Revista Economică, iulie-decembrie 1979 (nr. 27-52)
1979-11-02 / nr. 44
C RELAȚII FINANCIAR-VAUITARE conjunctura pe piața valutara și de capital' Incertitudinile persistă pe piețele internaționale in schimb valutar și de capital După o perioadă de relativă acalmie in semestrul L1979, în ultimele luni s-a semnalat o recrudescență a fenomenelor de criză pe piețele valutare ți de capital internaționale concretizate în noi scăderi ale cursului dolarului, creșterea nivelului dobinzilor și majorarea fără precedent a prețului aurului. Concomitent, la bursele de valori occidentale s-au înregistrat scăderi sensibile ale cursului acțiunilor. Situația este cu atît mai îngrijorătoare cu cit, in perspectivă, nu se întrevede depășirea incertitudinilor care vor constitui, probabil, dominanta spațiului monetar-financiar internațional in următoarele luni. Un fenomen cu ample repercusiuni este „noua rundă“ de scădere a cursului dolarului. Tendința evidentă începînd cu august a.c. a amplificat presiunile speculative pe piețele valutare, iar acestea din urmă au accentuat scăderea cursului dolarului. Este cunoscut, de asemenea, că in conformitate cu hotăririle țărilor membre ale O.P.E.C. din iunie a.c., o scădere a cursului mediu ponderat al dolarului de peste 5% poate declanșa discutarea unei noi majorări a prețului țițeiului. Totuși, in octombrie 1979, conform formulelor de calcul utilizate de experții O.P.E.C. (doi indici valutari privind cursul efectiv al dolarului, unul pe baze strict monetare, iar al doilea ponderat cu structura pe țări a importurilor țărilor membre ale O.P.E.C.) cursul dolarului scăzuse, față de iunie 1979, cu numai 3—3,5%, adică sub punctul de declanșare a unei eventuale majorări a prețului țițeiului. Măsurile antiinflaționiste luate de autoritățile monetare americane în primele zile ale lunii octombrie a.c. (majorarea la nivelul record de 12% a taxei oficiale a scontului și introducerea de noi măsuri restrictive în domeniul creditului) au reușit să tempereze, pentru moment, presiunile speculative asupra dolarului. Perspectiva nu este insă clară. Pe de o parte o serie de oficialități occidentale, precum și reprezentanți ai cercurilor de afaceri, și-au exprimat satisfacția față de măsurile anunțate, apreciind că ele constituie semnul unei angajări evidente a autorităților americane pe calea combaterii Inflației și a menținerii integrității dolarului ; în acest sens, s-a apreciat că recentele măsuri se vor dovedi — datorită caracterului lor restrictiv — mai eficace decât programul de sprijinire a dolarului anunțat în noiembrie 1978. Pe de altă parte, unii experți occidentali (ca Paolo Levy, președintele FOREX-ului italian) consideră că măsurile monetare restrictive anunțate în octombrie a.c. nu sunt suficiente pentru a restabili încrederea în moneda americană. De altfel, recent autoritățile americane au anunțat contractarea unui nou împrumut extern, in mărci vest-germane, prin lansarea de oblgasiuni ale guvernului american pe plata capitalurilor din R.F. Germania. Modul în care vor acționa toate aceste măsuri în sprijinul dolarului rămîne, deci, o chestiune deschisă, cu atît mai mult cu cit nu este exclus ca, în actualul context conjunctural, înăsprirea restricțiilor monetare să transforme minirecesiunea — de care se vorbește în prezent — într-o criză de amploare. Un ect sigur al măsurilor antiinflaționiste luate de autoritățile americane la finviorarea considerabilă a dobinzilor nervetele de capital din R.U. Deja rata dobînzii preferențiale (dobînda percepută de băncile comericale americane la împrumuturile acordate clienților lor de bonitate certă) a atins nivelul record al tuturor timpurilor de 15%. La împrumuturile acordate clienților obișnuiți, de mai mică notorietate, rata dobînzii percepută de băncile americane este de 17—19%, ceea ce va descuraja, desigur cererea de credite. Majorarea dobânzilor pe piața monetară americană s-a reflectat asupra majorării dobinzilor la eurodolari (rata dobînzii la depozitele