Opinia, mai 1936 (Anul 32, nr. 8718-8742)

1936-05-03 / nr. 8719

III No. 9719 ABON AMENTE PAGINI 2 LEI pe un an „ Olani . 3 . Instituţii publica IM 350 ' 180 . 90 . 1000 % é 4é•i atelierele tipografice iași.­­ STR. LAPUSNEANU 37­­ Redacția 391 Telefoane­­ Administrația 394­­ Serviciu­ denoante 367 Ziar popular 1 •3.. . . A II ift ar. Societatea 99Junimea şi rolul Moldovei în făurirea culturei romîneşti Înainte şi după unirea prin­­c­patelor, țara valahă s‘a remarcat print'o activitate politicâ, transplantâna­ brusc şi fără alegerea formei po­ntice ale apusului, in socie­tatea românească. De aceia ne- om aies cu o structură po­ltică h­bridă, ine­­csiă in blurocratism s ae o moralitate..., in fe­ ut cunos­ cut! Moldova, iu tot acest timp, — fără de pronunţată tradiţie cu­ furată—s'a ocupat de înviorarea şi propăşirea cadarei româneşti, sub in­­fluența culturii apusene. Insă avortul cultural din Europa civilizată s’a făcut cu mode­­raţiune şi printr’un admira­ţiv sprit critic, aşa încât spiritul naţional să nu fie înăbuşit şi falsificat de spiri­tul stră­i. Criticismu moldovenesc a făurit o temeinică cultură românească in pas cu miş­carea europeană şi a dat cei mai de seamă reprezintanţi ai literaturei şi ştiinţei ro­utine. Acţiunea critică din Mol­dova se precizează cam pe l­ 1849, avnd ca promotor pe Mihail Kogălniceanu. Au urmat un acelaş spirit C. Ne­­gruzzi, Alecu Russo, Aiec- Acindre etc. Apoi Societatea Junimea” din Iaşi cu Ti­tu m­aiorescu, spiritul critic al­ui M. Em­ine­scu ; mişcarea socialistă cu revista „Con­temporanul" ; curentul po­poranist cu „ Viara Româ­nească“. Aceiaş continuitate critică se observă şi astăzi (un rol demonstrativ ti are revista „Însemnări ieşene“) fiind iarăşi multă nevoe de influenţa Moldovei pentru a stăvili buruenismul care se îndeseşte în umbra capitalei co­mice a ţării. In acest mare curent cri­tic moldovenesc, care a con­diţionat cultura poporului nostru, rolul de căpetenie l-a jucat, desigur, Soc. „Ju­nimea“ din Iaşi, de la a că­rei intemeere serbăm aiu­zi răstimpul de şapte decenii. Trăim vremuri grele, de mare cumpănă. Ne zbatem în criză economică, criză morală şi criză a spiritu­lui. Ne trebuesc eforturi deosebite pentru a ne ri­dica din nou în spirit, a păstra curat şi a desăvârşi tezaurul cultural pe care geniul Moldovei l-a dat poporului român. De aceia, ca o înzdrăvenire de poter şi un îndemn la muncă, e neaferit să reîmprospătăm trecutul. Şi n’am­ putea-o face mai bine decât com­e­­morând Soc. „Junimea“ şi reamintind rolul ei selec­tiv şi creator în viaţa spi­­rituală a neamului, im Cum a luat flintă Soc. „Junimea" din laşi la „ Amintirile* sale, G. Panu povesteşte precum ur­mează, felul in care a luat fi­inţă Societatea „Junimea* din laşi ! „La fiecare banchet de ani­versare a înfiinţării societăţii Junimee, Iacob Negruţi avea specialitatea ca să stabilească in mod exact data intemeerii Junimei, şi totuşi curs de \.ero 14 ani nu a reuşit com­­p­act să o stabilească! De ce ? fiindcă îndată ce oratoru —bine înţeles, într’un discurs u­moristic — determina o dată oarecare, o droae de întreru­pători, vociferând, ii aruncau, cele m­ai energice dezminţiri Oratorul obosit şi dominat de un tumult asurzitor, era ne­voit să se aşeze şi să renunţe la restul cuvântării. Atunci, ca un mijloc de conciliare, se scula Vasile Po­gor şi striga: „Domnilor nu vă mai certaţi degeaba de la data înfiinţării societăţii noa­stre, căci părerile sunt aşa de marpărţite încât pentru o so­cietate atât de disciplinată ca a