Revista Muzeelor și Monumentelor, 1976 (Anul 13, nr. 2-6)
1976 / nr. 3
rare care ar putea fi puse în valoare la un muzeu de arheologie. O mai distinctă profilare a tuturor muzeelor tehnice din țară este foarte necesară și strâns legată de reorganizarea Muzeului tehnic ,,Prof. ing. D. Leonida”, dacă dorim să realizăm un muzeu național tehnico-științific. Această reprofilare ar duce pe de altă parte la înființarea de noi secții tehnice în cadrul muzeelor județene, ca urmare a dezvoltării accelerate a industriei in țara noastră, în acest scop Muzeul tehnic național din București ar putea sprijini atît orientarea, cit și extinderea acestor secții prin transferarea unor dubluri, documentații etc., prin îndrumări de specialitate și prin publicarea intr-un volum a cercetărilor realizate de muzeografii acestor secții. Muzeul din București ar putea să-și dezvolte un laborator de conservare și restaurare capabil să poată acorda asistență de specialitate și secțiilor de profil de la muzeele județene. O asemenea structurare, care să ducă la constituirea unei veritabile rețele de muzee tehnice, este necesară și se poate realiza cu atît mai mult cu cit Legea ocrotirii patrimoniului cultural național asigură constituirea, păstrarea și valorificarea nu numai a patrimoniului cultural istoric, artistic, etnografic, ci și a celui tehnic. De aceea, în instrucțiunile de aplicare a legii, elaborate de Comisia Centrală de Stat a Patrimoniului Cultural Național, ar fi bine să se stipuleze obligativitatea organizațiilor socialiste sau a persoanelor particulare de a nu înstrăina, distruge sau casa obiectele ce fac parte din patrimoniul tehnico-științific fără avizul Muzeului tehnic. De asemenea este absolut necesar să se instituie obligativitatea organizațiilor socialiste ca primele prototipuri, cap de serie etc. să fie donate Muzeului tehnic. O altă problemă strâns legată de organizarea unui muzeu național al științei și tehnicii este aceea a cadrelor, completarea personalului muzeului cu muzeografi cu bogată experiență și pasiune, care să asigure cercetarea, conservarea și valorificarea colecțiilor, știindu-se că peste 25 % din obiecte sunt în stare de funcțiune. Muzee similare din străinătate dispun de numeroase cadre de specialitate pentru fiecare sector în parte, avînd colective, echipe de specialitate. Ne folosim de acest prilej pentru a propune ca și pentru istoria științei și tehnicii să se înființeze doctorantura, așa cum există și în alte țări, la care să se prezinte ingineri, fizicieni, chimiști etc., care au această preocupare. Sigur că, în momentul în care se va hotărî trecerea la reorganizarea muzeului, este necesar să se alcătuiască un consiliu științific care să întocmească o tematică adecvată. Problema spațiului se poate rezolva fără un efort financiar extraordinar de mare, ci numai prin reamenajări și extinderi astfel : a) Reamenajarea, la un nivel corespunzător, a actualului sediu al muzeului din Parcul Libertății care are în interior cca 3 500 m.p. și in exterior cca 1 000 m.p., efectuîndu-se reparații la construcții și instalații electrice, introducîndu-se încălzire centrală etc. b) Atribuirea construcției industriale de epocă — realizată în 1909 — a fostei centrale electrice Filaret care in prezent este în curs de dezafectare de grupurile Diesel, ținînd cont și de faptul că Direcția patrimoniului cultural național a inclus-o în lista clădirilor vechi ce nu pot fi demolate sau modificate. Construcția are o suprafață de cca 4 000 m.p., dar prin realizarea a 1 — 2 planșee se poate obține o suprafață de expunere de peste 8 000 m.p. în această clădire s-ar putea amenaja sectoarele energetic, industria extractivă, fizica atomică, chimia, arhitectura, construcții, sistematizarea, protecția mediului ambiant și igiena muncii, precum și cîteva săli unde se vor putea face demonstrații și experiențe pentru tineretul școlar. în cele două turnuri pentru apă și combustibili se pot amenaja sectoarele de meteorologie, astronomie și metrologie, iar în cele două turnuri de răcire din exterior, două expoziții permanente cu invențiile românești. c) Atribuirea construcției de epocă realizată în 1869 a fostei gări de cale ferată Filaret, cu o suprafață de peste 10 000 m.p., în prezent utilizată ca autogară unde — de comun acord cu alte muzee — s-ar putea crea un puternic și complet sector de transporturi : rutiere, căi ferate normale, înguste și subterane, transporturi aeriene (plus aerospațial), transporturi navale și, de asemenea, un sector anexă de telecomunicații. Realizind o legătură subterană între cele trei construcții, s-ar putea crea un complex muzeistic de știință și tehnică cu foarte multe valențe cultural-educative, fiind necesare investiții minime. Acest complex muzeistic ar îmbogăți zona capi- 30 Moară cu făcaie din 1870 Mașini termice — principii de funcționare