Revista Muzeelor și Monumentelor, 1976 (Anul 13, nr. 2-6)

1976 / nr. 6

Ponderea structurii după ocupație revine ele­vilor (35,10%) după care urmează muncitorii (19,77%), inginerii și tehnicienii (8,71%), studenții (7,34%), cadre didactice (5,57%), funcționarii (5,4%) și alte profesii (cadre sanitare, militari, economiști, juriști, oameni de știință, pensionari, țărani etc.) în procente nesemnificative. Fiind vorba de un muzeu tehnic, era firesc să prezinte interes deosebit pentru muncitori, care sunt în per­manență preocupați de pregătirea lor profesională și cărora muzeul le este de un ajutor efectiv. Pentru elevi, muzeul este la fel de util în pregătirea lor școlară, la lecțiile practice pe care le desfășoară în sălile muzeului, aprofundînd anumite capitole predate la fizică, cit și în formarea orizontului de cultură generală. Ceea ce trebuie să ne dea de gîndit în sensul organizării acțiunilor cultural-educative viitoare este reprezentarea structurală extrem de slabă a țăranilor în muzeu (2,42%), față de procentul pe care-1 prezintă aceștia in populația țării. O intensi­ficare a activităților muzeului va fi necesară și în rîndul studenților, precum și al funcționarilor. O situație care ne pune, de asemenea, semne de întrebare este aceea privind regimul rezidențial al vizitatorilor, din care reiese că doar 21,75% din lotul mediu cercetat reprezintă publicul vizitator din Iași ; se cunoaște doar că majoritatea activi­tăților muzeale (conferințe, expoziții itinerante, prezentări de materiale la radio local, simpozioane, cercuri de „prieteni ai muzeului”, audiții muzicale) se desfășoară în orașul nostru, deci cauza unei slabe reprezentări a publicului local in structura vizitatorilor muzeului nu ar fi lipsa de propagandă. Ceea ce este de remarcat este faptul că Muzeul politehnic și-a format deja un public al său ; din 3 807 vizitatori care au completat fișe, 1 608 dintre ei nu sunt la prima vizită în muzeu. Alte concluzii care se desprind din studiul amintit relevă că muzeul este vizitat în special individual și că sunt preferate pentru vizitare orele de dimineață (10 — 13). Pentru etapa a doua a studiului menționat s-au folosit patru tipuri de chestionare pe care un anu­mit procent din numărul vizitatorilor ce reprezintă lotul mediu cercetat a trebuit să le completeze. Chestionarele conțin circa 90 de întrebări (unele se repetă de la un chestionar la altul sau se asea­mănă) de o mare diversitate, din ale căror răspun­suri se conturează sfera intereselor socio-culturale ale publicului muzeal. Chestionarul I care a fost cel mai dezvoltat, cuprinzînd 36 de Întrebări, a fost completat de un număr de vizitatori reprezentînd un sfert din lotul mediu realizat în prima etapă a studiului, chestionarul II a fost completat în proporție de 50% față de primul, iar celelalte două (III și IV) un procent de 50% față de­ al doilea, în total a fost obținut un număr de 476 chestionare completate. Cum era de așteptat, am avut și unele dificultăți în ceea ce privește amabilitatea vizitatorilor de a participa la acțiunea noastră, deoarece le impunea un oarecare grad de concentrare, sinceritate și timp. A fost necesar a se discuta cu mult tact și răbdare cu vizitatorii solicitați în acest sens, mai ales că, pentru completarea chestionarelor, tre­buia făcută o selecție pe grupe de vîrstă, pregătire socio-profesională, sex etc., așa nucit cei care au răspuns la întrebările respective să reflecte în general structura de acest fel, constatată la prima etapă a studiului. Ne vom opri doar la analiza unor întrebări pe care le-am considerat mai semnificative, mai interesante. Una din cele mai controversate întrebări, care furnizează o informație prețioasă a publicului vizitator asupra modului de organizare a muzeelor și asupra valorii colecțiilor sale este aceasta : „Care dintre muzeele vizitate în țară v-au plăcut mai mult?”. Răspunsurile sunt foarte diverse (peste 50 variante) și acest fapt este explicabil, avînd în vedere rețeaua foarte dezvoltată de muzee din țara noastră (peste 300) și varietatea preferințelor oamenilor. Astfel, din totalul răspunsurilor la această întrebare, cuprinsă în chestionarul I și IV­­ men­ționăm că nu toți vizitatorii au răspuns, iar alții au notat două sau trei variante), reiese că pe primul loc se situează Complexul muzeistic Iași (deci toate secțiile sale din Palatul Culturii), întrunind 150 de răspunsuri, după care urmează Muzeul Peleș, cu 73 răspunsuri, Muzeul politehnic din Iași cu 52 răs­punsuri, Muzeul de artă al R. S. România, Muzeul Brukenthal și Muzeul „Grigore Antipa”, cu un număr de 40 răspunsuri. Un număr important de opțiuni au mai primit : Muzeul satului — București, Muzeul de istorie al R. S. România, Muzeul de arheologie și Acvariul din Constanța, Muzeul de istorie a Moldovei, Muzeul de artă și Muzeul Unirii din Iași. Clasificarea respectivă este desigur legată de un factor subiectiv care ține de locul și momentul completării respectivelor chestionare și care pro­babil l-au obligat pe vizitator la un anumit grad de politețe sau l-au influențat in sensul unei afec­țiuni mai accentuate față de locul desfășurării acțiunii. Motivația răspunsurilor de mai sus a fost de asemenea pusă în evidență printr-o altă între­bare, cuprinsă în chestionarul I, care cere să se precizeze de ce a plăcut mai mult, un muzeu sau altul. Din cele 27 variante de răspunsuri, pe primul loc se situează cel care precizează criteriul valorii colecțiilor, urmînd apoi varianta privitoare la o mai bună și științifică organizare. O serie de răs­punsuri care merită să fie menționate, fiind întîl­­nite mai des sunt : „îmi place pentru că prezintă tradițiile din Moldova”, „muzeul înfățișează obice­iurile poporului român”, „muzeele prezintă aspecte din lupta poporului român pentru libertate”, „Îmi place arhitectura clădirii”, „este un muzeu unic în țară” etc. Și pentru că tot sintem­ la aprecierile făcute de publicul vizitator asupra muzeelor din țară, se pot preciza și doleanțele acestuia privind înființarea unor muzee noi, in localitatea de domiciliu sau în alte orașe apropiate. Din cele 137 răspunsuri obți­nute, 57 au fost pentru muzee de știință și tehnică, 22 pentru muzee de artă, 21 pentru muzee de etno­grafie, 19 pentru muzee de istorie, 11 pentru muzee de științe naturale, 4 pentru muzee sătești și trei pentru muzee de literatură. Una din Întrebările chestionarului I se referă la modul de informare privind existența Muzeului politehnic. In acest sens se trage concluzia că muzeul nu era popularizat în suficientă măsură 30

Next