Pentru Socialism, iulie 1967 (Anul 17, nr. 4180-4205)

1967-07-18 / nr. 4194

< > f i Marți in iulie 1967. Orientarea spre problemele esențiale In activitatea de prevenire a îmbolnăvirilor, de lichidare a e­­ventualelor focare de infecții, de combatere a epidemiilor și de e­­ducare sanitară a oamenilor mun­­­­cii, un rol de seamă revine in­spectoratelor sanitare. Printre grupele cu o pondere mai pronunțată, din cadrul spectoratului sanitar regional vi­e și cea antiepidemică. Pentru afla cum se preocupă conducerea a acestei grupe, comuniștii de aici și ceilalți lucrători de îndepli­nirea importantelor sarcini ce se revin, am întreprins o vizită la această instituție. — Nu se pot nega rezultatele frumoase obținute în combaterea epidemiilor — ne arată dr. Ioan Zubac, conducătorul vatului sanitar regional. Inspecto­Grupa­­ antiepidemică a luat numeroase măsuri de prevenire a epidemii­lor, de folosire mai eficientă laboratoarelor, de efectuare a unui­­ control permanent al imunității și de o mai bună îndrumare a ac­­­­tivității sanitare în general. Au fost întreprinse, de la începutul anului, acțiuni cu un larg carac­ter de masă, cum ar fi, bunăoa­ră, cele aproape 32.000 de vacci­nări și revaccinări antidifterice, alte mii de imunizări antiteta­­nice, examene radiologice și de­terminări de laborator pentru de­pistarea cazurilor de bruceloză. Intr-un singur trimestru, toți co­piii născuți în 1959 au fost imu­nizați împotriva poliomelitei. Toate asemenea măsuri, ca și multe altele, la care comuniștii și-au adus cei dintîi contribuția, s-au răsfrînt în considerabila scă­dere a numărului cazurilor de îmbolnăviri. Sunt semnificative în acest sens cîteva cifre atestă, bunăoară, că în 1966 care nu s-a constatat nici un caz de po­­liomelită și tifos exantematic, abia două cazuri de difterie, că a scăzut, în regiune, de 9 ori nu­mărul cazurilor de scarlatină fa­ță de 1958, că aproape au dis­părut îmbolnăvirile de tetanos, febră tifoidă etc. —­ Totuși se întîmplă adeseori — ține să arate comunistul Er­nest Palencsar — că ne pierdem în probleme de mai mică impor­tanță, neglijînd unele aspecte e­­sențiale ale muncii noastre. Bu­năoară, nu a noastră, e sarcina depistării celor ce mătigă „sstrada în amiaza mare sau a celor care vînd semințe — așa cum sînt în­clinați să creadă unii. Activitatea noastră trebuie să se îndrepte, în primul rînd, spre studii profunde a cauzelor ce duc încă la epide­mii (de pildă, de hepatită epide­mică), spre căutarea soluțiilor de lichidare sau reducere a toxicită­ții aerului din atmosfera orașu­lui Baia Mare și spre alte aspec­te esențiale ale apărării sănătății. Consider necesară acordarea unei mai mari ponderi în activitatea grupei antiepidemice, muncii de prevenire a epidemiilor. In a­­cest sens trebuie procedat la un Control mai sistematic, mai exi­gent și în general mai eficient. — Organizația noastră de partid, conducerea unității — a declarat tovarășul dr. Gheorghe Dumbrăveanu — vor trebui să militeze pentru ca unele acțiuni meritorii de prevenire sau de li­chidare a unor epidemii să fie duse pînă la capăt. De asemenea e necesară o mai strînsă colabo­rare între grupa antiepidemică și secția de igienă a alimentației în vederea evitării unor cazuri de toxinfecții alimentare. — Creșterea capacității profe­sionale a cadrelor — ține să pre­cizeze dr. Anatolie Butuc —, an­trenarea în mai mare măsură cadrelor medii la acțiunile anti­a epidemice sunt, de asemenea, pro­bleme care vor preocupa în mai mare măsură conducerea acestei grupe. E necesară găsirea unor forme mai corespunzătoare de pregătire profesională cu proble­me specifice muncii. La această pregătire trebuie cuprinși și me­dicii de circumscripții, care vin adeseori in contact cu asemenea cazuri de