Progresul, iulie-decembrie 1863 (Anul 1, nr. 73-169)
1863-11-07 / nr. 145
No. 145. FOA F,A PUBLICATIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURTEA DE APEL IN IASSI prenumeraliunea se face la Tipografia Minervel, ulitia Chirist.'giel. Dianul se publică de la 3-6 coaie pe septamana. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. ii Joi 7 Noemvrie 1863. In districtele României, premîmeratiunea se face la biurourile postale. Inserarea unui rând de 36 litere costă tin len, cmsul fiscului. Iașii 7 Noemvrie, Revistă Politică. Presa străină totu încâ se mai ocupa, în cea maî mare parte, mai numai cu apreciarea discursului împăratului Napoleon. Noi am arătat opiniunele celor mai de câpitenie organe de publicitate francese și englese. Presa vienesâ este cea mai alarmată dintre tote. Spre a da lectorilor noștrii o mică probă despre efectul produs la Viena prin discursul imperial, vom cita aici câteva pasaje din Ost-Deutsche Post. „Discursul împăratului Napoleon, orice acel diaru, a câţlut ca unu trâsnitu peste piaţele de speculă din Europa; în Viena s’au suit agio argintului la 16 procent ; în Paris a câçluta renta aproape cu unu franc. Părerea presii şi a lume! financiarie, este că noi nu ne aflăm în faţa unui resbel, dar alergăm cu paşi grabnici către unu asemenea. Napoleon au elisit multe până acum, dar cele ce au elisit mai deueri în palatul de Luvru, este fructul unor lungi meditaţiuni, a unor resoluţiuni energice. Caracterul discursului are în sine ceva solemneli, care face în tot insul acea impresiune că putintele monarchii care l’au espresii, are cunosciinţa de sine, câ elu stă acum pe acel punt culminante, de unde pornind pe urmele unchiului seu poate ajunge ca acela la 1805, sau a avea soarta aceluiaşi ca la 1814.. . “ . Ideia unui congresu în care sâ aibă a se regula toate cestiunele care se agita astâţii în Europa, este o ideie grandiosâ. Acesta este unu lucru cunoscut acum, şi presa este unanimă întru a se esprima în simţul acesta, înse pe câta e de unanimă în acesta privinţă, pe atâta, ba încâ şi mai multa, este şi în aceia de a recunoişte greutăţile, spre a nujice imposibilitatea întrunirea unui congresi. Escepţiune în acest puntu face numai fiarele oficioase şi inspirate ale guvernului francesci. Presa vienesa e atâta de convinsă câ nu se va putea aduna congresul, şi acesta numai din causa mai multor dificultăţi ce prevede, încâtu dice câ Napoleon au emisu numai o frumosâ utopie, o himeră ; mai adaoge apoi picând câ promotorul acestei utopii este unu politic prea finit pentru ca sâ poata el însuşi a crede în realisarea ei. Ost-Deutsche Post ne mai arată câ presa austriacă nu e numai singură de aceasta părere, în Noseu din 9 Noemvrie e. n. ne spune câ presa englesâ împărtăşeşte aceiaşi socotinţă, şi spre confirmarea cliselor sale, ea publicâ o depeşă telegrafică de la Londra în următorul cuprins : „Toate ziarele respingă proiectul de congresii a lui Napoleon , Anglia nici de cum nu va permite revisiunea Europei.“ Lăsând acum la o parte părerile Ziaristicii emise în privinţa aceasta, sâ se înturnâm la fapte, care nu se pot nega, fiind câ tot acele ziare care pun la îndoealâ congresul, ne-au dat informaţiuni despre ele. Faptele de care vorbim sunt scrisorile împeratului Napoleon trimise suveranilor din Europa, prin care’i invită de a veni în p e r s o n â la congresii, care se va întruni, după totâ probabilitatea, la Paris. Aceste invitaţiuni nu sunt trimise numai suveranilor, ce au luat parte la încheierea tractatului de la Viena din 1815. Din contra la pcula congresii sunt invitaţi toţi suveranii, până şi cei mai mici din Europa, precum şi confederaţiunile : germană şi elvteicâ. Independinţa Belgica ne arata, câ după Morning-Post, s’au făcut până acum invitaţiuni în numer de 14, dar după Presa din Paria, acela numer ar fi de 15, şi între cei invitaţi ar fi şi regii de Danemarca, de Grecia, de Portugalia, şi aşa singur numai Papa şi acei 4 regi de stauri secundarie din Confederaţiunea Germană ar rămâne neinvitaţi la congresii.