Revista Muzeelor și Monumentelor, 1977 (Anul 14, nr. 1-11)

1977 / nr. 1

deseori de contraatacuri prin surprindere, date de importante forțe de rezervă. Artileria era folosită in sprijinul infanteriei ; aceasta de regulă evita confruntarea cu artileria adversă, preferind trage­rile asupra infanteriei. Turcii au folosit de asemenea intens fortificația, ca mijloc de rezistență. In concluzie deci, doctrina armatei române și a armatei ruse era animată de un evident spirit ofensiv, urmărind realizarea succesului și înfrân­­gerea dușmanului prin atacuri puternice, armata turcă în schimb, bine dotată cu armament și mu­niții, căuta atingerea aceluiași obiectiv prin între­buințarea și folosirea judicioasă a terenului și, mai ales, printr-un foc intens deschis de la mare distanță. * * — Puteți înfățișa harta operațiunilor mili­tare din 187­­. Locotenent colonel CONSTANTIN CĂZĂ­­NIȘTEANU — Niciunul dintre beligeranți nu a avut elaborate dinainte niște planuri de operații propriu-zise. Au existat de ambele părți niște idei foarte generale asupra obiectivului de atins și asupra cadrului general de desfășurare al opera­țiilor. în primăvara anului 1877, comandamentul rus prevedea executarea următoarelor operațiuni pe teatrul european de luptă : — ocuparea coastelor de nord-vest ale Mării Negre cu două corpuri de armată, pentru a face față unei eventuale debarcări turcești ; * * — In spatele frontului se afla Națiunea, puzderia de sate și orașe din care s-au revărsat ostașii și jertfele lor. General maior CONSTANTIN ANTIP — Lupta ostașilor români și-a avut baza de susținere în efortul generos al întregii națiuni, greul cam­paniei fiind purtat, ca și în alte momente cruciale ale istoriei noastre, de masele largi ale țărănimii. Creditelor bugetare ale statului (însumând zeci de milioane de lei) și rechizițiilor (numai care de transport au fost rechiziționate peste 260 000 cu care s-au prestat 1 054 747 zile de lucru și s-au parcurs 26 140 000 km) li s-au adăugat numeroase donații în bani și in natură pentru asigurarea armatei cu ceea ce era trebuitor ducerii războiului; — deplasarea trupelor rusești din Basarabia unde se aflau concentrate, la Dunăre, în sectoru stabilit pentru forțarea fluviului ; — executarea trecerii Dunării în zona Zimni­­cea—Sistov, precedată de o trecere demonstra­tivă în Dobrogea , — înaintarea directă și rapidă spre Balcani, Adrianopol și Constantinopol, sub protecția a două grupări de forțe. Turcii își concentrează forțele în trei zone princi­pale : Cadrilaterul bulgar, Vidinul și sudul Balca­nilor. Prevedeau ca după o etapă de defensivă, să treacă la un atac concentric al celor trei grupări asupra trupelor ruse trecute peste Dunăre. Comandamentul român avea în vedere asigu­rarea marșului trupelor ruse prin România spre Dunăre și participarea distinctă a armatei noastre la operațiile de lichidare a forțelor otomane de la sud de Dunăre. NICHITA A DANILOAIE - România începe efectiv războiul abia la jumătatea lunii iulie 1877, dar declararea independenței a fost considerată ca o declarație de război adresată porții otomane. Armata română a început războiul cu mult înaintea primei ciocniri cu turcii, fiind avangarda armatei ruse, deci ferind-o — la trecerea Dunării — de atacuri ale armatelor turcești, pe apă sau pe uscat. Românii au bombardat orașele de pe malul bulgar, stăvilind atacurile turcești asupra puncte­lor de trecere peste fluviu. Cînd, după Grivița, necesitatea dotării cu arma­ment mai modern a determinat guvernul să lanseze apelul „Avem brațe, dar n-avem arme !”, într-un timp extrem de scurt au fost subscrise sume cu care se putea cumpăra o pușcă pentru fiecare soldat din unitățile ce acționau în Bulgaria. Valoarea donațiilor (bani, îmbrăcăminte, alimente, medica­mente etc.) colectate de comitetele constituite în acest scop pe teritoriul statului român și în pro­vinciile aflate sub dominație străină s-a ridicat la peste nouă milioane lei, reprezentând 77 la sută din globalul rechizițiilor contra plată. în total, efortul financiar și material al poporului român pe durata întregii campanii a fost evaluat la o sută de milioane lei aur. BUCUREȘTII „Suprimați plăcerile, lipsiți-vă de surplus și dați-i pentru sărmanii noștri frați care au dat pentru noi ... sîngele și-i vor mai da încă” 17 Mi­hai Eminescu * * — Capitala țării a fost nucleul vital al acestui Război necesar libertății noastre naționale. Cum se înfățișa acest oraș în anii Războiului ? PETRE DACHE — Muzeul orașului București posedă mărturii edificatoare ale felului în care s-au reflectat evenimentele din 1877 — 1878 în capitală, contribuția adusă de bucureșteni fie că erau îmbră­cați în haine militare, fie că se aflau în spatele frontului. Muzeul prezintă vizitatorilor numere ale ziarelor „Românul”, „Telegraful”, „Dorobanțul” și „Res­­boiul” din care se desprind nu numai starea de spirit, dorința nestrămutată de a intra in război ci și ecourile victoriilor de pe front. în paginile ziarelor întîlnim numeroase liste de subscripție prin care bucureștenii — de toate categoriile și indiferent de condiția socială : muncitori, mese­riași, comersanți, liber profesioniști, reprezentanți ai burgheziei și moșierimii — participau la cheltu­ielile cerute de front. Pentru a ne da seama de starea de spirit din capitală în jurul proclamării Independenței de stat aș cita cele scrise de un corespondent francez la 27 april — 9 mai 1877 . LUMEA E HOTĂRÎTĂ LA CELE MAI MARI SACRIFICII PENTRU A CUCERI INDEPEN­DENȚA , iar Bacalbașa scria că în așteptarea evenimentului emoția bucureștenilor era „fără putință de a fi

Next