Revista Muzeelor și Monumentelor, 1974 (Anul 11, nr. 1-3)

1974 / nr. 1

După moartea lui Marcel Du­pré, în 1972, Tony Aubin, reputatul compozitor și diri­jor, membru al Institutului F­ranței, a fost ales președinte al asociației și, la scurt inter­val, este invitat de către Consiliul Culturii și Educației Socialiste din țara noastră să dirijeze la București Filarmonica „George Enescu”, în luna martie 1972 au avut loc două concerte, maestrul Tony Rubin incluzînd în program Suita a II-a pentru orchestră a lui George Enescu, ca omagiu pentru memoria sa. Succesul remarcabil obținut de către oas­petele francez a avut ca urmare organizarea la Paris, în incinta Institutului Franței a expoziției „George Enescu” primită cu bucurie, organizarea aparținînd Muzeului „George Enescu” din București. Expoziția cuprinde fotografii, programe, partituri, scrisori, care reprezintă imensa activitate a marelui muzician român, înce­­pind cu primele compoziții, anii de studii la Viena și Paris, continuînd cu prodigioa­sele manifestări artistice, în calitate de compozitor, violonist, dirijor, pianist, pe­dagog, în toate colțurile lumii, scoțînd în evidență bineînțeles legăturile atît de trai­nice cu țara sa ; 90 panouri și 8 vitrine cuprind un foarte bogat material, parte luat sub formă de reproduceri din muzeul din București, cit și cel dat de subsemnatul, așa cum l-am strîns încă din 1912, data cînd am avut cinstea să cunosc pe maestru, în casa din Iași a fostului meu profesor de vioară Eduard Caudella. Inaugurarea expoziției a avut loc în după-amiaza zilei de 21 noiembrie, în incinta Institutului Franței. Erau de față perso­nalități marcante ale culturii franceze în frunte cu Maurice Druon, Gaston Palewski, președintele consiliului constituțional, Em­manuel Bondeville, secretarul permanent al artelor frumoase, Georges Auric, André Boll, Jacques Chailley, Claude de la Mare, Marcel Ciamps, Antoine Golea, un public numeros. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de către Tony Aubin, președintele „Asociației prietenii lui Enescu”, care a scos în evi­dență personalitatea marelui muzician ro­mân, legăturile sale cu Franța, țară care l-a prețuit și sărbătorit întotdeauna, soco­­tindu-i un fiu al ei. A urmat cuvîntul direc­torului muzeului „George Enescu” din București, Bomneo Drăghici care a făcut un scurt istoric al realizării și prezentării acestei expoziții alcătuită de către muzeu. După aceea a vorbit tov. C. Flitan, ambasadorul R.S. România in Franța, evocând în termeni foarte aleși uriașa personalitate a muzi­cianului român, cinstit astăzi prin această manifestare culturală. La sfîrșit a vorbit Maurice Druon, minis­trul afacerilor culturale al Franței. Acesta a prezentat pe Enescu în toată complexi­tatea geniului său, arătînd rolul educativ jucat de muzicianul român în decursul vieții sale, în anii petrecuți în Franța. Solemnitatea a fost transmisă la Radio­­televiziunea franceză. Foarte emoționantă a fost prezența lui André Boli, scenograf, critic de operă, cel care a executat montarea operei Oedipe la Paris ,în martie 1936. Pe cîteva panouri era expusă în toate amănuntele desfășurarea primei reprezentații a operei Oedipe în 1936. Expoziția a rămas deschisă pînă în decembrie 1973, fiind transferată apoi în Belgia, unde George Enescu a avut strînse legături și unde i s-a reprezentat în 1956, un an după moartea sa, opera Oedipe, la teatrul de la Monnaie, în excepționale con­­dițiuni. Romeo DRĂGHICI EXPOZIȚIA DE DESCOPERIRI ARHEOLOGICE DIN REPUBLICA POPULARĂ CHINEZĂ Expoziția deschisă recent la Muzeul de artă al R.S. România, prezintă descoperirile recente realizate începînd din 1956 , cînd a fost înființat Institutul de arheologie al R.P. Chineze — și mai cu seamă în vremea Revoluției culturale proletare. Manifestare culturală de prestigiu, para­lelă cu acelea care au marcat viața cultu­rală a anului 1973 în mari centre culturale, mondiale cum sunt Paris, Londra și Tokio, ea ilustrează un aspect deosebit de interesant al vieții culturale a Chinei contemporane și anume orientarea spre o cunoaștere știin­țifică, sistematică a milenarei tradiții cul­turale chineze, degajată însă de prejude­căți religioase, ritualiste, demitizată. Este o consecventă încercare de reevaluare de pe poziții materialist istorice a unei imense moșteniri culturale, care-și găsește un interesant pandant în felul în care învăță­mintele trecutului sînt asimilate și folosite in construirea noii culturi socialiste a Chinei. Această orientare se reflectă și în modul de organizare al expoziției. Astfel, deși marea majoritate a pieselor au o deosebită valoare artistică, expunerea nu a fost organizată nici pe stiluri — perioade de dezvoltare artistică — nici pe genuri ci pe „descoperiri”, ansambluri de piese și materiale documen­tare, provenind din aceeași stațiune arheo­logică. De altfel prezența materialelor