Ramuri, 1964 (Anul 1, nr. 2-5)

1964-12-01 / nr. 5

Hatei Zega Pentru Ziua Republicii Toată ziua lucrai... Băut cintec. Băut lumină. Aerul zgâria şi-a-nvăţat meşteşuguri ciudate : s­ă fie dulce ca strugurii, s -ademenească porumbeii sălbateci, din testul costeliv să scoată fiori fi mătase, anotimpurilor născute la sat să le mingi­e părul. Am întors pămlnturi lutoase, făcîndu-le s-aducă azima-n lume. Ploile spatiilor spuneau că orașele vor veni din ce tn ce li ierburile tale au hrănit ciurde, oglindlndu-le-n fluvii pe care pluteau corăbii cu flăcări la catarguri. Cu mtinile Intr-un munte de ceafă, scotocit focul, am sculptat lucruri, copaci, idealuri. A fost o zi a mtinilor mele ! mai aproape Ziua tntlla... fl toata zilele... Scurmau bizonii de fier. Arpegiul de rouâ­ al dimineţii împurpura hamacul fl aerul — aerul semăna cu conştiinţa, cu magistralele, cu revoluţia. A fost o zi a mtinilor mele. Oameni necunoscuţi se sărutau uitindu-se la stelele din apă, aidoma­ţie. Roci, păsări, muzică pârguiau. Se despletea abundenţa. Şi culesul a aromit cosmosul. Era seară. E toamnă... O blindețe dulce cuprinde pămtntul şi-l leagănă ca pe-un om care pleacă departe călare înainte de zori. Nemărginire, iubito, tți sărut irealele liniști dintre spaţii şi flori. Prof. univ. Roman Moldovan Membru corespondent al Academiei R.P.R. Dezvoltarea complexă şi multilaterală a economiei R. P. R. Caracteristica generală a mersului economiei noastre în pe­rioada care s-a scurs de la eliberarea patriei — şi în care socialismul a învins definitiv la oraşe şi sate — este lărgirea continuă a bazei tehnice-materiale a socialismului, reflectată prin ritmul susţinut de dezvoltare complexă şi multilaterală a economiei. România se prezintă astăzi, aşa cum a subliniat tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej la Conferinţa Organizaţiei de Partid a Capitalei, „ca o ţară în continuu progres, cu economie complexă şi înfloritoare, pusă pe de-a întregul în slujba creşterii bunăstării celor ce muncesc". Drumul parcurs de poporul nostru pe calea dezvoltării socialiste şi realizările din această perioadă pot fi evidenţiate in întreaga lor amploare, dacă le comparăm cu nivelul relativ scăzut al forţelor de producţie moştenit de la regimul bur­­ghezo-moşieresc. In 1938 industria ţării, relativ slab dezvoltată şi cu o structură neraţională, producea mai puţin de 1/3 din venitul naţional. In cadrul ei, cea mai mare pondere o aveau ramurile industriei uşoare şi alimentare, iar ramurile hotărî­­toare pentru progresul economiei ca : energie electrică, siderur­gie, chimie, construcţii de maşini însemnau laolaltă doar 18% din total. Aproximativ 3/4 din numărul total al întreprinde­rilor industriale şi de transport aveau mai puţin de 10 salariaţi Aspectele unei simetrii şi sub 20 C. P. Masele ţărănimii — în mare parte lipsite de pămînt şi lucrînd în condiţii de apăsătoare nedreptate socială pe pămînturile moşierilor — nu dispuneau, în multe cazuri, de unelte elementare de muncă. Toate acestea se reflectau în volumul redus al venitului naţional care, însuşit în cea mai mare parte de clasele exploatatoare autohtone şi străine, era folosit numai în mică măsură pentru consumul maselor mun­citoare sau pentru investiţii productive. în aceste condiţii, este evident că nivelul de trai al populaţiei nu putea fi decît scăzut, agravat de oscilaţiile ciclice specifice economiei capi­taliste. ★ După eliberarea patriei, o dată cu preluarea puterii politice şi crearea sectorului socialist al economiei naţionale, poporul nostru a pornit, sub conducerea partidului, la dezvoltarea com­plexă, multilaterală