Opinia, aprilie 1922 (Anul 18, nr. 4460-4481)

1922-04-10 / nr. 4467

ANUL­u1 XVIIMw No. 44671 teu WJ1AIDL ABON»-" * r~ OT^t*v». \3\U^eî" Tf I­­­IM A 17 ZîAR POLITIC COTIDIAN m l!" Conflictul Stere-Inculeţ — Discuţia In Cameră asupra alegerilor d­in Basarabia. — D. Stere a susţinut, în Par­lament, contestaţia pentru in­validarea alegerilor dela Ce­­tatea-Alba. Discursul­­ sale, ca de obiceiu a fost întrerupt de tumult. D­nii Tinu Bră­­tianu, Corbeanu şi Corneliu Moldovanu s’au distins prin violenţa apostrofelor. Ctatea Albă,­­ după cum se ştie,­a votat “la Senat cu ţărăniştii şi la Cameră cu li­beralii, la câteva zile, judeţul şi a schimbat convingerile po­litice... Cum se explică acest fapt ? D. Stere a dat, cu priso­sinţă, explicaţii. Dar d. Stere n’a vorbit numai despre ^fraudele elec­torale. D sa s’a ocupat şi de propaganda d-lui Inculeţ: re­gionalistă, demagogică, anti naţională,—care pentru toate acestea, a prim t un minister fără portofoliu, a cărui im­portanta constă într’un­ so­­leur şi o dactilografă... D. Inculeţ a răspuns : Stere e un trădător/ D. Stere trădător ? Dar, la urma urmei, ori­cine poate arunca astfel ALe epitete,**- d. Inculeţ insă nu. Dsa in 1987 doar n’a venit in Basarabia, cu ru­blele lui Kerefischi, pentru determinarea unirii, al car«.i aprig adversar a fost în Sfa­tul Ţării, nu­ pentru „adân circa■* revoluţiei ruseşti, în cadrul republicei federative dela Nord. Darthestia „trădării“ d lui St­re n’a mai discutat in Par­lamentul romăn, cu prilejul validării alegerilor dela St­roca, subt guvernul precedent. „Cazul de conştiinţă” a fost dezbătut şi tranşat. D. Inculeţ il aduce iarăşi în discuţie. „ Oricine ar­­putea însă ri­dica această chestie,­­ afară de d. Inculeţ care,­ în­­­arla­mentul d lui General Averescu, a susţinut validarea d lui Ste­re, cerănd respingerea con testaţiei, bazată tot pe acu­zarea de trădare. D. Inculeţ însă-i deprins c­u manevre de acest fel La începutul anului 1818, doar d sa avea răspunderea situa­ţiei in Basarabia. Subt gu­vernarea d-sale, şi după pro­priul d-sa le îndemn, autori­tăţile româneşti au executat sau au înecat în Nistru mulţi nisul socialist basarabeni. Ori, cum a arătat d. Stere în Parlament,­­ d. Inc­ulet, în actuala campanie electorală­­adresându-se cercurilor mun­citoreşti, a spus că mânile sterştilor sânt cele pline de sânge. Dar d Iasuleţ n’are obraz D-sa nu-şi dă seamă că u­nele lucruri nu-s permise. Căci există şi o limită a ne­roşităriii peste care un om cu judecată nu trece. Sau, poate, d Inculeţ şi a pierdut capul, — pentru un minister fără portofoliu, însă cu­­şo­­feur şi dactilografă. .. ". Afară e vrem­e urâtă. Noroi, ploae amestecată cu zăpadă și un frig­ care te pătrunde în oase. • • iă Teletopnn, e deranjat; lipsă de știri, stagnare gererală- 'Plic­tiseală. Mașinal pun: mâna., pa una din broșurile care stau de multă vreme pe masă. li de­­tesc titlul:­ Biăhtin­: du. carele... etc. O întorc, „diege du cercle : Buzdugan 3. O adresă cunos­­cută. Unde-am mai cat­it adresa aceasta ? ■ ■ f; ' r\ Luteția.. Buzdugan 3...' O deschid si chiar de la prima pa­gină de text—a ■ i desigur, evi­dent ! ?*' -b.If» ' i- }■ is­in litere grase îmi apare ini­țiala și numele simpaticului nostru amifc .N. Serbani.. A pierit plictiseala, .Devin bine dispus», ba chiar îmi pare bine că stagnăm.