epidemii, fără să știe întotdeauna cum trebuie rezolva­te. Conducerile unor instituții me­dicale ca: spitale, case de nașteri, dispensare, ar trebui să dove­dească mai multă solicititudine și răspundere față de acțiunile în­treprinse de inspectoratul nostru privind prevenirea unor infecții intraspitalicești. — După cum știm, pentru rea­lizarea tuturor acestor deziderate organizația de partid a alcătuit un plan de măsuri. Care sunt pre­vederile acestuia și cum conside­rați să le duceți la îndeplinire? — Adunarea generală a însăr­cinat pe comuniștii din conduce­rea inspectoratului să ia une­le măsuri organizatorice menite a suplini l­­psa, în inspecția sanita­ră, a unor cadre de specialiști. Planul de măsuri prevede, de a­­semenea, o creștere a exigenței tuturor lucrătorilor în munca pro­filactică pe care o desfășoară, combaterea oricărei manifestări de formalism. Buna orientare a biroului orga­nizației de bază spre analizarea cu mult simț de răspundere a ce­lor mai de seamă probleme ale activității inspectoratului, spiri­tul critic și autocritic întronat în munca comuniștilor de aici a fă­cut ca unele propuneri să încea­pă a fi deja traduse în viață. Ast­fel, la propunerea comunistului­­ Vasile Lupșa, s-a trecut la des­ființarea unor stocuri de materia­le antiepidemice existente din „belșug ”a­ centrele raionale Cehu Silvaniei și Tg. Lăpuș, dar cărora unele circumscripții medicale le duceau lipsa. S-a trecut la înfiin­țarea, la maternitatea și secția de obstetrică a Spitalului din Baia Mare, la Negrești și în alte cîte­va localități, a unor puncte de la­borator in vederea determinării portalului de germeni patogeni. E necesar însă ca acțiunile de masă întreprinse în anumite loca­lități sau întreprinderi de către grupa antiepidemică să fie mai mult sprijinite de organele locale de stat, de conducerile întreprin­derilor. De asemenea, organele regionale de resort vor trebui să ajute inspectoratul sanitar în ve­derea organizării unui laborator mobil, care ar ușura mult munca de prevenire și combatere a unor stări epidemiologice. M. FILIMON Ediția jubiliară a „Regatei Snagov“ a luat sfîrșit Tradiționala competiție jubiliară de caiac-canoe a luat sfîrșit cu un frumos succes al sportivilor români care au dominat-o net cîștigînd 13 din 16 probe înscrise în pro­gram. Cea mai interesantă cursă din ziua a doua a competiției a fost cea de canoe de 1.000 m în care vicecampionul o­­limpic Andrei Igorov (România) l-a întrecut cu 3 zecimi de secundă pe colegul său Lipalit. Aurel Vernescu și Atana­­sie Sciotnic au cîștigat la caiac II (1.000 m) cu timpul de 3’ 26' 3/10. Echipa formată din Vernescu, Sciotnic, Țurcaș și Pocora au cîștigat ștafeta caiac 4X500 m în fața echipei R.S.F.S. Ruse. Caiacistele române Viorica Dumitru și Va­lentina Sergei s-au situat pe primul loc la proba de 500 m înregistrînd timpul de T 53" 5/10, învingînd astfel echi­pa R.S.F.S. Ruse. FOTBAL Metalurgiștii sătmăreni au promovat în categoria C Unio Satu Mare—Voința Oradea 3-0 Duminică, peste 3.000 de spec­tatori prezenți în tribunele stadio­nului „7 Noiembrie" din Satu Mare au încurajat echipa Unio care s-a întîlnit cu Voința Ora­dea în meciul retur de baraj pen­tru promovarea în categoria C la fotbal. Ca și în prima partidă, cîștiga­­tă de sătmăreni cu 1—0 la Ora­dea, echipa Unio a prestat un joc frumos, impunîndu-și superiorita­tea în fața unui adversar hotărît să refacă handicapul de săptămî­­na trecută. Sătmărenii însă, con­­firmînd buna lor evoluție din campionat, desfășurînd un joc în viteză, cu pătrunderi pe extreme, au reușit să obțină acum o victo­rie concludentă cu scorul de 3—0. Așadar, după 10 ani, timp în care au încercat să promoveze în mai multe rînduri, metalurgiștii își văd dorința împlinită. Echipa