Opinia, mai 1936 (Anul 32, nr. 8718-8742)
1936-05-03 / nr. 8719
III No. 9719 ABON AMENTE PAGINI 2 LEI pe un an „ Olani . 3 . Instituţii publica IM 350 ' 180 . 90 . 1000 % é 4é•i atelierele tipografice iași. STR. LAPUSNEANU 37 Redacția 391 Telefoane Administrația 394 Serviciu denoante 367 Ziar popular 1 •3.. . . A II ift ar. Societatea 99Junimea şi rolul Moldovei în făurirea culturei romîneşti Înainte şi după unirea princpatelor, țara valahă s‘a remarcat print'o activitate politicâ, transplantâna brusc şi fără alegerea formei pontice ale apusului, in societatea românească. De aceia ne- om aies cu o structură poltică hbridă, inecsiă in blurocratism s ae o moralitate..., in fe ut cunos cut! Moldova, iu tot acest timp, — fără de pronunţată tradiţie cu furată—s'a ocupat de înviorarea şi propăşirea cadarei româneşti, sub influența culturii apusene. Insă avortul cultural din Europa civilizată s’a făcut cu moderaţiune şi printr’un admiraţiv sprit critic, aşa încât spiritul naţional să nu fie înăbuşit şi falsificat de spiritul străi. Criticismu moldovenesc a făurit o temeinică cultură românească in pas cu mişcarea europeană şi a dat cei mai de seamă reprezintanţi ai literaturei şi ştiinţei routine. Acţiunea critică din Moldova se precizează cam pe l 1849, avnd ca promotor pe Mihail Kogălniceanu. Au urmat un acelaş spirit C. Negruzzi, Alecu Russo, Aiec- Acindre etc. Apoi Societatea Junimea” din Iaşi cu Titu maiorescu, spiritul critic alui M. Eminescu ; mişcarea socialistă cu revista „Contemporanul" ; curentul poporanist cu „ Viara Românească“. Aceiaş continuitate critică se observă şi astăzi (un rol demonstrativ ti are revista „Însemnări ieşene“) fiind iarăşi multă nevoe de influenţa Moldovei pentru a stăvili buruenismul care se îndeseşte în umbra capitalei comice a ţării. In acest mare curent critic moldovenesc, care a condiţionat cultura poporului nostru, rolul de căpetenie l-a jucat, desigur, Soc. „Junimea“ din Iaşi, de la a cărei intemeere serbăm aiuzi răstimpul de şapte decenii. Trăim vremuri grele, de mare cumpănă. Ne zbatem în criză economică, criză morală şi criză a spiritului. Ne trebuesc eforturi deosebite pentru a ne ridica din nou în spirit, a păstra curat şi a desăvârşi tezaurul cultural pe care geniul Moldovei l-a dat poporului român. De aceia, ca o înzdrăvenire de poter şi un îndemn la muncă, e neaferit să reîmprospătăm trecutul. Şi n’am putea-o face mai bine decât comemorând Soc. „Junimea“ şi reamintind rolul ei selectiv şi creator în viaţa spirituală a neamului, im Cum a luat flintă Soc. „Junimea" din laşi la „ Amintirile* sale, G. Panu povesteşte precum urmează, felul in care a luat fiinţă Societatea „Junimea* din laşi ! „La fiecare banchet de aniversare a înfiinţării societăţii Junimee, Iacob Negruţi avea specialitatea ca să stabilească in mod exact data intemeerii Junimei, şi totuşi curs de \.ero 14 ani nu a reuşit compact să o stabilească! De ce ? fiindcă îndată ce oratoru —bine înţeles, într’un discurs umoristic — determina o dată oarecare, o droae de întrerupători, vociferând, ii aruncau, cele mai energice dezminţiri Oratorul obosit şi dominat de un tumult asurzitor, era nevoit să se aşeze şi să renunţe la restul cuvântării. Atunci, ca un mijloc de conciliare, se scula Vasile Pogor şi striga: „Domnilor nu vă mai certaţi degeaba de la data înfiinţării societăţii noastre, căci părerile sunt aşa de marpărţite încât pentru o societate atât de disciplinată ca a