Orizont, 1976 (Anul 27, nr. 1-52)

1976-01-23 / nr. 3

ORIZONT LITERAR • 4 ORIZONT LITERAR Vasile Zamfir IN STEAUA TARII Adun mereu cuvinte, ca roadele din ramuri , tachipuiesc construcții cu dulci arhitecturi . Și vrednicele vorbe­le pun să tragă-n hamuri, Să are-n glia veche noi sensuri și măsuri. Cu graiul tarii mele scriu hronice inalte, Să incrustez prezentul in trecerea-i prin veac . Trudesc să scot din piatră scinteia altor dalte, IȘi crugul stelei noastre să-l prind in zodiac. Framint aluat de visuri, storc strugurii vorbirii, Să incrustez in­stanțe mai noi prinduiri, Ca meșterul се-și puse in zidul mănăstirii Prinosul veșniciei și-al marei lui iubiri. Căci tot la fel mortarul cu care leg cuvintul si macin greu in patimi, in cintec si-n temei ! Istoria in singe mi-a răsădit descintul Să cred în steaua țării și-n nemurirea ei. VEGHE­M TOAMNĂ Cum să veghez asupra-ti, o, sora mea, o, cum Să-mi fie necurmată această priveghere ? Să te urmez de-a pururi pe cel mai falnic drum, Și-n calea ta prin vreme nici lacrimi nici durere Nu-ți adumbrească pleoapa ! Să ardă­ o toamnă plină de pluguri, iar, in larguri, sclipind, să se răsfețe înfăptuiri cu care, scăldate in lumină, înscriem pe fruntea-ț­ naltă o trainică noblețe Ceahlău ne este gindul, și tinăra-i aripa ! Văd patria cum crește, sfințind letopisețul Cu aur din adincuri, in care, prinsă, clipa Să-nfrunte veșnicia, și visul, și județul. Și Sarmisegetuza trâiește-n noi, și Roma ! Ni-i neamul ca un codru prin care cintă vîntul. Din tatâ-n fiu păstrarăm și seva și aroma ! In care pe de-a-ntregul infășurâm pâmîntul ! Pe care strănepoții vor sta in veci de strajă, Veghind eternitatea, ca rupți din epopei, Pămintu-acesta rodnic, străluminat de vrajă, Să-l apere, să-l cînte, să-l bucure și ei. Ali [UNK] Jebeleanu BANATUL (I) Banatul meu, frățescul meu pomint ! Din tine-au obirșit toți banii mei Și stihurile, muzical condei, Și datinile — toate cite sînt. Eminescianul, sfint, pa fum de tei Din tine-alese soare și cuvint Și prima năzărire mi-am râsfiint Ре-al șefului nedesmințit temei. Fintina se-argintase să mă-ngine Și-ntiiul mac­imi aburi obrazul, Scînteietor, între nisip și grine. Mi-ești fără preț , climat și avuție ! Melodic, cind te mai colind cu pasul, Aud prin timp ne-nvinsa-mi seminție. BANATUL (H) Gură de c­ ntec, corn de bogăție . .. Arcuș e parcă-n fiecare creangă, In zorii lirici și-n ro­iri se ncheagă Corala sau discreta melodie Simt fluierul strămoșului de rind Ca sarea in pamintul neclintit, Dind glas și zvon cîmpiei ca-ntr-un rit. Și de-o-nțeleg șoptit sau fulgerind, Culori sonorizate cad in mine Ca vechile, tenacele ruine. In Semenicul tău mi-e poezia Cu zornet de aramă și de fier , Nu piscul cel infipt cu clonțu-n cer, Ci armonia-mi străjuiește glia. ROTESC STELELE ALBASTRE In țara mea, in care păstorii geto-daci Treceau prin buragane cu turma lor măruntă, Ducind in glugi ascunsă, și-n cușme, și in saci, O ploscă grea de aur cu cintece de nuntă, Mă simt adus de veacuri prin ploi și prin ninsoare, Să cint sub brazii falnici, să ospătez la stuni, Să ardă-n mine flăcări de cintec rotitoare, Râsfri­nte in izvoare și-n licăr de fintini. Luceferi mari de rouă sclipesc in iarba crudă, iluminind și vremea și sufletu-mi hoinar . Un duh de codru proaspăt și-un joc de paparudă Imi bintuie cavalul de frasin din șerpar. Ard flăcări mari in toate poemele din mine, Baladele se-adună din vremuri de furtuni, Și-n doina care curge in serile senine Aud­oftînd aleanuri rămase din