Patria, decembrie 1922 (Anul 4, nr. 261-285)
1922-12-10 / nr. 268
Olaf, Duminecă 10 Deoeatidt 102SL UN LEU EXEMPLARUL Anni II. * Nnaiarn. 268 Ministerul scrisului — Istoria presei romaneşti — de N. Iorga ziarist, cu ocazia primului congres al presei Formula ministerul scrisului, prin care în Franţa se designează special ziaristica, o putem considera consacrată, din moment ce ea este întrebuinţată de criticul literar Victor Giraud. Această formulă se suprapune celei de „a patra putere în Stat“, însă atât ,,minister“ cât şi „putere“, rămâneau simple expresiuni metaforice, dacă nu hiperbolice, — ceea ce indigna pe duşmanii presei, — atâta vreme cât ziaristica nu era constituită într’o organizaţie. Pri- mul congres al presei din Româ- nia, încununat cu federalizarea tuturor organizaţiilor de presă, între alte efecte bune, a avut şi pe acela de a da expresiune de realitate formelor de exprimare simbolică, dând naştere unei organizaţii constituite, dând tărie de fapt complimentului de a patra putere în stat sau de minister al scrisului, pentru ca nici generalii rataţi, nici profesorii universitaristerili şi nici politicianii impotenţi să se mai indigneze că presa uzurpă titlu de putere fără să-l aibe de fapt. La restabilirea autorităţei, pe care presa a avut-o întotdeauna, dar întotdeauna i-a fost contestată de categoriile sus-menţionate, alături de lucrările congresului a venit să contribue cu autoritatea sa, dl N. Iorga. Din însărcinarea Sindicatului presei din România, dl N. Iorga a scris, cu ocazia congresului, Istoria presei româneşti şi şi-a pus sub numele său titlu de ziarist. Iată un titlu pe care marele învăţat şi-l însuşeşte cu mândrie, în vreme ce unele sterilităţi de la Universităţile noastre îl detestă la toţi cei ce-l profesează, fără însă ca să Ie fie jenă că au ajuns să ocupe locuri de profesori şi chiar de academiciani, — cazuri sunt şi la Clujul nostru — în urma unei activităţi, în care scrisul a fost absent. Istoria presei româneşti a ziaristului N. Iorga, pentru noi nu este o noutate, pentru că ea, dintr’alt punct de vedere, a fost înfăţşatâ de istoricul N. Iorga în marea sa operă Istoria Literaturei Româneşti. Pe baza acestei opere am revendicat noi cu mândrie în coloanele ziarului, meritele presei române, ci de câte ori impotenţe şi sterilităţi intelectuale încercau să coboare prestigiul de ziarist. Lucrarea de-acum a dlui N. Iorga, am putea zice, că nu ni se adresează nouă, ci acestor detractori ai presei, care tot mai aveau mângâierea, că presa nu a fost tratată de marele istoric aparte, ci în corpul literaturei românești. Datorită faptului, că dl N. Iorga a desprins din întreg tiparul românesc, numai acele publicaţii, care corespund ziaristicei, datorită faptului, că dsa a împărţit presa în epoce, a valorificat publicaţiile şi pe publicişti, de acum înainte se va şti de o istorie de sine stătătoare a presei române, menită a ridica prestigiul celei de astăzi, în faţa redactorilor ca şi în faţa publicului cetitor. Şi în adevăr, străbătând paginele dlui N. Iorga, din istoria unui veac de presă română, se impune această constatare: că nu a fost minte superioară a neamului românesc, fie om politic, fie om de ştiinţă, fie literat, care să nu fi fost ziarist, în înţelesul de astăzi, adecă un militant, un membru de redacţie. Străbunii noştri crescuţi la şcoalele apusului francez sau german, ca şi cei ce nu trecuseră graniţa ca Eliade sau Costache