Orizont, 1985 (Anul 36, nr. 1-52)

1985-04-19 / nr. 16

ORIZONT • 4 • A o suta Olimpiadă de limba și literatura româna, din aceas­tă primăvară a anului 1985, a coincis, in mod fericit, cu o seamă de strălucire și exem­plare evenimente. Pe de-o par­te, se împlinesc 20 de ani de la istoricul Congres al IX-lea, iar, pe de alta, această aniversare este concomitentă cu realegerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU ca președinte al României, după recenta sa rein­­vestire în funcția supremă de partid, ca secretar general. De asemenea, Olimpiada 100 are loc la 40 de ani de la victoria asupra fascismului, eveniment de profunde rezonante în istoria patriei și a omenirii. Generația tînără, care s-a prezentat la aceste concursuri finale de limba și literatura ro­mână, este născută chiar în acest răstimp de două decenii de socialism românesc, ce poar­tă pecetea unei înfloriri unice și amprenta personalității și spiri­tului creator al președintelui țării. Generația tînără, ca întreg învățămîntul românesc, din și I ultimii douăzeci de ani, sînt V_________________ chiar beneficiarii noilor dimen­siuni calitative cu care școala a fost reinvestită, prin ideile ener­­gice și profund revoluționare, privind procesul integrării școlii cu producția, cu cercetarea și practica social-politică. Pornind de aici, rolul școlii și al tinerei generații s-au amplificat enorm, ele mergînd în întîmpinarea noi­lor cerințe, ale vieții, ale sarci­nilor reieșite din documentele programatice ale partidului, ale îndemnurilor secretarului general al partidului nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Numai evocînd acest context social politic, ne dăm seama de importanța particulară a acestei­a o suta Olimpiade de limba și literatura română, menită să aducă, în acest an, efervescența ei deosebită. Reuniți într-un con­curs în care limba maternă și li­teratura scrisă pe baza ei stau în prim planul atenției, elevii eminenți, la aceste materii, s-au adunat din întreaga Românie, pe meleagurile timișene, pentru a se lua, ca în fiecare an, la o glorioasă întrecere tinerească. Marcați de stelara strălucire a marelui Eminescu, uniți pe ba­ricadele gîndului și simțirii, ale cunoașterii în profunzime a limbii strămoșești și a celor mai sublime pagini scrise de făclie­rii literelor române, concurenții Olimpiadei din acest an, de la Timișoara, au avut posibilita­tea, prin acest Concurs, nu nu­mai să obțină un premiu și atît, ci, mai ales, să se cunoască și pe sine, ca generație. Să în­chege prietenii durabile. Să par­curgă aceste legendare melea­guri banatice și să îndrăgească, în plus, peisajul și realitățile di­namice socialiste românești, pe care le-au traversat în aceste zile pline de emoții pozitive. Scriind și gîndind la subiectele primite, elevii, adunați sub acest benefic și strălucit concurs al limbii materne, al sublimei limbi în care a scris și Eminescu, dar și toți remarcabilii scriitori ro­mâni, de la Cantemir și Alecsan­­dri, la Blaga și Stănescu, de la Creangă la Arghezi, de la Re­­breanu la Nicolae Labiș, au dat la iveală nu numai o lu­crare, o mică operă personală sau o compunere școlară, dar ei au împlinit, prin scrisul lor și dezideratul iubirii față de valo­rile spirituale românești. Ei au făcut și un act de cultură, dar și unul de înalt patriotism, înăl­țîndu-și fiecare ființa spre pie­destalul luminat al spiritualității românești, dar fiind, totodată, prin cultivarea limbii lor, și buni cetățeni ai patriei, și creatorii de mîine, în varii domenii, ale vastei vieți publice care îi aș­teaptă. Așa cum, înaripat, îi îndemna tovarășul Nicolae Ceaușescu în cuvîntarea cu oca­zia a 60 de ani de la crearea U.T.C.