gradul de comandor al Coroanei Romîniei. Ofertă la jurnal. Precizarea aceasta „de ocazie* este minunată. Dar mai bună ocazie de cum este aceea de zece Mai, se mai poate ? Dar cel mai nemerit ar fi ca d. V. Q. Morţun vigilentul ministru de interne să fie decoraţia cu pricină de la vre­unul din prefecţii cu musca pe căciulă şi s’o pună la dispoziţia cumpărătorului. OAMENI ŞI LUCRUIU „Trucul“ literar Ori­cît ar fi de calitate dubioasă, »tru­cul* a fost şi rămîne încă un mijloc u­­tilizabil in literatură. Se înţelege, nu în literatura de întăia calitate, nu in acele creaţiuni desăvîrşite ale maeştrilor cari ţin cu ori­ce preţ să lase in urma lor faima unei corectitudini la înălţimea ta­lentului lor. Romancierul are „trucul“ lui; poetul, fabulistul, epigramistul,­fiecare îşi are pe al lui. Fiind­că am vorbit de genul cel mai... mic în literatură, epigrama, iată, bună­oară un model de truc. Dile­tantul „Uz“ are ambiţia să „creeze" o e­­pigramă, măcar de imitaţie. Atunci in­ventează drept motto o propoziţie, atri­buind-o unui autor care, fireşte, n’a scris nici­odată: „mic e slab*. Pe urmă-i cro­­eşte strofa: „dovadă că ale tale lucrări mici toate sunt... slabe“* Deşi întemeiată pe o născocire, epi­grama poate, totuşi, să treacă drept rea­lă, graţie micului „truc“ la care a recurs micul diletant. Sunt lucruri de ertat. Dar vremea noastră de progres şi de imaginaţie duce la trucuri infinit mai grave. E destul să amintim aci „trucul“ la care recurge soncetăţeanul nostru Octav Minar care, pentru a doua oară, încear­că să surprinză Academia Romînă prin­­tr-o farsă lugubră, prezentîndu-i „volume“ groase scrise de... alţii. Ba încă aicei „alţii“, sunt autori celebri clasici, de înaltă valoare: Eminescu, Creangă, Conta, Caragiale... Cum se poate înjgheba o asemenea farsă ? Pe aceeaşi cale cum s’a jucat festa e­­ditorilor, pezentîndu-li-se spre tipărire a­­celeaşi „opere* uzurpate şi prezentate publicului printr’un echivoc deplorabil, întemeiat pe credulitatea extraordinară a publicului nostru credul şi prea puţin i­­niţiat în descoperire de „trucuri”. Dar despre această fenomenală misti­ficată vom mai vorbi. Rodion Kt. 50 b. / INFORMAŢII , IZOLARE ŞI DEZOLARE.­ Ni se relatează unele lucruri îngrijitoare sau tragi-comice cu privire la operaţiile de izolare şi dezinfectare, cerute acum cu ocazia ivirei a­ltor cazuri de tifos exan­­tematic în oraşul nostru. Pentru izolarea suspecţilor s-a ales tot pavilionul de­ lingă spitalul Paşcanu, pavilion cunoscut din timpul unor epi­demii anterioare ca foarte puţin şi foarte prost amenajate pentru atari împrejurări. Din această cauză ţi s’a zis altă dată în presă pavilionul de dezolare, un loc de izolare. Sunt acolo 30 de paturi pe cînd nu­mărul izolaţilor suspecţi a ajuns la 60, prin urmare un număr dublu de per­soane dectt paturi. E de prisos să mai amintim că se găsesc printre persoanele izolate unele de condiţiuni bune şi pe cari acest tratament incomod le pune intr’o situaţiune penibilă. Cu atît mai mult vecinătatea cea mai imediată cu o altă categorie, a cerşetorilor şi calicilor, pe care serviciul sanitar îi supune, tot acolo, la operaţiuni de dezinfectizare puntnd adeseori hainele lor un contact cu ale suspecţilor. Cu toată zăpăceala de care a fost cuprins puţin pregătitul nostru serviciu sanitar, e de aşteptat că lucrurile se vor îndrepta ca să nu dee loc la juste nemulţumiri din partea publicului care, in cele din urmă, nu este nici vinovat, nici răspunzător de proporţiile ce a luat epidemia. SS Comisiunea care va ajuta pe Su­verana in distribuirea ajutorului s’a în­trunit aseară la Primărie, sub preşe­dinţia d-lui Mârzescu. Comisiunea s’a ocupat de programul recepţiunei şi de persoanele notabile care urmează să fie prezintate Suve­ranei. SS Măsura luată de Primăria noas­tră pentru ca expeditorii coletelor poş­tale să aducă aceste ‘pachete în localul Primăriei pentru ca funcţionarul comu­nal să se încredinţeze că nu conţin ali­mente sau articole absolut necesare po­­pulaţiunei locale, e foarte bună dar in acelaş timp şi foarte vexatoare. Ni se pllng oamenii că aşteaptă ore întregi ptnă ce le vine rîndul ca funcţionarul să revizuiască coletul. Practic ar fi ca Primăria să deta­şeze este an funcţionar la cele 3 oficii poştale şi cari să îndeplinească func­ţiunea de revizori nu chiar localul poş­tei. Primăria n’ar pierde nimic prin a­­ceastă detaşare, pe când publicul ar câştiga mult. Primăria ar mai putea, avînd tn re­­vedere starea excepţională In care ne a­­flăm, să dispună ca numai tntr’un sin­gur oficiu să se primească aceste co­­lete și atunci n’ar fi nevoe dectt de un singur funcţionar comunal pentru revi­zuirea lor. SS OFENSIVA GENERALĂ. — Ctnd va începe ofensiva rusă? Când se vor mişca oare adeversarii de pe frontiera greacă ? Când se va decide situaţia de la Valona ? se întreabă