Revista Economică, iulie-decembrie 1979 (nr. 27-52)

1979-11-02 / nr. 44

C RELAȚII FIN­ANCIAR-V­AUIT­ARE conjunctura pe piața valutara și de capital' Incertitudinile persistă pe piețele internaționale in schimb valutar și de capital După o perioadă de relativă acalmie in semestrul L1979, în ultimele luni s-a semnalat o recrudescență a fenomene­lor de criză pe piețele valutare ți de capital internaționale concretizate în noi scăderi ale cursului dolarului, creșterea nivelului dobinzilor și majorarea fără precedent a prețului aurului. Concomitent, la bursele de valori occidentale s-au înregistrat scăderi sensibile ale cursului acțiunilor. Situația este cu atît mai îngrijorătoare cu cit, in perspectivă, nu se întrevede depășirea incertitudinilor care vor constitui, probabil, dominanta spațiului monetar-financiar internațio­nal in următoarele luni. Un fenomen cu ample repercusiuni este „noua rundă“ de scădere a cursului dolarului. Tendința evidentă începînd cu august a.c. a amplificat presiunile speculative pe piețele valutare, iar acestea din urmă au accentuat scăderea cursului dolarului. Este cunoscut, de asemenea, că in con­formitate cu hotăririle țărilor membre ale O.P.E.C. din iunie a.c., o scădere a cursului mediu ponderat al dolarului de peste 5% poate declanșa discutarea unei noi majorări a prețului țițeiului. Totuși, in octombrie 1979, conform formulelor de calcul utilizate de experții O.P.E.C. (doi in­dici valutari privind cursul efectiv al dolarului, unul pe baze strict monetare, iar al doilea ponderat cu structura pe țări a importurilor țărilor membre ale O.P.E.C.) cursul dolarului scăzuse, față de iunie 1979, cu numai 3—3,5%, adică sub punctul de declanșare a unei eventuale majo­rări a prețului țițeiului. Măsurile antiinflaționiste luate de autoritățile monetare americane în primele zile ale lunii octombrie a.c. (ma­jorarea la nivelul record de 12% a taxei oficiale a scontu­lui și introducerea de noi măsuri restrictive în domeniul creditului) au reușit să tempereze, pentru moment, pre­siunile speculative asupra dolarului. Perspectiva nu este insă clară. Pe de o parte o serie de oficialități occidentale, precum și reprezentanți ai cercurilor de afaceri, și-au ex­primat satisfacția față de măsurile anunțate, apreciind că­ ele constituie semnul unei angajări evidente a autorită­ților americane pe calea combaterii Inflației și a menținerii integrității dolarului ; în acest sens, s-a apreciat că recen­tele măsuri se vor dovedi — datorită caracterului lor restrictiv — mai eficace decât programul de sprijinire a dolarului anunțat în noiembrie 1978. Pe de altă parte, unii experți occidentali (ca Paolo Levy, președintele FO­­REX-ului italian) consideră că măsurile monetare restric­tive anunțate în octombrie a.c. nu sunt suficiente pentru a restabili încrederea în moneda americană. De altfel, recent autoritățile americane au anunțat contractarea unui nou împrumut extern, in mărci vest-germane, prin lansarea de oblgasiuni ale guvernului american pe plata capitalu­rilor din R.F. Germania. Modul în care vor acționa toate aceste măsuri în­ sprijinul dolarului rămîne, deci, o ches­tiune deschisă, cu atît mai mult cu cit nu este exclus ca, în actualul context conjunctural, înăsprirea restricțiilor mo­netare să transforme minirecesiunea — de care se vorbește în prezent — într-o criză de amploare. Un e­ct sigur al măsurilor antiinflaționiste luate de autoritățile americane la fi­nvi­orarea considerabilă a dobinzilor ne­rvetele de capital din R.U. Deja rata do­­bînzii preferențiale (dobînda percepută de băncile comer­­icale americane la împrumuturile acordate clienților lor de bonitate certă) a atins nivelul record al tuturor timpu­rilor de 15%. La împrumuturile acordate clienților obiș­nuiți, de mai mică notorietate, rata dobînzii percepută de băncile americane este de 17—19%, ceea ce va descuraja, desigur cererea de credite. Majorarea dobânzilor pe piața monetară americană s-a reflectat asupra majorării dobin­zilor la eurodolari (rata dobînzii la depozitele