a economiei, la creşterea continuă şi în ritm susţinut a forţelor de producţie, capabile să asigure reproducţia socialistă lărgită şi ridicarea sistematică a nive­lului de trai. Opera de dezvoltare a economiei a fost şi este condusă de Partidul Muncitoresc Român, care, orientîndu-se după învă­ţătura marxist-leninistă, după legile universal valabile ale revo­luţiei şi construcţiei socialiste şi aplicîndu-le creator la condi­ţiile specifice ţării noastre, stabileşte pentru fiecare etapă obiectivele principale, sarcinile concrete — imediate şi de per­spectivă — menite să asigure progresul economic şi social al ţării. Obiectivele şi sarcinile stabilite de partid sunt îndeplinite în mod sistematic prin organizarea şi conducerea planificată a economiei naţionale, aceasta fiind latura cea mai importantă a funcţiei economico-organizatorice a statului şi un atribut fundamental al suveranităţii naţionale. In aceste condiţii a devenit posibilă, pentru prima oară în ţară noastră, valorificarea resurselor naturale potrivit interese­lor fundamentale ale poporului şi utilizarea raţională a forţei de muncă, în vederea dezvoltării complexe şi multilaterale a economiei naţionale — cale ce duce la sporirea volumului pro­ducţiei materiale şi diversificarea acesteia, la creşterea valo­rilor de întrebuinţare, la ridicarea productivităţii muncii sociale, reprezentînd o necesitate obiectivă determinată de înseşi cerin­ţele legii fundamentale a socialismului. Factorul hotărîtor in dezvoltarea complexă şi multilaterală a economiei naţionale îl constituie industrializarea, care asigură atragerea în circuitul economic şi valorificarea superioară a resurselor naturale, dotarea tuturor ramurilor cu mijloace teh­nice moderne, mecanizarea şi automatizarea proceselor de pro­ducţie şi, ca urmare, sporirea volumului producţiei de bunuri materiale. Pe această cale, istoriceşte verificată şi confirmată de propria noastră experienţă, sunt posibile întărirea potenţia­lului economiei naţionale, progresul economic şi social al ţării, înlăturarea inechităţilor în relaţiile de comerţ exterior. Pro­­movind consecvent politica de industrializare a ţării, respingem „teoriile“ care neagă, estompează sau golesc de conţinut indu­strializarea socialistă, concentrîndu-ne eforturile spre mobili­zarea maximă a resurselor proprii în vederea dezvoltării pro­porţionale a diferitelor ramuri şi, în primul rînd, a ramurilor producătoare de mijloace de producţie, în conformitate cu nevoile şi posibilităţile economiei naţionale, ţinînd bineînţeles seama­ de necesităţile, avantajele şi eficienţa economică ce rezultă din intensificarea participării la diviziunea internaţio­nală a muncii. Roadele acestei orientări, ştiinţific fundamentate, sunt ilustrate de faptul că producţia globală industrială a ţării noastre a fost în 1963 de 7,4 ori mai mare decît în 1938 şi de 5 ori mai mare decît în 1950, industria devenind ramura conducătoare in economie. Ponderea industriei în venitul naţio­nal a sporit de la cca. 31% în 1938 la cca. 47% în 1963 în condiţiile în care, în volum absolut, celelalte ramuri ale producţiei materiale (agricultura, construcţiile, transporturile etc.) şi-au sporit de asemenea aportul lor la creşterea veni­tului naţional. ★ Ca urmare a dezvoltării cu precădere a ramurilor industri­ale producătoare de mijloace de producţie (cu deosebire ener­gie electrică, chimie, metalurgie, construcţii de maşini, mate­riale de construcţii) ponderea acestora a ajuns în 1963 la cca. 64% faţă de 45,5% în 1938. O dată cu această schimbare calitativă, de mare importanţă pentru asigurarea reproducţiei