străbuni. Și-acum, cind primăvara desferecă pamintul Și stelele albastre rotesc pe crugul lor, Dezgrop din miez de taine și datine cuvintul, Și-ncrezător in tară privesc spre viitor. COZIA De-așa vremi se-nvrednicire cronicarii și rapsozii. MIHAI EMINESCU Te regăsesc aceeași in­sticluire a iernii, La lespedea lui Mircea cind vin să mă închin, Cirmuitor ursit, mărinimos destin . Ascult discreta toacă în ritmuri de vecernii. Și­ aceieași vechi legende se leagănă pe Olt Cind vara-ngenunchez la fresca bizantină . Smerit în dur privirea (da, slava-i mă domină Și umbra-i de tăcere se-mpurpură pe bolți). Ni-e doina susurată in profeții de cetini, Prin codrii parcă-aud iar iureșe străbune Și ramul suna-al nostru și Oltul ni-e prieten. Valahul neam cu Mircea se-nvrednicise-n lume Iar Cozia ne suie din veacul ei încoace, înțelepciuni de domn , drept, iubitor de pace. CETĂȚI Ne-au fost lăsate-n munți din străvechime Prea sfinte urme - grai pentru vecie — Semețe monumente, mărturie . Ne le-a scrumit potrivnica asprime. Semne de gro­s­, semne de urgie De veacuri neclintite zac vecine : Să deslegam a zborului mărime Moarte cetăți din Hațeg reînvie Coloane veștejite și pridvoare, Podoabe sacre, arme ce s-au frint Redobmdesc tărie și cuvint, Și u-n orfic răsărit cu prospețimi, Cind viile slăvesc pe zeul Soare, Ne regăsim, din st ncă, sărâcimi. • .,Secolul trecut se mindrește cu trei mari scriitori : Eminescu, Creangă, Caragiale. Dintre aceștia, doi au fost umoriști” • „Epigrama e prea scurtă ca să nu creadă toa­ta lumea că o poate face" • „Nu știu de ce se feresc anii de umor, umorul e cea mai bună școală a optimismului” . „In presa locală, și chiar centrală, ar fi bine­venit un cro­chiu umoristic pe zi, dar semnat de un scriitor” ф „Nimic nu este mai supus exercițiului facil decît umorul” ф „Aș vrea ca femeile să semene cu Ecaterina Oproiu” ф „Eu con­sider că atît cei ce fac umor, cit și cei ce-l caută cu lu­minarea sînt niște oameni, pe care nu te poți baza nici­odată” • „Trebuie satirizat cu orice prilej formalismul” • „Revistele dau prea mică importanță literaturii umoristice” • „Zău, ar trebui făcut un pas inainte și-n grădina aceas­ta a umorului, peste сате a strălucit întotdeauna un soare cu dinți”. In scopul înviorării spațiului umoristic și satiric in econo­mia inspirației scriitoricești, neam adresat unor oameni de diverse profesii, virste și nivel cultural, cu întrebarea : DACA AȚI FI UMORIST ce ați scrie, Ce ați satiriza, care ar fi obiectul inspirației Dv. ? Iată răspunsurile : AL. VAIDA (ziarist) ; Un umor care să vină mult mai din adincul sufletului nostru și care să se integreze mult mai activ în viața socială, să fie un factor de acti­vizare a vieții sociale, un creator de atmosferă socială, de opinie aprobatoare sau dezaprobatoare a unor fap­te. Un umor deloc negativist. M-aș inspira din jurul meu. Aș realiza o detașare mai mare de niște fapte, de subiectivism. Aș aborda sfera problemelor imediate, intime, legate de familie, de locul de muncă. Nu se simte în practica noastră umoristică acest fior al ime­diatului. Schițe umoristice aș scrie, pentru că ele oferă suficient spațiu și ocazii de satirizare. Există mijloace felurite de exprimare a umorului. Eu, de pildă, nu de­test nici umorul in versuri, sau umorul panseurilor, cu condiția ca în general concentrarea ideii să fie în ra­port invers cu spațiul tipografic. NICOLAE GHILEZAN (pensionar) : Eu aș scrie de toate în afară de epigrame. De ce ? Pentru că toată lumea știe să