Revista Economică, ianuarie-iunie 1984 (nr. 1-26)
1984-06-01 / nr. 22
b sprijinul candidaților la concursul de admitere în învățămîntul economic superior Dezvoltarea forțelor de producție în ultima treime a sec. XIX a impulsionat creșterea cantitativă a producției industriale și diversificarea ei, a determinat dezvoltarea susținută a industriei grele, a transporturilor etc., o creștere puternică a concentrării producției, a concentrării și centralizării capitalului. Schimbările survenite în domeniul forțelor de producție au determinat schimbări și în domeniul relațiilor de producție capitaliste, în sensul intensificării luptei de concurență și a procesului de concentrare și centralizare a capitalurilor. Concentrarea capitalului înseamnă creșterea volumului acestuia, ca urmare a acumulării capitaliste. Centralizarea capitalului constă în creșterea volumului capitalului, ca urmare fie a unirii mai multor capitaluri într-unul singur, fie a acaparării capitalurilor mici și mijlocii de către marele capital în lupta de concurență. Pe baza concentrării și centralizării capitalurilor sub impulsul liberei concurențe, are loc procesul de concentrare a producției, apărînd monopolurile. Monopolurile și-au instaurat dominația la sfîrșitul sec. XIX și începutul sec. XX, în același timp a avut loc și extinderea relațiilor de exploatare capitalistă la nivel mondoeconomic, cuprinderea în păienjenișul relațiilor capitaliste a întregului teritoriu al globului, formarea sistemului mondial capitalist, inclusiv a sistemului colonial al imperialismului. Analizînd schimbările survenite în domeniul relațiilor de producție capitaliste în perioada amintită, V.I. Lenin a ajuns la concluzia că instaurarea dominației monopolurilor a marcat trecerea capitalismului într-un nou stadiu de dezvoltare cu anumite caracteristici fundamentale: imperialismul. în lucrarea „Imperialismul — stadiul cel mai înalt al capitalismului“ publicată în 1917, V.I. Lenin a analizat acest stadiu al capitalismului în etapa istorică respectivă indicîndu-i trăsăturile economice fundamentale. Trăsăturile capitalismului imperialist 1. Formarea monopolurilor și dominația lor reprezintă trăsătura esențială a capitalismului imperialist, motiv pentru care este denumit și capitalism monopolist. Dominația monopolurilor reprezintă esența economică a imperialismului pentru că monopolurile joacă rolul hotărîtor în viața economică a țărilor capitaliste dezvoltate, influențează evoluția tuturor proceselor și fenomenelor economice, creează condiții pentru intensificarea acțiunii legilor economice prezente în economia capitalistă, își pune pecetea asupra tuturor celorlalte trăsături ale imperialismului. De aceea V.I. Lenin a denumit acest stadiu al capitalismului — capitalism monopolist. Monopolurile ajung să controleze în cea mai mare măsură producția, piața, creditul și pot impune prețuri de monopol pentru a obține profituri ridicate, de monopol. Monopolul reprezintă o întreprindere capitalistă foarte mare sau o uniune de întreprinderi capitaliste, care concentrează o parte atît de mare a producției și desfacerii unei anumite mărfi, a oricărei activități sociale, incit are posibilitatea să îngrădească libera concurență, să domine piața și să stabilească astfel de prețuri și condiții incit reușesc să obțină profituri ridicate de monopol. Sursa profitului de monopol se bazează atît pe adîncirea cît și pe extinderea sferei exploatării. Profiturile de monopol se obțin prin intermediul mecanismului prețurilor de monopol. 2. Dominația capitalului financiar și a oligarhiei financiare reprezintă a doua trăsătură a imperialismului. Accentuarea concentrării capitalului din domeniul producției este însoțită de accentuarea concentrării și centralizării capitalului din domeniul bancar. Procesul respectiv determină apariția de mari bănci, de monopoluri bancare. Marile întreprinderi — monopolurile din industrie — au nevoie de credite mari, pe termen lung pe care numai marile bănci le pot acorda; în acest mod, băncile capătă posibilitatea și sunt interesate să cunoască, să controleze, să influențeze activitatea întreprinderilor creditate, iar prin cumpărarea de acțiuni chiar să-și plaseze capital în monopoluri din ramurile mai rentabile, devenind coproprietari. Ca urmare, are loc o împletire a capitalului monopolist bancar cu capitalul monopolist industrial. Din această împletire rezultă o formă nouă de capital denumit capital financiar. Capitalul financiar este rezultatul îngemănării și contopirii formelor particulare de capital monopolist, prin urmare, o nouă formă de capital monopolist care este folosită în scopul obținerii unor profituri ridicate și stabile prin exploatarea forței de muncă salariate din sfera productivă, din celelalte domenii de activitate. Proprietarii capitalului financiar constituie oligarhia financiară care își extinde dominația în toate sferele vieții economice, sociale, politice din țara respectivă. 