Revista Fundaţiilor Regale, ianuarie-martie 1944 (Anul 11, nr. 1-3)

1944-01-01 / nr. 1

«PERIOADA SLAVONĂ* LA ROMÂNI 147 revoluţiei dela 1848, care în cele politice este reflexul noii culturi româneşti, n’au fost burghezi, ci boieri tineri, care studiaseră la Paris şi în alte centre din Apus. Dar această boierime, e vorba de boierimea mică şi mijlocie, ca ranguri şi ca avere, devenea de fapt o burghezie prin angrenarea ei în capitalismul comercial internaţional. Anume proprietarii mijlocii deschid comerţul de grâne şi de vite cu Austria şi încep capitalismul comercial la noi (ce a adus atâtea nenorociri şi exploatarea ţărănimii, care nu era înainte, nici chiar în vremea Fanarioţilor). Unii boieri devin ofi­ţeri (Kogălniceanu, Bălcescu), alţii tipografi (C. A. Rosetti), cobo­­rînd în clasa burgheză­­). Dacă introducerea masivă în forme de copie servilă a culturii franceze la noi în secolul al XIX-lea a fost o fericire pentru cul­tura noastră, e o întrebare pe care n’o putem desbate aci pe larg. In cele economice influenţa occidentală era să ducă la sărăcirea ţărănimii, în cele culturale imitaţia a dus la forme adesea ridicole, care au provocat biciuirea ironică a unui Eminescu şi verva sati­rică a lui Caragiale. Fireşte, nimeni nu va susţine azi că trebuia să rămânem în formele şi spiritul vechiului regim, a culturii b­izan­­tine şi religioase. Ea îşi împlinise rostul în legătură cu o anume fază întrecută a evoluţiei noastre sociale şi odată cu trecerea acestei faze a trebuit să facă loc unei culturi orăşeneşti şi tehnice, pe care nimeni nu o poate învinui de inactualitate şi neorganici­­tate. Dar dacă ţinem seamă că rasa continuă şi-şi cere drepturile, că viaţa agricolă continuă să fie predominantă la noi, vom înţe­lege mai bine tendinţele de azi de restaurare în această cultură a ortodoxiei şi a tradiţionalismului. Nu o cultură occidentală pură poate înlocui pe cea medievală românească, ci o nouă fază a cul­­­­turii româneşti. Acest lucru apare azi posibil. Am arătat mai sus că nu numai cauzele economice şi sociale au produs caracterul patriarhal al culturii noastre vechi, ci şi cauze politice, care au menţinut la un nivel redus manifestările de cultură la Români şi anume: lipsa unităţii politice şi lipsa unei regalităţi româneşti de prestigiu general. In schimb, chiar după unirea parţială de la *) *) Cf. M. Manoilescu, Originile şi destinul burgheziei româneşti, Bucureşti, 1942. Singura obiecţie ce aş aduce luminoasei expuneri a autorului este că nu anul 1829 este hotărîtor pentru introducerea capitalismului comercial, ci e începe la sfârşitul veacului XVIII cu comerţul austriac în Principate. p *

Next