scrie epigrame. Epigrama e prea scurtă ca să nu creadă toată lumea că o poate face. Poate și de aceea s-a depreciat genul. Epigramiștii ar trebui să se întoarcă la Martial mult mai des decît la roba cu talent facil a lui Cincinat Pavelescu. Cincinat a ră­mas mare pentru că, în vremea sa și, prin sine, epi­grama a atins, în mod paradoxal, și apogeul, și decli­nul. Aș scrie satire în vers alb, de mari dimensiuni, în care aș cuprinde, ca într-un clește, tot ce e­rau în ju­rul nostru, tot ceea ce contravine Codului eticii noas­tre. Ar fi interesant și un roman vesel, de mici dimen­siuni, care să descrețească fruntea cititorului, dar să fie și educativ. Un roman cu probleme serioase, dar scris prin optica umoristului, cind și să te simți îmbărbătat Să zîmbești din cinci în la finele cărții. Să-ți spui că peste necazuri și greutăți trebuie să treci u­­neori zîmbind. Nu știu de ce se feresc anii de umor. Umorul e cea mai bună școală a optimismului TEODOR MARICARU (consilier juridic) . Eu deși public de mulți ani epigrame, nu mă consider umorist. Am fost jurist toată viața. Dacă aș fi umorist, dar na­tura nu mi-a permis să fiu, aș scrie cuvinte de duh, cugetări. Epigrame mai rar Acest gen s-a cam bana­lizat în ultima vreme. Am fost secretarul lui Nicolae Iorga timp de doi ani, la Universitatea de la Vălenii de Munte. Ce să zic de cuvintele de spirit ? Marii oa­meni au avut întotdeauna umor. De pildă, Iorga, in conferințele sale, cam la 15 minute, arunca cite o glu­mă ,care făcea un haz general, deși erau conferințe serioase, cu conținut istoric, iată deci ce însemnătate are cuvîntul de spirit. Dispunea întreaga asistență și o făcea să-i asculte cu mult mai mare atenție și pasiune. De altfel și marii noștri avocați, frații Teodoreanu, Cin­cinat Pavelescu, Bentoiu își presărau pledoariile cu glume prin care încercau să influențeze instanța să dea cite o decizie favorabilă. Secolul trecut se mîndrește cu trei mari scriitori : Eminescu, Creangă, Caragiale. Dintre aceștia, doi au fost umori și : Creangă și Caragiale. Au rămas nemuritori prin umor. Prin urmare, eu consider că revistele noastre fac o mare greșeală ocolind umo­rul, sau promovîndu-l o singură dată pe an. Acest lu­cru face ca ele să fie mai puțin citite. Păcat că revis­tele nu sînt mai receptive la umor. Dar și ziarele jude­­dețene sînt deficitare la acest capitol. Sîntem cu toții datori umorului. Masele de cititori sînt setoase de umor. DUMINICĂ, 25 ianuarie LUNI, 24­ ianuarie JOI, 29 ianuarie VINERI, 30 ianuarie SIMBATĂ, 31 ianuarie 0,30 Avanpremier înainte. 9,35 Dakta­tului. 11,15 Aventur Bucuriile muzicii. 1 tri«î. meat. 13,00 Telex. Din cuprins zilei. 13,25 Moment serie animate. 13,4 ecran. 14,00 Ce vre vasta mea. 14,40 muzical. 15,05 Ma însemnări despre mentor. 17,35 Mon celebru . ,,Cenușăr Prokofiev. 17,55 Pr ții Bistriței. 18,10 srunea omului Micul ecran .. . p<­­ Telejurnal. 20,00 Documentar. 20,20 I Tanner. Producție ricane. Premieră xaic muzical-coregi­z­ore. 22,10 Duminic 18,00 Avan­premii indian, ghiară. 18,30 Emil 18,55 Ima* 1001 de seri. 19, Spectacol de vers luționare, pa­trio sentimentul unități în jurul partidului, general, tovarășul 20,40 Emisiune pe taj la Combinatul veri. 21,00 Roma Saga­zicale (episodul V] de mare­­ 24 de ore. 9,00 - 12,00 Pro 18,00 Teleșcoală. 1 franceză.. 17,00 și jocuri populare 1 samblul „Rem­a­nențe ale eticii in­­­tru sănătatea dv.­tru lucrătorii din Consiliile populare tura­l-educativă de glob. Ravenna. 