3. Exportul de capital capătă primordialitate față de exportul de mărfuri. Exportul de capital înseamnă transferul de capital peste graniță de către monopolurile și statele burgheze pentru a fi investit în diferite activități economice în scopul obținerii de către exportator a unui profit ridicat și a altor avantaje economice și politice. Formarea sistemului mondial al capitalismului, formarea sistemului colonial al imperialismului oferă posibilitatea plasării mai rentabile peste graniță a capitalului. în prima jumătate a secolului nostru, exportul de capital era dirijat către colonii și semicolonii, în capitalismul contemporan exportul de capital se îndreaptă și spre țările dezvoltate. Plasarea rentabilă peste graniță a capitalului se face atît de către monopolurile private — export de capital privat — cît și de către stat — export de capital de stat. 4. împărțirea economică a lumii între uniunile monopoliste. Creșterea exportului de capital, extinderea legăturilor externe și coloniale ale celor mai mari uniuni monopoliste facilitează formarea de uniuni monopoliste internaționale care împart între ele lumea din punct de vedere economic. Apar monopolurile internaționale. Monopolurile internaționale reprezintă înțelegeri între anumite monopoluri din diverse țări referitoare la împărțirea și reîmpărțirea piețelor internaționale, stabilirea prețurilor, dimensiunilor producției pentru obținerea de profituri ridicate. Apariția lor marchează o treaptă nouă în concentrarea pe scară mondială a capitalului și producției. Această împărțire a lumii între uniunile monopoliste internaționale se face pe baza raportului de forțe existent între ele la un moment dat. Datorită faptului că raportul de forțe are un caracter instabil și împărțirea economică a lumii între uniunile monopoliste internaționale ale capitaliștilor are un caracter instabil, se modifică permanent și înțelegerile respective în funcție de noul raport de forțe. 5. Terminarea împărțirii teritoriale a lumii între cele mai mari puteri capitaliste și lupta pentru reîmpărțirea ei. Instaurarea imperialismului încheie procesul de formare a sistemului capitalist mondial, fiecare țară devenind veriga unui lanț unic, cel al economiei capitaliste mondiale. Capitalismul s-a transformat într-un sistem mondial de asuprire socială și colonială, de exploatare a imensei majorități a populației globului de către un grup de țări capitaliste dezvoltate. Intrarea capitalismului în stadiul monopolist la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea nu a însemnat însă că toate țările lumii au ajuns la același stadiu, inegalitatea istorică a dezvoltării lor jucând în această privință un rol însemnat. Din acest punct de vedere se cere a fi subliniat în mod deosebit faptul că la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, România nu intrase în stadiul imperialist, ci se afla încă în prima fază de dezvoltare a capitalismului. Așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu : „Procesul de concentrare și centralizare a producției și capitalului făcuse abia primii pași și era departe de a avea un rol dominant în viața economică și politică a României. Capitalul financiar se afla într-o formă incipientă ; sistemul bancar și de credit era lovit puternic de marea finanța capitalistă internațională. România nu numai că nu exporta capital și nu participa la împătțirea pieței mondiale, dar se afla ea însăși în sfera de influență a marilor puteri imperialiste, făcea obiectul acestei împărțiri. Monopolurile imperialiste își disputau locul pe piața românească, iar o parte însemnată a teritoriului țării Capitalismul monopolist Numărul 22 • Vineri 1 iunie 1984