noastră, acest lucru este mărul de discordie ; de acela eu propun să votaţi urmă­­toarea dată asupra căreia cred că avem să convenim cu toţii... Să convenim, dom­nilor, că originile Junimei se pierd in noaptea timpuri­lor"... in toţi anii această propu­nere era aclamată şi consa­cra­t. Soluţiunea insă nu mulţu­mea pe toţi. Iacob Negruţi, cel mai recalcitrant, protesta un petto şi urma cu investi­­gaţiunile mai departe,­ aşa că, în cursul acelor mulţi ani, a ajuns la oarecari descope­riri destul de însemnare asu­pra originei Junimei, insă nu de tot compied­e. Aşa, domnul Negruţi, a sta­bilit deocamdată anul iman* ţării, acela de 1863. A a* june domnia-sa deasemenea să stabilea­că şi luna, luna Februarie—mi­ se*pare ; a a* juns să stabilească­­ locul unde s’a zămislit ideea, anu­me in dreptul unui fanar de ungă poarta bisericei Trei* Sietitelor. Ca să se stabileas­că acest fanar, controversa a durat mai mulţi ani. Domnul Maiorescu pretin­dea că eşind din curtea şcoalei normale, unde era director, împreună cu dom­nul Pogor, intr’o seară, s’au oprit amândoi in dreptul tâ­nărului amintit şi acolo le*a venit ideea înfiinţărei unei societăţi. Pogor Insă pre­va­­dea că a mers împreună cu Maiorescu până la un alt tâ­­nar, acel din dreptul biseri­­cei catolice şi că acolo Ie*a venit geniala idee. După multe apeluri la memorie şi după lungi discuţii, Pogor a sfârşit prin a se ralia la pă­rerea domnului Maiorescu. Prin urmare anul, luna şi fanarul erau determinate. Asupra li­să a zilei acestei memorabile date, societatea Junimea n’a putut să se în­­voiască niciodată; ea era im­par­ţită in două tabere abso­lut ireconciliabile. Una pre­tindea, expresia de astăzi, că fericitul eveniment a avut loc intr’o Mercuri; cealaltă, intr o Vineri. Unii se intitulau Mer­­curişti; ceilalţi Venerişti. Vă puteţi închipui la câte glume şi jocuri de cuvinte dădeau loc aceste două denumiri. Şi in urma mii­tor şi muitor discuții furtunoase, tot pare* rea lui Vasile Pogor fu găsi*­tă mai bună, că da vreme ce societății Junimea nu i se putea determina ziua de na­­ștere, a unei e mai preferabil ca să se declare că originele ei se pierd in noaptea tim­purilor !" La comemorarea societăţii literare JUNIMEA“ DIN IAS­­I» Se sărbătoreşte in cetatea culturei 70 ani de când a luat naştere in Iaşi societatea literară privată, fără statute, ,Junimea" Intre anii 1863—1855, prin adunări săp­tămânale ale iubitorilor de literatură, ştiinţă şi ai limbei strămoşeşti­­ adunări ţinute la Ti­tu Maiorescu profesor şi critic literar, la Vasile Pod­gor fost preşedinte la Curtea de Apel Iaşi şi scriitor, apoi mai târziu la Iacob Negruzzi scriitor şi poet etc. Ti­tu Maiorescu era sufle­tul acestei societăţi, care a dat avânt după 17 Mai 1865 fată la care Maiorescu a fost achitat , reintegrat după procesul inscenat în urma votului de blam dat de pro­­esorii universitari, „pentru abuz de putere“—ca fost di­rector al Institutului in 1861 —institut academic ce purta numele de „Vasile Lupu" şi funcţiona la „Trei Erarchi“ Iaşi. Afară de aceştia, au mai fost membri de la înfiinţare chiar« P. P. Carp, Teodor Rosetti, Neculai Ganea (pe atunci la Fălticeni), Leon Negruzzi fost prefect, cum şi mulţi scriitori, poeţi si autori români in frunte cu bardul de la Mirceşti Vasile Alecsan­­dri, Eminescu, diacon şi ins­­titutor loan Creangă povesti­­torul de la Humuleşti, A. Naum­ie 3« La inceput întrunirile erau intime, se citeau in comun toata scrierile româneşti de pe atunci, căutându-se a se stabili un criteriu