19,30 Telejurnal. : cererea telespect T. Dese in tec cu . . gram cu i folk. 20,50 1­­ atru si Dumitru Dragan. 9,00 - 11,50 Pro 18,00 Teleșcoală. ‘ rusă. 17,00 Telex, dv. liber vă reco volan. 17,35 Art românești : basul nr. 18,00 Lecții 1 din agricultură. cbiș. 18,55 Tribun. 1 seri. 19,30 Teleju­ristic . Vendana.­­ 18,00 Teleșcoală. ba germană. 17,0 A­ri­i muzicale. 17,25 te. 17,35 Muzica, pentru tineret, neatenție ! 18,45 flotei comerciale și de seri. 19,30 reobiectiv. 20,15 21,10 In intrîta sili­i­lor Pop _ Emisiune de 21,55 Vedete ** Gott. 22,10 24 de 18,00 Teleșcoală ba engleză. 17,0­ germană. 18,55 și animalelor. 19,2 I Telejurnal. 20,0! 20,50 Film producție a artiști» sta» 22,10 24 de ore. S. 10,00 O viață p Aurelian, pentru cei mici 10 artistic (reluare), cinci continente. Expediție de vină Cintece și dansul tate de ansambl Jeana“. 14,45 M< Vîrstele peliculei. Caleidoscop cu­ Spectacol litera de serie ЭД0 Tc enciclopedia. 20,5 21,40 24 de ore. sportivă. 22,00 Mi rrele lumii, a zilei. 8,40 lii. 10,00 Viața Tot sa­­u cunoașterii. 11,45 2,30 De strajă pa­ 13,05 Album dumi­­. 13,11 Cupletul e vesele. 13,30 De* 0 Vedete pe micul 5 si a mai făcut ne* Povestea gazin sportiv. filmului 17,20 Australia. Docu­­mente dintr-un balet cafan de Serghei mărul de la Gala­ Film serial. Ascen­­episodul IV­. 19,00 intru cei mici. 19,30 l a gurile Istrului. Film artistic. Lucas­a studiourilor сте­зе țară. 21,30 Mo­­afic. 22,00 24 de a sportivă.­­1o. 18,05 Itinerar­isme în limba ma­cini din Iran. 19,20 30 Telejurnal. 20,00 uri și cîntece revo­­tice, inspirate de­­ poporului nostru a secretarului său Nicolae Ceaușescu. ntru tineret. Reper- Chimic din Tîmă­­n foileton. Forsyte­­. 21,50 Pagini mu­­зори larit­a­te. 22,10 gram de dimineață. 8,30 Curs de limba elex. 17,05 Cîntece interpretate de an­­iului*. 17,30 Periia­­smânești. 17,50 Pen-18,00 Lecții TV. pen­­agricultura. 18,30 * și activitatea cul­­masa. 19,20 1001 19,00 Tele­­de seri. 20,00 în relucre la întersor . Ancheta . cintec. 20,40 Pro­­iterpr­i de muzică TV. Interviur­i de 22,10 24 de ore. 1 gram de dimineață. 18,30 Curs de limbă 17,05 Pentru timpul mandăm. 17,20 La­iști ai scenei lirice Gheorghe Crăsna- V. pentru lucrătorii 8,40 Folclor la Bir­­d TV. 19,20 1001 de mal. 20,00 Film­at- 22,10 24 de ore. 18,30 Curs de llm­­. Telex. 17,05 Bijute- Din țările social­is- 17,55 Enciclopedie 18,20 Atenție la . . . Despre dezvoltarea » românești. 19,20 1 Telejurnal 20,00 Te- Steaua fără nume. r LupÇresului Con- Meridiane, «litate internațională, cîntecul»îi­­ Rarel ore. . 18,30 Curs de lim- ! Emisiune în limba­j in lumea plantelor > 0 1001 de seri. 19,30 Melodii populare. . . Contrabanda. O tip­ului din Odesa. Pentru o idee . Petre ,30 Micul ecran . . . (reluare). 11,00 Film 13,10 Drumuri pe 13,40 Telex. 13,45 toate și turism. 14,10 14 populare interpre­­ții folcloric „Reșt­­igazin sportiv. 10,30 17,30 Club T. 18,25 Üural-artistic. 18,45 r-muzical. 19,20 1001 . _rww.rol -0,00 Tele­­> Film serial. Kojak. 21,50 Săptămîna fzica ușoară pe see­ MARȚI, 27 ianuarie MIERCURI, 28 ianuarie • MIMI POPESCU (ospătară). Ce să scriu ? l-aș critica pe unii care-ți cer toată ziua condica de reclamații. Eu i-aș mai critica și pe ăia de bea mult de nu se mai ține pe picioare și vine miliția de-i ridică. Ăștia nu face cinste societății, ne strică reputația. Zice că le luăm prea mulți bani. Păi dacă ei văd dublu .. . CORNELIU LUPU (proiectant) . Mie nu-mi plac oa­menii care spun una și fac alta, nu-mi plac nici cei ce vorbesc bine și muncesc prost. în