Opinia, aprilie 1922 (Anul 18, nr. 4460-4481)
1922-04-10 / nr. 4467
ANULu1 XVIIMw No. 44671 teu WJ1AIDL ABON»-" * r~ OT^t*v». \3\U^eî" Tf IIM A 17 ZîAR POLITIC COTIDIAN m l!" Conflictul Stere-Inculeţ — Discuţia In Cameră asupra alegerilor din Basarabia. — D. Stere a susţinut, în Parlament, contestaţia pentru invalidarea alegerilor dela Cetatea-Alba. Discursul sale, ca de obiceiu a fost întrerupt de tumult. Dnii Tinu Brătianu, Corbeanu şi Corneliu Moldovanu s’au distins prin violenţa apostrofelor. Ctatea Albă, după cum se ştie,a votat “la Senat cu ţărăniştii şi la Cameră cu liberalii, la câteva zile, judeţul şi a schimbat convingerile politice... Cum se explică acest fapt ? D. Stere a dat, cu prisosinţă, explicaţii. Dar d. Stere n’a vorbit numai despre ^fraudele electorale. D sa s’a ocupat şi de propaganda d-lui Inculeţ: regionalistă, demagogică, anti naţională,—care pentru toate acestea, a prim t un minister fără portofoliu, a cărui importanta constă într’un soleur şi o dactilografă... D. Inculeţ a răspuns : Stere e un trădător/ D. Stere trădător ? Dar, la urma urmei, oricine poate arunca astfel ALe epitete,**- d. Inculeţ insă nu. Dsa in 1987 doar n’a venit in Basarabia, cu rublele lui Kerefischi, pentru determinarea unirii, al car«.i aprig adversar a fost în Sfatul Ţării, nu pentru „adân circa■* revoluţiei ruseşti, în cadrul republicei federative dela Nord. Darthestia „trădării“ d lui Stre n’a mai discutat in Parlamentul romăn, cu prilejul validării alegerilor dela Stroca, subt guvernul precedent. „Cazul de conştiinţă” a fost dezbătut şi tranşat. D. Inculeţ il aduce iarăşi în discuţie. „ Oricine arputea însă ridica această chestie, afară de d. Inculeţ care, înarlamentul d lui General Averescu, a susţinut validarea d lui Stere, cerănd respingerea con testaţiei, bazată tot pe acuzarea de trădare. D. Inculeţ însă-i deprins cu manevre de acest fel La începutul anului 1818, doar d sa avea răspunderea situaţiei in Basarabia. Subt guvernarea d-sale, şi după propriul d-sa le îndemn, autorităţile româneşti au executat sau au înecat în Nistru mulţi nisul socialist basarabeni. Ori, cum a arătat d. Stere în Parlament, d. Inculet, în actuala campanie electoralăadresându-se cercurilor muncitoreşti, a spus că mânile sterştilor sânt cele pline de sânge. Dar d Iasuleţ n’are obraz D-sa nu-şi dă seamă că unele lucruri nu-s permise. Căci există şi o limită a neroşităriii peste care un om cu judecată nu trece. Sau, poate, d Inculeţ şi a pierdut capul, — pentru un minister fără portofoliu, însă cuşofeur şi dactilografă. .. ". Afară e vreme urâtă. Noroi, ploae amestecată cu zăpadă și un frig care te pătrunde în oase. • • iă Teletopnn, e deranjat; lipsă de știri, stagnare gererală- 'Plictiseală. Mașinal pun: mâna., pa una din broșurile care stau de multă vreme pe masă. li detesc titlul: Biăhtin: du. carele... etc. O întorc, „diege du cercle : Buzdugan 3. O adresă cunoscută. Unde-am mai catit adresa aceasta ? ■ ■ f; ' r\ Luteția.. Buzdugan 3...' O deschid si chiar de la prima pagină de text—a ■ i desigur, evident ! ?*' -b.If» ' i- }■ isin litere grase îmi apare inițiala și numele simpaticului nostru amifc .N. Serbani.. A pierit plictiseala, .Devin bine dispus», ba chiar îmi pare bine că stagnăm.