­Și citesc.. Pre­cum că: Izolarea Franţei (de către aliaţi) în diversele con­ferinţe periclitând latinitatea, el iprometiml N. Serbanih da­tor să sară s’o apere, deşi ea (adică Franţa) plăteşte acum greşala île a fi înlăturat dela pomenitele conferinţei popoarele ‘‘mici — deci şi România Mare. Căci, „interese, aspiraţiuni, ‘ latinitatea compactă a occi­dentului care impun alianţa franco-română. „Şi, ori­ce con­flict între Roma şi Paris, este o lovitură de pumnal în inima 'Românilor". Şi tot aşa mai de­parte... De­odată însă ne piere dis­poziţia. Am trecut la conside­rentele:„de ordin naţional ro I „tfflfcU­ mân“. România conţine din ne­fericire o sumedenie de neamuri străine : patru milioane de Ruşi Nemţi, Unguri, Ruteni, Bulgari, şi Sârbi, fără a mai vorbi de juifs răspândiţi aproape peste tot“.. Aici nu mai poţi râde, căci prostul devine infam. Căci este o infamie ca să pui într’o sală toate neamurile acestea, plus concluzia stupidă : că literatura franceză , a învingătorului, este antipatică învinsului adică : Ruşilor, Ungurilor etc. deci ş­ a evreilor „răspândiţi aproape peste tot“... El promotorul, are deci obli­gaţia să răspândească litera­tura franceză „care a servit tot­deauna de model şi inspi­ratoara literaturii române. Aici, da, are dreptate simpa­ticul nostru promotor : Emi­nescu şi Caragiale Maiorescu şi Gherea, Creangă şi Sadoveanu au avut ca model... Dar sta£i, vă rog. Mai sunt şi raţiuni da ordin intelectual... Pa. Se putea să nu fie . Şi să vedeţi cum: sărmanul po­por român „este adesea victima unor oameni (o să vedeţi îndată cine sunt) care sui sunt rău informaţi sau rău intenţionaţi“. ■ Aceşti indivizi periculoşi şi ticăloşi sunt „le juifs“... Şi ştiţi de ce ? .Pentru­ că vorbesc : jid­­dispic, deci ştiu nemţeşte, deci sunt „boches“. Şi aici vine şi un exemplu, dar vă rog să nu râdeţi. Căci e fină pilda, fină de tot. Cu prilejul blocării lei­lor români, privindu-se proteste ,în lumea financiară şi inter­venind şi ministrul Franţei, o gazetă a scris o informaţie cu titlul: Franţa contra Româ­niei... „ Inutil de adăugat — contr­­ntinuă deşteptul de colo, pro­motorul, că gazeta în ches­tiune este cunoscută prin cu­­­loarea sa bosofilă. Comma par hasard,­ son directeur est un „raedecin juif“. De ce n’ai spus’o la început spirituelule, că ai unu dinte în contrai „Opiniei" şi-o aduci aşa, machiavelnic de departe ? Nu poţi uita că te au trimes la plimbare, ca pe un caraghios ca toate răţcelile de duelgiu şi spadasin feroce. Ai? Şi gă­seşti ocazia să-ţi aşterni aici neputinţa gândirei insultând cu prilejul acesta mii de oa­meni, care stau sufleteşte in­finit mai sus de­cât toate se­­păturile promotoare ,poltro­ne, care pe de-o parte vin cu talgerul îşi cerşesc de 11 „juifs“ şi ,pe de alta, cu aceşti bani, au sterpiciunea de suflet ca să tipărească insulte la adresa milostivilor. Se poate mai ma­re ticăloşie ? Să cerşeşti bani de la Weinrauch, Stern, Wach­tel etc. şi apoi să-i declare că’s­­ „juifs“ răspândiţi peste tot că vorbesc iddisolv deci nemţeşte, că .. Decât un lucru. Şi fie sigur, promotorul că nu­ i-am face cinstea să ne ocupăm de el. E doar atât de ridic­ă. Dar ne gândim că broşuri f find scri­să în franţuzeşte, o răspân­deşte in străinătate, că alături de al său nume, a pus şi nu­mele unor persoane onorabile pe care le stimăm şi noi şi alţii. Şi lumea, fireşte nu îl ştie pe onorabilul Şerban. Ha­bar n’are de specimenul care merge cu inconştienţa că’şi reproduce şi toasturile şi­„con­­ferinţie“ muzicale însoţindu­­te de superlative, când în re­­alitate au fost nişte catastrofe. Dar m­ai presus, repet, este o neruşinare ca­­să cerşeşti bani de la evrei, ca apoi cu aceşti bani i să Tipăreşti şi să