Revista Minelor, 1958 (Anul 9, nr. 1-12)

1958-08-01 / nr. 8

£ 23 August a 23 August 1958 se împlinesc 14 ani de la marea zi a eliberării Romîniei de sub jugul fascist. Ziua de 23 August este pentru poporul român cea mai mare săr­bătoare națională, deoarece ea a marcat o cotitură radi­cală in viața și destinele sale insemnind sfirșitul unui regim de asuprire și de exploatare a oamenilor muncii. Această zi marchează începutul unei ere noi, in care po­porul muncitor a devenit stăpîn al țării, constructor al unei vieți noi, socialiste. In condițiile ofensivei glorioaselor armate sovietice, care au dat lovituri nimicitoare trupelor hitleriste, Parti­dul Comunist Român a înfăptuit acțiunea coordonată a forțelor patriotice populare și a soldaților, ofițerilor și generalilor patrioți din armată, al cărei rezultat a fost doborirea dictaturii militaro-fasciste antonesciene și scoa­terea Romîniei din războiul hitlerist, ații de potrivnic voinței poporului român și intereselor sale naționale. Lupta neobosită a Partidului Comunist Român pentru unirea tuturor forțelor patriotice intr-un front larg de luptă antifascistă a avut ca rezultat antrenarea maselor populare și a armatei la insurecția armată, scoaterea țării din războiul antisovietic și eliberarea ei de sub jugul ocu­panților hitleriști și a uneltelor lor antonesciene. Prin acest act de la 23 August 1944 este încununată lupta de ani și ani de zile a Partidului Comunist Român pentru apărarea libertăților democratice și a independenței naționale. Apariția și dezvoltarea regimului democrat-popular, formă a dictaturii proletariatului, este rodul unor nece­sități obiective ale vieții sociale, rezultatul unui proces istoric îndelungat în cadrul căruia s-au afirmat și au biruit aspirațiile de eliberare socială, independență națio­nală, pace și democrație ale maselor populare din țara noastră. Răsturnarea dictaturii militaro-fasciste a descătușat for­țele revoluționare ale poporului român, a trezit la luptă conștientă milioane de oameni ai muncii. Insurecția ar­mată de la 23 August 1944 a deschis perspective rezol­vării problemelor social-economice ridicate de întreaga evoluție istorică a Romîniei; ea a deschis calea transfor­mării revoluționare a țării într-o republică democrat­­populară. Prin instaurarea Republicii Populare Române, statul democrat popular a devenit o formă a dictaturii proleta­riatului, cu sarcina de a lichida exploatarea omului de de către om, de a construi economia și cultura socialistă, de a educa masele în spiritul marxism-leninismului și a le atrage la conducerea treburilor de stat și obștești, de a apăra cuceririle revoluționare împotriva oricăror unel­tiri din partea dușmanilor din afară și din interior. Prin deținerea puterii politice și naționalizarea principa­lelor mijloace de producție, clasa muncitoare a devenit proprietară asupra fabricilor, uzinelor, minelor, băncilor, întreprinderilor de transporturi, are monopolul comerțului exterior, deține poziții hotărîtoare în comerțul socialist. Datorită reformei agrare, țărănimea muncitoare este stă­­pînă pe pămîntul ce-l muncește, s-a eliberat de exploa­tarea moșierească. Aceste transformări revoluționare în domeniul puterii de stat și al proprietății asupra mij­loacelor de producție au stimulat energia creatoare a maselor populare și au asigurat un ritm rapid de dez­voltare multilaterală — socială — economică și culturală — patriei noastre. Politica de industrializare socialistă urmată de partid și guvern a dat­­ de pe acum mari rezultate în domeniul dezvoltării forțelor de producție în industrie și agricultură. Clasa muncitoare, spre deosebire de burghezie, a reușit să asigure un ritm rapid de dezvoltare a industriei naționale, să creeze noi ramuri industriale, îndeosebi în industria grea. Valoarea producției globale industriale este de aproape 3,5 ori mai mare decât în 1938. Se produc astăzi tractoare, camioane, strunguri, utilaj petrolifer, turbine cu abur, rulmenți etc. Se înfăptuiește un vast plan de electrificare a țării în cadrul