documen­tare — planuri de săpătură, reprezentări ale monumentelor, fotografii, analize grafice ale motivelor ornamentale, etc. — cons­tituie o trăsătură distinctivă de caracter foarte modern, a expoziției. Ele ajută pe vizitator să-și constituie o imagine mai com­plexă, în care pe­­ngă obiecte își găsesc loc și conexiunile semnificative dintre acestea asupra culturii Chinei istorice. Prezentarea începe cu mormîntul marchi­zului Tsai, din perioada primăverii și a toam­nei, de fapt etapă de trecere dintre scla­vagism și feudalism (sec. V. i.e.n.) și se termină cu Mausoleul Tin al celui de-al treilea împărat al dinastiei Min (sec. XVII e.n.), penultima dinastie feudală chineză. între cele două termene limită se plasează cîteva descoperiri excepționale, atît prin frumusețea și prețiozitatea obiectelor, cit și prin bogăția deosebită de informații pe care o oferă, în adevăr, în afară de mormîntul lui Liu Kon, rege în Pin Cen, în timpul dinas­tiei Han de răsărit, pe drept cu­vînt celebru, datorită descoperirii unui giulgiu de jad — veșmînt funerar compus din tunică, pan­taloni, papuci, mănuși, bonetă și mască, toate constituite din plăcuțe de jad prinse împreună cu fire de argint — trebuie amin­tit mormîntul de la Marantue, din vremea dinastiei Han de Apus. Acesta, remarcabil prin starea excepțională de conservare a cadavrului — neexpus la București — care-și păstrase chiar și elasticitatea țesuturilor, dar de asemenea conținînd un inventar funerar atît de bogat — cuprinzînd în afara vaselor de bronz, ceramică smălțuită și lac, alimente, o mare varietate de mătăsuri, monede, obiecte de toaletă — așa încît poate permite o reconstituire cît se poate de completă a nivelului cultural, a producției, a vieții cotidiene, însfîrșit a cunoștințelor tehnice, medicale, de igienă, etc. din China sec. II î.e.n. Se cuvine de asemenea să fie amintite alte doua morminte, cel al prințului Cian Huai, de la Ciensien, din vremea dinastiei Tain, și cel al prințului Yi Te de la Ciensien, din vremea aceleiași dinastii, nu numai pen­tru că frescele care le ornau pereții dromos­­ului și figurinele de cai, călăreți și demnitari din inventarul lor, ne dau o imagine suges­tivă a vieții de curte, cavalerești și galante, din China sec. VIII e.n. ci și pentru arhi­tectura celor două morminte, tumulare cu infrastructură comportînd dromos și încă­peri cu falsă boltă conică. Aceste forme prezintă ciudate — la prima vedere — analo­gii cu forme cunocute în bazinul medite­ranean cu milenii mai înainte și indică spe­cialiștilor problema delicată și complexă a circulației și recurenței formelor. Alte descoperiri sînt semnificative pentru istoria urbanisticii și arhitecturii a Chinei medievale, precum și pentru ilustrarea vieții de curte și urbane, în afară de săpăturile de la Ciamen, capi­tală din vremea dinastiei Tan, și de la Tatou, capitala dinastiei Yuan (pe locul Pekin-ului actual) care au adus și date con­cludente cu privire la urbanistica orașelor din sec. VII —XIII, date deosebit de inte­resante cu privire la arhitectura monumen­tală a Chinei din evul mediu sînt furnizate și de modelele din bronz sau teracotă smăl­țuită din mormintele de pe colinele Wan de la Hopu (sec. I î.e.n.) și de la Cianguou (mijlocul sec. II e.n.). De asemenea date pe cît de interesante pe atît de artistic exprimate cu privire la amenajările interiorului și la instalațiile și la organizarea gospodărească ale locuințelor bogate dau figurinele și modelele de porțela­­lan și teracotă din mormîntul generalului Cian Sin, din vremea dinastiei Suei (595 e.n.) și mormîntul familiei Van de la Sian-șan din vremea dinastiei Tsin de răsărit (sec. IV e.n.). Dar o prezentare, cit de completă nu poate cuprinde toată bogăția și varietatea expoziției și, mai ales, nu poate reda frumu­sețea deosebită, rafinamentul și delicateța pieselor expuse. Adevărată inițiere în arheologia și cultura istorică a Chinei, expoziția ridică probleme deosebit de interesante specialistului : cir­culația și recurența formelor, marile curente cultural-istorice, legăturile între arii cultu­rale, ș.a.m.d. — dar mai presus de orice constituie prilej de autentică emoție artis­tică pentru orice vizitator sensibil. Radu FLORESCU AL IX-LEA CONGRES INTERNATIONAL REI CRETARIAE ROMANAE FAUTORES între 5 — 8 septembrie 1973, s-au desfă­șurat la Ljubljana (R.S.F. Jugoslavia) lucrările celui de al IX-lea congres al aso­ciației internaționale de ceramică Rei Cretariae Romanae Fautores, organizat cu aportul direct al Societății arheologice slo­vene, a muzeelor național și municipal din capitala Sloveniei și bineînțeles R­C­R­F. Participanții, specialiști în domeniul arheo­logiei din Europa și America au avut prile­jul să urmărească peste 20 comunicări al căror subiect l-au constituit problemele ceramicii antice descoperită în Europa centrală și estul mediteranean. 85

Next