Opinia, iunie 1916 (Anul 13, nr. 2774-2797)

1916-06-28 / nr. 2796

abonamente Un an « * * 20 lei 16 luni ... 10 lei­­ Tig»Oghii»fi» H* Goldisor, Iaşi,­ Telefon No. 58 21 AR COTIDIAN Sut direcțiunea unui Comitet ANUNȚURI Un rând pag. IHjJSS b ' ^V.40\, AHm» RTI *18 IUNIE ■ WPm­mmsmmm­mm PHB5F» - - - ■.................. Universitatea i­şană şi mişcarea federalistă ! Simt desigur Interesante amă­nuntele pe care ziarele «­in Capi­tală le publică», cu privire la mo­dul cum a decurs convorbirea dintre d. Matei Cantacuzino, rec­torul Universităţei Ieşene, şi de­legaţia profesorilor din Bucureşti, d-nii dtr. Jean Cantacuzino şi I­r­­mil Pangrati, în chestia mişcărei naţionaliste.. Dacă cuvintele ce se atribuie d-lui Matei Icantacuzino au fost exact redate, ele învederează o măsură şi o cumpătare, cu care n’am prea fost obicinuiţi la actua­lul rector, care ar putea însă să-şi găsească explicaţia în faptul că, ales de guvern, d. Matei Canta­cuzino ţine să rămîie un rector guvernamental şi deci, în specie, opus acţiunei federaliste. De altfel, o uşoară analiză a si­tuaţiei locale şi profesorii bucu­­reşteni ar fi trebuit să înţeleagă că la Iaşi încercarea lor nu va avea succes. Intr’alevăr, instituţiunea su­premă a culture! moldoveneşti n’ar fi putut să uite pină intra­ţi la menirea ei, îneît, cu inima uşoară, să se decidă la o acţiune care ar servi, mai presus de toa­te, duşmanului care ne-a rîpit ju­mătate «­in Moldova. Dar în afară de acest motiv, a­­tit de adine săpat în inima fiecă­rui locuitor din această parte a ţarei romîneşti—motiv admira­bil caracterizat de d. Matei Can­­tacuzino prin cuvintele­­ « nu ui­taţi că sunt moldovean»— este şi situaţia de fapt. Ultima alegere de la rectorat a învederat un grup compact «­e profesori universitari ieşeni, care sunt convinşi de necesitatea unei politici potrivnice Rusiei. Aproa­pe unanimitatea voturilor întru­nite de candidaţii adversari listei In frunte cu «l. Matei B. Cantacu­­zino acest tîlc îl are. Dacă la a­­ceştia se mai adaogă profesorii liberali, care, din motive de opor­tunism politic, nu pot adera la agitaţiunea federalistă, se poate lesne ved­ea cît «Io infim ar putea fi numărul profesorilor ieşeni, fi­ole­ranţ­i la mişeriea federalistă* Insuccesul misiunei «Ir. Jean Cantacuzino­^Ermil Pangrati pu­tea 11 dar uşor prevăzut. Că acţioniştii au încercat totuşi şi n’au ştiut să prevadă, aceasta nu-i nici surprinzător nici ulti­mul act «­e neprevedere. Sor­­tire, ochii Injectaţi de singe şi zăngă­­nitul baionetelor. întăririle sosesc Intr'un pas fulgerător. O bubuitură puternică şi pămtntul se cutremură de par­că ar voi să se deschid . Presiunea aerului produsă de explozie, ne trlnteşte la pă­­mtnt, deşi minele sunt la sute de metri depărtare. Clnd am redeschis ochii, vă­zui sute de germani ţlşnind din găuri făcute In pâmint. Se încinge o luptă pentru posesiunea pliniei. Un grup de subofițeri germani își deschiseră drumul ca granate de mină. Ei ne zmwg mi­traliere. Dar iată că întăririle noastre se sec. Un foc rapid îngrozitor porni din a doua linie de tranşee. Pierderile noas­tre sunt mari, trebue să ne retragem.