noastră, acest lucru este mărul de discordie ; de acela eu propun să votaţi următoarea dată asupra căreia cred că avem să convenim cu toţii... Să convenim, domnilor, că originile Junimei se pierd in noaptea timpurilor"... in toţi anii această propunere era aclamată şi consacrat. Soluţiunea insă nu mulţumea pe toţi. Iacob Negruţi, cel mai recalcitrant, protesta un petto şi urma cu investigaţiunile mai departe, aşa că, în cursul acelor mulţi ani, a ajuns la oarecari descoperiri destul de însemnare asupra originei Junimei, insă nu de tot compiede. Aşa, domnul Negruţi, a stabilit deocamdată anul iman* ţării, acela de 1863. A a* june domnia-sa deasemenea să stabileacă şi luna, luna Februarie—mi se*pare ; a a* juns să stabilească locul unde s’a zămislit ideea, anume in dreptul unui fanar de ungă poarta bisericei Trei* Sietitelor. Ca să se stabilească acest fanar, controversa a durat mai mulţi ani. Domnul Maiorescu pretindea că eşind din curtea şcoalei normale, unde era director, împreună cu domnul Pogor, intr’o seară, s’au oprit amândoi in dreptul tânărului amintit şi acolo le*a venit ideea înfiinţărei unei societăţi. Pogor Insă prevadea că a mers împreună cu Maiorescu până la un alt tânar, acel din dreptul bisericei catolice şi că acolo Ie*a venit geniala idee. După multe apeluri la memorie şi după lungi discuţii, Pogor a sfârşit prin a se ralia la părerea domnului Maiorescu. Prin urmare anul, luna şi fanarul erau determinate. Asupra lisă a zilei acestei memorabile date, societatea Junimea n’a putut să se învoiască niciodată; ea era imparţită in două tabere absolut ireconciliabile. Una pretindea, expresia de astăzi, că fericitul eveniment a avut loc intr’o Mercuri; cealaltă, intr o Vineri. Unii se intitulau Mercurişti; ceilalţi Venerişti. Vă puteţi închipui la câte glume şi jocuri de cuvinte dădeau loc aceste două denumiri. Şi in urma miitor şi muitor discuții furtunoase, tot pare* rea lui Vasile Pogor fu găsi*tă mai bună, că da vreme ce societății Junimea nu i se putea determina ziua de naștere, a unei e mai preferabil ca să se declare că originele ei se pierd in noaptea timpurilor !" La comemorarea societăţii literare JUNIMEA“ DIN IASI» Se sărbătoreşte in cetatea culturei 70 ani de când a luat naştere in Iaşi societatea literară privată, fără statute, ,Junimea" Intre anii 1863—1855, prin adunări săptămânale ale iubitorilor de literatură, ştiinţă şi ai limbei strămoşeşti adunări ţinute la Titu Maiorescu profesor şi critic literar, la Vasile Podgor fost preşedinte la Curtea de Apel Iaşi şi scriitor, apoi mai târziu la Iacob Negruzzi scriitor şi poet etc. Titu Maiorescu era sufletul acestei societăţi, care a dat avânt după 17 Mai 1865 fată la care Maiorescu a fost achitat , reintegrat după procesul inscenat în urma votului de blam dat de proesorii universitari, „pentru abuz de putere“—ca fost director al Institutului in 1861 —institut academic ce purta numele de „Vasile Lupu" şi funcţiona la „Trei Erarchi“ Iaşi. Afară de aceştia, au mai fost membri de la înfiinţare chiar« P. P. Carp, Teodor Rosetti, Neculai Ganea (pe atunci la Fălticeni), Leon Negruzzi fost prefect, cum şi mulţi scriitori, poeţi si autori români in frunte cu bardul de la Mirceşti Vasile Alecsandri, Eminescu, diacon şi institutor loan Creangă povestitorul de la Humuleşti, A. Naumie 3« La inceput întrunirile erau intime, se citeau in comun toata scrierile româneşti de pe atunci, căutându-se a se stabili un criteriu