împrăş­­tii insulte la adresa lor... Sărmană Franţă, pe mâna cui ai ajuns să te apere, sărmani ţara noastră, cine în­drăzneşte’să­ vorbească în nu­mele tău, să fi exponentul te­oretic al ridicării tale... W. K. B. Am trecut intenţionat peste „succesele“ financiare şi morale— biblioteci,­ r­eviste, cărţi, reduceri etc. Poate vom reveni în curând şi asupra acestor laturi a Ir . acti­vităţii „promotorului“. SPICUIRI SIOB­ERVAT­U Buletinul Cercului de Studii franco­­romane: LUTI­flA frnts( 1921) Lupta de la Universitate —­ Ea va degenera în scandal — In tănul Universităţii leşine cont Inad o luptă îidărj­tă. Ba na s’a terminat îMă — și sunt toate ind­elite ca va degenera lotrina »candel public. Se știe obiectul luptei. Exlelă an conflict titre recter și o parte din membrii .Senatului Un­venttar, pe o b­uttane, in sare, incontestabil, dreptatea este de partea rectorului. Dar tn afară de aceasta și mat presus de chs­tiunea di partea oui este dreptatea, si pune o altă problemă. Repre­­zentanfli facultăţilor In Sena­tul U.ilveretiar reprezintă ei sentimental consulilor profeso­rale? Or, ce dovidește că nu. Logle ar fi fas', iu atest ea», ca acel membru­ in Senat să te dimite. El nu fac, însă acest latra el s’au pus tn grevă și ti potriva rectoratul și tn potriva consiliilor profesorale. Ce va arma, le lesne de vă­tat. Se vorbite de votări de blam, de divulgări, care privesc fapte reprobabile, pedresate In­tre Universitari in af­ară de universitate, și altele. Socotim că ar fi păcat cu lanurile să digentme. Univer­sitatea de laşi are nvoie de altceva de căi de scandaluri publice. De aceia nu putem In deerant recomanda tuturor şi se pune de acord cu cerinţi­e textelor şi uzanţelor. Interesul superior al Uver­sităţii cere imperios ca aceasta să se întâmple, şi vouă să sperăm că în eu­l din urmă aşa va fi. îndrăznelelor -Siria d-lui In­cule­ts— Numai în această ţară, a tuturor îndrăznelelor, a fost posibilă o cuvântare ca acea a d-lui Inculetz. Omul acesta, care a condus în Basarabia alegerile cele mai ticăloase din câte a văzut vreo­­dată această ţară, a socotit că va putea face să se uite igno­miniile comise printr’o şartă al cărui început constituie o îndrăzneală inconştientă şi al cărui sfârşit a însemnat o mi­tocănie, care învederează băl­­toaga în care individul este obicinuit să se bălăcească. A vorbit despre patriotism, omul care se declară pentru deapurarea unit cu Rusia pra­voslavnică. A vorbit despre patriotism, acel care face dincolo de Prut cea mai deşantată politică re­gionalistă. Indignarea­­ urnei cinstite, împotriva inconştientei îndrăz­neli a aceluia ce­­ vorbeşte în numele Basarabiei, este fireas­­că. Dar nimenea nu trebue să uite că lucrul a fost posibil, numai fiindcă guvernul d-lui Brătianu practică o duplicitate politică inpardonabilă. In Ardeal acest guvern luptă pe viaţă şi pe moarte împo­triva partidului naţional, pe motiv că e regionalist.­ In Ba­sarabia insă individul care face regionalism—până la vii­toarea constituţie—este spri­jinit şi acceptat ca ministru.