Revista de Etnografie şi Folclor, 1965 (Anul 10, nr. 1-6)

1965 / nr. 4

7 ZAVOARE ȘI BROAȘTE DE LEMN 353 gaură și muchia zăvorului, precum și în numărul mare de găuri. Adesea cheia era de lemn 19. Afară de aceasta, cele mai multe gospodării foloseau zăvoare de lemn mai mult la anexe 20 decît la locuințe. Răspîndirea acestui zăvor este generală pe tot cuprinsul țării, ca de altfel pe tot continentul european, încă din antichitate, îl întîlnim și la bisericile de lemn și de zid din munții Olteniei pînă în Maramureș21, la ve­chile bordeie de la Dunăre 22 și la ,,căsoaiele” din Vrancea23. Larga răspîndire în trecut a acestui tip de zăvor în Moldova se vede după numeroasele piese păstrate în muzeele cu ca­racter etnografic24. b. 2. Cea de-a doua variantă a zăvorului cu cheie se aseamănă în multe privințe cu prima : aceeași placă lată de lemn cu capetele mai în­guste,­ mișcîndu-se pe scoabe de fier sau suporți de lemn. De obicei, acest zăvor se aplica di­rect pe ușe. Deosebirea constă din felul în care este confecționată cheia și cum se aplică vîrful ei pe zăvor. Aceasta nu mai este articulată, ci are formă de cîrlig făcut dintr-o bucată de sîrmă groasă 25; partea îndoită se aplică cu vîrful pe FiG- 4- Zăvor cu cheie-cîrlig, placa de lemn, însă pe fața opusă ușii, pătrunde între crestăturile sau cuiele de pe ea și poate împinge drumul spre dreapta sau spre stînga (fig. 6, a 4). Această formă de zăvor se găsește și în Oltenia, Dobrogea și Transilvania, adesea la încuietorile construcțiilor utilitare. Poarte vechi pare a fi cel aplicat pe ușa morii de vînt de la Sari­­chioi, raionul Istria26 (fig. 4). Doi suporți mici sprijină un zăvor care este 19 Vezi R. Vuia, Le village roumain. . ., fig. 37 , zăvorul din Petrila, fostul județ Hune­doara, de tipul descris, insă cu cheia de lemn , vezi și V. Păcală, op. cit., p. 425. 20 V. p. 360. 21 Biserica din Valea de case (mahala in satul Olănești, raion Rîmnicu Vîlcea), construită în 1820, are ușa închisă pe dinăuntru cu zăvor de lemn, fixat cu două cuie prin două „ferestre” și cu cheie-cîrlig. Urme de asemenea zăvoare se găsesc și la alte biserici de lemn (vezi de pildă Muzeul Satului, bisericile din Dragomirești-Maramureș și Turea-Cluj). Un zăvor de lemn cu o cheie articulată de fier, de 65 cm lungime, se păstrează în Muzeul Satului, casa din Măl­­dărăști, r. Rîmnicu Vîlcii sub nr. inv. XXIII p. 70 și 71 (vezi fig. 7, a­1). 22 Vezi Muzeul Satului, com. Drăghiceni, raion Caracal; locuința are pentru o și mai mare siguranță două zăvoare cu chei deosebite. 23 H. H. Stahl, Nerej..., p. 46 și 47, fig. 16 și 17 dă desenul unor asem­enea zăvoare masive, unul cu o cheie de lemn articulată. Vezi și căsoaia din Năruja la Muzeul Satului București. 24 în secția etnografică a Muzeului de istorie din Iași se păstrează un zăvor cu cheie pro­venind din satul Straja, raion Rădăuți (nr. inv. 3006), altul, cu cheia pierdută, din Cîmpulungul Moldovenesc (nr. inv. 1834). Tov. prof. Ion Chelcea de la Muzeul Satului a avut amabilitatea să ne comunice două schițe personale după astfel de încuietori, una din satul Fundul Moldovei, raion Cîmpulung , alta din satul Breaza, același raion. Zăvoare de același tip se păstrează la Muzeul de artă populară din București sub nr. 875/9521, 864/9507. 25 Cheile-cîrlig apar și la prima variantă. 28 Muzeul Satului — București. 2-0. 2483

Next