-ului : „Tineretul însuși trebuie să fie un participant activ la realizarea unor opere literar-artistice de înaltă valoa­re spirituală, pătrunse de un profund umanism revoluționar, care să contribuie la dezvoltarea spiritului de luptă revoluționară al tineretului și poporului“. Scriindu-și lucrarea, elevii Olim­piadei au ajutat, implicit, așa cum prevestea poetul, și la „creșterea limbii românești și a patriei cinstire". Este legămîntul pe care ei și-l iau, din clipa în care vorbesc și scriu în această neasemuită limbă a străbunilor și a contemporanilor lor. Ion ARIEȘANU ________________________ _Creșterea limbii românești și­ a patriei cinstire" - Stimată Margareta Labiș, care sînt gîndurile ce v-au însoțit venind la Timi­șoara ? de - M-am bucurat că mi s-a dat ocazia a­­ face parte din comisia cen­trală a concursului „Mihai Eminescu". Bucuria aceasta are mai multe ex­plicații : Eminescu e simbolul, prin ex­celență, al spiritualității românești. Sînt profesoară de limbă română, iubesc din tot sufletul poezie, atre în general. Ora­șul dvs omagiază, în contextul concursu­lui, semicentenarul nașterii lui Nicolae Labiș printr-o seare de poezie.­­ Din constatat­ile dvs nemijlocite, la clasă, socotiți că lirica lui Nicolae Labiș a pătruns in conștiinta tinerilor de astăzi ?­­ Cititorul foarte tînăr nu cunoaște con­textul epocii în care a trait și a scris Ni­colae Labiș, de aceea constat că ne aflăm în fața unui caz paradoxal, bucurîndu-se de o notorietate extraordinară, Labiș are, totuși, puțini cititori care pătrund cu ade­vărat în densiun­ea lirismului său. Un li­rism de substanțe numa aparent ușor de receptat.­­ Pentru a-i înțelege mai bine creația, spuneți-ne ce fel de om a fost Nicolae Labiș ? - Era un revoluționar prin structura lui intimă Avea o sensibilit­e neobișnuită și capacitatea sa de a vedea in miezul si­tuațiilor ne uimea pe noi ce din preajmă. Nu suporta mediocritatea Ardea A fost o conștiință artistică și politică unică. Scînteietoare Era un fiu iubitor, un frate plin de înțelegere grijuliu cu noi, surorile mai mici fiind apropiați ca vîrstă, el și eu eram legat de preocupări comune, multă vreme l-am urmat și l-am ascultat fără crîcnire Ce mic avea o personali­tate foarte puternică. Mă iubea și pen­tru că așteptase cu nerăbdare venirea pe lume a une­iurioare, căreia îi alesese el numele. - Adevăra ? - Mama și tata îi spuseseră că va avea un frățior sau o surioară. El dorea să aibă o soră ma mică. Avea trei ani și era ar pasiona a mare­i­ povești. Mama ii povestea mereu, iar el născocise un basm- Margarete îl­ pomvi Se omoFona și plîngea de mila Margaretei, iar mama ii consola zicînd că acuși vine pe lume o fetiță cu nume de floare - Așadar, a început­­u .. proză. Ce a urmat ? - La cinci ani, a învățat singur să ci­tească. Avea o curiozi­ate vie, căuta răs­punsuri la întrebări ș­ as­eptări mai mari decît ii erau anii O­ea cu patimă. Cînd mi-a venit rîndul, am început și eu să fac lectură de cîte ori apucam Nu aveam timp de citi după pofta inimii Noi ve­deam de casă îngrijeam animalele din gospodăria părin teascd, în timp ce ai noștri erau ocupați cu școala însă Nelu - așa-i spuneam noi cînd era copil - avea idei de tot felul, io- eu i­i secondam. - Vă gindiți Io vreo năstrușnicie ?