comun asu­pra scrierei şi înţelegerea lim­bei româneşti, asupra formei, a respectărei adevărului ştiin­ţific şi asupra coordonărei el­ementelor naţionale in dezv­­­o­tarea culturei româneşti. Scrierile sau rezumatele, se publicau în organele de pu­blicitate de pe atunci „Foaia Moldovei“, „Buciumul“ lui Codrescu ş. a. iar la 1 Mar­tie 1867 a luat naştere revista „Convorbiri Literare“ care a străbătut deceniile şi conti­nuă şi astăzi să apară. Acel organ de manifestare a „Ju­nimei" pentru promovarea cul­turei şi literaturei româneşti, a activat intens de la Început, publicând tot ce sa scris mai de samă de poeţii şi scriitorii noştr­i. Vorbind despre „Convor­­biri literare" trebuia să amin­tim ca Jacob Negruzzi pre­şedintele „Academiei Româ­­ne"—care s'a stins din viaţă mai anii trecuţi la o frumoasă vrâstă—a condus şi îndrumat revista peste 28 ani. Povestitorul Creangă şi-a tipărit aici poveştile sale mi­nunate ; asemenea au publi­cat Eminescu, Alexandri, A. Naum, Caragiale şi tot p­ra­gul lung al celor mai de sa­mă scriitori printre care N. Ganea, Gorovei ş. a. Tot aici s’au publicat scri­sorile lui Ioan Ghika, criti­cele lui Maiorescu; Traduce­rile din „Divina comedie" ale lui N. Ganea ; „Othello” si „Machbeth” a lui P. P. Carp „Faust" al lui V. Pogor in tovărăşia lui Scheletti; stu­dii de A. D. Xanopol, O. Panu etc. etc. Curentul stârnit şi sprijinit de această u­ima-Matei‘­ a culturei şi literaturei naţio­­nale, a fost Îndrumător prin­cipal pe întinsul pământului românesc , iar serbătorirea o­ganizată acuma reînvie o cupă scumpă din gloria treb­­uiâ a lașului cultural, in splendidele zile ale primăve­rei actuale­­ LEONID­A I.GHEORGHIU 3 Mai,­comemorarea „Ja­ninei". Ce va fi mâne Du­minică la „Teatrul Naţional", se va vedea. Centrul Iaşului, din vremea „Janimei", avea un alt as­­pect. Strada Cuza-Vodă se numea strada Golia,­ după numele unei mănăstiri din centrul Oşului. Această mă­năstire adăpostea nebunii, goi şi flămânzi. Şeful instituţiei era un medic de origină po­­pnă, care avea ca unic sis­tem, bătaia şi intrarea la duş. A fost la urmă nevoit să părăsească Iaşu. Azi la spitalul Socola se găsesc oameni, care, deşi vin­decaţi, totuşi de teama unei reveniri, rămân la spital, unde au o căutare medicală nease­muită şi o bună îngrijire. Partea din str. Cuza-Vodă, de la ad­ministraţia financiară până în Piaţa Unirii de azi, avea un aspect turcesc. Nu exista palatul Braunstein, i­ar Sn­­odul percepţiei se gă­sea Banca lui Iacob de Neuschotz, marele filantrop. Chiar în colţul străzii, spre Piaţa­ Un­rei, era cârciuma lui Berşin Horn, cu vinurile sale renumite din viţă veche mol­dovenească. Piaţa Unirei a fost reali­zată mult mai târziu de Tăcu, ajutor de primar liberal. Una din figurile cele mai populare, din rândurile juni­miştilor, era de­sigur Ioan Ianov. Avea toate calităţile perfectului junimist, — şi în primul rând, gluma şi vorba de spirit. Fiind consilier co­munal, Ianov luă parte la dis­cuţia bugetului. — Ce aţi discuta ? întrebă un prieten pe Ianov. Şi răs­punsul 1 — „Am întins o căciulă albă, dar tot aţa a rămas*. Şi vorba a prins­­ — consi­liul comunal întinde căciula albă. Nu trebue uitat, că în ul­timii ani, Ianov a fost direc­torul ziarului cotidian „Mol­dova", care se tipărea la ti­pografia Ionescu, din str. Alexandri. Ianov era un ex­­celent director de gazetă. Nu se cunoșteau „aperitivele" de azi. — Insă Umov cinstea pe ziarişti cu oafecute turceşti şi ţigări fine. Revista „Convorbiri Ute­­rare" se vindea foarte bine, fiind