Unio a promovat în categoria C. Golurile sătmărenilor au fost marcate de Nagy (min. 28), Sneff (min. 80) și Bokor (min. 83). Partida a fost condusă corect și cu competență de arbitrul T. Gre­­ceanu (Arad). A. VERBA PENTRU SOCIALISM Efectul folosirii judicioase a capacităților de producțio­ narea manipulărilor inutile de materie primă, iar muncito­rul să facă cu­ mai puține mișcări dar cu mare randament, prin dotarea cu mo­bilier și utilaj teh­nologic corespunză­tor a fiecărei opera­țiuni de lucru in parte. Ca urmare a acestor măsuri mai la procesul un­de fabricație a unui singur articol produc­tivitatea fizică va crește cu peste 17 la sută. La obținerea suc­ceselor amintite un rol mare l-au­­ avut și cursurile de cali­ficare și ridicare a calificării muncitori­lor. Zilele trecute au fost examinați 84 de muncitori care au participat la cursul de calificare de 5 luni fără scoa­tere din producție, urmînd ca un număr similar de muncitori să frecventeze acest curs în perioada ur­mătoare. In afară de acestea se mai des­fășoară cursul de specializare a unui număr de 16 munci­tori de la atelierul de întreținere și cursul de ridicare a calificării ajutorilor de maiștri­ și per­sonalului din con­trolul tehnic de ca­litate. Pentru perioada următoare am orga­nizat „olimpiada cro­itorului", care an­trenează un mare nu­măr de muncitoare și va contribui la ridicarea calificării muncitorilor și redu­cerea consumurilor specifice. Rezultatele consemnate în bilanțul activității pe 6 luni confirmă eficacitatea măsurilor luate în acțiunea de organi­zare științifică a producției și a muncii și dau certitudinea că angajamentele luate în întrecerea socialistă vor fi rea­lizate cu succes. (Urmare din pag. 1) sută la producția globală, 22,7 la sută la producția marfă, 17,2 la sută la pro­ducția marfă vîndu­­tă și încasată, 9,7 la sută la productivita­tea muncii. In ace­lași timp valoarea economiilor la prețul de cost înregistrat peste plan s-a ridi­cat la 2.391.000 lei, iar a beneficiilor la 3.200.000 lei pe cinci luni. O preocupare de seamă a colectivului de muncă este dimi­nuarea ponderii tim­pului auxiliar din timpul de producție. Pentru aceasta au fost studiate toate operațiile de la fie­care loc de muncă in cadrul stației pilot urmărindu-se elimi­ In meci amical Minerul—Selecționata orașului Baia Mare 4-2 (1-1) Echipele Minerul și selecționa­ta orașului Baia Mare au prestat un joc frumos, apreciat de publi­cul prezent în tribunele stadionu­lui ,,23 August" din Baia Mare. îndeosebi din rîndurile echipei minerilor s-a remarcat jucătorul Filfip, care a dovedit reale cali­tăți. Din selecționata orașului au făcut parte jucători ai echipelor Topitorul, Chimistul, Băimăreana și Săsar. Scorul a fost deschis în minu­tul 15 de Roman (1—0 pentru Mi­nerul). Apoi, în minutul 35, Bandi egalează 1—1. Pînă la pauză sco­rul rămîne neschimbat. După pau­ză, în minutul 64, Cosma înscrie și selecționata orașului preia con­ducerea cu 2—1. Apoi Fi­lip, do­vedind eficacitate și siguranță în fața porții, reușește să înscrie trei goluri pentru Minerul (minutele 67, 72, 79), fapt ce aduce victoria minerilor în acest meci amical. Formațiile: Minerul: Móricz — Mosonyi, Donca, Újvári, Suciu — Kromely, Pînzaru — Neumaier, Fü­löp, Bodony, Roman. Selecțio­nata orașului: Kovács — Vaida (Dragomir), Varga, Ernst (Iuhas), Socotinschi (Anton) — PIrău (Pin­­tea), Cosma (Pataki) — Bognov­­schi, Bandi (Jászberény), Treier, Coroianu. ★ .In cupa orașului Baia Mare la pitici duminică s-au înregistrat următoarele rezultate: Chimistul I — Minerul II 6—3 (4—1); Mine­rul I — Chimistul II 17—1 (7—1). La această competiție rezervată celor mai tineri fotbaliști ai ora­șului participă 6 echipe. Alături de cele 4 echipe amintite mai sus