Negruţi, au avut un cult pentru misiunea de ziarist, din care cei mai mulţi au făcut un adevărat apostolat naţional. Din marele lor număr, desprindem din cartea dlui N. Iorga caun omagiu, cu ocazia primuluicongres al presei române, aceştia întemeetori şi desăvârşitori ai ziaristicei române. Notăm că ei au fost redactori în mod efectiv la ziare, fără ca să mai amintim pe cei de la reviste pe care dl N. Iorga îi tratează la un loc, tratând revistele prodice atât „cât ţin locul ziarului sau îl complectează“. Deci printre redactorii efectivi punem cu evlavie pe hârtia ziarului de astăzi pe cei mai principali: Paul Iorgovici, Zaharia Carcalechi, Eliade, Asache, C. Negruţi, Cezar Boliac, C A. Rosetti, Florian Aaron, Dionisie Romano, Mihail Kogălniceanu, Gheoghe Bariţiu, Ion Ghica, N. Bălcescu, Cipariu, D. Bolintineanu fraţii Hurmuzachi, I. C. Brăteanu, VA. Urechia, Hajdeu, N. Orăşeanu, Ion Ionescu de la Prad, Iacob Mureşeanu, Aron Florian, Emil Costinescu, Eugeniu Carada, Eminescu, I. C. Bibirescu; ziarişti de la „ziarul de opiniune publică“: G. Panu, Anton Bacalbaşa, Grigore Păucescu, Caragiale, Delavrancea, Vlahuţă, Al. Beldiman, Gherea, Ion Nădejde, Const. Bacalbaşa, Const. Miile, A. C. Cuza, Ion Slavici, Septimiu Albin?, T. Păcăţeanu, G. Coşbuc, G. Bog-Idan-Duică, Valeriu Branişte, I. Russu-Şîrianu, Ion Gorun, Aurel Popovici, O. Goga, Pan Halippa ,Gh. Ranetti, I. Moţa, — şi adă- rogăm noi: N. Iorga. Numele lor a ilustrat deopo-‘otrivă istoria politică a ţărei, ca şiştiinţa şi literatura. Iar în umbra lor a foit un mare număr de ziarişti, învăluiţi în anonimat, absorbiţi de valorile vieţei colective, căci ziarul, definit sociologiceşte, este un fapt social. La lumina strălucitoare a trecutului glorios al presei române, generaţia de astăzi ca şi generaţiile viitoare, vor avea ce să înveţe de la înaintaşi, pentru ca misiunea de ziarist să fie totdeauna ţinută la înălţimea la care o obligă şi-i dă dreptul de a se validita pe sine, trecutul istoric alpresei române. „Patria“ OHHHCâ III, El Când datura dlui Colter laBsîa• Mare. Ia circumscripţia Bac-Mare re masă fără deputat in urma mo ] i regretatului Tachi lovescu, partidă naţional a fixat candidatura dlui dr Ion Color, fost deputat in parîanttnile trecute. Partidul liberal spr-jttefie candidatura fostului său prefect dr Teofil Dragoş, care deş!, lu aparenţă a dimisîonit, a rămas şeful jideţului său şi a cauta prin toate mjloacer, să zădărnicească candidatura naţionalistă. Ordinele date, secretarilor comunali de a ascunde mitele ele dorate, încercării preşedintelui alegerii de-a respinge, această candidatură pe iferite pretexte au fost înfrâjti in urma altiadmei hoârăîe a masselor noastre elitorale. Candidatura dint dr Ion Coltor a fost in cele din urmă primită. Alegători din Baia-Mare suntem siguri că-şi vor face şi pe viitor datoria de-a , cu d% nici un vot trădătomlui de neam Dagm şi «« se vor lăsa nici în viitor timidiţi de ameninţări sau indemnaţi de promisiuni. * î 18 milioane. Consiliul de miniştri * I descris mnisterului de Agricultură kw I credit extraordh*r de 18 892 000 le -pentru »popcaires ch ltirieiltor de txproprare. Da suma ace«su9 milie;« și j’.mă'Mîta privase chiltuielile de expropîrre die Ardeal. Funcţionarii d‘ talie catigoriile, ch.i~ daţi, la durmii traşi rrirresa Pfuhl ia vreme. St tul nu-şi plăt'şts datorii«ce. le are la indcstrssîi din ţinft psntr rost stale furnizate, — dar pentu comedia