savurată de ieşeni. A­­ceasta, până la apariţia „ Con­ temporanului, scos de fraţii Nădejde, — care prin criti­cele sale curajoase, a câştigat opinia publică, In bună parte, Dar vom mai povesti, DAN. Cu prilejul comemorărei „Junimei“ Oameni şi aspecte din Iaşul de altă dată Cum era centrul Iaşului - Consiliul comunal întinde căciula albă - I. Ianov director de gazetă P.S. Grigorie, episcop al Argeşului Din activitatea noului episcop — Succesiunea vicariatul Mitropoliei Moldovai O alegere chibzuita şi binemeritata in şe­dinţa de la 30 Aprilie, congresul naţional bisericesc a ales pe P. S. Arhiereu Grigorie Leu Botoşăneanu, ca episcop al Argeşului. Hotărârea înaltului for bi­sericesc este—fără îndoială— o cinstire a vredniciei prela­­tului moldovean; dar in a­­celaş timp dovedeşte priete­nia şi frăţietatea ce dom­­neşte in rândurile clerului din vechiul regat. Frăţietatea dintre clerul moldovean şi cel muntean, dăinueşte încă de mult. Multe eparhii din Munte­nia au fost cârmuite de pre­­laţi moldoveni. De pildă Mitropolitul Iosif Ioaniescu înainte de a veni la Iaşi, a dirijat multă vreme treburile epicopiei de Argeş. Apoi 1. P. S Mitropolit • Vi­­sarion Puiu al Bucovinei a cinstit această eparhie cu vrednicia Sa. Şi se pot cita multe alte cazuri de vlădici moldoveni care au făcut zidiri sufleteşti şi materiale pe glia munte­­neascâ. Şi acum Curtea de Argeş, prin votul adânc chibzuit al congresului naţional biseri­cesc, e fost învrednicită tot cu un vlădică moldovean, cu arhiereul Grigorie. Alegerea II­S. Arhiereu Grigorie ca episcop al Arge­şului este şi un învăţământ de care ar trebui să ia examplu clericii ardeleni: exemplul unităţii în biserică, g ru­pând odată pentru totdea­una zăgazurile regiona­lismului. Noi aceştia de la „Opinia", cam­ todeauna am apreciat pe Continuarea in pag. 2-a la P. S. GRIGORIE episcop al Argesului DUMINICA 3 MAI 1936 |premii­­* SERIA 65-a MIIDLia & dinfo La proslăvirea „Junimei“ Cum s-a restaurat Bojdeuca lui Creangă Din iniţiativa d-lui deputat Em. Cehcovic­, istorica boi­­deaucă din Ţicău­l lui­­, Creangă, a fost restaurată, de aşa manieră, tu cât vizitând-o, iţi face impresia că marele povestitor din Humuleşti a părăsit-o cu câteva clipe mai înainte. D. Ceicovschi având concur­­nul larg al d-lui primar Raco­­vitză, a izbutit să petruiască strada până la intrare d­in curtea lui Creangă, constru­ind o locuinţă specială pentru paznicul bojdeauce­, care a şi­ost instalat acolo. Dl. Gr. Trancu»Iaşi, preşed. Cercului Ieşenilor din Bucu­­reşti, a trimis su­­a de 12 mii lei pentru reparaţiunile nece­sare, iar d. preşedinte M. Ie­­şanu a colectat şi d-sa o sumă da bani in acest scop. In odaia lui Creangă, pe o măsuţă s’a aşezat ceaslovul din timpul diaconiei sale, pe deasupra căruia stau oche­larii lui Creangă. Iar d-na Florica Cehcovik a procurat scoarţele necesare, executate de modelul scoar­ţelor din jud. Neamţ­—judeţul lui Creangă. Pe pereţii bojdeucei s’au aranjat diferite tablouri din epoca lui Creangă şi a „Juc­anisei“ colectându-se tot­o­­dată cărţile sale didactice („Învăţătorul copiilor“,) şi tot ce s’a mai găsit din bibl­iota­ra sa. Pentru complecta termi­­nare a lucrărilor mai este nevoe de o sumă de circa 63 mii lei. Întrucât urmează a se drapa locul din împre­jurimi fi a se consolida te* rentu. Astfel restaurată, istoric* bojdeucă de ripe un adevărat muzeu , înălţimea«, bogăţ­ţi­ei Iul Creangă, nu zilei* la care proslăvim „Junimea", şi pe corifeii ei, vizitarea bojdeucei la care Creagă a găzduit pe Eminescu şi a fost vizitat de Maiorescu şi Iacob Nagruzi, şi ceilalţi corifei juninişti, va com­plecta această pioasă evocare aranjată precum se ştie, de către d. primar Racovitză şi de veneratul nostru conce­tăţean d. Const. Meissner­ care va prezida comemora­rea de la Teatrul Naţional rezervând selectei asistenţa. O adevărată surpriză juni-01 istă, ARALD Din toată lumea Succes electoral Alegerea comunală de la Plo­eşti a Însemnat un mare succes al partidului naţ.