întreprinderi și insti­tuții sînt unii care angajează personalul, în special ti­neretul, pe bază de pile și relații, în general pe bază de interese. în presa centrală și cea locală, ar fi bine venit un crochiu umoristic pe zi, dar sem­nat de un scriitor. De mult îmi plăcea Ni­cuță Tănase ! S-ar putea scrie despre deservirea popu­lației, comportarea în societate, despre năravuri și mo­ravuri, despre ținută. Nu m-aș plînge de subiecte. Aș pune la colț afacerismul, pe acei oameni care „se descurcă". Fără muncă nu se poate. Sau aș ataca niș­te probleme de familie. Unii se ceartă pentru fiece, alții se-nsoară, se căsătoresc vreau să zic prea ușor. Aș scrie un roman umoristic intitulat „Prietenul meu". Totul despre el, despre acest prieten. Concret. Aș sati­riza, de asemenea, comitetele de bloc. Oamenii, cit au stat în case singuratice și dărăpănate, nu se certau. Acum, la bloc, fiecare se interesează de celălalt. Așa­dar, nu un serial polițist, ci un serial intitulat „întîm­­plări din blocul nostru". Și, în sfîrșit, un lucru foarte important , aș crea un personaj popular, așa cum a fost, să zicem, Păcală sau Tîndală. Asta pentru că lu­mea lui Păcală mai există și azi, o lume modernă, a unui Păcală modern. MIRCEA FAUR (inginer) . Eu aș satiriza ciubucul. Atacă toate buzunarele, îmi plac anecdotele, ele sînt pe prim plan la mine. Știm cu toții că ele circulă din gură în gură, dar de ce să nu le și tipărim mai des ? Pe cele bune, se-nțelege. Dar, în general, cred eu, din lucrările umoristice trebuie să-ți răm­înă ceva, să nu treci prin ele ca valiza prin gară. LIVIU SATMAR (actor amator) , în primul rind, tre­buie să spun că n-aș încredința tiparului orice. Aș fa­ce in permanență o selecție din ceea ce scriu, pentru că nimic nu este mai supus exercițiului facil decît umorul. Aș aborda genul scurt , schițe satirice, în care aș ironiza carierismul. De asemenea, aș satiriza acele femei care își închid universul în cele casnice. Aș vrea ca femeil­e să semene cu Ecaterina Oproiu. O posibilă carte ar fi inspirată din lumea transportului in comun. Să nu uităm că oamenii de azi călătoresc a cincea partea din timpul lor liber. Și cine nu se pot auzi în timpul călătoriilor ! Aș ironiza în schițele mele și pe acei tineri care frecventează cenaclurile literare, nu dintr-o necesitate organică, cî din dorința de a-și sa­tisface mici orgolii, mici veleități literare. Numai ce-i auzi : „Sînt poet, domn ’le" ! sau „Draga mea, ți-l prezint pe poetul D ... M . ., M ... !" Și se fîsticește, recunoscînd că a auzit de el, doar și ea frecventează cafenelele neliterare. Dar cred in scriitorii noștri de ta­lent. Nu le doresc decît să scrie opere iubite de mase și cind îi voi citi să zid numai atunci cind trebuie. GHEORGHE GHERGA (muncitor) : Texte pentru bri­găzile artistice de agitație aș scrie eu. Ele au făcut oa­menilor mai mult bine decît toate romanele noastre po­lițiste la un loc. IRINA GRAMA (profesoară) : Scenarii pentru filme vesele. Asta aș scrie. Tema­­ despre femei. Totul des­pre femeile de azi. Asta pentru că eu nu cred intr-o necesară emancipare a femeii la noi (ea este egală în drepturi cu bărbatul prin literă de lege), ci într-o mai bună punere in balanță a meritelor și lipsurilor ei. Unele femei cred că, pentru a fi egale bărbatului, tre­buie să bea și să fumeze, cot la cot cu el, să poarte pantaloni cind trebuie și cînd nu trebuie, să joace fot­­bal, să bată cu pumnul în masă, să execute cele mai grele munci de șantier... Nu, femeia