Impropriei*.rir’f, pentru p.imV« se bltariști, peatr« coligii și bun :h«e gcvsraui libi ai chîUui. se 18 m Ioane. ===== Partidul naţional I în vechiul Regat Plecarea dlui I. Manta la B wen | ''■teşii — Iteamgararea luptei poli-\ j . tice peste Ca puţi \ Săptămâna aceasta partidul naţio \ \ nai a făcut un pas înainte în organul zwe* sq iu vahWd Regat. Comitetul de conducere al organizaţiei noasUe l \ ce era in fiinţă inapte di unirea par- jj UdUlui democrat cu noi, s'a unt cucomitetul de tondi.ere al fostului par \ ,tid democrat, mai cooptând* si mro l I com ret comun central cincipr. zece na m bri. Noul comitet astfel constituit funcţiona, ocupându se de organizarea\ v aradului şi propagandă, pană la 15 Iauarie, când se va alege, m b.zj. noului statut acum în pregătire, co-’ . miletul definitiv de conducte al organizaţiei noaste din Bucureşti. I Buna înţelegere, insufleţirea care a slâpăuh şi cu aqst prilej intre noiii ■ membri ai part dului naţional ne umplu de bUMiie şi de frumoase nădejd peni r a vtttor. Atât felni cum s'a jăff şi cum a fost pnmiti un na p&t căutai democrat cu pa Udul naţional, cât şi mua intilige'e trăţeasci de acum, sunt pt obiev denk că cei ce au adi rat la partidul naţonal sunt oameni de convingeri, psftu cari scopul mp ti mustre e lucmp^nc fj,rmilizarea pog arnuiui Kosira politic, şi met decat chist.»nt sau n.sunnţi personale. Noi aven toată încHdsfâa că mutle noasue organizaţii, nsufltţ te de scopun superioare politia, am pomii pe drumul cel ban d«la care nu Se vor abate nici odată, dându-ne, în timpul al mai scurt, puternice mutăţi ds luptă în tot cuprinsul vechialm Regat. In trecerea organizaţiilor noastre in tot cuprinsul ţării noi »’am imitat metodele a nor partide care dea centru an crez-J că prin ordine, on pf n tretpitru agenţi de pantd, pot teul,za oganizaţi dxrabns puste motiga ţară. Noi am aşteptat ca aderenţii noştri să vină de cană voe în cadrele partidului naţional, după Ce se vor fi io-niuns dsf.c.sna ex realzind progralmului nostru politic spre bindstartinitegî. De acea noi nu am asistat până acum, şi suntem siguri eu nu vom asista noi în vitor la acete comune şi dese ceste ce au stat la baza organ zărilor avetetcane şi liberale, şi care au sfărşit prin a le înmormânta după căva luni. Ok panid care nu are adsrenţi instituţi de idealul realizării programului Său politic, se poate prăbuşi in orice clipă. Ferii cum a fost primită organizarea rostită in vechiul Regat da ntreaga opinie publică nu dovedise că sunt foarte mulţi aeda cani vor veni pi viitor în cadrele partidului naţional, ajungând acts a mn scurtă vreme cu adecărat part dai naţional td mregetomânii. * Azi prezidentul nostru, el l&llu Minhu, pleacă la Bucureşti pentru a im intaint contat mai tar cu oganiziţia noastră din Copită. At las tact şi cuminţenie politică ce a caracterizat totdeauna, va face, smieni Siguri, ca sosirea la 1% Bucureşti să fie un act politic de cea mai mare însemnătate. Pentru întâia caz prezidentul pamd.nui naţinul va vobi in Capitală propndor suii aderenţi, ncunor sugari ai partidului naţionul român. De acum o singură dorinţă mai patern avea : fie ca, după inaugurarea luptei politice a partidului naţionul în vechiul Regat, organizaţiili noastre de acolo sa se itnacă cu organizaţiile de dincoace de Carpaţi i lupta pentru realirea programului politic al partidului naţional. Wft* i Unchiaşul sfătos Un scriitor din perioada clasicilor noştri — cu mult prea rar pomenit e: Petre Isprescu. " Un ziar atrage atenţia că se împlinesc treizecişi-inci de ani dela moartea lui. Copiii îl cunosc — nu copiii de astăzi — ci foştii copii cari astăzi suntem noi — îl cunosc cu numele de „unchiaşul sfătos.” Din multele lucruri ce le ştie acest „unchiaş sfătos* îţi vine să crezi că a fost un ţăran r mas ştrengar până la bă- trâneţe, un ţăran isteţ, cuminte şi viclean în aelaş timp, care şi-a avut rosturile sale şi a rămas lotuş copilă os , neputându-se juca în ridp cu copiii din sfială faţă de vârsta sa, se răzbuna scornind basme şi legende. In realitate unchiaşul sfătos era un orăşean (bucureştean chiar), care fiu al unei familii sărace a crezut că cea mai buftă carieră pentru o viaţ de om e cea de tipograf. A intrat ucenic harnic într’o tipografie şi zeci de ani a cules litere, de plumb ca miros gru şi nesănătos, făcând progrese de om cinstit dela urenic la calfă, dela calfă la condicăto, şi de-aci într’o buni zi când nu mai avea puteri pentru soarta sa mizerabilă s’a văzut stăpân de tipografie. A murit cu toate acest a sărac, fiindc n’a avut niciodată imaginaţia întreprinderilor, el avea numei pe cea a basmului urmărit de ochiimari ai copiilor. Scara când avea răgaz, în zile când plumbul nu-l apăsa prea mult pe piept, se retăgea în singurătatea şi bunătateaînchipuirilor. Plănuind basme îşi răzbuna să ră ia şi literele de plumb, aceşti monştri mă-runţi cad atacă împerceptibil sănătatea. Scriitorii noştri de seamă atrăseseră atenţia asupra daru■ Iul său de povestitor şi Ispiressu deveni alături de Creangă unul din cei mai iubiţi autori■ pentru copiii Implinindu-se acum atâţ'a ani dela moartea lui, nu cere nimenea sărbătorirea [numelui său. Sunt prea dese cent'naiele ca [să ne oprim o clipă şi aici. Un lucru totuşi s’ar putea face: avem o generaţie de copiii dornică de citit cum n’a fost alta în trecut. ţ Ast zi numai sie nimenea pentu el. Copiii I sunt siliţi să citeasă capodoperile dui Filip, • versificate şi neversificate,r sau lucruri pentru cari încă nu sunt copţi Primejdia e dublă: educaţia proastă şi precocitatea, intre astfel de ■ împrejurări n’ar fi de dorit să se r- tipărească I o culegere din poveştile unchlauşului sfătosî ? Cu ortografia revăzută şi ilustrate frumos de un pictor talentat aceste poveşti ar fi cel mai frumos dar de Crăciun pentru copil. Unchiaşul sfătos ar privit din raiu mulţumit de acest monument viu în inima copiilor, mai mulţ unit ■ decât de o statuie pe care sa adună vrăbiile în cimitir. ________ PliMEws ia PIPI' D Brât *nu a început o, 'dc undi a Us*t-G Thz?. IaftVd-văr pe vrema kulul de ia G szt ungurii ne strig -u: Ar trebui să pl tit aenjpscimp *1 Ugariei Ceeace co- sviefim pe vremea ungurilor o insulă de prost g st, trebuie s* o privim ab dl Brstienu, ca o realit&te, căci plătim gazul metan cu sume fabuloase. | — ---------— Dr George Adam IntS imul dintra cei bur l s’a dus la samă vreme Banatul R mâni se U pierdut pe doi dintre eeî mai bani Iii ai si. Abia s’a alezat ffirâna pe mormâ.stul regretstului V sae Chifoia, și am avut dr.rea sg irm-gistura moartea lui G oge Alam, unul dintre od mu distins: fu ai Binaiuluî, şi neinîricat laptăt r naţional. Om de frimoasă cultură, fire a* le^sâ, caracter nopil, George Adsm a fost dintre funtaşii noştri intelectuali care au înţeles : olul de-a îi conducător îi-; resc a! poporul a fără nici o precupeţire. Toldisaca gata pentru a iniţia