comun asupra scrierei şi înţelegerea limbei româneşti, asupra formei, a respectărei adevărului ştiinţific şi asupra coordonărei elementelor naţionale in dezvotarea culturei româneşti. Scrierile sau rezumatele, se publicau în organele de publicitate de pe atunci „Foaia Moldovei“, „Buciumul“ lui Codrescu ş. a. iar la 1 Martie 1867 a luat naştere revista „Convorbiri Literare“ care a străbătut deceniile şi continuă şi astăzi să apară. Acel organ de manifestare a „Junimei" pentru promovarea culturei şi literaturei româneşti, a activat intens de la Început, publicând tot ce sa scris mai de samă de poeţii şi scriitorii noştri. Vorbind despre „Convorbiri literare" trebuia să amintim ca Jacob Negruzzi preşedintele „Academiei Române"—care s'a stins din viaţă mai anii trecuţi la o frumoasă vrâstă—a condus şi îndrumat revista peste 28 ani. Povestitorul Creangă şi-a tipărit aici poveştile sale minunate ; asemenea au publicat Eminescu, Alexandri, A. Naum, Caragiale şi tot pragul lung al celor mai de samă scriitori printre care N. Ganea, Gorovei ş. a. Tot aici s’au publicat scrisorile lui Ioan Ghika, criticele lui Maiorescu; Traducerile din „Divina comedie" ale lui N. Ganea ; „Othello” si „Machbeth” a lui P. P. Carp „Faust" al lui V. Pogor in tovărăşia lui Scheletti; studii de A. D. Xanopol, O. Panu etc. etc. Curentul stârnit şi sprijinit de această uima-Matei‘ a culturei şi literaturei naţionale, a fost Îndrumător principal pe întinsul pământului românesc , iar serbătorirea oganizată acuma reînvie o cupă scumpă din gloria trebuiâ a lașului cultural, in splendidele zile ale primăverei actuale LEONIDA I.GHEORGHIU 3 Mai,comemorarea „Janinei". Ce va fi mâne Duminică la „Teatrul Naţional", se va vedea. Centrul Iaşului, din vremea „Janimei", avea un alt aspect. Strada Cuza-Vodă se numea strada Golia, după numele unei mănăstiri din centrul Oşului. Această mănăstire adăpostea nebunii, goi şi flămânzi. Şeful instituţiei era un medic de origină popnă, care avea ca unic sistem, bătaia şi intrarea la duş. A fost la urmă nevoit să părăsească Iaşu. Azi la spitalul Socola se găsesc oameni, care, deşi vindecaţi, totuşi de teama unei reveniri, rămân la spital, unde au o căutare medicală neasemuită şi o bună îngrijire. Partea din str. Cuza-Vodă, de la administraţia financiară până în Piaţa Unirii de azi, avea un aspect turcesc. Nu exista palatul Braunstein, iar Snodul percepţiei se găsea Banca lui Iacob de Neuschotz, marele filantrop. Chiar în colţul străzii, spre Piaţa Unrei, era cârciuma lui Berşin Horn, cu vinurile sale renumite din viţă veche moldovenească. Piaţa Unirei a fost realizată mult mai târziu de Tăcu, ajutor de primar liberal. Una din figurile cele mai populare, din rândurile junimiştilor, era desigur Ioan Ianov. Avea toate calităţile perfectului junimist, — şi în primul rând, gluma şi vorba de spirit. Fiind consilier comunal, Ianov luă parte la discuţia bugetului. — Ce aţi discuta ? întrebă un prieten pe Ianov. Şi răspunsul 1 — „Am întins o căciulă albă, dar tot aţa a rămas*. Şi vorba a prins — consiliul comunal întinde căciula albă. Nu trebue uitat, că în ultimii ani, Ianov a fost directorul ziarului cotidian „Moldova", care se tipărea la tipografia Ionescu, din str. Alexandri. Ianov era un excelent director de gazetă. Nu se cunoșteau „aperitivele" de azi. — Insă Umov cinstea pe ziarişti cu oafecute turceşti şi ţigări fine. Revista „Convorbiri Uterare" se vindea foarte bine, fiind savurată