Revista 22, ianuarie-iunie 1996 (Anul 7, nr. 1-26)

1996-01-24 / nr. 4

I­nvestițiile străine directe sînt importante atît ca sursă de capital, cit și ca transfer de expe­riență. Aportul de capital prin investiții directe este totuși limitat, datorită faptului că investitorii, în afara fondurilor propriu-zise pe care le aduc, în­­tîmpină greutăți legate de gestionarea lor, ca urmare a diferențelor mari dintre infrastructura mediului economic al țărilor foste comuniste și economiile țărilor din care provin. Marile companii, în lupta pentru cucerirea piețelor mondiale, au probabil posibilitățile financiare de a suporta astfel de investiții, însă nevoile de capital ale țărilor în tranziție depășesc cadrul marilor proiecte de infrastructură sau de interes național. Pentru asigurarea resurselor necesare unei creșteri economice sănătoase, trebuie să fie atrase investiții în portofoliu și sporite economiile interne. Dezvoltarea piețelor de capital reprezintă cea mai bună soluție. Din acest punct de vedere, se poate spune că în­ceputurile sînt optimiste. Deși efervescența din anii 1993—1994 s-a stins, nu trebuie să considerăm aceasta ca un pas înapoi. Cu toate eșecurile ce s-au înregistrat pe piețele de acțiuni din Europa Centra­lă și de Est, există un cîștig evident al acestor ani: investitorii internaționali au descoperit regiunea. NECESITATEA ATRAGERII ECONOMIILOR INTERNE în special în Rusia, Polonia și Republica Cehă, există mari interese privind fondurile mutuale, în 1993, intrările de capital în zonă s-au triplat, majo­ritatea fiind plasate în Rusia, Polonia, Ungaria și Republica Cehă. Reîntoarcerea capitalului sub-migrator Acum un an se investeau în Rusia în portofoliu 500 USD lunar, conform afirmațiilor lui Anatoli Ciubais. Este adevărat că acestea au mai scăzut în a doua jumătate a anului 1994, iar după aceea s-a stabilizat la 300 milioane USD lunar. Dar chiar și așa, intrările de capital privat din acest an sînt ega­le cu totalitatea sumelor obținute de către guvern de la căderea comunismului și pînă în prezent. Companiile rusești inundă piața cu tot felul de ofer­te noi. Lukoil a vîndut investitorilor străini acțiuni în valoare de miliarde (pînă la 8% din capitalul propriu). Abilitatea de a atrage economiile interne este esențială, deoarece orice piață care depinde prea mult de capitalul străin se va prăbuși atunci cînd investitorii vor fi interesați de o altă piață, mai atractivă. Există semne că situația este în curs de redresare. în Rusia s-a constatat o creștere puterni­că a economiilor interne de cînd rata dobînzii a de­venit real-pozitivă (în cursul toamnei trecute). Nu există proceduri pentru a estima migrația de capi­tal; aceasta este prin definiție imprevizibilă. Totuși, se pare că în unele țări aceste fluctuații au fost înce­tinite, ba chiar stopate, în Estonia, unde în mod cu totul particular se permitea fondurilor de investiții să-și plaseze fondurile în străinătate, se observă o reîntoarcere a banilor dinspre Germania. Dimitri Vasiliev, secretar de stat pentru valori mobiliare din Rusia, recunoaște faptul că multe din investițiile străine pe piața din Moscova sînt de fapt un capital migrator ce se întoarce în țara lui de origine. 1996 24 ianuarie PIEȚELE DE CAPITAL: DEFECȚIUNI, MODELE ȘI PERSPECTIVE­ ­ έn umbra întregii încrengături de­­ succese și prăbușiri există mari forțe, tot timpul în alertă, în Euro­pa de Est și în Rusia, bursele au de­marat intr-un mod agresiv. Capitali­zarea lor în țările foste socialiste a crescut de la aproape 20 miliarde USD în 1993, la sume de 10 ori mai mari, azi. La această dezvoltare contribuie un amestec de forțe private și publice. Experiența Rusiei este relativ tipică. Există două tipuri de piețe de valori, cuprinzînd peste 200 de burse. Una dintre acestea tranzacționează titluri oferite de societăți de tipul MMM sau Russki Dom Selenga, a căror singură abilitate este aceea de a fi în stare să păcălească un număr impresionant de depunători, convingîndu-i că in­vestiția lor va crește nemăsurat. Cea­laltă piață constă în acțiunile emise de cele 17.000 de societăți privatizate. Piața se dezvoltă repede, iar regulile se întăresc progresiv. Companiile rusești sînt obligate să-și prezinte bilanțul în acest an în urma unui audit. Acesta oferă inves­titorilor posibilitatea să-și facă o idee despre credibilitatea firmei și să rea­lizeze o comparație în termeni mai co­recți cu posibilitățile de investiții în alte țări. Chiar și așa, majoritatea ac­țiunilor par atractive, deoarece sînt ieftine. Să luăm exemplul Gazprom-u­­lui: rezervele de gaz sînt estimate la 44 mii de miliarde de metri cubi; această societate realizează 29% din producția mondială de gaz natural și a exportat gaz în valoare de 6,7 mi­liarde USD în 1993. Dar majoritatea acțiunilor sale sînt încă tranzacționa­­te la bursa neagră și