socialiste lărgite, în structura producţiei industriale au avut loc şi alte modificări, expresie a diversificării producţiei, în cadrul dezvoltării complexe şi multilaterale a economiei na­ţionale. Prin înfăptuirea politicii partidului de valorificare superioară a bogăţiilor ţării a sporit ponderea ramurilor indu­striei prelucrătoare (de la 88% în 1950 la 93% în 1963) paralel cu dezvoltarea ramurilor industriei extractive de mine­reuri feroase şi neferoase, minereuri nemetalifere, gaze natu­rale, cărbune, sare etc., sprijinite printr-o susţinută activitate de cercetări geologice pentru care statul a investit numai în ultimii 10 ani peste 16 miliarde lei (15% din totalul investi­ţiilor industriale). Un exemplu elocvent de valorificare superioară a resurselor naturale îl constituie industria de prelucrare a ţiţeiului şi industria chimică în care producem, în cantităţi din ce in ce mai mari, benzine cu cifre octanice ridicate, motorină rafinată prin hidrofinare, uleiuri superioare, produse aromate (benzine, toluen, xilen etc.), îngrăşăminte chimice, antidăunători pentru agricultură, cauciuc sintetic, mase plastice şi răşini sin­tetice, fire şi fibre chimice, un sortiment larg de medicamente etc. în anul 1963, valoarea produselor obţinute dintr-o tonă de ţiţei este cu cca. 70% mai mare decît în 1938. Şi în industria lemnului s-au obţinut, printr-o politică raţională de exploatare a pădurilor şi de folosire a masei lemnoase, produse de mare valoare economică şi cu un grad înalt de industria­lizare cum sunt : placaj, parchet, mobilă, plăci aglomerate şi fibrolemnoase, celuloză etc., astfel încît valoarea obţinută din­­tr-un metru cub de masă lemnoasă a fost în 1963 de 2,6 ori mai mare decît în 1951, în industria constructoare de maşini, creşterea în ritm susţinut a producţiei şi diversificarea acesteia s-au realizat prin asimilarea de noi produse şi modernizarea celor existente în fabricaţie, corespunzător exigenţelor tehnicii moderne, cu preocuparea de a se ridica permanent calitatea produselor şi eficienţa lor economică , au fost create şi dez­voltate noi ramuri — inexistente înainte de război — ca indus­triile de utilaj petrolier, electrotehnică, de maşini unelte, tractoare şi maşini agricole, camioane şi locomotive Diesel electrice, construcţii navale şi altele. Schimbări importante au avut loc, de asemenea, în diversificarea şi lărgirea producţiei de bunuri de consum, sporind — în industria uşoară — ponderea ţesăturilor şi tricotajelor din fire artificiale şi sintetice, a celor din fibre de in şi cînepă, a confecţiilor şi — în industria alimentară — ponderea produselor cu un grad mai înalt de prelucrare cum sunt : preparate de carne, produse zaharoase, produse lactate, conserve etc. Pentru dezvoltarea complexă şi multilaterală a economiei, au o însemnătate deosebită dinamica şi structura producţiei agricole, care contribuie la asigurarea materiilor prime nece­sare industriei, la acoperirea unei părţi importante din fondul de consum şi la creşterea exportului, participînd astfel activ la înfăptuirea reproducţiei socialiste lărgite. Ca urmare a măsurilor luate de partid şi guvern, — o dată cu instaurarea relaţiilor socialiste de producţie la sate — pe linia mecanizării agriculturii, folosirii îngrăşămintelor chimice şi a metodelor agrozootehnice avansate, în anii puterii populare s-au obţinut succese importante în dezvoltarea agriculturii. In perioada 1959—1963, producţiile medii la hectar au sporit faţă de anii 1934—1938, cu peste 27% la grîu şi 55% la porumb, urmărindu-se — paralel cu creşterea producţiei — stabilirea unor proporţii judicioase între