cărora se construiesc nu­meroase uzine termo și hidro-electrice, se lărgește indus­tria electrotehnică. Constituie o mîndrie patriotică pentru fiecare om al muncii faptul că astăzi industria socialistă produce cea mai mare parte a mașinilor și utilajelor ne­cesare economiei naționale, inclusiv mașinile trebuincioase agriculturii. Aplicând învățătura marxist-leninistă cu privire la in­dustrializarea socialistă, Partidul Muncitoresc Român a acordat atenție în primul rând dezvoltării industriei grele și ram­urii ei principale, industria constructoare de mașini. Pe această linie, o preocupare fundamentală a constituit-o introducerea fabricării de mașini și utilaje perfecționate care să ducă la sporirea masivă a productivității muncii și care să înlocuiască un volum important de muncă manuală. In anii regimului democrat-popular s-au obținut pe această linie realizări de valoare incontestabilă. In com­parație cu 1948, volmul producției industriale a crescut în 1957 de 4,2 ori; producția mijloacelor de producție s-a mărit în această perioadă de peste 5 ori, iar producția bunurilor de consum de aproape 3 ori și jumătate. In ramura construcțiilor de mașini producția a sporit de 8 ori. Cu sprijinul frățesc al Uniunii Sovietice și în strînsă colaborare cu celelalte țări socialiste, țara noastra a reu­șit să făurească și să dezvolte o industrie constructoare de mașini puternică, capabilă să înzestreze ramurile de producție cu cea mai mare parte din mașinile și utilajele necesare și să asigure treptat reconstrucția întregii eco­nomii naționale pe baza tehnicii noi. In domeniul energetic i-au trebuit regimului burghezo­­moșieresc 14 ani (1925—1938) pentru a instala 329.500 kW, în timp ce regimul democrat-popular a realizat numai în cursul­ primului cincinal o putere instalată de 540.000 kW. In anul 1960, se vor produce circa 8 miliarde energie,­­față de cele 7 miliarde prevăzute în planul de electrifi­care. Depășirea producției se va face cu cheltuieli de in­vestiție simțitor mai reduse, datorită îmbunătățirilor aduse în mers de către muncitorii, tehnicienii și oamenii de știință care și-au pus priceperea și entuziasmul lor patrio­tic in slujba realizării acestui măreț program al par­tidului. In industria petroliferă, anii regimului democrat-popu­lar au reprezentat ani de mari succese și realizări. Pri­mul plan cincinal a fost depășit la producție realizîndu-se 10.575.000 tone țiței, cu aproape 600.000 tone peste pre­vederile planului cincinal și cu aproape 2 milioane mai mult decit cea mai înaltă producție anuală obținută sub regimul burghezo-moșieresc. Pe temelia industriei grele, s-a dezvoltat și se dezvoltă în țara noastră industria bunurilor de consum necesare îmbunătățirii continue a aprovizionării multilaterale a populației. In Romînia burghezo-moșierească dezvoltarea indus­trială a început — ca în general în țările capitaliste — cu dezvoltarea industriei ușoare care cere investiții mici și aduc profituri intr-un termen scurt, însă această dez­voltare s-a făcut anarhic, cu mari disproporții între dife­ritele subramuri ale industriei ușoare. In anii regimului democrat-popular au fost construite noi fabrici, numeroase întreprinderi vechi au fost înzes­trate cu mașini și utilaje de înalt nivel tehnic. Pentru a lichida fărâmițarea întreprinderilor preluate de la capi­taliști și a crea premizele dezvoltării producției în con­diții economice superioare, au fost reorganizate prin co­masare, o serie de întreprinderi, au intrat în funcțiune numeroase întreprinderi noi, utilate cu mașini importate din U.R.S.S. și din alte țări, precum și cu mașini cons­truite în țara noastră. Creșterea capacităților de producție, dezvoltarea în mă­sură din ce în ce mai mare a bazei de materii prime, mai ales agricole, ridicarea productivității muncii au per­mis sporirea însemnată a producției în industria ușoară, față de 1938, producția în textile a fost în 1956 de aproape 3 ori mai mare, în pielărie și încălțăminte de peste 3 ori mai mare, în confecții de peste 5 ori mai mare.

Next