“ la zilele de civilizaţie! Pentru a vedea cit de perfectă a a­­june metoda de distrucţiune umană, In aceste zile de civilizaţie, reproducem în traducere, următoarele luate dintr’un ziar englez. *Un ofiţer rănit tntors la Londra, a­­rată tntr'o descriere despre ofensivă, de ce aripa stingă s’a oprit, lată ce spune : Fix la z­­­um, ofensiva engleză începu. Englezii, francezii, canadieni şi aus­tralienii atacară in rinduri strtnse. Fo­cul artileriei noastre a fost îndreptat asupra liniei a doua şi a treia duşmane. Deodată tranşeele inamice ne acoperiră ca granate de mină şi cu foc de mi­traliere. Coasa secerătorilor invizibili făcea goluri mari In rtndurile noastre. Grupuri întregi fură secerate. Dar trupele înaintau mereu. Iată că la obstacolele inamice se ivesc topoarele şi foarfece care operează cu nervositate, pe cină proec­lele duşmane pârnesc prin­tre ele. Ajungem in prima linie de tranşee inamică : blocuri de piatră fără formă, retranşamente, saci de nisip, găuri şi gropi. In spatele valului trag incă sute de puşti, bombele de mină zboară şi un fum negru-cenuşiu se ridică din tranşee. Printre sacii de nisip mitralierile trag nebunește, baionete scînteiaur Se produce o luptă crincenă de corp la corp. Par'că și acum am In minte strigătele sălba­ NOTA ZILEI Unul care a văzut... Am arătat aiurea jelania unui director de revistă «nevoit] să se ducă în Ru­sia, la mers bine omului, dar un singur lucru : «...Un singur lucru a mers prost, deși pe d. Gheorgiu ii minase o afacere fa­miliară în Rusia . Abonamentele I Ne răs­punde oftind: — Un singur abonament, băeţi! Dar facem cu­ zece mii de abonamente ce am văzut...* Lucrul e limpede şi spus pe şleau. Di­rectorul „Strajei“ s’a dus pentru un sin­gur lucru,—abonamente. N’a prea făcut treabă, dar a încasat unul cit zece, unii ruşi sunt darnici ceva de speriat! Cetim intro revistă rusofilă: D. Gheorghiu director proprietar al revistei noastre a fost nevoit să facă o călătorie tn Rusia..." Nevoit e cuvtntul nemerit. Căci sub­venţiile nu se mai dau In ţară, ci In ţară la ei. Intre amatoarele de căsătorii, ette fi­gurează tn rubrica de anunciuri ale u­­nui ziar din Capitală, una se laudă că posedă o «licenţă complectă. — Să n'o licenţieze mai târziu băr­batul din cauza licenţei prea mari. Tot la micile anunciuri găsim o „ vă­duvă germană de 42 de ani...“ Iată un 42 care e mai puţin primej­dios de cit cel de la fabricele Krupp. * Cum o să scape literatura de Uz? Numai prin f ..ziune. Veţi vedea 1 * Portugaliei, deşi intrat tn războia, nu­ i s'a dat nici o ocupaţie. Eventual ar putea să poarte războiu cu Grecii. Sunt cam de aceeaşi talie. 211 ‘ - Să ie dăm Bucuiştenilor 150 de ca­pete de vite pe lună ? \ — Prea ne cred vite, pe semne, pe noi iaşanii !* O agenţie italiană anunţă că guver­nul sirb va fi instalat la Monastir. — E vremea escursiilor la minăstire, in adevăr. * In Helada, Homer avea 7 oraşe de naştere. Guvernul, sirb­esc, are şi dinsul 7 reşedinţe. Discuţiuni VICISITUDINI Un profesor iaşan­, cunoscut ia deoli­­şte prin rigoarea cu care apreciază pe elevi, fiind numit într’o com­isiune de e­­xaminare dintr’un alt oraş al ţării—un centru foarte important—a refuzat de a se duce, prezentîndu-şi demisiunea din a­­ceastă demnitate, de altfel remunerată, întrebat asupra motivelor, a răspuns: — Nu m’am dus din cauze stomacale. Se pare că s’a spus lucrul fără inten­­ţiuni glumeţe, ci vrînd să spună că se simte cam indispus şi că nu vrea să ris­­ce a-şi mai înrăutăţi starea stomacului. Alţii însă i-au atribuit înţelesuri echi­voce, luind răspunsul drept o vorbă de spirit, ori un echivoc. Că profesorul nu prea are la stomac pe candidaţii slabi, în genere slabi, fiind vorba de candidaţi particulari, ori că la rîndul lor, candida­ţii respectivi nu l’ar fi avînd la stomac pe acel sever examinator. Dar nu de dragul unor jocuri de cu­vinte scriem rîndurile aceste, ci la ve­derea unei discuţiuni şi unor chestiun serioase. Profesorul amintit mai sus a uzat de un drept al său de a nu participa la co­­misiunea de examinare. Cunoaştem cazuri identice în care,profesorii au motivat — între prieteni, fireşte, nu oficial—abţinerea lor prin dorinţa de a nu crea nemulţu­miri politice în propriul lor partid, în