­­ O putem num­ ,n așa Era pe la sfîr­­șitul lunii iunie, se apropo serbarea de încheiere a anului școlar Tata cumpărase cărțile pe care urma să le atribuie pre­­mianților Ne grăbeam să le citim înainte de a se fine testivitatea. Vreme de o săp­­tămînâ încheiată, b­udisuăm să instalăm o „sale de lectură" «r­­i-u­n arțar. Eu eram muncitor auxiliar exccutați cu sfințenie ceea ce plănuia Nelu. Am încropt trepte în trunchiul copacului fratele meu a legat de o cracă un scrînciog, iar de toate cele trei crengi principale a sprijinit o plat­­formă de lemn pe care incepeau comod amîndoi Deasupra a instalat un aco­periș Ședeam lungu­i. La început, mi-a citit cu glas tore mă joc cu păpușa, apoi m-a îndemnat să lectura uitînd de toate iar el a continuat Aveo zece ani și basmul său preferat, ln momentul acela, era „Cele trei rodii au"t«" Eu citeam mai anevoie da cu totul vrăjită „Fru­moasa din pădurea adormită'". Mi-amin­­tesc că ne plăcuseră nespus poveștile lui Petre Ispirescu Nelu se refugia adesea în „sala de lectură'' Mama îl căuta, îl striga. Cu MARGARETA LABIȘ­A despre fratele ei, poetul: „CREDEA CU TĂRIE ÎN DREPTATE, ÎN IZBÎNDA BINELUI, ÎN COMUNISM“ Răspundea „îndată, îndată", dar se cufun­da iar în cartea lui Ci­­nespre mine, eram încîntată că devenisem oictom­a persona­jului din prima istorioară născocită de fra­tele meu - Ce alte jocuri vă pasionau ? - Eram în refugiu, mult o păpușă frumoasa îni doream tare Erau ani grei, de sărăcie cumplită Nelu mi-a cioplit o păpușă din lemn de tei, pe care mi-a arătat-o doar cînd o isprăvise. Cînd am văzut-o, mi-o veni, să plîng. Păpușa nu semăna nicidecum cu aceea din visele mele de copiliță cu capul plin de povești cu zîne. Păpușa era sche­etică, cu chipul brăzdat de câte aainci. Reproșurilor mele îndurerate Nelu le-a răspuns cu liniște : „Tu ești mică, sora mea. Păpușa nu e bătrînă, de-acasă". E tristă, pen­ru că îi este dor Ne aflam lîn­gă Cîmpulung Muscel, alungați de război Tata era pe front. Mai tîrziu, la Mălini, după întoar­cerea din refugiul care nu s-a întipărit în memorie - călătorisem două săptămîni, înghesuiți într-un vagon pentru vite, cu acoperișul spar - fratele meu mi-a meș­terit altă păpușă Tot slabă și urîtă. De data aceasta mi-a răspuns că păpușa e tristă pentru că sufere de foame. Ne aflam în vara secetei necruțăftare din 1946. - Ce fel de elev a fost labiș ? - Excela în multe direcții. Era un bun matematician, desena minunat, dar lec­tura l-a acaparat tot mai mult, apoi, scrisul Fiind plecați departe de Mălini, îi ceream lui Nelu să-mi deseneze cîte ceva. A­ obseda suferința pe care o abătuse a­­supra tuturor războiul Cînd îi ceream să-mi facă desene mai puțin. sumbre, tema predilectă era casa noastră, spre care gîndul ne tînjea mereu.­­ Prima poezie ?­­ Cu ocazie serbăr­i de adio, înaintea întoarcerii în Moldova, Nelu a anunțat că „va recita poezie. „Telegramă" de sub­semnatul"" Compusese o poemă, hazlie, inspirată dintr-o împrejurare reală. Ver­surile se mențineau î­n atmosfera unei cu­noscute poezii de Boolintineanu, însă spec­tatorii s-au amuzat copios. Măgulită de atenția generala, insonatoarea poeziei i-a dat asigurări mamei că băiatul are un talent ce se cuvine cultivat Nelu era un recitator de forță, avea un simț al umorului deosebit de fin, moștenit de la mama, descendentă din Ion Creangă, la propriu și la figurat. Nelu avea însă și alte preocu­pari. La unspre­zece ani, s-a dovedit un priceput regizor de teatru - Interesam ! Ce repertoriu alesese? - Nu unul de rinei ci Shakespeare. Citise „imblîn­ iirea scorpiei" și o adaptase împrejurărilor vieții din serul nostru nord­­moldovean. Țăranii din Mălini au rîs cu poftă de supărările Catarinei. „Scorpia" era interpretată de o fără frumoasă, veri­­șoară mai mare a noastră. Interpreta Bian­­căi, sora cea blinda, trăiește și acum la Satu Mare din cîte știu. Ea ar putea spune mai multe despre „regizorul" de unsprezece ani Eu număram doar opt și aducerile aminte s-au mai estompat. Dar Nelu iubea mult și poezia populară. - Cine i-a descoperit pasiunea aceasta? - La liceul „Nicu Gane", din Fălticeni, l-a avut profesor pe Vasile Popa. Caietul în care Nelu adunase multe cîntece bă­­trînești doine, bocete, i-a atras atenția dascălului său, îndrumat de Vasile Popa, fratele mei, a început să scrie insistent. In clasa a IX-a a cîștigat finala pe țară a concursului de literatură, cu o splen­didă compunere despre lirica noastră fol­clorică Poate și acesta e un motiv ce mă face să fiu atașată de concursul care, în acest an, are Ico cici la Timișoara.­­ Ce fire avea copila Labiș .­­ Era cînd contemplativ, cînd energic, plin de initiative. Desena cioplea siluete de animale chipuri as oameni, auto­portrete Nu se dănea ,a­lăil­i de la ghi­dușii, cu toate că bunătatea-i sufletească întrecea orice limită In p­oziția plecării cu trenul de refugiați, cei doi mieluti ai noștri au fost sacrificați. Am plîns am­in­­doi și multă vreme mama nu ne-a putut împăca, deși pricepeam că nu s-a putut altfel. Doi ani mai tîrziu, a suferit în­grozitor cînd taro a împușcat căo­­oara, salvîndu-ne de înfometare. Adolescent fiind, Lae - așa ori începu­ să-i spunem, cum îi strigau prietenii"­­ a venit acasă cu intenția de a sere în m­iș э lntr-o noapte de vară cu lună plină ascunzîndu-se în ramurile castanilo. Scripa a ars pînă în zori în odaie lui A scris „Moartea că­prioarei" - Un moment de sublimă inspirație.­­ Sublimă, într-adevăr. Dimineața, a anunțat, plin de exaltate, să se întoarce la București. Voia să publice poemul, sim­țea că e valoros. Abia în tren și-a dat seama că în grabe plecării, uitase ma­nuscrisul pe masă A călătorit cu Fănuș Neagu. Cu toate că a încercat, n-a izbutit să reconstituie poemul Inspirația nu vine la comandă Găsind versurile, impre­sionată de frumusețea lor, le-am trimis imediat fratelui meu la București. Au fost publicate Aveam confirmarea că Lae este un poet autentic Din dreptul de autor, Lae mi-a cumpăra un ceas de mînă, pe care-l păstrez și azi cu devoțiune.­­ Așadar, abia ieșit din adolescență, Nicolae Labiș deosebea fără greș ce este valoros în propria creație - A nutrit convinger­ea că urmele sale vor răzbate prin om Lucrul acesta e ușor de priceput recitind „Paserea cu ciont de rubin" tulburătorul epiaf dictat pe patul de moarte la numai 21 de ani. Iată tim­pul i-a dat dreptate. - Acum, o întreagă generație poetică îi poartă numele Ce anume credeți că în­dreptățește recunoașt­erea aceasta una­nimă ? - Nicolae Labiș și-a făcut o profesiune de credință din întrunterea deschisă, pieptină, a închistării a inerției și obtuzității. Cre­dea cu tărie în­dreptate. în izbinda bine­lui, în comunism Se risipea cu un elan ce atrăgea cu forță magnetică adeziunea spiritelor înrudite cu al său. Mulți l-au iubit, și continuă să-i iubească. Cine-l contesta, îi imputa sinceritatea, dăruirea totală. Dar, tocmai p­e ele, opera sa a făcut o breșă necesară în felul de a scrie poezie la mijlocul șfiurului deceniu. - Ce credeț­ că ar fi necesar pentru ca opera lui Labiș să fie mai adînc și mai exact receptată ? - Despre el, trebuie să scrie aceia care l-au cunoscut și l-au înțeles. E timpul. Pen­tru că amintirile se merg. Oamenii se duc pe rînd, pe drumul fără întoa­cere. Am venit la Timișoara și cu intenția de a descoperi urmele trecerii fratelui meu prin­­ acest oraș. Aș vrea să-i cunosc pe oame­nii care l-au întîlnit. să revăd numerele din revista „Scrisul bănățean" unde i-au fost publicate cîteva poezii. Convorbire realizată de Viorica BĂLTEANU

Next