şi sprijini aoţ utine caitmale şi politice. Immbra al tuturor societăţilor culturale, fruntaş al partidului naţional în Banat, George Adam cu fiiaa lui b’aadj şi isupăcutoare, lipsit de ambiţii doniii, a fost un puteraic focar de cutraUzare a eae.g.silor naţionale luptatoare din partea Uoului. Super în intenţii precum şi în toate faptele sale el a câştigat, dela Urarea sa în viaţa publică, simpatiile tuturor. | Oiraenii mal învesti ea el îi ascultau cu plăcere statul, iar elementele \ ! tinere intrate în lupta raţionali, 11 sti-] jmau ca pe un povăţuitor cuminte. Ca prezident al organizaţiei judeţefie I apartidului naţ onal dinTimirosra, George Adam a ştiut nu nanul să fie eX/Onentul intraasingent al programului partidului nostru, ci să ţ’aă, la frimântiriie din ultma trei ani, solidarin jurul acestui png-am tot ce a avut Bankul mai distins. Deputat ales ca programai nostru, repausitul eu avea dorinţi mai mare d.eat da-a vedea odată Îndepărtate piedicile care se pun eu atâ a lipsă de patriotîsm corsilidăîn ţfirli, şi ori unde a putut sl a dk conouissîi său luminos pentru strângirea iâ dirilor democriei caţioaste, dela care aştepta consolidarea temeinică a ţării. Moare la o vrâsta in care ar fi putut si şi dea întrenga sa contribuţie desinteresată pentru realizarea idealului puitic al partidului nostru, ideal ce se confunda, şi după convingerea sa, cu acela al ţării Întregi. Amintirea lui ne va fi neuitată. Proectul Aliaţilor pentru Strâmtori După expunerea tezei ruse şi române,a urmat propunerea unui proect al Strâmtorilor, prezentat de lord Curzon, in numele şi cu aprobarea Aliaţilor. Proectul creează două cazuri în legătură cu libertatea Strâmtorilor. In caz de război, in caz de pace Cazul de război şi cazul de pace se determină dela celelalte puteri la Turcia şi dela Turcia la celelalte puteri. Dacă Turcia este neutră, spune telegrama, se admite libertatea absolută pentru naviga-ţiunea comercială, în timp de pace şi de război, precum şi pentru trecerea vaselor de război, al căror număr va fi limitat pentru fiecare în parte și nu va putea fi mai mare decât al flotei unei puteri riverane în Marea Neagră, care va avea cea mai mare flotă. Dacă Turcia nu este neutră, dacă, prinurmare, ea este beligerantă, libertatea vaselor comerciale va fi admisă numai pentru vasele ţărilor neutre , cu interzicerea de a face contrabandă de război. Tot în cazul când Turcia este beligerantă, se interzice trecerea prin Strâmtori a vaselor de război ale ţărilorneutre. Proectul aliaţilor, după cum se vede, este foarte complicat, pentru că a vrut în acelaş timp să satisfacă şi libertatea Strâmtorilor şi să nu lovească nici in suveranitatea Statului turcesc, în sensul ca el să aibe libertatea de a se considera in stare de pace sau în stare de război. Creindu-se două alternative, se va ajunge la asigurarea libertăţei Strâmtorilor, însă proectul alinţilor este departe de a fi pacifist. Pasul energic în acest sens îl face proectul când preconizează demilitarizarea Strâmtorilor. Fixarea zonei, dacă proectul va fi acceptat , va face o comisiune specială compusă din reprezentanţii Statelor riverane şi ai marilor aliaţi. Comisiunea va fi prezidată de un turc. Mai puţin satisfăcător decât se aştepta opinia publică, dornică de pace, proectul, este foarte satisfăcător în ceea ce priveşte demilitarizarea în marea Egee. Demilitarizarea insulelor egee. Ca o urmare a propunerei de a se demilitariza