Și citesc.. Precum că: Izolarea Franţei (de către aliaţi) în diversele conferinţe periclitând latinitatea, el iprometiml N. Serbanih dator să sară s’o apere, deşi ea (adică Franţa) plăteşte acum greşala île a fi înlăturat dela pomenitele conferinţei popoarele ‘‘mici — deci şi România Mare. Căci, „interese, aspiraţiuni, ‘ latinitatea compactă a occidentului care impun alianţa franco-română. „Şi, orice conflict între Roma şi Paris, este o lovitură de pumnal în inima 'Românilor". Şi tot aşa mai departe... Deodată însă ne piere dispoziţia. Am trecut la considerentele:„de ordin naţional ro I „tfflfcU mân“. România conţine din nefericire o sumedenie de neamuri străine : patru milioane de Ruşi Nemţi, Unguri, Ruteni, Bulgari, şi Sârbi, fără a mai vorbi de juifs răspândiţi aproape peste tot“.. Aici nu mai poţi râde, căci prostul devine infam. Căci este o infamie ca să pui într’o sală toate neamurile acestea, plus concluzia stupidă : că literatura franceză , a învingătorului, este antipatică învinsului adică : Ruşilor, Ungurilor etc. deci ş a evreilor „răspândiţi aproape peste tot“... El promotorul, are deci obligaţia să răspândească literatura franceză „care a servit totdeauna de model şi inspiratoara literaturii române. Aici, da, are dreptate simpaticul nostru promotor : Eminescu şi Caragiale Maiorescu şi Gherea, Creangă şi Sadoveanu au avut ca model... Dar sta£i, vă rog. Mai sunt şi raţiuni da ordin intelectual... Pa. Se putea să nu fie . Şi să vedeţi cum: sărmanul popor român „este adesea victima unor oameni (o să vedeţi îndată cine sunt) care sui sunt rău informaţi sau rău intenţionaţi“. ■ Aceşti indivizi periculoşi şi ticăloşi sunt „le juifs“... Şi ştiţi de ce ? .Pentru că vorbesc : jiddispic, deci ştiu nemţeşte, deci sunt „boches“. Şi aici vine şi un exemplu, dar vă rog să nu râdeţi. Căci e fină pilda, fină de tot. Cu prilejul blocării leilor români, privindu-se proteste ,în lumea financiară şi intervenind şi ministrul Franţei, o gazetă a scris o informaţie cu titlul: Franţa contra României... „ Inutil de adăugat — contrntinuă deşteptul de colo, promotorul, că gazeta în chestiune este cunoscută prin culoarea sa bosofilă. Comma par hasard, son directeur est un „raedecin juif“. De ce n’ai spus’o la început spirituelule, că ai unu dinte în contrai „Opiniei" şi-o aduci aşa, machiavelnic de departe ? Nu poţi uita că te au trimes la plimbare, ca pe un caraghios ca toate răţcelile de duelgiu şi spadasin feroce. Ai? Şi găseşti ocazia să-ţi aşterni aici neputinţa gândirei insultând cu prilejul acesta mii de oameni, care stau sufleteşte infinit mai sus decât toate sepăturile promotoare ,poltrone, care pe de-o parte vin cu talgerul îşi cerşesc de 11 „juifs“ şi ,pe de alta, cu aceşti bani, au sterpiciunea de suflet ca să tipărească insulte la adresa milostivilor. Se poate mai mare ticăloşie ? Să cerşeşti bani de la Weinrauch, Stern, Wachtel etc. şi apoi să-i declare că’s „juifs“ răspândiţi peste tot că vorbesc iddisolv deci nemţeşte, că .. Decât un lucru. Şi fie sigur, promotorul că nu i-am face cinstea să ne ocupăm de el. E doar atât de ridică. Dar ne gândim că broşuri f find scrisă în franţuzeşte, o răspândeşte in străinătate, că alături de al său nume, a pus şi numele unor persoane onorabile pe care le stimăm şi noi şi alţii. Şi lumea, fireşte nu îl ştie pe onorabilul Şerban. Habar n’are de specimenul care merge cu inconştienţa că’şi reproduce şi toasturile şi„conferinţie“ muzicale însoţindute de superlative, când în realitate au fost nişte catastrofe. Dar mai presus, repet, este o neruşinare casă cerşeşti bani de la evrei, ca apoi cu aceşti bani i să Tipăreşti şi să împrăştii