pe 6 luni este in prezent de circa 15%). Desigur, la asemenea rată a dobînzii, activele în dolari prezintă o mai mare atractivitate, dar marja de avantaj este discutabilă, cel puțin din două considerente. In primul rind, este posibil ca majorarea dobinzilor de către autoritățile monetare americane să fie urmată de hotărîri similare din partea autorităților monetare ale celorlalte țări capitaliste dezvoltate, reducindu-se astfel diferența de dobîndă care este în favoarea dolarului. Deja s-a anunțat intenții in această direcție și nu poate fi exclusă posibilitatea declan­șării unui „război al dobinzilor“, prin escaladarea reciprocă a taxelor de scont. In al doilea rind, în aprecierea comparativă a nivelului dobinzilor din diferite țări, trebuie să se aibă în vedere rata reală a dobînzii (rata nominală a dobînzii mai puțin rata anuală a inflației). Pornind de la acest ultim consi­derent, specialiștii apreciază că, datorită unei rate a in­flației de cca. 13% în prezent, un nivel al dobinzilor de peste 15% în S.U.A. nu este deosebit de ridicat și, prin urmare, influența pozitivă asupra dolarului este limitată. Totuși, nivelul dobânzilor pe piețele naționale și interna­ționale de capital este determinat de o multitudine de factori, fiind dificil, în consecință, de apreciat cu exactitate care va fi situația în următoarele luni. Gravitatea incertitudinilor care planează asupra spațiului monetar financiar internațional, în general asupra econo­miei mondiale, este reflectată de majorarea substanțială, dincolo de orice limite explicabile prin rațiuni economice, a prețului aurului. Un prim factor general de incertitudine îl constituie agravarea procesului inflaționist în toate țările occidentale, inclusiv în cele care reușiseră momentan să pună sub control creșterea prețurilor (Japonia, Elveția și R.F. Germania). Atmosfera de incertitudine este amplifi­cată de continuarea unei rate înalte a inflației chiar în perioadele de încetinire a creșterii economice (așa-numita stagflație), situație care pune autoritățile țărilor capitaliste in fața dilemei inflație-șomaj. Un al doilea factor de incer­titudine este legat de recrudescența tendințelor protecțio­­niste, în special odată cu generalizarea recesiunii econo­mice. încercarea de a rezolva prin protecționism dificultă­țile economice ar conduce la o depresiune economică mon­dială de talia celei din 1929, cu toate consecințele negative care decurg de aici. Un al treilea factor de incertitudine privește situația aprovizionării cu țiței, care rămîne deo­sebit de fragilă. De asemenea, nu este exclusă, asa cum s-a arătat, o noua majorare a prețului țițeiului avînd în vedere scăderea cursului dolarului. In sfîrșit, incertitudinile sunt generate de poziția multor țări în curs de dezvoltare, serios afectate de majorarea prețului țițeiului și de apro­piata recesiune economică. Datoria publică externă a acestor țări a ajuns la 250 miliarde dolari, dublu față de 1973, iar cercurile bancare occidentale apreciază că rambursarea acestei datorii va cunoaște momente de tensiune în pe­rioada următoare. Intr-un asemenea climat de incertitudine aurul constituie plasamentul cel mai ridicat. Recenta „febră a aurului“ — fără precedent în istorie, în opinia presei de specialitate occidentale (dublarea prețului, pe parcursul a zece luni, de la 218 dolari pe uncie la începutul anului 1979, la peste 440 dolari pe uncie în primele zile ale lunii octombrie 1979) deși s-a suprapus cu scăderea cursului dolarului, are, deci, o semnificație mai largă, dincolo de corelația directă aur­­dolar. Așa cum se arăta în săptămînalul american News­week (1 octombrie 1979) perspectiva aurului depinde de perspectiva economiei mondiale : „dacă se va rezista presiu­nilor inflaționiste și recesioniste și se va promova coope­rarea internațională, facilitîndu-se ieșirea di­n criză, atunci acest lucru va atenua incertitudinile. In caz contrar noua febră a aurului și temerile pe care ea le reflectă va continua în anii care urmează. Mugur ISARESCU I.E.M.

Next