pe 6 luni este in prezent de circa 15%). Desigur, la asemenea rată a dobînzii, activele în dolari prezintă o mai mare atractivitate, dar marja de avantaj este discutabilă, cel puțin din două considerente. In primul rind, este posibil ca majorarea dobinzilor de către autoritățile monetare americane să fie urmată de hotărîri similare din partea autorităților monetare ale celorlalte țări capitaliste dezvoltate, reducindu-se astfel diferența de dobîndă care este în favoarea dolarului. Deja s-a anunțat intenții in această direcție și nu poate fi exclusă posibilitatea declanșării unui „război al dobinzilor“, prin escaladarea reciprocă a taxelor de scont. In al doilea rind, în aprecierea comparativă a nivelului dobinzilor din diferite țări, trebuie să se aibă în vedere rata reală a dobînzii (rata nominală a dobînzii mai puțin rata anuală a inflației). Pornind de la acest ultim considerent, specialiștii apreciază că, datorită unei rate a inflației de cca. 13% în prezent, un nivel al dobinzilor de peste 15% în S.U.A. nu este deosebit de ridicat și, prin urmare, influența pozitivă asupra dolarului este limitată. Totuși, nivelul dobânzilor pe piețele naționale și internaționale de capital este determinat de o multitudine de factori, fiind dificil, în consecință, de apreciat cu exactitate care va fi situația în următoarele luni. Gravitatea incertitudinilor care planează asupra spațiului monetar financiar internațional, în general asupra economiei mondiale, este reflectată de majorarea substanțială, dincolo de orice limite explicabile prin rațiuni economice, a prețului aurului. Un prim factor general de incertitudine îl constituie agravarea procesului inflaționist în toate țările occidentale, inclusiv în cele care reușiseră momentan să pună sub control creșterea prețurilor (Japonia, Elveția și R.F. Germania). Atmosfera de incertitudine este amplificată de continuarea unei rate înalte a inflației chiar în perioadele de încetinire a creșterii economice (așa-numita stagflație), situație care pune autoritățile țărilor capitaliste in fața dilemei inflație-șomaj. Un al doilea factor de incertitudine este legat de recrudescența tendințelor protecționiste, în special odată cu generalizarea recesiunii economice. încercarea de a rezolva prin protecționism dificultățile economice ar conduce la o depresiune economică mondială de talia celei din 1929, cu toate consecințele negative care decurg de aici. Un al treilea factor de incertitudine privește situația aprovizionării cu țiței, care rămîne deosebit de fragilă. De asemenea, nu este exclusă, asa cum s-a arătat, o noua majorare a prețului țițeiului avînd în vedere scăderea cursului dolarului. In sfîrșit, incertitudinile sunt generate de poziția multor țări în curs de dezvoltare, serios afectate de majorarea prețului țițeiului și de apropiata recesiune economică. Datoria publică externă a acestor țări a ajuns la 250 miliarde dolari, dublu față de 1973, iar cercurile bancare occidentale apreciază că rambursarea acestei datorii va cunoaște momente de tensiune în perioada următoare. Intr-un asemenea climat de incertitudine aurul constituie plasamentul cel mai ridicat. Recenta „febră a aurului“ — fără precedent în istorie, în opinia presei de specialitate occidentale (dublarea prețului, pe parcursul a zece luni, de la 218 dolari pe uncie la începutul anului 1979, la peste 440 dolari pe uncie în primele zile ale lunii octombrie 1979) deși s-a suprapus cu scăderea cursului dolarului, are, deci, o semnificație mai largă, dincolo de corelația directă aurdolar. Așa cum se arăta în săptămînalul american Newsweek (1 octombrie 1979) perspectiva aurului depinde de perspectiva economiei mondiale : „dacă se va rezista presiunilor inflaționiste și recesioniste și se va promova cooperarea internațională, facilitîndu-se ieșirea din criză, atunci acest lucru va atenua incertitudinile. In caz contrar noua febră a aurului și temerile pe care ea le reflectă va continua în anii care urmează. Mugur ISARESCU I.E.M.