insulte la adresa lor... Sărmană Franţă, pe mâna cui ai ajuns să te apere, sărmani ţara noastră, cine îndrăzneşte’să vorbească în numele tău, să fi exponentul teoretic al ridicării tale... W. K. B. Am trecut intenţionat peste „succesele“ financiare şi morale— biblioteci, reviste, cărţi, reduceri etc. Poate vom reveni în curând şi asupra acestor laturi a Ir . activităţii „promotorului“. SPICUIRI SIOBERVATU Buletinul Cercului de Studii francoromane: LUTIflA frnts( 1921) Lupta de la Universitate — Ea va degenera în scandal — In tănul Universităţii leşine cont Inad o luptă îidărjtă. Ba na s’a terminat îMă — și sunt toate indelite ca va degenera lotrina »candel public. Se știe obiectul luptei. Exlelă an conflict titre recter și o parte din membrii .Senatului Unventtar, pe o buttane, in sare, incontestabil, dreptatea este de partea rectorului. Dar tn afară de aceasta și mat presus de chstiunea di partea oui este dreptatea, si pune o altă problemă. Reprezentanfli facultăţilor In Senatul U.ilveretiar reprezintă ei sentimental consulilor profesorale? Or, ce dovidește că nu. Logle ar fi fas', iu atest ea», ca acel membru in Senat să te dimite. El nu fac, însă acest latra el s’au pus tn grevă și ti potriva rectoratul și tn potriva consiliilor profesorale. Ce va arma, le lesne de vătat. Se vorbite de votări de blam, de divulgări, care privesc fapte reprobabile, pedresate Intre Universitari in afară de universitate, și altele. Socotim că ar fi păcat cu lanurile să digentme. Universitatea de laşi are nvoie de altceva de căi de scandaluri publice. De aceia nu putem In deerant recomanda tuturor şi se pune de acord cu cerinţie textelor şi uzanţelor. Interesul superior al Uversităţii cere imperios ca aceasta să se întâmple, şi vouă să sperăm că în eul din urmă aşa va fi. îndrăznelelor -Siria d-lui Inculets— Numai în această ţară, a tuturor îndrăznelelor, a fost posibilă o cuvântare ca acea a d-lui Inculetz. Omul acesta, care a condus în Basarabia alegerile cele mai ticăloase din câte a văzut vreodată această ţară, a socotit că va putea face să se uite ignominiile comise printr’o şartă al cărui început constituie o îndrăzneală inconştientă şi al cărui sfârşit a însemnat o mitocănie, care învederează băltoaga în care individul este obicinuit să se bălăcească. A vorbit despre patriotism, omul care se declară pentru deapurarea unit cu Rusia pravoslavnică. A vorbit despre patriotism, acel care face dincolo de Prut cea mai deşantată politică regionalistă. Indignarea urnei cinstite, împotriva inconştientei îndrăzneli a aceluia ce vorbeşte în numele Basarabiei, este firească. Dar nimenea nu trebue să uite că lucrul a fost posibil, numai fiindcă guvernul d-lui Brătianu practică o duplicitate politică inpardonabilă. In Ardeal acest guvern luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva partidului naţional, pe motiv că e regionalist. In Basarabia insă individul care face regionalism—până la viitoarea constituţie—este sprijinit şi acceptat ca ministru. Cum să nu-şi permită dar Inculetzul nostru îndrăznealate dăunâzi, când viaţa noastră politică în genere constitue o permanentă incoherenţă ? Cum să nu U® îndrăzneţ un Inculetz când ţara a devenit de fapt patria tuturor îndrăznelelor î Îngrozitoarea stare de lucruri—care ar duce desigur pe mulţi la disperare, dacă n’ar rămâne în suflet speranţa că însănătoşirea va veni, şi odată cu ea vor dispare toţi microbii patogeni şi pestilenţiali de calibrul