Revista Muzeelor și Monumentelor, 1974 (Anul 11, nr. 1-3)

1974 / nr. 1

PROBLEME DE COMBATERE A INSECTELOR XILOFAGE DIN ESENȚA LEMNOASĂ DE LA MUZEUL SATULUI­ BUCUREȘTI R. VLĂDUȚ, R. GROSU, M. BOICIUC, A. BÎRCĂ Muzeul satului din București reunește o colecție valoroasă de case, anexe gospodărești, unelte etc., deosebite prin esența lemnoasă din care sînt exe­cutate, tehnica de construcție și vechimea lor. Obiec­tele sînt autentice și reprezentative pentru diferitele zone geografice din care provin, precum și pentru perioadele în care au fost construite, prezentînd o importantă valoare etnografică. Regimul de păstrare în aer liber a obiectelor muzeale definit prin : lumină, radiații solare directe, gradul de poluare a aerului, temperatura și umidi­tatea variabilă a aerului, se deosebește net de regimul muzeal din clădiri, oferind obiectelor expuse condiții din cele mai vitrege. Lemnul, ca material organic, este supus perma­nent în acest caz deteriorării fizice și biologice. Agenții fizici acționează asupra acestui substrat modificîndu-i culoarea, aspectul sau determinînd diferite variații dimensionale ale obiectelor. Agenții biologici, bacterii, ciuperci, insecte acționează prin degradarea (descompunerea) lemnului în elemente simple asimilabile, lemnul constituind sursa de hrană și în acest caz și un mediu foarte bun pentru dezvoltarea acestora. Scopul lucrărilor întreprinse la Muzeul satului în perioada 1970—1972 a constat în identificarea principalelor specii de insecte xilofage din construc­țiile și obiectele mari din muzeu (case, anexe gos­podărești), precum și în încercarea unor metode eficace de combatere. Metoda de lucru. Pentru identificarea speciilor de insecte xilofage s-au ales 25 de obiective din diferite puncte ale muzeului, provenind din mai multe re­giuni ale țării. Insectele xilofage s-au identificat pe baza unei chei indirecte de determinare, luîndu-se în considerare mărimea și forma găurilor de zbor, mărimea și forma granulelor de excremente, tipul de galerie, prezența sau absența rumegușului în galerii, precum și tipul de rumeguș. De pe fiecare obiectiv s-au studiat 3—4 găuri de zbor totalizînd un număr de 80 de puncte de observații. In general s-au ales găurile de zbor de dată recentă, carac­terizate prin culoarea deschisă a lemnului și prin prezența făinii de lemn proaspăt scoasă din galerii. Încercările de combatere s-au efectuat cu prepa­rate chimice pe bază de pentaclorfenol și Lindan (5% respectiv 0,2%), în soluție de white-spirt și cu preparate biologice bacteriene și pe bază de spori de ciuperci. Dintre preparatele bacteriene s-a folosit preparatul ,,bactosperie” pe bază de spori și cristale de Bacillus cerem var. thuringiensis, iar dintre ciu­percile entomopatogene s-a folosit Metarrhizium anisopliae (tulpinile 120, 58, izolate din sol) sub formă de cultură uscată. Preparatele biologice au fost încercate în prealabil în laboratorul ICPIL. Rezultate și discuții. Speciile de insecte xilofage identificate în ordinea frecvenței cazurilor au fost : fig. 1, Anobium (punctatum, pertinax) 20%; Cal­­lidium violaceum L. 16%, Hylotrupes batulus L. 15 % ; Lyctus linearis Goetze 12 % ; Aestabium rufo­­villosum De Geer. 9 % ; Rhyncolus culinaris De Geer. 7 % ; asociații de Anobium cu Rhyncolus 6 % ; Ergates faber 6 % ; Aserium striatum 1 % ; specii neidentificate 6% și Anobium (A. punctatum De Geer., A. pertinax L., A. confusum Kr.), foarte des întîlnite în lemnul obiectelor, atît la cel din rășinoase, cît și la cel din foioase. In general, acestea apar în lemnul construc­țiilor interioare, în obiecte de uz casnic, icoane etc. Deși prezența acestor specii în general în muzeele din aer liber a fost semnalată mai rar, în obiectivele din Muzeul satului au apărut într-un procent ridicat la obiective originale din Maramureș, Pindul Mol­dovei, Neamț etc. Adulții speciilor de Anobium apar din aprilie pînă în august, succedîndu-se în mai multe generații. Ciclul de dezvoltare este de 1 an, dar în condiții nefavorabile poate să se prelungească la 2 —3 ani. Deoarece adulții depun ouăle în materialul deja atacat, succesiunea cîtorva generații poate duce la distrugerea totală a obiectelor infectate. Atacul se recunoaște după găurile de zbor circulare de dife­rite dimensiuni și după făina de lemn ce se elimină. Callidium violaceum L. este un dăunător secun­dar al speciilor din lemn de rășinoase, care se introduce în construcții împreună cu materialele cojite parțial. Ciclul de dezvoltare este de 1 an, adulții apar la începutul verii, iar atacul se recunoaște destul de 48

Next