—în ceia ce se atinge, înse, de respunsul suveranilor la invitaţiunea ce li s’au fâcut; nu se cunoşte încâ nimica positiva, afară numai de nişte indicaţiuni cu totul incerte, făcute de Ost-Deutsche-Post, şi dupre care se dice câ regele Italiei ar fi priimita de îndata invitaţiunea şi ar fi şi făcut cunoscut câ va merge la congresii. Despre atitudinea ce va ţine Austria în acestâ afacere, numitul diar ne informă câ în urmarea unei conferinţe ministeriale ţinute sub preşedinţa împăratului, s’ar fi luat decisiunea de a nu se da un respuns definitiv şi categoric mai înainte, de a se cere de la Paris informaţiunî asupra scopului şi baselor congresului, şi apoi a lucra, dupâ acesta, în deplină cunoscinţâ de causâ. Inse Independenţa Belgicâ din 10 Noemvrie e. n. ne arată, dupâ cliarul la P r e s se, câ princepele Meternich ar fi fiost împuternicit de a declara câ Austria este gata a coopera la consolidarea dreptului public European pe calea unui congres, dar în urma unei determinaţiuni a modului de acţiune şi ţiind sama de faptele împlinite. Despre afacerile Greciei, avem a informa pe lectorii noştrii ca regele Gheorghie I, însoţit în călătoria sa de o escadră de bastimente a Puterilor protectrice, au ajuns în Grecia, unde au debarcat în portul de la Pireu în 29 Octomvrie e. n. Priimirea s-au făcut cu mare solemnitate în mijlocul unui număr de peste 50.000 de oameni adunaţi din toate părţile. Mergerea regelui de la Pireu până la Atena, au fost un adevărat mers triumfal. Agiuns în capitală regele au fost condus în catedrala, de unde, dupâ serviţiul divin şi cântarea unui Te-D e um, au fost condus în reşedinţa sa. Regele Gheorghie luând stăpânirea noului seu regat, au publicat o proclamaţiune simplă, modestă şi mai ales foarte înţeleaptă; cuprinsul este acela urmâtorii: „Suindu-mâ pe tronul la care m’au chiemat votul vostru, eu simt trebuinţa de a vaduce câteva cuvinte. „Eu nu vĕ aduc nici abilitate, nici esperiinţâ; voi nu puteţi aştepta asemene calităţi de la etatea mea; însă eu va aduc încrederea, şi un devotament sincer cu o profundă credinţâ câ, în viitor, sorta mea se va identifica cu a vostra. Eu vĕ promit de a’mi consacra totâ viaţa mea la prosperitatea vóstra. „Nu numai eu voiu respecta şi observa, în consciinţâ, legele vóstre şi mai ales constituţiunea, care este peatima fundamentală a noului guvern elenic, dar încâ eu voiu respecta instituţiunele vóastre, obiceiurile voastre, limba vostrâ, totul ce e pentru voi obiectul unui cult, şi eu mĕ voiu deprinde a le iubi precum ve iubesc deja pe voi. „Dar eu voiu ruga pe oamenii cei mai considerabili şi cei mai abili dintre voi de a se întruni împrejurul meu, fără considerare la vechile lor neînţelegeri politice: ajutat de concursul lor cel luminat, eu ne voiu sili de a desvolta bunele germine de tot felul ce le conţine frumoasa voastra patrie, care au devenit de acum iainte şi a mea. „Obiectul ambiţiune! mele va fi de a face din Grecia, pe cât va sta în puterea mea, una modela de regat în Orienia. „Atot-Puternicul, carele dă tăria celor slabi, mă va conduce în încercările mele, fie ca el sâ nu permită pentru ca eu sâ nu uit promisiunele solemnele pe care vi le-am dat astâelî. „Dupâ aceasta, eu rog pe Dumnezeu ca sâ se îndure a se acoperi cu a sa sântâ şi salutară protecţiune. Gheorghie.