întreaga compa­nie e evaluată la abia 4 miliarde USD, pe cînd British Gas, care are re­zerve de doar 237 miliarde de metri cubi, valorează 18 miliarde. Motivele acestor diferențe nu sînt greu de vă­zut. Pe de o parte, Gazprom beneficia­ză de tehnologii antediluviene, iar pe de altă parte este­ gestionată monu­mental de prost; în plus, managerii au relații foarte puternice, ceea ce face ca acționarii obișnuiți să nu aibă aproape nici o șansă de a-și recupera investiția. Se poate crede că totuși, o dată cu dezvoltarea piețelor de investiții, ris­curile se vor diminua în țările aflate în tranziție. Există o explicație a fap­tului că piața este fragilă și fluctuan­tă la începuturi: investitorii tind să prefere valorile stabile, reglementări­le locale sînt adeseori incomplete și schimburile valutare sensibile la ma­nipulări guvernamentale. Mai există și unele obișnuințe, moștenite de la vechile regimuri comuniste, de res­pingere din principiu a investitorilor și proprietăților străine, gen „Nu ne vindem țara!“. Pe măsură ce piețele se vor dezvolta, e de așteptat ca aces­te tendințe să se atenueze. în ultimii doi ani, țări ca Rusia, Slovenia, România, Moldova, Letonia, Lituania, Kîrgîzstan și Uzbekistan, au stabilit organisme ce încearcă din greu să reglementeze cumva piețele de capital și de schimburi valutare. în Rusia, Moldova și Kîrgîzstan este aplicat modelul american NASDAQ și cel al Bursei din New York (New York Lock Exchange). Sistemul francez a fost adoptat în Țările Baltice, în toate cazurile se încearcă o dezvoltare a ca­drului de reglementări, astfel încît piața de capital să fie dinamizată și regularizată, nu strangulată. Adopta­rea fără discernămînt a unor modele străine poate crea și o stare de confu­zie. De pildă, în Ungaria s-a observat o inadvertență între sistemul bursier, structurat pe modelul american și le­gislația țării, care este asemănătoare cu cea germană. Prin dezvoltarea instituțională, investițiile vor crește și vor spori sta­bilitatea și încrederea. Deși unele fon­duri de investiții ce au fost gîndite ca instrumente ale privatizării în masă au eșuat­­ de exemplu în Rusia, unde unii administratori au deturnat fon­durile acționarilor, cîțiva au ajuns în închisoare sau au dispărut cu banii. Dar există și exemple unde acestea s-au dezvoltat într-o instituție respec­tabilă: împreună cu noile fonduri de pensii (în Republica Cehă și Estonia) și cu fondurile mutuale, acestea pot oferi o dinamică suplimentară proce­sului de reformă. Relația între Bursa de Valori și creșterea economică Reformele suplimentare sînt im­portante, dar ele trebuie să fie susți­nute prin creșterea economică. Nu există o corelație perfectă între creș­terea economică și cea a prețurilor ac­țiunilor, așa cum a fost demonstrat în cazul Slovaciei. Deși există o creștere economică robustă de 5,8% anual, to­tuși acțiunile continuă să nu crească. Aceasta se explică prin îngrijorarea că guvernul lui Vladimir Meciar e gata să obstrucționeze mecanismele unei reale piețe libere. Explozii specu­lative ca în Polonia și în Rusia pot, într-adevăr, să conducă, pentru scurt timp, la o creștere ce nu poate fi susți­nută a prețurilor acțiunilor; aceste fe­nomene sînt de așteptat să se repete. Creșterea economică poate, de aseme­nea, să orienteze banii dinspre bursă spre investiții directe. Dar, în gene­ral, creșterea economică este asociată unei burse de valori care funcționează bine și intens. 77/7/7 WORLD SERVICE Redacția BBC în limba română angajează prin concurs ziariști sau ziariste pe un contract de unu pînă la doi ani, la Londra. Condițiile esențiale sînt o bună cunoaștere a limbii engleze, o voce radiofonică și capacitatea de a sintetiza și comunica succint și fluent. Tot atît de necesare sînt o bună cunoaștere a actualității politice românești și internaționale, cunoștințe despre Marea Britanie și discernămînt jurnalistic. Candidații trebuie să fi lucrat în presa scrisă sau audio-vizuală și să fie capabili să se integreze rapid într-o echipă dinamică. Pe lîngă studiile universitare obligatorii, experiența într-un domeniu specializat reprezintă un avantaj. Munca redacțională este intensă și constă din redactarea sau adaptarea în limba română a unor relatări și analize BBC sau din presa britanică; realizarea de interviuri și discuții pe teme de actualitate; realizarea unor documentare și rubrici specializate; prezentarea fluentă la microfon a emisiunilor. Dacă îndepliniți aceste condiții vă rugăm să ne trimiteți o fișă biografică și profesională sîn englezește, împreuna cu o casetă audio în care să explicați sîn românește! ce rubrici urmăriți în emisiunile noastre și de ce. Atît pe fișă cît și pe caseta specificați numele Dvs. și numărul de referință 94934. Termenul de primire este 27 februarie 1996, iar adresa: BBC, căsuța poștală 34, oficiul 13, București.

Next