le­­gătură cu stăruinţele nenumărate la care dă loc un examen, mai cu seamă în a­­numite centre politice ale ţării, din par­tea organelor politice autorizate, prefec , deputaţi, senatori şi aşa mai departe. Iată un mod franc de a şti şi a vorbi. Dar cunoaştem şi reversul medaliei. Cu­noaştem ocaziuni in care, din potrivă cite un examinator a acceptat cu volup­tate prilejul de a achita mici polițe per­sonale acelora pe care nu-i avea la sto­mac, pentru un motiv ori pentru altul... OAMENI ŞI LUCRUR­I „Pe o harpă de aramă“ Un recenzent ar fi amintit, se pare, tînărului autor al volumaşului de sonete adunate sub titlul de mai sus, că vine după Mihai Codreanu. Impresiunea ce lasă volumaşul nu este insâ deloc aceea că d. Lazăr - autorul—n’ar fi scris cele cîteva zeci de sonete şi in lipsa „Statuilor“ lui M Codreanu. Nici o comparaţie nu poate fi intre o lucrare şi altă, după cum nu s’ar cuveni să se amintescâ necontenit că înaintea lui M. Codreanu s’au scris sute şi sute de sonete minunate. Astă­zi so­netul a ajuns aproape forma cea mai u­­zuală în producţie noastră poetică şi toţi literaţii noştri contemporani stăpinesc a­­ceasta delicată alcătuire care se cheamă sonetul. Pînă şi producţiunea satirică re­curge adeseori la sonet. Ca exemplu poate servi noul volumaş de “Balade Vesele“ ale lui G. Topîrceanu şi „Virfuri de Spa­dă“ ale lui Ioan Pribeagu. „Pe o harpă de aramă“ cuprinde dară numai sonete. E poate o sforţare prea mare, re­alizată prea în scurtă vreme. Dar autorul posedă, negreşit, secretul al­­cătuirei unui sonet. Unul ales la întîm­­­plare . Eu nu te’ntreb de unde eşti gonită. Nici pletele de aur cum ţi-s ude. Urechea mea insultele n’aude, Căci pentru mine eşti neprihănită. E­i dacă baţi la poartă părăsită, ieşi se zbat aici atîtea trude, Iubirea mea te-aşteaptă şi te-aude... Prea mult pierdută eşti, prea mult lovită. Te-apropie, dă-mi mina ta’ngheţată; Şi lasă mina mea să ţi-o încălzească, Durerea ta e supra­omenească. Şi dacă şti să uiţi ce-a fost,—copilă. Şi dacă poţi iubi ca altădată, Rămâi aci, rămili, să-mi plîngi de milă. O particularitate—şi un neajuns—e că autorul începe totdeauna cu mai mult a­­vînt, cu mai multă siguranţă de cum în­cepe. Dar aci e in acelaş timp dovada că autorul este de sine stătător, cu în­suşirile şi scăderile proprii. Rodloi­t ! Un bătrint profesor pensionar povestea ieri că d. D. A. Grecea­­nu, reîntors din Bucu­reşti acum vr’o două zile, l’a asigurat că în cel mult două săptămîni intrăm în războiu. Int­re timp, însă, ziarele anunţă că guvernul a comandat in Ger­­mania 3500 vagoane cărbuni cari vor sosi la începutul lui August II Drept răspuns invitaţiunei noastre făcută către direcţia serviciului apelor, prin cari ceream in urma numeroaselor plingeri primite la redacţie, să se lase liberul debit al apei pînă la oarele 1 noapte, primim astăzi din partea d-lui inginer Welt directorul serviciului ape­lor, un foarte documentat răspuns, pe care din lipsă de spaţiu, ll vom publica un numărul de miine al ziarului nostru. 33 Se ştie că comisiunea monumente­lor istorice a hotărlt ca toate obiectele de artă de pe la minăstirile din întreaga ţara să fie strînse şi depuse in­­muzeul din Bucureşti. D. profesor Tafrali a intervenit prin rectorat la minister cerind că la minis­­tirele din Moldova aseminea obiecte să fie lăsate pe loc. In acelaş timp d-sa a cerut ca in ca­litate de profesor de arhiologie să facă parte din comisiunea monumentelor is­torice. S3 Primim la redacţie o plingere, a „femeilor celor concentraţi“ care ni se pling de modul neomenos şi brutal, in care sunt tratate, de către şeful de birou şi agentul Olariu. Ni se prag nenoroci­tele, că sunt scoase cu forţa din gospodăriile lor, aduse la birou in faţa şefului de servitori care după ce ie arunca cuvinte grosolane şi triviale, le silesc să intre in serviciu la mai marii zilei pe un preţ de nimic. In caz cînd nu vor, agentul Olariu la rîndul lui, are aceaşi purtare, plus ne­norocitul sistem al sfănţueiei. Rugăm pe d-nul prefect de poliţie să dea ascultare plîngerii «femeilor concen­traţilor» şi să iea cuvenitele măsuri. 