coastele Strâmtorilor până în ma- rea Egee, lordul Curzen a propus mai de- parte demilitarizarea insulelor Samotroce, Lemnos, Imbrios și Tenedos. Modalitatea demilitarizării insulelor egee septentrionale, se poate întrevedea din demilitarizarea pro- 5 pusă la 28 Noembrie relativ la insulele egee meridionale (Mitilene, Chios, Samos şi Vi-Icaria). Suspendarea bazei navale, limitarea forţei şi jandarmeriei, instituirea de conţin- gente permanente locale, excluderea oricărei baze aeriene în insule. Astfel începând cu extrema insulelor Dodecanez şi terminându-se cu Samotroce, întreaga mare Egee de-a lungul coastei Asiei Mici va fi demilitarizată, ceea ce constitue un mare succes al conferinţei de la Lausanne. Ştirea dată presei noastre de biuroul român de presă de la Lausanne, cum că problema mărei Egee a fost Introdusă în statutul Strâmtorilor la intervenţia dlui I. G. Duca, este o exagerare naţională. In mod logic şi cronologic se vede din lucră-ã rile conferinţei, că din moment ce aliaţii, cu asentimentul delegatului grec, obţinuseră la 28 Noembrie, demobilizarea insulelor meridionale, urma de la sine şi demilitarizarea celor de la nord, pentru ca cordonul demilitarizat de insule în jurul Asiei Mici, să fie încheiat. De altfel la 28 Noembrie au şi apărut ştiri în presa europeană, ca în Corrierre della Sera, prin care se spunea că grupul de insule dela Nord, va fi tratat când va fi adusă în discuţie chestiunea Strâmtorilor, ceeace s’a şi întâmplat. Această restabilire a adevărului, pentru o dreaptă judecată. EFEMERIDE QBMIMaaaHHRIiaBNflaHHHHBHHW Cum dor m animalele Cea mii neturaţi poziţie a omului când doarme, a’a constatat, c&e zâ eres pe-o parte cu genunchii puţin îndoiţi. Prin edo»ţie şi obicei omul îşi schimbă adeseori poziţia soasta; fiecare se aşsază cum Ii vine mai bine. Anim&lîle în*ft nu. La arimale poziţia dormitului e încă la forma ei dela început, forma, care la singuraticele Roiuri e foarte diferită. Elefanţii dorm totdeauna, iar caii de cela mai muttfori în picioare. Paserile, cu escepţia bufiţelor şi-a papagalilor indioi, dorm cu cal întors spre spate şi cu ciocul vârât sub aripe. Cocostârci, rândunelele da mare şi mu’te dinte păsările largi în picioare, dorm «la d într’un picior. Raţele salbatice dorm în apă. In timpul somnului un picsor 11 mişcă necontenit în cerc, ferindu-se astfel de a nu fi duse la mal. Liliseii se agaţă cu picioarele de creangă înfişorându-se în aripi pe în nişte pestsafe. Vulpile şi lupi dorm încolţiţi aducându-şi tripile picioarelor în avngera cu nasul, iar coada stufoasă dessupra tor ca să te înererzească. Iepurii, şerpii şi peştii dorm cu ochii deschişi. Bufniţele mai au «fără de pleoape, pe cari le închid dormind, îoeft un fel da perdea deosebită ce-o trag peste ochi, nici de jos îi sus ca alte rasâri, ci diatr’o parte. Această dupla perdea aerveşte pentru ea să la scutească mai bine ochii de lumina orbitoare a zilei, de oarece aceste pasări de noapte dorm ziua, ABI8*âAQA COMP Aleg »rea ds senator din klba-lutla Li eletiere^ pentru un loc de senator I« Aibal IU, riwas vasant prin mra t«« ros*» Iul rr-setilirto al .A^o latlsl”. Atter. I Bsrssan ", pa tidul national a pus candidatura dl I dr Vaier M Idsva», m'jmb?ii in comiteul executiv al partidmu?. Lib »raii, nu a i putut găsi, cu tonte sforţăle făcute, pe nimeri care gtS îndrUmească a lua lupta lu cinfdirul partidului maţional1, fiind ca şi inexistenţi Isi judeţul Alba Interioara. i P&ntru a încerc® Tns$ sS ?