producţia vegetală şi cea animală, între producţia de cereale şi celelalte culturi, între baza fura­jeră şi creşterea animalelor. Dezvoltarea intensivă şi multi­laterală a agriculturii este orientată spre folosirea deplină şi eficace a terenurilor, a celorlalte mijloace de producţie şi a forţei de muncă prin îmbinarea raţională a ramurilor atît pe întreaga ţară cît şi în cadrul fiecărei zone şi unităţi de pro­ducţie, în funcţie de condiţiile economice şi pedoclimatice existente. Una din trăsăturile caracteristice ale dezvoltării economiei noastre naţionale este orientarea consecventă, pe baza directi­velor date de partid, spre introducerea sistematică şi susţinută a progresului tehnic, a tot ce este mai nou şi mai perfecţionat în ştiinţa şi tehnica modernă, aceasta fiind calea sigură, veri­ficată, de sporire a eficienţei economice generale, de ridicare a productivităţii muncii sociale, în anul 1963, productivitatea muncii în industrie (calculată pe un salariat) a sporit faţă de anul 1950 de 2,9 ori, adică într-un ritm mediu anual de 8,6%, iar în primii patru ani ai sesenatului creşterea a fost de 37%. Ca urmare a creşterii producţiei materiale, îndeosebi pe seama productivităţii muncii, au avut loc schimbări importante în structura forţei de muncă, sporind ponderea populaţiei ocupate în industrie, de la 7% înainte de război la 12% în 1950 şi 17,5% în 1963, paralel cu reducerea ponderii celor ocupaţi în agricultură (de la 74% în 1950 la 59,5% în 1963). Producti­vitatea muncii sociale, calculată ca raport între volumul veni­tului naţional şi numărul celor ocupaţi în sfera producţiei materiale, a sporit în perioada 1951—1963 de 2,8 ori, adică într-un ritm mediu anual de 8,2%, depăşind de 2—3 ori pe cel obţinut în alte ţări (4,5% Italia, 3,7% Franţa, 2,5% Suedia). ★ Promovarea progresului tehnic, ridicarea calităţii produselor şi eficienţa crescîndă a activităţii economice în cadrul dezvol­tării complexe şi multilaterale a economiei naţionale impulsio­nează puternic extinderea schimburilor comerciale externe, spo­rind participarea ţării noastre la diviziunea internaţională a muncii. Expresia acestui fapt este creşterea volumului comer­ţului exterior în perioada 1951—1963 de 4,3 ori, în timp ce produsul social total a crescut de 3,3 ori. Ţara noastră exportă o gamă largă de produse, cu un ridicat nivel tehnic, din indus­tria constructoare de maşini, chimică, de prelucrare a ţiţeiului şi lemnului etc., şi importă un volum însemnat de maşini şi instalaţii tehnologice moderne şi alte mărfuri; dinamica şi structura comerţului exterior confirmă astfel faptul că schim­burile comerciale se intensifică în condiţiile dezvoltării com­plexe şi multilaterale a economiei noastre. Realităţile contemporane ca şi întreaga noastră experienţă demonstrează în modul cel mai elocvent că progresul economic şi social poate fi obţinut numai pe calea dezvoltării complexe, multilaterale a economiei naţionale, promovînd consecvent poli­tica de industrializare a ţării, de modernizare, de ridicare a nivelului calitativ al producţiei, cale pe care partidul şi guver­nul nostru au îndrumat și îndrumă cu fermitate întreaga acti­vitate de conducere planificată a economiei. ■IBIBIIllllllIBIflIHIBIBHIHIlBIflBIlIBlIflflBaiBIIBIBSIBII „Ce călător... nu s-a oprit cu mulţumire şi admirare a contempla aceste locuri aşa de frumoase şi împodobite, numeroasele rîuri ce le adapă, cîmpiile cele mănoase în producte vegetale, munţii cei înalţi şi măreţi plini de comori minerale, clima lor cea dulce şi temperată, cerul lor cel pururea albastru și limpede14... Nicolae Bălcescu ramuri • 3

Next