88 In urma celor şase examene de fine de an au trecut cu deosebit succes în nui al 5-lea de medicină, următorii stu­denţi şi studente : Antoniu Maria, Apter Hirsch, Bontaş Romulus, Brăescu Cezar, Buznea Eufrosina, Caranda Lucreţia, Cer­chez Vasile, Filipescu Ema, Gheorghiu V., Hurmuzachi Emil, Granspan R., La­zăr Neculai, Plăcinteanu Gh. Pavlov Di­­mitrie, Tudoran Gh., Ccharlota Balif- Schreiber, Stroiescu Vasile. SS Comisiunea bibliotecei care s’a întrunit Sîmbăta trecută e hotărit de a se alege cîte un delegat de la fie­care facultate pe un termin de 2 ani care să facă parte din comisiunea bibliotecei. SS Astăzi încep examenele de limba și literatura romînă.­­­ A fost înaintat astăzi parchetului individul Moisa Lefter din Tg. Frumos care a maltratat şi jefuit de o însemna­tă sumă de bani pe femeia Verona Cio­­banu din acea localitate. În­­n urma consfatuirei care a avut loc eri la centru studenţesc, s’a decis or­ganizarea unui congres studenţesc, care va avea loc la Bucureşti în luna August. SS SA a raportat prefecturei că în mai multe comuni din judeţ a isbucnit cu fu­rie epidemia de anghină difterică. SE Ministerul a invitat prefectura de judeţ de a lua măsuri pentru regulamen­­tarea orelor de deschiderea şi închiderea localurilor publice. Aceasta în legătură cu măsurile pentru controlul străinilor. IS In numărul nostru din 26 curent am publicat rezultatul examenelui clasei Vill­a modernă şi din eroare s’a pus că după elevul Popovici Aureliu a reuşit Io­­nescu­­ Constantin cînd de fapt trebuie să se citească Săvescu Constantin. SS Un cititor ne roagă să punem ur­­mătoarea întrebare farmaciştilor locali :" „Cum explică d-lor faptul, de altmin­trelea foarte curos, că de doi ani de cînd ipă că n’au medicamenta şi totuşi ex­cedează orice reţetă ce li se prezintă ! Una din două. Sau că au medica­mente şi atunci de ce ţipă, s’au că n’au, atunci, ce bazaconii pun ei în sticle şi în prafuri ?, bazaconii pentru care mai percep şi 50 11 arii mai mult. Sau poate, din farmacişti, au ajuns boăcari ?“ S. D. Gheorghe Spacu îşi va susţinea teza de doctor în chimie Vineri 30 c. S3 O SCRISOARE.—Din partea d lor Lt. Raianu, C. I. Botez şi Em. Poclitaru profesori, primim următoarele cu rugă­minte de a le da publicităţei : „Iaşul“ de Duminică 25 Iunie publică o notiţă în care se afirmă că d. profesor Raianu, preşedintele unei comisiuni de capacitate de la liceul „Naţional“, ar fi schimbat în chip ilegal notele mai multor elevi, din care pricină, acei elevi ar fi rămas corigenţi sau repetenţi, şi că d. profesor V. Popescu, membru în acea com­isiune, şi-ar fi dat demisia din pri­cina abuzurilor comise de d. Raianu. Iată cum stau lucrurile în realitate. Lucrările scrise aie elevilor au fost co­rectate acasă de membrii comisiunii după cum spune regulamentul. Notarea lor de­finitivă însă s’a făcut in com­isiune, și co­misiunea—după dreptul pe care i-l dă regulamentul—a rectificat unele din no­tele date acasă de către membrii ei pe tezele elevilor, după ce aceste teze au fost citite şi in com­isiune. Important de reţinut este că, nici un elev care ar fi fost admis fără acele schimbări, n’a devenit corigent sau res­pins din pricina lor, şi iarăşi , nici un elev, care ar fi fost corigent, n’a fost declarat