de ieşeni. Aceasta, până la apariţia „ Con temporanului, scos de fraţii Nădejde, — care prin criticele sale curajoase, a câştigat opinia publică, In bună parte, Dar vom mai povesti, DAN. Cu prilejul comemorărei „Junimei“ Oameni şi aspecte din Iaşul de altă dată Cum era centrul Iaşului - Consiliul comunal întinde căciula albă - I. Ianov director de gazetă P.S. Grigorie, episcop al Argeşului Din activitatea noului episcop — Succesiunea vicariatul Mitropoliei Moldovai O alegere chibzuita şi binemeritata in şedinţa de la 30 Aprilie, congresul naţional bisericesc a ales pe P. S. Arhiereu Grigorie Leu Botoşăneanu, ca episcop al Argeşului. Hotărârea înaltului for bisericesc este—fără îndoială— o cinstire a vredniciei prelatului moldovean; dar in acelaş timp dovedeşte prietenia şi frăţietatea ce domneşte in rândurile clerului din vechiul regat. Frăţietatea dintre clerul moldovean şi cel muntean, dăinueşte încă de mult. Multe eparhii din Muntenia au fost cârmuite de prelaţi moldoveni. De pildă Mitropolitul Iosif Ioaniescu înainte de a veni la Iaşi, a dirijat multă vreme treburile epicopiei de Argeş. Apoi 1. P. S Mitropolit • Visarion Puiu al Bucovinei a cinstit această eparhie cu vrednicia Sa. Şi se pot cita multe alte cazuri de vlădici moldoveni care au făcut zidiri sufleteşti şi materiale pe glia munteneascâ. Şi acum Curtea de Argeş, prin votul adânc chibzuit al congresului naţional bisericesc, e fost învrednicită tot cu un vlădică moldovean, cu arhiereul Grigorie. Alegerea IIS. Arhiereu Grigorie ca episcop al Argeşului este şi un învăţământ de care ar trebui să ia examplu clericii ardeleni: exemplul unităţii în biserică, g rupând odată pentru totdeauna zăgazurile regionalismului. Noi aceştia de la „Opinia", cam todeauna am apreciat pe Continuarea in pag. 2-a la P. S. GRIGORIE episcop al Argesului DUMINICA 3 MAI 1936 |premii* SERIA 65-a MIIDLia & dinfo La proslăvirea „Junimei“ Cum s-a restaurat Bojdeuca lui Creangă Din iniţiativa d-lui deputat Em. Cehcovic, istorica boideaucă din Ţicăul lui, Creangă, a fost restaurată, de aşa manieră, tu cât vizitând-o, iţi face impresia că marele povestitor din Humuleşti a părăsit-o cu câteva clipe mai înainte. D. Ceicovschi având concurnul larg al d-lui primar Racovitză, a izbutit să petruiască strada până la intrare din curtea lui Creangă, construind o locuinţă specială pentru paznicul bojdeauce, care a şiost instalat acolo. Dl. Gr. Trancu»Iaşi, preşed. Cercului Ieşenilor din Bucureşti, a trimis sua de 12 mii lei pentru reparaţiunile necesare, iar d. preşedinte M. Ieşanu a colectat şi d-sa o sumă da bani in acest scop. In odaia lui Creangă, pe o măsuţă s’a aşezat ceaslovul din timpul diaconiei sale, pe deasupra căruia stau ochelarii lui Creangă. Iar d-na Florica Cehcovik a procurat scoarţele necesare, executate de modelul scoarţelor din jud. Neamţ—judeţul lui Creangă. Pe pereţii bojdeucei s’au aranjat diferite tablouri din epoca lui Creangă şi a „Jucanisei“ colectându-se totodată cărţile sale didactice („Învăţătorul copiilor“,) şi tot ce s’a mai găsit din bibliotara sa. Pentru complecta terminare a lucrărilor mai este nevoe de o sumă de circa 63 mii lei. Întrucât urmează a se drapa locul din împrejurimi fi a se consolida te* rentu. Astfel restaurată, istoric* bojdeucă de ripe un adevărat muzeu , înălţimea«, bogăţţiei Iul Creangă, nu zilei* la care proslăvim „Junimea", şi pe corifeii ei, vizitarea bojdeucei la care Creagă a găzduit pe Eminescu şi a fost vizitat de Maiorescu şi Iacob Nagruzi, şi ceilalţi corifei juninişti, va complecta această pioasă evocare aranjată precum se ştie, de către d. primar Racovitză şi de veneratul nostru concetăţean d. Const. Meissner care va prezida comemorarea de la Teatrul Naţional rezervând selectei asistenţa. O adevărată surpriză juni-01 istă, ARALD Din toată lumea Succes electoral Alegerea comunală de la Ploeşti a Însemnat un mare succes al partidului naţ.