în competiție mai participă Pro­gresul și Săsaj. Din echipele a­­flate în întrecere fac parte peste 100 mici fotbaliști băimăreni. TIR Duminică, la poligonul de tir din parcul ,,23 August" Baia Ma­re s-au desfășurat întrecerile e­­tapei regionale a Cupei F.R.T. Au participat concurenți din Satu Mare, Lăpuș, Cehu Silvaniei, Si­­ghetul Marmatiei și Baia Mare. Ocupînd primul loc in clasa­ Cupa F.R.T. ment, s-au calificat pentru finala competiției concurenții: Maria Ola — Satu Mare (senioare) 366 p, Petre Bandidi (seniori) 94 p, Maria Tupița (junioare) 273 p și Zoltán Dobeș (juniori) 365 p, to­t trei din orașul Baia Mare. Funeraliile lui Tudor Arghezi (Urmare din pag. 1) că pentru realizarea artistică a fie­cărei strofe sau a fiecărei pagini de proză, Tudor Arghezi l-a moște­nit de la marii înaintași, ca Emines­­cu, Creangă, Caragiale, nume pen­tru noi toți sfinte și lingă care nu­mele său nu pălește. Debutînd la 16 ani, Tudor Arghe­zi a scris pînă acum două săptă­­mîni. Opera vastă pe care o lasă în urmă este fără asemănare, prin noutatea, prin varietatea și prin forța ei. Luptător pentru dreptate, el a atacat cu violență vechea o­­rînduire social-politică din țara noastră și încă din tinerețe și-a a­­rătat prețuirea pentru ideile so­cialiste. In frământările prin care a trecut poporul nostru, Tudor Ar­ghezi a fost totdeauna de partea celor obijduiți, de partea celor mulți, de partea dreptății. Atitudi­nea sa net antifascistă, scriitorul nostru a plătit-o în anii războiului, cu internarea sa în lagăr. Cu Tudor Arghezi s-a stins din viață nu numai cel mai de seamă scriitor român al timpului nostru, dar și un scriitor de talie mondia­lă. Prin scrierile sale, si în numeroase graiuri, tradu­Tu­dor Arghezi a contribuit la cunoaș­terea peste hotare a poporului și patriei noastre. Moștenirea pe care acest neostenit creator de fru­­museți o lasă poporului nostru este uriașă și de o valoare inesti­mabilă. Dar Tudor Arghezi nu ne lasă moștenire numai opera sa literară, ci și exemplul vieții sale de muncă închinată în întregime literaturii române, poporului ro­mân, patriei". , Exprimind durerea adîncă față de pierderea celui mai mare poet român al zilelor noastre, acad. Mi­ron Nicolescu, președintele Acade­miei, a spus: „Prin mijloacele sale de exprimare, Arghezi aparține a­­cestui pămint românesc, de care numele său va fi de-a pururi legat. Dar mesajul său depășește fron­tierele țării noastre, el se adresea­ză tuturor celor care au trudit, au suferit, au iubit și cred in frumos, in dreptate, in adevăr. Căci Arghe­zi, ca orice poet autentic, de mare și puternic suflu, în care se răs­­frînge în miit orice vibrație a lu­mii în care a trăit, a pus fără șo­văire arta sa în serviciul apărării dreptului la viață și la muncă al poporului, din mijlocul căruia a ie­șit, a demascat cu vigoare și cu nimicitor sarcasm toată putrezi­ciunea unui sistem social în ago­nie. Pentru arta sa și pentru porul său, Arghezi, credincios po­ol puterii­­ Cuvîntului," a luptat Bărbă­­tește, cu condeiul său, cind înțe­pător ca acul albinei, cînd duios ca mîngîierea mamei. Arghezi a fost membru al Acade­miei, o înaltă cinstire, in general, pentru cel ales. Dar în cazul de fa­ță, a fost numai o recunoaștere ofi­cială a excepționalei personalități a neîntrecutului poet; cinstirea a fost a noastră, a celorlalți. Amintirea ilustrului nostru co­leg — a încheiat vorbitorul — va rămîne veșnic vie printre noi și printre toți urmașii noștri, ca și o­­pera sa". Evidențiind frumusețile fără de seamăn ale cîntecului arghe­zian, profunda lui originalita­te, legătura sa strînsă cu creația folclorică, acad. Al. Philippide, președintele secției de literatură și artă a Academiei, a spus: „A­­pariția lui Tudor Arghezi­teratura