acestui Inculetz. * In ţara tuturor CONFERINŢA DIN GENUA Bucureşti. Biuroul conferinţei din Genua a desemnat conrsiunile pentru valută şi credit, materii prime şi transport. Din cercurile italiene se af mart că conferinţa preliminară a aliaţilor, în vederea conferinţei din Genua nu se va mai ţine, Demisia şi faptul ci Constantinescu rifurile în care Ţara O briză din cele mai grave a izbucnit în guvern. Vechea animozitate care dăinuia în jurul persoanei d-lui Al. Constantinescu,a trecut din sânul guvernului în Parlament şi în aţa ţărei. Proectul de lege pentru organizarea administrativă a Dobrogei, în şedinţa de ori a Camerei, şi proectul de chirii, în şedinţa Senatului, au constituit prilejul pentru manifestaţiunea contra ministrului domeniilor. D. Al. Constantinescu a răspuns imediat printr’o atitudine dârză, demisionând din guvern. De demisia d lui Constantinescu an este un simplu gest al unui ministru supărat. Ea are o deosebită importanţă, dată fiind persoana demisionatului şi împrejurările politice în care se produce. D. Constantinescu are numeroşi şi puternici partizani în guvern, in parlament şi în partid. Intre alţii, eul este puternic secondat de însuşi d. general Văitoianu, preşedintele de consiliu ad-interim. Aşa că plecarea ministruui de domenii ar zgudui din temelii organzaţia guvernamentală, iar nu numai atât. D. Constantinescu este o forţă de mâna întăia in partidul şi guvernul liberal. El este un om de concepţie, de acţiune şi de organiz. •* Are legături întinse, un drept al trecutului şi o situaţie prezentă care îl leagă cu mii de fire de partid Peste aceste lucruri nu se poate trece, fără aproduce o răsturnare fundamentală Mai trebue avut în vedere avantajul incontestabil al d-lui Constantinescu de a fi în luptă cu d. Mârzescu care va fi privit oricând ca un provincial, cu o autoritate mai redusă in vies pări politic de la Centru. • Important era faptul că această gravă criză de guvern se produce tocmai cînd d. Ionel Brătianu se află plecat la Genua. Autoritatea şi cuvântul ponderator al şefului lipseşte şi nu mai este nimeni în măsură a cântări situaţiunea şi a evita o ruptură. Cel puţin din acest punct de vedere, precipitarea crizei a fost o nesocotită gafă politică. Situaţia penibilă in care se flă astăzi guvernul, o poate fatală. Din capul locului, d. Brătianu a făcut greşala de a forma un cabinet de partid, în luptă cu toate partidele opoziţiei şi în neînţelegere cu proprii partizani. Şid prezenia din primul ceas trebuia să se agraveze din zi în zi. Faptul de a nu fi făcut înţelegerea cu ardelenii a constituit germenul boalei mortale a guvernulă. Tocmai d. Constantinescu văzuse clar în această direcţie, şi tocmai împotriva d lui Constantinescu s’a urzit intriga care a izbucnit acum, în chip cu totul neoportun. Este, aşadar,o dăinuire a spiritului adânc neînţelegător cu care o parte din corifeii liberali au pornit la conducerea ţărei, în aceste vremuri foarte vitrege. He rihonia din guvern nu poate fi privită ca o ceartă între persoane, cu un caracter trecător. „Chiar dacă momentan lucrurile ar rămâne în deciziune, situaţia va trebui în cele din urmă soluţionată, prin scambări radicale. Cel puţin deocamdată, capacitatea de lucru a guvernului este adânc compromisă. Din sterilitatea neîndoioasă a guvernului, vor izvora noui şi mari suferinţe pentru ţară. Nimeni n’a aşteptat de la partidul liberal atâta rău și haos. • a- VIATA' 'POLITICA Grava criză din guvern iportania produs.’ - LUNI 10 APRILIE 1922 A N UN C1 URI 8* primeert u toat* A,gw»țiilp 4* Publici tal* UI ĂBimijSTRAȚlA ZîÂSuUU ’ —S. K IRJ,FiîCU t? ' It ■ m m tr ffOEKAA vso îsy S.Lgî actualitAti din AFARĂ Un privilegiu al femeilor engleze. Din Londra a fost achitată femeea Peei, adusă in faţa justiţiei ca complice a sofalul ei, taifun proces de stimă, unde are in mod neîndoios partea mare de vină. Feplal ar trebui s’aducă pe tapet chestiunea ebolirii unui pnveiegiu, de cari se bucură fimeile din Anglia tată din veacul al 8 lea. E vorba de-o lege dn codul West-Saxons can sună astfel: dacă soţul şi nevasta comit împreună o crimă şi dacă femeă a lucrat sub privirea barbatului,trebue să fie achitată, aferă de cazul «And dânsa ! Uistigatoarea sau când bărbii tl sufere de o in-. fimitete ce i’a impedicat de a Interveni. Se știe că texul atei Ut legi a fost eozfrmit pi vremea lui Canat tel Mat* în sec. al 11 ha', așa e tot în vigoare. 1 itrebarta e bâte zi c mai are ? Femenistele care cer egalitate de drepturi, ar avea cuvântul. CRONICA FEMENISTĂ SABRA manifestaţie femeiieşti de la Sorhonii Se ştie că în Franţa numai ceraera a votat legea, prin care se acordă femeilor drepturi integrale civile şi politice, egale cu ale bărbaţilor. In vederea aducerei din nou la Senat a acestei chestiuni, femeile au organizat Sâmbătă 18 Martie o mare întrunire la Sorbota. Auparticipat peste trei mii de persoane. D. Appel, recto al Universităţii prezidează şedinţa pi Intr’o cuvântare caldă arată că dacă Franţa In ceea ce priveşte emanciparea femeei, a rămas in urmă, are meritul de a fi fost cea dintăi ţară care a creat la 1880 licee de fete şi cea dintăi care a avut agregate şi profesoare femei la universitate. Astăzi studente din ce în ce mai numeroase urmează toate cursurile cu acelaş succes ca şi băeţii, iar la ultimul examen de agregaţie la Matematici, 2 femei au fost clasificate cele dintăi. Nimic nu se mai opune deci, ca să li se acorde dreptul de vot. Urmează apoi cuvântările d lor L. Marin, M. Dausset şi Fernand Merlin senatori, ai lui Siegfried deputat şi a Doamnelor Lippens consilieră comunală la bruxelles, Elena Văcărescu secretara delegaţiei române la Societatea Naţiunilor, Marie Verone prezidenta ligei franceze pentru drepturile femeilor şi dna Brunsenwigk secretara generala a Uniunii Franceze pentru sufragiul femeilor. Reproducera tastâzi câteva idei din strălucită cuvântare a Uuuniuluî Loui*aonator de Var: Chestia dreptului de vot pentru femei, este o chestie de dreptate şi o chestie de interes naţional. Franţa neacordind drepturi integrale femeilor, se pune în următoarea dilemă : Ori femeea franceză este inferioara femeilor din ţările cărei le-a acordat dreptul de vot, ori legislatorul francez este inferior legislatoruâ din acele ţări. Cu toate acestea, în .'Franţa s’a nălcat pentru Întâia oară idea de drepturi pentru femei. Condorcet revendică drepturi politice pentru femei, totuşi cătuşele în care femeea a rămas înlănţuită acum 100 ani n’au căzut nici până azi. De aceea că nu cer etape, ci cer pentru tente drepturi civile şi politice integrale. Trebue ca femeea să obţină electoratul pretutinden Noi suntem ţara, care a dat lumii sufragiul universal. Raţiunea invocată atunci este tot atât de valabilă azi şi în favoarea sufragiului femeilor. Femeile sunt tot atât de inteligente ca şi bărbaţii. Cât despre moralitatea lor, e destul să citeşti statisticele juridice, din