trebuie să ră­­mînă femeie în tot ce are ea natural și să-i fie bărba­tului exact ceea ce acesta îi este ei, un ajutor de nă­dejde pe drumul greu dar frumos al vieții. NICOLAE GHILEZAN (timplar) : Сi-aș scrie ? O poveste despre un om din fabrica noastră. Omul ăsta, dacă-l vezi, rîzi. Orice face, vizi. Nu știu ce au unii oa­meni de-ți vine să rîzi de ei așa din senin. Nu-s nici mai proști, nici mai deștepți decît alții. Dar au ei un dar al lor. Ăsta de care vă spun, Tuffi, că așa-i spu­nem noi, ce face ? Nu face lucrurile pe dos, dar lasă să se înțeleagă că tare le-ar face așa dacă nu l-ar opri ceva. De exemplu, el cînd se incalță, prima dată își pune pantoful sting în piciorul drept, ca să rîdem noi și abia după aceea ii schimbă. Se preface că a uitat care ar fi dreptul și care stingul. Sau cind vrea să intre la caserie să-și ridice banii, se preface că greșește ușa și pune mina pe clanța ușii directorului. Câteodată își bagă capul în cabinet, iar directorul, ca­­re-l cunoaște bine, zice „Ce-i Tuffi, ai venit să-ți dau primă ?" Unii-l cred zurliu, că de aia l-au și poreclit Tuffi, dar eu cred că-i mai întreg la cap decît mulți din fabrica noastră, că are doi băieți studenți și anul ăsta a intrat în rate la bloc. Și mai e ceva. intr-o zi, cînd la o ședință l-am ales pe­llie P, organizator de grupă sindicală, toți am votat „pentru", numai Tuffi s-a abținut. Au rîs toți de el, că s-a găsit el mai cu moț să fie împotrivă, că abținerea e tot un fel de „împo­trivă" din moment ce nu ești „pentru", dar peste două luni Hie P. ăsta a devenit o gramație, făcînd numai rele. O să rideți, dar abia atunci și-au amintit oa­menii de votul lui Tuffi. Știa el ceva oare ? „Eu cunosc omul, cum mă uit la el" a zis Tuffi. Și i-au luat oa­menii frica, mai ales la ședințe, la vreo alegere. Ba parcă și Tuffi s-a mai schimbat. Nu știu dacă fac cu bine, dar parcă l-aș propune organizator de grupă sindicală. E un om harnic și cinstit. Că e cam vesel, e adevărat, dar nu supără pe nimeni veselia lui. El, ce ziceți, o carte despre Tuffi al nostru n-ar fi citită ? Păi fiecare fabrică are un om ca Tuffi. VIOREL PECICAN (economist) : Aș pătrunde in cele mai intime colțișoare ale sufletului unor delapidatori, intriganți, autori de anonime etc. Astfel de personaje ar fi eroii mei și m-aș simți bine să le răvășesc intimi­tatea, pentru a-i demasca în ochii tuturor. R. P. (contabil șef) . Uite ce este, eu consider că atît cei ce fac umor, cit și cei ce-l caută cu luminarea, sînt niște oameni pe care nu te poți baza niciodată. Așa că nu avem ce discuta. Ori dumneata ai vrut nu­mai să mă tragi de limbă ? N-a mers ! HORST HELFRICH (muzeograf) . Umorul se naște și atunci cind unele idei nobile sînt înlocuite cu vorbe seci. Și asta ar putea fi pentru umoriștii noștri o temă de inspirație. Ar trebui atacate niște probleme nevral­gice și trebuie să avem curajul, în primul rând, să ridem de noi înșine. Detașarea de noi înșine ar fi un mare pas înainte. Și cred că acesta e rolul umoristului în­tr-o societate socialistă. Tot ce nu e bun și urm­ează mersul înainte al societății trebuie atacat. Cu mijloace artistice, se-nțelege. La scriitori apreciem autoironia, la ceilalți cetățeni vorbim de autocritică. Autocritica e necesară. Eu nu aș scrie un roman. Pentru roman tre­buie să fii un tip mare, de talia lui Mark Twain. Aș scrie schițe satirice inspirate din munca culturală și artistică de masă. Despre cum se desfășoară un con­curs al echipelor artistice de amatori. Concursul este