respins d în pricina acelor rec­tificări. Din potrivă , au fost elevi cari in urma acelor rectificări, din corigenţi sau respinşi, au devenit admişi sau cori­genţi. Dar indulgenţa comisiunii n’a fost fără margini. Şi cînd unul din membrii ei—­­ profesor V. Popescu—a cerut comisiur)i' să schimbe nota 1 (unu) de pe 0 teză cu desăvrrșire albă, în nota 4 (patru) comi­siunea n’a putut accepta lucrul acesta, iar d. Popescu a declarat imediat că se retrage ș| l’a retras din com­isiune. Ditr mai este ceva; teza cu pricina era la matematică. D­­a anu, care a propus-o, a venit la conferinţă cu cartea de aritmetică pentru cl. IV-a primară a d-nei M. Palsoi, din care a ales pentru teză­ problema No. 10 pag. 122. D. V. Popescu a cerut să se mai com­plice enunţul problemei aşa fel, ca pen­tru dezlegarea ei să fie nevoie şi de apli­carea teoremei lui Pitagora. Şi tot d. Popescu a cerut să se introducă cuvîn­­tul „densitate în enunţ. D. Raianu a propus atunci să li se reamintească ele­vilor ce-i densitatea şi cu toată opune­rea d lui Popescu ciad s’a constatat din întrebările puse elevilor că uitaseră cam mulţi cei densitatea, d. Raianu le-a rea­mintit definiţia ei, şi le-a dat şi un e­­xemplu ca să o înţeleagă. Problema chiar aşa de modificată n’a fost grea, lucru dovedit şi prin rezultatul tezelor : din cei 36 elevi ai liceului „Naţional* 23 au obţinut note de la 5 (cinci) în sus dintre cari 13 au avut note doia 7 în sus, iar 5 elevi au avut nota 9. Şi acum două cuvinte pentru „Iaşul :* „Convorbirile literare“ din Mai a. c. a­­rată că dintre 500 de elevi ai unui liceu in ţară, mai mult de jumătate socot că „protecţia e totul“ in ţara aceasta. Cei mai buni şcolari ai noştri au perdut încrederea în putinţa de a triumfa in viaţă muncind cinstit. Nu crede «laşul» că făcindu-se tribuna elevilor ce nu vor sau nu pot să înveţe, contribuie la întă­rirea în sufletul copiilor a deplorabilei stări de spirit desvâluită de „Convorbi­rile literare“ ? Vi Mimie seară, Marţi, va avea loc o mare producţiune şcolară dată de elevele şcoalelor profesionale şi primare „Steaua“ în sala cinematografului Modern. Vor fi jocuri, cîntece, posete teatrale pe lingă cinematograf. SS Se crede că ministerul va acorda un nou examen, de capacitate, în toam­nă, cei respinşi dintre candidaţii de curs inferior fiind mulţi la număr. La liceul Naţional sunt 13 in această categorie. 13 Familia d-lui Mirzescu, primarul o­­raşului, se stabileşte pentru timpul va­canţei la Buşteni. ^ I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei se va stabili pe timpul vacanţei la Mă­năstirea Varatec. 33 Un ordin al direcţiei căilor ferate, admite, cu începer­e de azi, încărcarea şi exportul de porumb din recolta 1915, a­­parţinînd şi comercianţilor. 33 Mercuri se va celebra cu deosebită solemnitate hramul Mănăstirei Cetăţuia. Serviciul religios va fi oficiat de Însuşi Mitrop­olitul Moldovei. S3 Miine seară se întruneşte la Mi­tropolie, Comitetul societăţii pentru e­­ducaţia cetăţenească. Joi seara va avea loc la universitate adunarea generală a membrilor acestei societăţi. INFORMAŢII ■ AGITAŢIUNI ŞI INTRARE 11V ACŢIUNE.­­ Se ştie că «­-nil­etr. Jean Cantaeuzino şi firmii Pan­grati au fost în Iaşi, pentru a a­­trage universitatea ieşană la a­­gitaţia pe care şi-o propun pro­fesorii bucureşteni in chestia na­ţională. In cursul unei convorbiri cu un profesor universitar, d. dr. Jean Cantacuzino l’a asigurat că cel mult pînă la 15 Iulie Romînia va intra în acţiune alăturea de qua­­drupla. — Dacă este aşa, la ce ar mai servi acţiunea pe care ar urma s’o desfăşoare universităţile ? Cu replica profesorului ieşan. D. dr. Jean Cantacuzino n’a mai răspuns.

Next