“ Iat în esil la Palermo, dupâ dispoziţiunele regulate de Minister la 8 Iunie anul curent, şi aprobate prin Decretul înălţime! Sale Domnitorului, No. 521, face cunoscut prin relaţiunea dată acum, câ spoliele reposatului Bâlcescu au fost aruncate în cimiteriul seracilor din monastirea Capucinilor de lângă Palermo, şi astfel el a fost peste putinţă a le găsi, dupâ un timp de 11 ani trecuţi. Spre constatarea acestei triste împrejurări, D. Ionescu au produs urmatorele acte autentice insă: 1. Declararea albergatorului de la stabilimentul Trinaoria, D. Salvatore Ragusa, în casa carnea au locuit reposatul, de la 17 Octomvrie 1852 până la trecerea din viaţă, 29 Noemvrie acelaşi an. 2. Declararea Capelanului Sacramental. 3. Certificatul Municipalităţii din Palermo. 4. Chitanţe pe numele reposatului, pentru plata tacsei de cimiteriu la Capucini, în fosta comună. Aceste acte, dimpreună cu raportul D-lui Ionescu, relativ la această chestiune, precum şi testamentul reposatului Bâlcescu, se publica în întregul lor, spre cunoştinţa tuturor, iar pasportul reposatului s’au depus la Museul Naţional din Bucureşti. Ministru, D. Bolintineanu. No. 31,046, Octomvrie 29. PUBLICAŢII ADMINISTRATIVE, Ministeriul Cultelor şi Instrucţiune Publice. D. N. Ionescu, profesore la Universitatea din Iaşi, însărcinat cu aducerea remaşiţelor mortale ale eminentului istoric N. Bâlcescu mort şi înmormân- Raportul D-lui Ionescu. Domnule Ministru, La 2 Octomvrie trecut, din Palerm chiar, trimişi fiind în misiunea aducere raselor neuitatului patriot Nicolae Bâlcescu, în Patrie, am avut onare a adresa predecesorului D-vostra trista știre câ spoliele mortale ale istoricului lui Mihai Viteazul au fost aruncate în cimitirul săracilor din Monastirea Capucinilor de lângă Palerm. Precum v’am espus ori din viu graiu. Domnule Ministru, astâzi vin a vă reporta înscris câ asupra, acestui fapt vrednic de jale, dupâ actele autentice dobândite la fața locului, și pre care le depun alăturat pe lângâ acest raport, este astăzi definitiv constatat. Eatâ aceste acte: 1. Declararea albergatorului de la Trinacria, D. Salvator Ragusa, în casa câruia au locuit reposatul, de la 17 Octomvrie 1852 până la sfârșitul seu, 29 Noemvrie. 2. Certificatul Gruntei Municipale din Palermo, dat dupa cererea mea. 3. Chitanța pentru plata tarifei de Cimitiriu la Capucini, pentru acei ce se pun în fosa comună, chitanţă pe numele reposatului. Afară de aceste, de la D. Caccia, ce funcţiona atunci ca Consul Otoman la Palerm, am dobândit: a) pasportul reposatului, b) un numer de scrisori adresate, parte direct reposatului parte D-lui Salvator Ragusa, scrisori deschise, în număr de 10, şi nedeschise 2; în sfârşit, o) inventariul de lucrurile reposatului, rufe, haine, cura şi de lazile cu cărţi şi manuscripte; inventariu, făcut sub ochii reposatului, chiar în cele din urmă momente ale vieţei, şi în care este espresa voinţa sa de pe urmâ, relativâ mai cu semâ la cărţile şi manuscriptele, pe care le au lăsat „cu limbă de morte“ ca sâ se încredinţeze D. Ioan Ghica ce se afla la Constantinopole. Acesta e, Domnule Ministru, resultatul misiune! mele la Palermo. N. Ionescu. Declaraţiunea Capelanului Sacramental. I. M I. „Noi, Papa Andrea Cuccia, Preot al Bisericei Sântului Nicolae din Palermu, atestâmu şi declarâmu, într’o condică la care se însemnezâ numele şi pronumele răposaţilor, dupâ legile în vigore. „în cipa a doua-^ecelea şi nouă Noemvrie anul 1852. „Nicolae Bâlcescu din Valahia a încetat din vie- zița, la etate de 31 de ani, pregătit cu toate rândul