L’Independance. — Aceste chestiuni le-au ei pretutindeni. Unii cred că aliaţii, având intenţiunea de a întreprinde o ofensivă simultană pe toate fronturile, nu se vor mişca înainte ca englejii să fie gata. S’a vorbit de-asemenea şi de o ofen­sivă austriacă contra italienilor. Jur­nalele austro-ungare fac remarcă că el însăşi n’au vorbit nici odată despre a­­ceasta, dar că italienii răscolesc mereu acest subiect. Ei răspindesc noutăţi de felul acesta —zice „Neue Freie Presse“ cu intenţiunea de arăta prietenilor fran­cezi cât sunt de ameninţaţi şi, cu pri­lejul acesta, notează imposibilitatea de de a trimite oameni in Franţa. Aceleaşi jurnale afirmă că italienii retrag o­ par­te din forţele lor de linia de pe la Isonzo, cu gând de a le arunca contra Trenti­­nului. SS „Frankfurter Zeitung“ citează un articol al d-lui Dillon din „Daily Tele­graph“, în care cunoscutul jurnalist en­glez susţine că Anglia e imposibil de a mai câştiga războiul. Ar însemna să te înşeli singur căutând să ascunzi aceasta poporului şi să-l faci să creadă că pu­terile centrale vor putea fi învinse prin foame. D. Dillon recunoaşte că pierde­rile totale ale flotei engleze se urcă la cifra de trei milioane de tone. SS D. Ioan Pogonatu din localitate a obţinut autorizaţiune din export pentru 100 mii kgr. păr de bou în Germania. Au fost date ordine pentru trimeterea în concediu până la­­poi dispoziţîuni, a contigentelor 1912 şi 1913 din cavalerie şi 1913 din in- ' s fantene.­­ Ziarul Moldova de astăă­zi pu­blică următoarea foarte curioasă no­tiţă : D. Boris Troianowsky, şeful tru­pei de balalaică, a fost angajat de un domn general, să înveţe arta sa unui număr de soldaţi din corpul său de armată. In acest scop s’au pus la dispoziţia d-lui Troianowsky, şasezeci de soldaţi din diferite regi­mente. Tot­odată casa corpului de armată a comandat în Rusia şase*­zeci de balalaice. Astfel, în corpul X din armata romînă, jocul şi cîntul naţional va fi în curînd înlocuit prin jocul şi cîntul naţional rus. După aproape o sută de ani con­ducătorii Romăniei dau dreptate lui Besselrode, că românii sunt slavi de origină. SS Casa rurală a donat comunei Bră­­eşti din acest judeţ un local necesar pentru primăria acelei comuni. SS Aseară la orele 5 s-au întrunit în cancelaria liceului Naţional din localitate toţi directorii şi directoarele şcoalelor se­cundare din localitate pentru a se con­­sfătui asupra programului fierbărei pen­tru ziua de 10 Mai. S-a hotărît ca toate şcolile,­­ elevii şi profesorii să ia parte la slujba religioasă care se va oficia dimineaţă la catedrala Mitropoliei. In anul acesta va lipsi corurile în schimb pentru a se păstră tradiţia asu­pra chipului de sărbătorire ale acestei zile, după amează vor avea loc jocurile de oină intre echipele şcoalelor sub con­ducerea unui maestru de gimnastică. SS La Curtea cu juri se judecă azi pe indivizii Foca şi Melinte, autori ai unei fioroase crime, comise la Vişan. Ei vor fi apăraţi de d-nii avocaţi Jellea şi Ştefan Petrovici. SS D. profesor D. Tafrali a început astăzi la prefectură cercetarea monede­­lelor şi a paftalelor de argint a comorei descoperită în comuna Cotnari. După cît afirmă d-sa deocamdată aceste monede prezintă o mare valoare din punct de vedere istoric, monedele sunt greceşti şi turceşti. D. Tafrali crede că se va obţine, ca această comoară să rămîie muzeului de la universitatea locală. S3 Candidaţii căzuţi la examenul de geografie de la facultatea de ştiinţă de la universitatea locală, au depus la se­natul universitar un protest, cerînd ca­sarea examenului, întru cît nu s’a făcut conform dispoziţiunilor legale. Sg Absolven­talitate promo­­uisul acestei te la absolvinţ­­ii şcoalei militare din lo­ja a 35-a vor serba în ani, aniversarea a 10 ani SE Consiliul facultăţei de ştiinţi a decis ridicarea la rangul de profesor ti­tular a d-lui agregat definitiv Haralamb Vasiliu.* Din comisiunea constituită în acest scop fac parte d-nii profesori: Obreja, Buţureanu, Bogdan, Borcea şi Costă­­chescu. SS Ministerul de domenii a făcut as­­tă­zi cunoscut prefecturei de judeţ că noul transport de peşte sarat sosit din Rusia, ţie la dispoziţia proprietarilor 30 mii kgr, necesare pentru hrana mun­citorilor agricoli. S3 Moara din Podu-Iloae a d-lui Vlasto a fost vindută unui cetăţean german. Actele de vinzare s’au închiat ori la Bucureşti. SS Atragem atenţiunea celor în drept de a observa pe funcţionarul de la ghe­reta pescăriei din piaţa Nicolina, care, lipsit de bună cuviinţă, bruschează pe cumpărători. 1. La 1 Iunie va avea loc un nou e­­xamen pentru refugiaţii Ardeleni şi Bu­covineni, cari doresc să obţie posturi în învăţămîntul rural. 33 Tribunalul secţia II-a a fixat pentru 12 Mai,termenul pentru judecarea con­testației făcute de administrația comu­nală, în contra sechestrărei veniturilor comunale de către d. Tufki.

Next