uneori formal. Juriul se instalează în fotolii, cu im-­ AȘTEPT! NE) Fata așteaptă sub copertină, schimbind greutatea de ре-un picior pe altul. Același autobuz a oprit de cîteva ori furindu-i, segmentat, cîte-o iluzie. Ochii își schimbă culoarea albastră dar fata nu-și mai caută mica oglindă. Nu-și mai privește nici buclele, nici conturul buzelor puțin întristat. Minusculul ceas de­ lu­mină parcă s-ar auzi din pamint, cînd il apropie din cînd in cind de ureche și i se pare că e foarte bătrîna, că de-acum încolo toate autobuzele vor trece goalz pe lingă ea . . . portanță. Dacă sînt spectatori în sală tot nu intere­sează pe nimeni. După aceea se raportează că s-a ți­nut faza de concurs al brigăzilor la Deta sau Denta. N-au fost cinci spectatori în sală, dar juriul a fost a­­colo. Ideea ca atare de a pune în mișcare artiștii ama­tori, de a le da posibilitatea de afirmare, este extra­ordinară și numai o societate socialistă poate realiza așa ceva, dar cum se pune în aplicare trebuie să ne dea de gîndit. Iată o temă bună pentru umoriști. Asta în domeniul culturii de masă. Dar așa ceva se poate întîmpla oriunde : în fabrică, pe șantier, în instituții. Trebuie satirizat cu orice prilej formalismul ! Mulți mai cred că umorul e o invitație la facil. Re­vistele dau prea mică importanță literaturii u­moristice. incă se mai crede că umorul nu poate avea loc decît pe una din ultimele pagini, cit mai la subsol și cu o literă cit mai mică. Asta-i ! Zău, ar trebui fă­cut un pas înainte și-n grădina aceasta a umorului, peste care a strălucit întotdeauna un soare cu dinți. CONCLUZII DAR NU... UMORISTICE Notind opiniile celor ce au răspuns anchetei noastre, dar ținînd cont și de părerile altor cîteva zeci de inși anchetați, cu titlu informativ, pe grupe profesionale, ni s-au conturat cîteva concluzii, pe care le împărtășim mai jos : 1. Majoritatea absolută a cititorilor dorește o litera­tură umoristică de bună factură. 2. Satira și umorul, ca factori de activizare a vieții sociale, trebuie să se bucure de o mai bună promovare în presa și editurile noastre. 3. Aria de inspirație a umoriștilor, care e prac­tic nelimitată, trebuie să aibă ca temă predominantă realitatea imediată umoristului, pe care o cunoaște bine. 4. Umorul trebuie să însoțească succesele noastre în general și să constituie un generator de bun augur al optimismului. 5. în literatura clasică românească, precum și în folclorul nostru, umorul are un caracter major. Este de așteptat, așadar, ca și în literatura de azi, ținînd cont de noua noastră realitate socială, cu o economie și o spiritualitate înfloritoare, umorul să dobîndească ponderea pe care o merită. 6. Trebuie folosită cu mai multă îndrăzneală satira de către scrii­­torii noștri, în folosul societății, al progresului nostru în general. 7. Timpul limitat al cititorului contemporan recomandă concentrarea la maximum a subiectelor li­terare de natură umoristică. Se citesc cu precădere schițele satirice și panseurile. 