-ţirănesc. Ţărăniştii au egalat guvernul, lăsând cu mult la urmă celelalte partide. Dacă partidul ţărănist ar fi rămas Intrig (cuvaid ştii şi iugianiştîi), guvernul ar fi fost pus In mare minoritate. Se dovedeşte Încă odată că partidul ţărănist are mare suprafaţă electorala, bucurându-se deîncrederea ţării*. Mai rămâne de obţinut cealaltă condiţie constituţionala: „Încrederea Coroanei*. Şi tocmai asta e mai principală. Din viata regelui Fuad Defunctul rege al Egiptului, Fuad, fusese victima unui atentat săvârşit încă acum 30 şi ceva de aur, de către vărul său, Prinţul Seiffeldin. Un glonte il nimerise in gât; a scăpat insă cu viaţă ca prin minune. De atunci Suveranul Egiptului a suferit foarte mult ce pe urma ranei căpătat* şi in cele din urm*, de acolo i s’a tras moartea. Fiul lui, prinţul Faruk, moştenitorul tronului egiptean, are vrâstă de 16 ani. Până acum a fost in Anglia unde îşi făcea studiile. Are încli n ri deosebite pentru sporturi; in special ii place atlafUmtii, tenisul şi călăria. Deasemeni Prinţul Faruk are aptitudini pentru studiile literare. Poporul egiptean şi-a pus toată nădejdea n el... ii din hârtie şi aruncate apoi ca lucruri fără valoare. Insă — adaugă doctoriţa — un singur lucru va rămâne neschimbat: instinctul maternitafii. Perpetuum mobile bavanții au căutat îndelur nsă n'au găsit mijracule*«» „perpetuum mobile, adică secretul de a dezlănţui ms* carea eterni. Un suedez a făcut totuşi progrese remarcabile la acea* stă direcţie. In orăşelul Oerobrio din Suedia, există o pendulă care merge neîntrerupt, din anul 1916, fără să aibă nevoe de vreun montaj special. Maşinăria merge de la sine. Pendula aceasta ciudată a alcătuită din şase cutii metalice care, sub influenţa varia-; (luniloratmosferice, pun la mişcare nu angrenaj. Intervenţia omului e cu totul Înlăturată. Inventatorul afirmă că pendula nu se va opri decât atuncea când cutiile metalice şi angrenajul vor fi cu desăvârşire uzate. Adică peste două sau trei sute de ani. Să aşteptăm... In anul 2000 o doctoriţă engleză a făcut recent, la un congres al medicilor, o interesantă comunicare, asupra femeii in anul 2000. In acele timpuri, afirmă ea, sănătatea va fi aproape perfectă. Nu vor mai exista, nici tematisme nici tuberculoză. Graţie higienei şi institutelor de infrumuseţe, femeile vor păstra chiar la bătrâneţe, aparenţa unor fete tinere de 20 de ani. Femeile nu se vor mai ocupa cu gospodăria, lenturile, veselaşi cea mai mare parte din îmbrăcăminte, vor Mareşalii armatei roşii Armata Sovietică este condusă de cei cinci mareşali. Comandantul suprem este mareşalul Voroşilov, fost, pe vremuri, lucrător; apoi Tukacevski, fost ofiţer ţarist, aghiotant al lui Voroşilov; Segarov, fost ofiţer ţarist actualmente prietenul lui Steilin, şi şeful marelui stat major , Budieni fost subofiţer al armatei ţariste, astăzi inspectorul cavaleriei sovietice şi Büher, fost lucrător, şeful armatei din extremei Orient. Cinci mareşali dispun soarta armată. corpuri CETITI MII III