română, la începutul în­ei­a­­cestui veac, a însemnat o revolu­ție în ce privește puterea de în­noire a stilului. Și în proză și în versuri Arghezi a adus din­­tr-o dată o înnoire izbitoare. Scri­sul său nu semăna cu nimic din ce se scrisese pînă la el. Rar se poate întîlni in istoria literaturii o individualitate stilistică atît de puternică cum este aceea a lui Tudor Arghezi. Dar mai uimitor decît orice alt­ceva în această individualitate poetică este faptul că, deși atît de personal în expresie, opera lui Tudor Arghezi cuprinde, în chip fundamental, elementele caracte­ristice ale geniului popular româ­nesc. Poetul a distilat fondul fol­cloric românesc și a scos din el esențele rafinate ale poeziei sale. Admirabil lucru, intr-adevăr, a­­ceastă păstrare a firii populare într-o poezie atît de nouă ca stil și ca mijloace de expresie. Acum, cînd omul pieritor s-a stins, opera nepieritoare ca un exemplu veșnic viu rămîne de mare poezie, avînd rara calitate de a înfățișa în forme foarte per­sonale, de o rară originalitate, un fond omenesc general, în care sentimentele fundamentale ale o­­mului își află o expresie mereu nouă, datorită unei forțe de in­terpretare stilistică uimitoare". Marelui scriitor dispărut, iu­bitor al făuritorilor bunurilor ma­teriale, i-a adus, de asemenea, un ultim omagiu muncitorul Florea Cojocaru. „Ne despărțim — a spus el — cu inima astăzi îndu­rerată de poetul „Cîntării omu­lui", de unul dintre cei mai stră­luciți reprezentanți ai literaturii noastre, pildă de înaltă conștiin­ță cetățenească, patriotică și ar­tistică, de Eroul Muncii Socialis­te, Tudor Arghezi. Vreme de peste 70 de ani slujit zi de zi, cu geniul său, tara­a și poporul, s-a simțit frate al ce­lor multi și truditori, a fost inter­pret al gîndurilor, durerilor, bu­curiilor și aspirațiilor noastre, ale tuturor. Slova lor de foc a îmbărbătat, transmitînd Încre­derea in forța omului, în temeini­cia idealurilor nobile de libertate și dreptate. Ln anii noștri lumi­noși, văzîndu-și visurile împli­nite, a cîntat primăvara, simbol al înnoirilor, bucuria de a munci sub soarele libertății, satisfacția de a fi contemporan cu epoca în care flutură flamura biruinței so­cialiste. •Ne plecăm astăzi fruntea la ca­tafalcul marelui poet, pe care noi, muncitorii, l-am știut întotdeauna alături, ca pe un prieten, ca pe un tovarăș, el însuși muncitor pe ogorul literaturii, exemplu de dă­ruire, de tenacitate, de dragoste pentru nobila sa profesiune"! In clipa grea a despărțirii de Tudor Arghezi — a spus stu­denta Despina Tomescu — ini­mile noastre îndoliate recheamă în memorie lumea de frumuseți cu care marele meșter al cuvîn­­tului ne-a îmbogățit sufletul în­setat de taine și de certitudini. Prin el, simțindu-l m­ereu „aproa­pe, mereu contemporan, am pă­truns într-un univers de miracole nebănuite, ne-am descoperit pe noi înșine, trăind tinerește o tul­burătoare gamă de sentimente și de gînduri, conducîndu-ne pașii pe drumurile neexplorate ale cu­noașterii. L-am avut tovarăș de vis și de idealuri, sfetnic drag inimii noastre. Arghezi a fost și este pen­tru noi studenții un mare dascăl de omenie și de frumos, de pa­triotism și de atitudine civică, de exigentă și de stimă a muncii, de dăruire și de elan creator. In fața sa ne plecăm fruntea cu recu­noștință, cum și-o vor pleca veacuri de-a rîndul și urmașii, cinstindu-i cu venerație aminti­rea". Ultimul care a luat cuvîntul a fost tînărul poet Marin Sorescu. „Am avut fericirea — a spus el — să fiu de cîteva ori în preajma maestrului. Privind mina care a ți­nut condeiul, neîntrerupt, timp de peste șapte decenii, m-am gîndit la pasărea măiastră a celuilalt gor­­jan, pasăre și ea capabilă să zboare în admirația întregii lumi, făcînd ritmic aceleași gesturi de