*dăr ni ceas cS ala»e ea dlui dr Vaier [Moldovan a ou&li ?n Instrument tn persoana protopopi I *î dlT Cluj, Ebe Pă»au a cirul c*?»d dat«nă 0 su -t «e. Protopoi ul Oiianu este fok depilat sl m 'a r br*» al partidului poporu u! sl a P Imit ein motiv» pr-:“son»le sf* se faci la Utrumsntul politicei llbna'e. 4 Suntem In^orm^d es *e vor face ! toate nelegl rl potiblî» pentr4La^ 'împiedica aitge.ea elfi Vaier Hidw^n. 1 U i In:epu8 a sl fost flcut prîn .Tnlocu*rea președintelui tribunalului, numind»r-*era presedin e ?t| i alegirel cunoscutul liberal Colbazl. r" -1" In chestie pădurilor — Guvernul Iov* șt* In muncitorii ardîl n!. — O notiță din'r’o foaie guvfrnrweefals anunţ®, ră se vor lua m?smi 'rapotriva taienlor i feţionale și ne*?sterastice a pădurlor, raai ales »n timpul anilor de Vzbi, câ d etemeMeh prof-sio ale Căra su^t ingm »U shvloiti aj toatrbs Io, erau mcbi’z te Dr notita mai spone, că r,u si ver da*u to isați ni de tăiere dâ în baza^nui permisitaui speciale ta tie a?e «bz. P in u*raare i;?răț ream’s le, iar sfinţniala. Aofi, cari vor vo? să eyp’o^teze vreo n giune s Nici, vor fi târâţi la Barăreşti, silit' să »misambrez , coi.form "ist mabrif reia ssile m rasterelor, să facă cu o h'i?l ș’ sa «i fr*5 e d g«te!e n dreap a și In sân ia pnetra a Iadeiiai toate formaiitățile. Pettm ce să se fsvonzeze așa ram se practică a^ăzi rg^nții electoriii ai guvernelor, aici dia multe pă^țisievia știri a’amaantî tia aceasta priviaţ^. D-3 e entara prim-r sau notar să *a e neimpid C4 d? nimeni şi f&r* nici o autorizaţie d a p*dei autotitiţilor silios, femini da fac şi di onistnscrie pastiind pădmile, iar ceilalţi să i priviască nedumeriţi. Noi ştim, ci thraru! nostru nu prea este prietenul pă tur Iar. Cu toată silvacritaîea cârtacului.. .Cjîrîu i frate ca Românul, ţ r nu! îşi ia toporul pe mână, sa ascunde îa desişuri şi taie. Ei nu se g&n dşte la viitor. Şi nu înţelege, ca p durea eu creş’e peste noapte, ei ta b aie noi să plantăm pentru generaţie vittrre. De aceea sunt nfCisare instrucţiuni în aceasta privinţă şi confarinţei sate. Dar pentru că aceste conferinţe să şi aibă efectul lor, trebuia să deparft favoritismul politic, care e fatal şi pe acest terea. Avem înaintea noastră un ‘ordin al guverului di tie prectura judeţului Bhor, reitru Suispendarea I imediată pe tetitoriusl acelui județ a exploatărilor da răduri, cari c&d eub prevederils reformei «grare. Județul B hor a fost ?n toate timpurile un puternic îs?or de venit al popularei nevoîsse d!n atele părți, cari dia Ilp?a dn psmânt stabil, vedeau tn Ifxplotarea de păduri singurul lor mijiloc de ixstenţă. 70 procente din înreagă populiţă a hoţului, toţi români,i trăiau din tăiatul leumelor O donapts !ministrului rgnculturii lisi Iu moscul ierni muritori de foame. Da ce? Pentrucă ministrul vrea să-şi îmbrgăţiasaă adarenţii. Noi ştim că la Bihor toate proprietăţile supuse exproprieri !sunt ale absenteiştilor upgnri, cari «’au ■retras la Bud^p^sta. Guvernul vrea si 'arindeze aceste propiietăţi, fie rfimâut ■arabi!, fie vii sau paauti, mb d.niilor lor politice, ptntru a la da un os ds ros. Aaest sistem va fi el folositor guver- oului şi sateliţilor lui, dar este enorm de p gubitor pentm poptfîiţia muncitoare şi pentru socieLţiie noastre, ţpri ?s’au ereiat In vederea acestor exploa' [tiri. Ca noi ardelenii să mrmm de foame pemtru a putea trăi in bâlşug cei idela Bucureşti ?