-ţi­rănesc. Ţărăniştii au egalat guvernul, lăsând cu mult la urmă celelalte partide. Dacă partidul ţărănist ar fi ră­mas Intrig (cuvaid ştii şi iugia­­niştîi), guvernul ar fi fost pus In mare minoritate. Se dovedeşte Încă odată că partidul­ ţărănist are mare supra­faţă electorala, bucurându-se de­­încrederea ţării*. Mai rămâne de obţinut cealaltă condiţie constituţionala: „Încre­derea Coroanei*. Şi tocmai asta e mai principală. Din viata regelui Fuad Defunctul rege al Egiptului, Fuad­­, fusese victima unui atentat săvârşit încă acum 30 şi ceva de aur, de către vă­rul său, Prinţul Seiffeldin. Un glonte il nimerise in gât; a scăpat insă cu viaţă ca prin minune. De atunci Suveranul Egiptului a suferit foarte mult ce pe urma ranei căpătat* şi in cele din urm*, de acolo i s’a tras moartea. Fiul lui, prinţul Faruk, moştenitorul tronului egiptean, are vrâstă de 16 ani. Până acum a fost in Anglia unde îşi făcea studiile. Are încli­ n ri deosebite pentru spor­turi; in special ii place atla­­fUmtii, tenisul şi călăria. Dea­­semeni Prinţul Faruk are ap­titudini pentru studiile lite­rare. Poporul egiptean şi-a pus toată nădejdea n el... ii din hârtie şi aruncate apoi­ ca lucruri fără valoare. Insă — adaugă doctoriţa — un singur lucru va rămâne neschimbat: instinctul mater­­nitafii. Perpetuum mobile bavanții au căutat îndelur nsă n'au găsit mijracule*«» „perpetuum mobile, adică secretul de a dezlănţui ms* carea eterni. Un suedez a făcut totuşi progrese remarcabile la acea* stă direcţie. In orăşelul Oerobrio din Suedia, există o pendulă care merge neîntrerupt, din anul 1916, fără să aibă nevoe de vre­un montaj special. Maşi­năria merge de la sine. Pendula aceasta ciudată a alcătuită din şase cutii meta­lice care, sub influenţa varia-; (lunilor­­atmosferice, pun la mişcare nu angrenaj. Inter­venţia omului e cu totul În­lăturată. Inventatorul afirmă că pen­dula nu se va opri decât a­­tuncea când cutiile metalice şi angrenajul vor fi cu desă­vârşire uzate. Adică peste două sau trei sute de ani. Să aşteptăm... In anul 2000 o doctoriţă engleză a făcut recent, la un congres al me­dicilor, o interesantă comu­nicare, asupra femeii in anul 2000. In acele timpuri, afirmă ea, sănătatea va fi aproape per­fectă. Nu vor mai exista, nici tematisme nici tuberculoză. Graţie higienei şi institutelor de infrumuse­­ţ­e, femeile vor păstra chiar la bătrâneţe, aparenţa unor fete tinere de 20 de ani. Femeile nu se vor mai o­­cupa cu gospodăria, lentu­­rile, vesela­­şi cea mai mare parte din îmbrăcăminte, vor Mareşalii armatei roşii Armata Sovietică este con­dusă de cei cinci mareşali. Comandantul suprem este ma­reşalul Voroşilov, fost, pe vremuri, lucrător; apoi Tu­­kacevski, fost ofiţer ţarist, aghiotant al lui Voroşilov; Segarov, fost ofiţer ţarist­ actualmente prietenul lui Stei­­lin, şi şeful marelui stat ma­jor , Budieni fost sub­ofiţer al armatei ţariste, astăzi ins­pectorul cavaleriei sovietice şi B­üher, fost lucrător, şeful armatei din extremei Orient. Cinci mareşali dispun soarta armată. corpuri CETITI MII III

Next