aripă, la infinit. Expresie vibrantă a virtuților de totdeauna ale po­porului nostru, care a răzbit prin furtuna veacurilor, împlinindu-și setea lui de libertate și de fru­mos, Arghezi se încarcă de sem­nificațiile unui anume timp, al nostru, ale României socialiste. A­­cestea sînt bunurile cele mai de preț pe care maestrul nostru, al tuturor, ni le lasă acum adunate, o dată cu numele său, pe o carte imensă și sfîntă ca ființa acestui neam, carte care nu se va închide niciodată". Adunarea de doliu ia sfîrșit. Sicriul cu corpul neînsuflețit al lui Tudor Arghezi, purtat pe u­­meri de personalități de frunte­­ ale vieții culturale și științifice, este scos din holul îndoliat al Ate­neului și așezat pe carul mortuar. In fata Ateneului, o mare mul­țime de oameni, cu capetele ple­cate, aduce un ultim salut ma­relui poet român. O companie militară, cu drapel îndoliat, prezintă onorul. Fanfara militară intonează marșul fune­bru. Carul mortuar pornește, în­­dreptîndu-se spre Mărțișor. In fruntea cortegiului este purtat portretul îndoliat al maestrului. Pe perne purpurii strălucesc or­dinele și medaliile cu care a fost distins. Alături de familia de­functului, in urma carului mor­tuar se află tovarășii Manea Mă­­nescu, membru supleant al Co­mitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Roman Moldovan, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Grigore Geamănu, se­cretarul Consiliului de Stat, Pompiliu Macovei, Miron Ni­colescu, Zaharia Stancu, membri ai C.C. ai P.C.R., ai Con­siliului de Stat și ai guvernului, conducători ai unor instituții cen­trale și organizații obștești, frun­tași ai vieții culturale și științifi­ce, numeroși cetățeni. De-a lungul străzilor în drum spre Mărțișor, orașului, mii de bucureșteni, vîrstnici și tineri, iau parte cu durere la clipa des­părțirii de marele poet și fiu al poporului român — Tudor Arghezi. Cortegiul a ajuns la Mărțișor. Aici, un ultim cuvînt de adio este rostit de poetul Eugen Jebe­­leanu, care a spus: „Nimic din ceea ce spiritul său a lăsat în ti­parele unei limbi, de el reînnoită și înnobilată, nu dispare. Nimic din lupta lui Arghezi pentru ri­dicarea graiului și gîndirii po­porului nostru în stima universa­lă nu poate deveni numai amin­tire. Căci, mare artist, Tudor Ar­ghezi a demonstrat că arta în­seamnă forță, o permanentă fără de care viața ar fi nespus de tris­tă. Legatar al milioanelor și mi­lioanelor de anonimi, ale căror voci s-au transformat în graiul izvoarelor, în oftatul vîntului toamna, în șuieratul și binecuvîntarea adierii Crivățului vîntu­lui verii, legănînd lanuri de grîu . Tudor Arghezi este o înaltă memorie. Și iată-l pe Tudor Arghezi, nespus de viu, în mijlocul nostru, prin ceea ce are umanitatea mai de preț, prin acel inefabil me­tal, care se numește spirit. Și iată acest spirit, rezumind tes­tamentar o istorie, a lui, a noas­tră, a poporului acestuia construc­tor al socialismului, al umanității înfrîngînd tenebrele și moartea". In încheierea cuvîntului său, Eugen Jebeleanu a citit tulbură­toarea poezie a maestrului, „Tes­tament". Este intonat apoi Imnul de stat al Republicii Socialiste România. O companie militară trage salve de armă. Episcopul Visarion, vicar Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Ro­m­­mane, împreună cu un sobor de preoți, a oficiat slujba religioasă. In acordurile marșului funebru, sicriul cu corpul neînsuflețit este coborît în mormîntul din grădi­na casei sale de la Mărțișor, ca­să în care Tudor Arghezi a pe­trecut ani îndelungați de creație prodigioasă, loc evocat cu atîta căldură în opera sa nepieritoare. (Agerpres) Tricotoarea Terezia Lang de la Fabrica "Unitatea" din Sighetul Marmației este apreciată pentru cali­tatea tricotajelor pe care le execută. i

Next