Revista de Etnografie şi Folclor, 1992 (Anul 37, nr. 1-6)

1992 / nr. 3

EDITORIAL CONTRIBUȚIA LUI MIHAI EMINESCU LA CRISTALIZAREA FOLCLORISTICII ROMÂNEȘTI MODERNE ALEXANDRU DOBRE Publicarea ediției integrale a operei lui Mihai Eminescu­ a făcut po­sibilă o mai bună cunoaștere și înțelegere a creației acestei personalități de excepție a culturii românești și universale, a orizontului său științific neegalat în epocă și a contribuției însemnate pe care a avut-o în domeniile atît de variate în care și-a desfășurat activitatea. După cum este cunoscut, o latură importantă a activității poetului național al românilor o constituie și preocupările sale pentru culegerea și tezaurizarea creației populare, pentru clarificarea unora dintre proble­mele cheie, de natură teoretică, ale folclorului românesc. Specialiștii au apreciat, pe bună dreptate, că Mihai Eminescu a fost un cunoscător profund al culturii populare românești, fiind, în ace­lași timp, la curent cu cele mai noi teorii asupra folclorului ce se vehiculau în lumea savantă a Europei. Cunoașterea acestei secvențe deosebit de importante din opera și activitatea lui Mihai Eminescu își are însemnătatea sa de netăgăduit atît pentru conturarea personalității sale complexe și multilaterale,pentru di­mensionarea la adevăratele sale proporții a orizontului său științific și ar­tistic, cît și pentru descifrarea, în măsura posibilului, a conținutului și mesajului operei sale literare, al cărei reazem folcloric este de necontestat. Trei sunt, după opinia noastră, direcțiile în care se desfășoară acti­vitatea de folclorist a lui Mihai Eminescu : 1) culegerea și tezaurizarea creației populare; 2) intervențiile de natură teoretică asupra unora dintre problemele ce se aflau în atenția specialiștilor vremii și, în sfîrșit, 3) acțiunea de valorificare creatoare a acestui tezaur neasemuit, prin utilizarea filonului folcloric, cu multiplelele sale semnificații și funcții, în opera sa poetică și în publicistică. Această trăsătură caracteristică a operei și activității Poetului era sesizată încă de acum trei decenii de academicianul Perpessicius care preciza : „Interesul lui Eminescu pentru creația populară, în timpul stu­diilor de la Viena și Berlin, ca de altminteri în toate celelalte perioade ale activității sale, se manifestă în triplul plan , al culegerii de texte populare, al inspirației folclorice, derivată în opere originale și al problemelor fol­clorului, așa cum se reflectă ele în manuscrisele poetului” h 1 1 Perpessicius, Eminescu și folclorul, in M. Eminescu, Opere, VI, Literatura populară. Ediție critică Îngrijită de Perpessicius, București, Editura Academiei, 1963, p. 14. REF, tom 37, nr. 3, p. 213—217, București, 1992

Next