Ramuri, 1985 (Anul 22, nr. 1-12)
1985-10-15 / nr. 10
Accente ■ „Să numim acel spaţiu matrice, înalt şi indefinit ondulat, şi înzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al destinului : spaţiu mioritic“. Gîndirea filosofică blagiană ne este strălucit adusă în atenţie prin reeditarea, la editura Minerva, în volumul Operei, a monumentalei Trilogii a culturii. Dintre apariţiile editoriale ale lunii care s-a scurs, aceasta ni se pare cea mai importantă. ■ Semnalăm un debut editorial : Marius Ghica, Facerea poemului. Volumul, excelent, este o „încercare de poietică in marginea textelor lui Paul Valéry“, şi, în plus, oferă cititorilor o primă versiune românească integrală a poemului Tînăra Parcă de Paul Valéry, în traducerea lui Ştefan Aug. Doinaş. Tot Ştefan Aug. Doinaş semnează prefaţa cărţii din care cităm : „Meritul acesta, aşa cum e formulat aici, constituie deja o „grijă“ cu totul particulară, indisolubil legată de acum înainte de un nume : Marius Ghica“. ■ O bună impresie ne-au făcut numerele din acest an ale revistei „Echinox“ (redactor şef : Aurel Codoban). Numărul dublu dedicat lui Eminescu şi, deopotrivă, cel despre cinema şi teatru sînt dense, temeinice, reconfirmînd supleţea intelectuală a şcolii publicistice clujene. ■ Se apropie centenarul naşterii lui Liviu Rebreanu şi încă n-a fost dat la iveală un studiu monografic important despre viaţa şi opera unuia dintre cei mai mari prozatori ai literaturii române. E drept, prin strădania şi pasiunea unui cercetător avizat precum Niculae Gheran, avem la îndemînă, în majoritate, operele sale. Pe cînd o lucrare masivă despre viaţa sa, mai ales că este un curs de publicare Jurnalul, care poate fi un excelent instrument introductiv în universul prozatorului ? ■ Salutăm apariţia, în România literară, a articolului „Amusie critică“ al lui Nicolae Manolescu , un inspirat gest reflex de apărare a instituţiei. Sîntem şi noi de părere că Alex. Ştefănescu calcă mîndru în străchini în aşa-zisa „istorie exactă a literaturii române contemporane“, găzduită cu prea multă uşurinţă de revista „Tomis“. ■ Cula Cartianu, din satul Cartiu, comuna Turcineşti (Gorj), monument de arhitectură, tipic gorjenesc, stă să se dărîme. Plouă pe şiţa adusă pentru restaurare. O intervenţie urgentă a edililor şi meşterilor din judeţ, ar salva o casă — şi ce casă ? — însemnînd totodată un gest firesc de grijă faţă de patrimoniul nostru artistic. ■ începînd din acest an şcolar, în învăţămîntul liceal intră în vigoare noua programă pentru limba şi literatura română. Deocamdată, pentru clasa a IX-a. Urmînd ca, pînă în 1988/1989, să se schimbe şi programele pentru clasele a X-a, a XI-a şi a XI-a. Această iniţiativă trebuie salutată drept un eveniment important pentru şcoala românească. Aşteptăm cu interes noile manuale, în speranţa că nu vom mai citi, precum în cartea de-a X-a, că, în poezia Belşug de Tudor Arghezi, ţăranul, plugul şi boii alcătuiesc o „triadă“. Vorba lui Arghezi... “ Atragem atenţia comparatiştilor viitori care se vor ocupa de eminescologie : să nu mai spună — ca înaintaşii lor — că Legenda secolelor de Hugo (apărută în 1883) va „influența“ poemul Memento mori (scris în 1872). Desen de ȘTEFAN POPA ■HMiffWEH—HB 11 învăţăcelul: — Ce păcat, magistre, că sunt cam tuia de Veneţia în predmetul limbii germane. Vă invidiez, privind pe biroul d-stră ditamai Zitatenlexicon. Nu ştiu dacă am rostit bine. Eudoxiu : — Ai dat din lac în puţ. Zitaten se citeşte Zitaten, iar lexicon are accentul pe prima silabă. N-are însă a face. Ca tine sunt mulţi. La modă e engleza, cum era înainte franceza. Germana, mai la coadă, după italiana, care-i cea mai uşoară. Şi totuşi... învăţăcelul . — Şi totuşi ce ? Eudoxiu . — Ai pierdut ocazia să vezi care-s scriitori noştri mai preţuiţi în R. D. Germană. Zitatenlexicon, apărut anul trecut la Lipsea, în Editura Institutului Bibliografic, a dat peste 12 500 de citate din 35 de literaturi. învăţăcelul : — Şi care-s scriitorii români ? Eudoxiu : — Ţi-i spun în această ordine : Eminescu, Creangă, Sadoveanu şi Panait Istrati. învăţăcelul: — Panait Istrati, dacă-l socotim scriitor român sau scriitor român de limbă franceză. Eudoxiu : — Fie cum zici tu. Se dă la fiecare cartea sau cărţile, cu pagina respectivă, din tălmăcirile respective în limba germană. De pildă, la Eminescu : Engel und Dämon (Inger şi demon), poezii, Lipsea, 1972. Învăţăcelul : — Şi, mă rog, care-i scriitorul nostru mai des citat ? Eudoxiu : — Tu ce crezi ? învăţăcelul : — Desigur, Eminescu. Eudoxiu : — Vezi că te-nşeli ? De ce eşti atît de sigur ? învăţăcelul : — Nu-i cel mai mare scriitor român ? Eudoxiu : — Dă-mi voie să te plagiez , desigur, dar, este un dar... învăţăcelul : — Şi anume ? Eudoxiu : — Factorul subiectiv al autoarei, anume Ursula Eichelberger, care nu l-a socotit pe Eminescu cel mai interesant autor de aforisme din literatura noastră. învăţăcelul: — De acord, în acest gen au strălucit mai mult,la noi, Nicolae Iorga şi Lucian Blaga. Se vede însă că aceştia nu au beneficiat de versiuni în limba germană. Eudoxiu : — Aşa este. Nu te mai pun la încercare. Află că autoarea Lexiconului a dat cele mai numeroase citate din Ion Creangă : zece la număr ! învăţăcelul: — Extraordinar! Şi de ce tălmăcire s-a servit Ursula ? Celalt nume nu l-am reţinut. Iertaţi-mi familiaritatea. Eudoxiu: — La o editură din Berlin şi Weimar a apărut în 1955 cartea cu titlul : Printz Stutensohn, Märchen und Geschichten. In româneşte : Făt-Frumos, fiul iepei. In lipsă de echivalent pentru determinat, l-a făcut prinţ, învăţăcelul: — Am înţeles. Aţi putea să-mi spuneţi din ce creaţii ale lui Creangă sunt cele zece citate ? Eudoxiu : — Iţi satisfac curiozitatea : 3 din loan Roată şi Vodă Cuza, 2 din Moş loan Roată, 2 din Popa Duhu, odată ortografiat Dugu, 2 din Moş Nichifor Coţcarul şi din Harap alb. învăţăcelul : — Aţi fi aşa de bun să-mi citiţi acele citate şi să mi le şi tălmăciţi ? Eudoxiu : — De bunătate ,nu încap în piele, de aceea-s atît de grăsun. Aşadar te servesc. Din Ioan Roată şi Vodă Cuza, primul citat, ia cuvântul Bauer (ţăran) : „...er sagte nämlich den Leuten, wer es auch immer war, seine Meinung gerade zu ins Gesicht, wenn er etwas auf dem Herzen hatte. So ist der Bauer, er macht keine Umschweife“. Pe româneşte, sărind începutul frazei : „...spunea omului verde în ochi, fie cine-o fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul : nu prea ştie multe“. învăţă celul: — Nu o fi în limba germană echivalent la expresia sărită : „a avea gîdilici la limbă...“ Eudoxiu : — Probabil. Al doilea citat din aceeaşi bucată, de la cuvîntul Reden (cuvântări) : „Viele reden bringt den Menschen ins Elend“ (vorbă multă sărăcia omului). învăţăcelul : — De ce cuvîntăm cînd e vorba de... vorbărie ? Eudoxiu : — Pentru că vorbăria este năravul oratorilor ! Şi al treilea : „Wehe dem Land, das sich von Kindern lenken lässt“ (Sărind peste „Ba ca“, „vai de ţara care ajunge s-o puie copuii la cale“. învăţăcelul : — Prea bine, numai că acest principiu, în gura boierului, reprezenta condamnarea umaniştilor, a tinerilor „bonjurişti“. Eudoxiu : — Aşa e, dar autoarei i-a plăcut enunţul. Mai departe, la rubrica Gemeinschaft (comunitate), din Moş Ioan Roată, primul din cele două citate : „Einzeln hat man keine Kraft, / Die die Not vom Leibe schafft; / Wo sich viele Hände reichen, / Wächst die Kraft, der Feind muss weichen“ (Unde-i unul nu-i putere / La nevoi şi la durere. / Unde-s doi puterea creşte / Şi duşmanul nu sporeşte). Tălmăcirea e bună, versurile-s sprintene, trecând peste repetiţia „Die die“, dar în care pe primul die poate cădea accentul, ca să nu supere. Învăţăcelul: — Nu mă pricep. Şi al doilea citat ? Eudoxiu : — Rubrica Gleichheit (egalitate) începe cu Creangă : „Arbeit und Gewinn, Pflichten und Rechte gelten für alle Menschen“ (Muncă şi câştig, datorii şi drepturi, pentru toţi deopotrivă), învăţăcelul: — Tot din cuvîntarea acelui boier, nu-i aşa ? Eudoxiu : — Exact. Trec la Harap alb. In germană, la rubrica Essen (mâncare) : „Ich finde, das Essen ist nur ein Zeitverlust, das Getränk ist die Hauptsache“ (Din partea mea, mîncarea-i numai zăbavă ; băuturica mai este ce este). învăţăcelul: — Așa grăit-a Setilă. Nu vi se pare însă mai pitorească varianta Junimii mîncarea-i fudulie, băutura temelie ? Eudoxiu : — Nici vorbă, ai dreptate. Trecem la Popa Duhu. In Lexicon, la tema Schamhaftigkeit (pudoare) : „Einst gab es eine Blume, Schamhaftigkeit der Mädchen genannt, die bei uns zulande sehr verbreitet war ; seit aber Modepuppen die Stellen der rumänischen Hausfrauen eingenommen haben, ist diese Blume aus unseren Gärten und Äckern verschwunden“ (Odată era o floare, numită ruşinea fetelor, foarte răspîndită în ţară la noi ; dar de cînd au luat „mîrşavele de modă“ locul gospodinelor românce, această floare a început a dispărea din grădinile şi ţarinile noastre). Şi a doua, de la rubrica Wahnsinn (nebunie) : „Wehe dem, der verrückt wird ! Aber dreimal wehe über den, von dem Wahnsinn ausgeht“ (Vai de cel ce se sminteşte, dar mai vai de cel prin care vine sminteala). învăţăcelul: — Ultimele două din Moş Nichifor Coţcarul, nu-i aşa ? Eudoxiu : — Da, ca desert! Primala tema Bătăi: „...eine ungeschlagen Frau ist wie ein ungeschliffen Mühlstein“ (...femeia nebătutăe ca moara neferecată) Şi a doua : „Vergeblich schlägt man Wasser in dem Buttertopf, um Butter zustande zu bringen,, sie wird doch niemals werden“ („...degeaba mai baţi apa-n chiuă să s-aleagă unt, că nu s-a alege niciodată). Ei, ce zici de alegerile autoarei Lexiconului ? învăţă celul: — I-a plăcut, se vede, geniul zicalelor, autentic popular sau simţl, nu-i aşa ? Eudoxiu : — De acord. Aşa se explică preferinţa ei pentru Creangă, omul ei, dar mai ales al nostru. Este, alături de Eminescu şi Caragiale, marele triumvir al primului nostru clasicism. SEMNALIZĂRI de Şerban Cioculescu Ion Creangă într-un lexicon german de citate Obsesie Cu sfială îmi caut întrebările — aer curat, nerespirat încă ! îmi aşez la-ndemînă cuvintele şi mă leg, nu de catarg, ci de stîncă. Prin arşiţă drumul mă poartă — vîntului ce să-i spun ? Intre mine şi umbră e pragul care începe să ardă. Apoi, vînătorii cu misterioase priviri, înaintînd în tăcere... Dansul frenetic al luminii pe ape şi mereu aceleaşi himere î Interior E ceva în mine fragil ca o pasăre ; e ca o noapte din care întunericul a fugit. Precum aerul sînt, fără foşnet TINERI POEŢI IN ANUL INTERNAŢIONAL AL TINERETULUI şi fără întoarcere-n larg... Din lăuntrica oră a cuvîntului picură ceaţă. Caut drumul şi mă-mpiedic de urme. E în mine ceva nefiresc de aproape şi mereu neatins , cum ar trece prin lacrimi un ocean fără pleoape şi mi s-ar părea că a nins... Tot de rană întreb şi doar ea nu-mi răspunde — şi doar ea, ca un strigăt, de mine in mine se-ascunde. Se ridică izvoarele... Setea și cîntecul ars de lumina amară sînt poverile ochiului. Cunoască-se, dară, că trunchiul zăpezii îşi clatină umbra acum pentru ultima oară. înălțarea spre ziuă cu tăcerea începe ; din lacrimă trupul rămîne afară . Se ridică izvoarele — infinita povară a celor Ce vor să întrebe. Schimb de frunze iese un fluture dintre nori, se opreşte în anotimp ; e o toamnă frumoasă ! Dacă mi-aş pune mîinile la ochi, ar începe să-mi cadă frunzele. Iţi simt rădăcinile calde — prea dulci rădăcini ale umbrei , nenumită cascadă. Pînă departe se-aud mugurii pietrei. Cu fiecare gînd pe care mi-l întinzi, te dărui pădurii. O rană e vîntul. Nervurile-s pline de ochi. Doar lumina din arbori se revarsă în noi : e o toamnă frumoasă ! Silabe de sticlă Aerul dintre frunze m-arată cu inima, cîmpia respiră prin arbori vînduţi. Cuvîntul — bolnav de mine ca de un singe amar ? roiuri de fluturi colindă grădina pustie, fîntînile-s pline de şerpi, depărtatele ornice bat,ceaţa din mine aude. Portativ desenat la un capăt al nopţii, îmi plantez neodihna cu silabe de sticlă. RAMURI nr. 10 (256) • 15 octombrie 1985 • pagina 6