8. Se simte nevoia în li­teratura umoristică a unui personaj popular, care să sintetizeze atitudinea optimistă a omului față de unele abateri flagrante de la conduita noastră socialistă. Anchetă realizată de ION VELICAN Către o știință a traducerii Recentul simpozion național, consacrat problemelor teore­tice și practice ale traducerii, organizat intre 9 și 11 ianua­rie de facultatea de limbi romanice și orientale de la Uni­versitatea din București, a subliniat strălucit nu numai preocuparea pentru reconsiderarea rezultatelor acestei prac­ticii, dar și direcțiile principale spre care se orientează stu­diul traducerii. Simpozionul a fost închinat lui Coresi, primul nostru traducător, și s-a deschis prin trei comunicări despre calitatea și însemnătatea traducerilor sa­le. Reunind­­ un mare număr de participanți — cadre didactice din învăță­­mîntul superior și mediu, cercetători, traducători, redactori — din București, Timișoara­, Cluj-Napoca, Craiova­, Iași și alte localități, această manifestare științifică de înaltă ți­nută a prilejuit susținerea unui număr de 150 de comunicări in cadrul secțiilor de teoria traducerii, stilistica traducerii, traducerea — comparație lingvistică între sisteme, traduce­rea aplicată, traducerea și didactica și probleme ale tradu­cerii autorilor. Evident, cadrul atît de larg al dezbaterilor și specializarea diferită a participanților a condus uneori la luări de poziție, caracterizate prin relativism și la con­cluzii cu caracter neunitar. Uneori discuțiile au cuprins a­­precieri, evaluar­i și ierarhizări care au neglijat legile obiec­tive ce acționează asupra traducerii — ca evoluția istorică a limbajului, raportul dialectic dintre cele două limbi care intră în contact, — cu toate că ele au fost adînc anal­iate in lucrările cu caracter teoretic. Paradoxal, asemenea in­consecvențe, proprii disciplinelor tinere de altfel,­ au apărut datorită prezenței unor traducători de prestigiu în stare să ofere soluții în orice impas, jucînd în context un rol de ferment activ, ca și datorită bunului simț lingvistic pe care il are orice specialist în limbi străine. Critica impresionistă a traducerilor va mai dăinui, cre­dem, ct­ta timp cit nu vom fi explicat talentul traducato­­rului prin capacitatea sa de a depăși simpla cunoaștere a limbii printr-o cunoaștere adîocă a acesteia, în manifestă­rile ei prezente și în posibilitățile ei latente. Intre cunoaște­rea­ datelor. ’ so­cio-culturale sau disciplinare și cunoașterea limbilor, nu există în cazul traducătorului o linie de demar­cație. Se cere demonstrat faptul că raportul dintre ele e la fel de complex, reciproc, dialectic după cum e, în diverse­­le limbaje raportul conținut / expresie, formă , fond, că despărțirea acestor elemente ce se presupun este impos­bila nu numai la nivelul cercetării, ci mai ales la nivelul rea­­lizării. O dată cu demonstrația completă a faptului că traducă­torul­, ca orice producător și creator de bunuri mater, c­­e și spirituale, are de depășit ( respect!­ndu-l !) un sistem consti­tuit, vom ciștiga cel puțin două victorii : 1) Se va constitui o teorie autonomă și va reprezenta prin ea înseși un aport deosebit la teoria cunoașterii. Pri­vind de la acest nivel teoretic ansamblul practicilor scrisu­lui vom înțelege altfel și mai adînc sensul și natura activi­tății scriitoricești. De asemenea, vom depăși empirismul în evaluarea traducerii. . 2) Se va realiza eliberarea traducătorului din condiția de artizan subordonat, ceea ce va acționa pozitiv asupra conștiinței sale profesionale. Poate tocmai prin relevarea unor urgențe în cercetarea traducerii, întîlnirea dintre practicieni și teoreticieni a asi­gurat, așa cum se sublinia pe bună dreptate in ședința de închidere, legătura necesară între două domenii de act­vi­­tate, cercetarea și practica traducțională. Simpozionul „Co­resi** a fost un mod și un model de realizare a dezideratu­lui actual de integrare a cercetării in producerea propru­­zisă a unor inestimabile valori spirituale. ELENA GHIȚA

Next