Revista Istorică Română, 1934 (Anul 4)

ISTORIA LITERATURII 4­ 390. Manolache C., Un « eminescolog autentic : d-l G. Călinescu », în Mihai Eminescu, III (1932), p. 68-72. 391. Marmoliuc D., « Junimea literară » și Unirea, în Junimea literară, XXII (1933), p. 147-149. — Rânduri scrise la 15 ani de la Unirea Bucovinei cu Țara, Emil Turdeanu 392. Mociorniță Mars.. D., Traduceri românești din Fiziolog, în Cercetări literare, publ. de N. Cartojan, p. 83-101. —• Se publică în facsimile (autotipie) și transcriere latină cel mai vechiu text din Fiziolog , copiat de Costea Dascălul, în 1693, la Brașov. O introducere stabilește raporturile dintre această redac­­țiune și celelalte cunoscute până acum. Dan Simonescu 393. Morariu Leca, Din moștenirea lui Eminescu, în Mihai Eminescu, II (1931), p. 13-18.­­ 394. Morariu­ Victor,­ « Luceafărul te în nemțește, în Mihai Eminescu, II (1931), p. 7-13. 36-44. 7 °~75. 109-115 . III (1932), p. 16-27. 98-109. — Se analizează ce­le patru traduceri în limba germană ale capodoperei lui Eminescu : traducerea lui Edgar von Herz (Buc., 1893), Maximilian W. Schroff (Mihai Eminescu, Gedichte, Novellen, Craiova, 1913), N. N. Botez («Viața Românească», Nr. 9-10 din 1929) și Theodor Schreiber. Articolul se continuă: Emil Turdeanu 395. Murărașu D., Eminescu despre N. Bălcescu, în Mihai Eminescu, II (1931), p. 45-49. — Se dau precizări nouă despre activitatea lui Eminescu la « Timpul », reproducându-se și articolul « Bălcescu și urmașii lui », pe care d-l Murărașu îl reintegrează în paternitatea poetului. Emil Turdeanu 396. Murărașu D., M. Eminescu : Cultură și știință, în Mihai Eminescu, III (1932), p. 74-97. — Un articol inedit al lui Eminescu, probabil din anii studiilor la Viena. Emil Turdeanu 397. Paul Radu I., Izvoarele de insiprație a câtorva poezii ale lui Eminescu, Cluj, Tipografia « Arieșul » din Turda, 1934, nr 40 mic. 25 p. — Poeziile « Junii corupți », « Din străinătate », « Venere și madonă », « Mortua est », « Singură­tate », « O, mamă », « Scrisoarea I », Scrisoarea III » și « împărat și proletar », au unele motive și elemente formale, care amintesc versuri de-ale lui George Crețeanu, poet uitat aproape cu totul azi. Aportul acestor ecouri însă în procesul de creație al lui Eminescu este aproape nul. N. Georgescu-Tistu 398. Petrescu D. I., Preotul, Manuscrise psaltice grecești din veacul al XVIII, în Bis. Ort. Rom., LII (1934) P­ 180-188, cu rezumat francez. 399. Rulfini Mario, Il golf o della Spezia nella descrizione di una principessa romena, extras din II comune della Spezia, XII (1934), Nr. 4, 16 p., cu 4 ilustrații. — După o scurtă biografie a Dorei d’Istria, numele literar al Elenei Ghica, d-l Ruffini republică, după Le Tour du Monde, din 6 Februarie 1869, p. 81-96, articolul acesteia Le golfe de la Spezia. D. Bodin 400. Rulfini Mario, Lo scrittore romeno Ion Slavici a Roma, în La rassegna italo-romena, XIII (1933), Decemvrie, p. 4-7 și extras. — Slavici a fost la Roma în August 1882. Cu acest prilej a salutat pe Maiorescu și pe un alt prieten, ne­cunoscut nouă, prin două scrisori trimise la 10 ale lunii. Autorul traduce părți din aceste scrisori, le analizează și, pe baza și a altor mărturii, ne redă impresiile pe care le-a avut Slavici trecând prin « cetatea eternă ». D. Bodin 401. Sân-Giorgio Ion, Eminescu și spiritul german, în Revista Fundațiilor Regale, I (1934), nr- 10 (Oct.), p. 56-87. —Cunoștințele temeinice ale lui Emi­nescu de limbă germană. Filosofii germani care l-au înrâurit mai mult: Schopen­hauer, Kant, Hegel. Influența poeziei romantice : Novalis, Tieck, Eichendorf,

Next