Revista Fundaţiilor Regale, octombrie-decembrie 1938 (Anul 5, nr. 10-12)
1938-11-01 / nr. 11
CARAGIALE, CRONICAR DRAMATIC 449 loros era recentă de filozofi români. Agonici, apocaliptici, experienţialişti, plini de autenticitate şi în concubinaj cu toate absoluturile, amorfi şi mai presus de orice orgolioşi şi egocentrici — tinerii care se agită pe diferite tribune metafizice vor trebui să-şi recunoască în d. Lucian Blaga pe un deschizător de drumuri. » Chiar când d. Pompiliu Constantinescu susţine păreri cu totul personale, adică neîmpărtăşite cu uşurinţă şi de alţii, se simte că ele pornesc dintr-o convingere dobândită prin studiu amănunţit şi impun respect. De aceea nu vom sta să ne arătăm deosebirea de convingeri nici asupra poeziei d-lui Blaga. Criticul crede că poetul e un reflex lăturalnic al filozofului, că Lauda Somnului şi La cumpăna apelor ar fi formând simetriile exacte, în ordinea poetică, ale ultimelor cercetări teoretice, care desăvârşesc sistemul gânditorului; ni se vorbeşte de «sensibilitatea dialectică» şi de «cunoaşterea luciferiană »; e interesant, dar avem impresia că d. Pompiliu Constantinescu a fost mai cucerit de teoriile d-lui Blaga decât de poezia sa. Şi impresia se preschimbă în convingere când vedem că foloseşte conceptele, de restrânsă circulaţie, ale filozofului, dându-le felurite aplicaţii critice chiar cu prilejul altor autori. Nu vom sta nici să reluăm discuţia pe care d-sa binevoeşte a o avea cu noi, privind structura intimă a lui Mateiu Caragiale. A fost Mateiu Caragiale odraslă şi spirituală a tatălui său ? Dar, nu. Nu vom relua această desbatere. Decât dreptatea, pe care o ştim încă de partea noastră, e mai puternică plăcerea lecturii ce am făcut. De aceea ne vom mulţumi numai să ne consemnăm plăcerea de a-i fi citit ultima culegere de studii, plăcere cu atât mai semnificativă pentru valoarea criticului, cu cât ideile sale nu sunt toate ale noastre. Căci în Figuri Literare cunoaştem, se înţelege, pe scriitorii prezentaţi, dar cu deosebire luăm cunoştinţă de spectacolul unei inteligenţe, care se desfăşoară cu demnitate, afirmă liniştit şi nu cucereşte. E însuşi spectacolul criticii. VLADIMIR STREINE CARAGIALE, CRONICAR DRAMATIC Cele 21 de articole, cronici, scrisori şi referate, pe care d. Şerban Cioculescu le publică sub titlul general de « cronici dramatice » în al V-lea volum al ediţiei operelor lui Caragiale, reprezintă în acelaşi timp un important document literar şi nu mai puţin un document de teatru. Aceste texte, pe care d. Cioculescu le-a căutat în colecţiile ziarelor din ultimele decenii ale veacului trecut şi care dela întâia ii