Revista Fundaţiilor Regale, octombrie-decembrie 1938 (Anul 5, nr. 10-12)

1938-11-01 / nr. 11

CARAGIALE, CRONICAR DRAMATIC 449 loros era recentă de filozofi români. Agonici, apocaliptici, expe­­rienţialişti, plini de autenticitate şi în concubinaj cu toate abso­­luturile, amorfi şi mai presus de orice orgolioşi şi egocentrici — tinerii care se agită pe diferite tribune metafizice vor trebui să-şi recunoască în d. Lucian Blaga pe un deschizător de drumuri. » Chiar când d. Pompiliu Constantinescu susţine păreri cu totul personale, adică neîmpărtăşite cu uşurinţă şi de alţii, se simte că ele pornesc dintr-o convingere dobândită prin studiu amănunţit şi impun respect. De aceea nu vom sta să ne arătăm deosebirea de convingeri nici asupra poeziei d-lui Blaga. Criticul crede că poetul e un reflex lătu­ralnic al filozofului, că Lauda Somnului şi La cumpăna apelor ar fi formând simetriile exacte, în ordinea poetică, ale ultimelor cercetări teoretice, care desăvârşesc sistemul gânditorului; ni se vorbeşte de «sensibilitatea dialectică» şi de «cunoaşterea luciferiană »; e interesant, dar avem impresia că d. Pompiliu Constantinescu a fost mai cucerit de teoriile d-lui Blaga decât de poezia sa. Şi impresia se preschimbă în convingere când vedem că foloseşte conceptele, de restrânsă circulaţie, ale filozofului, dându-le felu­rite aplicaţii critice chiar cu prilejul altor autori. Nu vom sta nici să reluăm discuţia pe care d-sa binevoeşte a o avea cu noi, privind structura intimă a lui Mateiu Caragiale. A fost Mateiu Caragiale odraslă şi spirituală a tatălui său ? Dar, nu. Nu vom relua această desbatere. Decât dreptatea, pe care o ştim încă de partea noastră, e mai puternică plăcerea lecturii ce am făcut. De aceea ne vom mulţumi numai să ne consemnăm plăcerea de a-i fi citit ultima culegere de studii, plăcere cu atât mai sem­nificativă pentru valoarea criticului, cu cât ideile sale nu sunt toate ale noastre. Căci în Figuri Literare cunoaştem, se înţelege, pe scriitorii prezentaţi, dar cu deosebire luăm cunoştinţă de spec­tacolul unei inteligenţe, care se desfăşoară cu demnitate, afirmă liniştit şi nu cucereşte. E însuşi spectacolul criticii. VLADIMIR STREINE­ CARAGIALE, CRONICAR DRAMATIC Cele 21 de articole, cronici, scrisori şi referate, pe care d. Şerban Cioculescu le publică sub titlul general de « cronici dra­matice » în al V-lea volum al ediţiei operelor lui Caragiale, repre­zintă în acelaşi timp un important document literar şi nu mai puţin un document de teatru. Aceste texte, pe care d. Cioculescu le-a căutat în colecţiile ziarelor din ultimele decenii ale veacului trecut şi care dela întâia ii

Next