­­ Cum să nu-şi permită dar Inculetzul nostru îndrăzneala­­te dăunâzi, când viaţa noastră politică în genere constitue o permanentă incoherenţă ? Cum să nu U® îndrăzneţ un Inculetz când ţara a devenit de fapt patria tuturor îndrăznelelor î Îngrozitoarea stare de lu­cruri—care ar duce desigur pe mulţi la disperare, dacă n’ar rămâne în suflet speranţa că însănătoşirea va veni, şi o­­dată cu ea vor dispare toţi microbii patogeni şi pestilen­ţiali de calibrul acestui In­culetz. * In ţara tuturor CONFERINŢA DIN GENUA Bucureşti. Biuroul confe­rinţei din Genua a desemnat conrsiunile pentru valută şi credit, materii prime şi tran­sport. Din cercurile italiene se a­­f m­art că conferinţa prelimi­nară a aliaţilor, în vederea conferinţei din Genua nu se va mai ţine, Demisia şi­ faptul c­i­ Constantinescu rifurile în care­­ Ţara O briză din cele mai grave a izbucnit în guvern. Vechea animozitate care dăinuia în jurul persoanei d-lui Al. Con­­stantinescu,a trecut din­ sânul guvernului în Parlament şi în aţa ţărei. Proectul de lege pentru or­ganizarea administrativă a Do­brogei, în şedinţa de ori a Ca­merei, şi proectul de chirii, în şedinţa Senatului, au consti­tuit prilejul pentru manifesta­­­ţiunea contra ministrului do­meniilor. D. Al. Constantinescu a răs­puns imediat printr’o atitudine dârză, demisionând din guvern. De demisia d lui Constantinescu an­ este un simplu gest al u­­nui ministru supărat. Ea are o deosebită importanţă, dată fiind persoana demisionatului şi împrejurările politice în care se produce. D. Constantinescu are nu­meroşi şi puternici partizani în guvern, in parlament şi în partid. Intre alţii, eul este pu­ternic secondat de însuşi d. general Văitoianu, preşedin­tele de consiliu ad-interim. Aşa că plecarea ministru­ui de domenii ar zgudui din temelii organ­zaţia guvernamentală, i­ar nu numai atât. D. Cons­tantinescu este o forţă de mâ­na întăia in partidul şi guver­nul liberal. El este un om de concepţie, de acţiune şi de or­­ganiz. •* Are legături întinse, un drept al trecutului şi o situaţie prezentă care îl leagă cu m­ii de fire de partid Peste aceste lucruri nu se poate trece, fără a­­produce o răsturnare fundamentală Mai trebue avut în vedere avanta­jul incontestabil al d-lui Cons­­tantinescu de a fi în luptă cu d. Mârzescu care va fi privit oricând ca un provincial, cu o autoritate mai redusă in vies pări politic de la Centru. • Important e­ra faptul că această gravă criză de gu­vern se produce tocmai cînd d. Ionel Brătianu se află ple­cat la Genua. Autoritatea şi cuvântul ponderator al şe­fului lipseşte şi nu mai este nimeni în măsură a cântări situaţiunea şi a evita o rup­tură. Cel puţin din acest punct de vedere, p­recipitarea crizei a fost o nesocotită gafă po­litică. Situaţia penibilă in care se flă astăzi guvernul, o poate fatală. Din capul locului, d. Brătianu a făcut greşala de a forma un ca­­binet de partid, în luptă cu toate partidele opoziţiei şi în neînţele­gere cu proprii partizani. Şid pre­­zenia din primul ceas trebuia să se agraveze din zi în zi. Faptul de a nu fi făcut înţe­legerea cu ardelenii a constituit germenul boalei mortale a guver­­nulă. Tocmai d. Constantinescu văzuse clar în această direcţie, şi tocmai împotriva d lui Constan­­tinescu s’a urzit intriga care a izbucnit acum, în chip cu totul neoportun. Este, aşa­dar,­­o dăi­nuire a spiritului adânc neînţe­legător cu care o parte din co­rifeii liberali au pornit la condu­cerea ţărei, în aceste vremuri foarte vitrege. He­ rihonia din guvern nu poate fi privită ca o ceartă între persoane, cu un caracter tre­cător. „Chiar dacă momentan lucrurile ar rămâne în decizi­­une, situaţia va trebui în cele din urmă soluţionată, prin sca­mbări radicale. Cel puţin deocamdată, capa­citatea de lucru a guvernului este adânc compromisă. Din sterilitatea neîndoioasă a gu­vernului, vor izvora noui şi mari suferinţe pentru ţară. Nimeni n’a aşteptat de la partidul liberal atâta rău și haos. • a- VIATA' 'POLITICA Grava criză din guvern iportania produs.’ -­ LUNI 10 APRILIE 1922 A N UN C1 URI 8* primeert u toat* A,gw»țiilp 4* Publici tal* UI ĂBimijSTRAȚlA ZîÂSuUU ’ —S. K IRJ,FiîCU t? ' It ■ m m tr ffOEKAA vso­ îsy S.Lgî actualitAti din AFARĂ Un privilegiu al femeilor engleze. D­in Londra a fost achitată femeea Peei, adusă in faţa justiţiei ca complice a so­­falul ei, taifun proces de sti­mă, unde are in mod neîndoios partea mare de vină. Feplal ar trebui s’aducă pe tapet chestiunea ebolirii unui pnveiegiu, de cari se bucură fi­­meile din Anglia tată din vea­cul al 8 lea. E vorba de-o lege dn codul West-Saxons can sună astfel: dacă soţul şi ne­vasta comit împreună o crimă şi dacă femeă a lucrat sub privirea barbatului,­­trebue să fie achitată, aferă de cazul «And dânsa ! Uistigatoarea sau când bărbii tl sufere de o in-. fimitete ce i’a impedicat de a Interveni. Se știe că tex­ul atei Ut legi a fost eozfrmit pi vremea lui Canat tel Mat* în sec. al 11 h­a', așa e tot în vigoare. 1 itrebarta e bâte zi c mai are ? Femenistele care cer egalitate de drepturi, ar avea cuvântul. CRONICA FEMENISTĂ SABRA manifestaţie fem­eiieşt­i de la Sorhonii Se ştie că în Franţa numai ceraera a votat legea, prin care se acordă femeilor drepturi in­tegrale civile şi politice, egale cu ale bărbaţilor. In vederea a­­ducerei din nou la Senat a a­­cestei chestiuni, femeile au or­ganizat Sâmbătă 18 Martie o mare întrunire la Sorbota. Au­­participat peste trei mii de per­soane. D. Appel, recto al Universită­ţii prezidează şedinţa pi Intr’o cuvântare caldă arată că dacă Franţa In ceea ce priveşte eman­ciparea femeei, a rămas in ur­mă, are meritul de a fi fost cea dintăi ţară care a creat la 1880 licee de fete şi cea dintăi care a avut agregate şi profesoare femei la universitate. Astăzi studente din ce în ce mai numeroase urmează toate cursurile cu acelaş succes ca şi băeţii, iar la ultimul examen de agrega­ţie la Matematici, 2 fe­mei au fost clasificate cele dintăi. Nimic nu se mai opune deci, ca să li se acorde dreptul de vot. Urmează apoi cuvântările d lor L. Marin, M. Dausset şi Fernand Merlin senatori, a­i lui Siegfried deputat şi a Doamne­lor Lippens consilieră comunală la bruxelles, Elena Văcărescu secretara delegaţiei române la Societatea Naţiunilor, Marie Ve­­rone prezidenta ligei franceze pentru drepturile femeilor şi d­­na Brunsenwigk secretara ge­nerala a Uniunii Franceze pen­tru sufragiul femeilor. Reproducera tastâzi câteva i­­dei din strălucită cuvântare a Uuun­iuluî Loui*­aonator de Var: Chestia dreptului de vot pen­tru femei, este o chestie de drep­tate şi o chestie de interes na­ţional. Franţa neacordind drepturi integrale femeilor, se pune în următoarea dilemă : Ori femeea franceză este inferioara femeilor din ţările cărei le-a acordat drep­tul de vot, ori legislatorul fran­cez este inferior legislatoru­â din acele ţări. Cu toate acestea, în .'Franţa s’a nălcat pentru Întâia oară idea de drepturi pentru femei. Condorcet revendică drepturi politice pentru femei, totuşi că­tuşele în care femeea a rămas înlănţuită acum 100 ani n’au căzut nici până azi. De aceea că nu cer etape, ci cer pentru tente drepturi civile şi politice integrale. Trebue ca femeea să obţină electoratul pretutinden­ Noi suntem ţara, care a dat lumii sufragiul universal. Raţiu­nea invocată atunci este tot a­­tât de valabilă azi şi în favoa­rea sufragiului femeilor. Femeile sunt tot atât de inte­ligente ca şi bărbaţii. Cât des­pre moralitatea lor, e destul să citeşti statisticele juridice, din

Next