Revista Muzeelor și Monumentelor, 1978 (Anul 15, nr. 1-10)
1978 / nr. 9
Am constatat că anebidele au numărul cel mai mare de indivizi, ele găsind in construcțiile în aer liber și la obiectele de interior condiții constant favorabile, ceea ce le permite o dezvoltare numerică mare. Cele mai multe specii au fost constatate la depozitul de bușteni și cherestea, el reprezentînd un biotop care face legătura între fauna specifică pădurii și cea tipică lemnului prelucrat, regăsindu-se aici specii aparținînd ambelor medii amintite, în ceea ce privește repartiția numărului de specii pe esențe lemnoase s-a constatat că stejarul găzduiește numărul cel mai mare de specii urmind în ordine diferitele rășinoase, apoi alte foioase, între care fagul. S-a observat că există o specializare a anumitor specii pe anumite biotopuri și esențe lemnoase și chiar o succesiune de specii pe esențe, determinate de modificarea în timp a caracteristicilor lemnului. Anobidele sînt specifice lemnului de construcție și mobilierului, scobitidele depozitului de bușteni și cherestea. Dintre specii, Xylotinus pectinatus, Ptilinus fuscus, Anobium fulvicorne sunt caracteristice pentru obiecte din interior, Lycius linearis, Hylotrupes batulus, Ptilinus pectinicornis sînt caracteristice pentru construcții, iar Spondylis buprestoides, Xeilobium plumbeum, Ips typographus sînt tipice pentru lemnul din depozit. Putem afirma în concluzie că asemenea rezultate corelate atît cu studiul datelor climatice, cit și cu caracteristicile coleopterelor xilofage trebuie întotdeauna să stea la baza alegerii intervențiilor în vederea combaterii acestor dăunători. Pentru combaterea coleopterelor xilofage in muzee se folosesc in general metode împrumutate din domeniul industrial și forestier adaptate la necesitățile și cerințele specifice, impuse de statutul special al acestor instituții, de principiile conservării și restaurării. Prin cercetările efectuate, in special în sec. XX, s-a ajuns să se cunoască patru mari tipuri de metode de combatere a coleopterelor xilofage , chimice, fizice, biologice și integrate. Ca o caracteristică generală pe plan mondial considerăm a fi tendința de a folosi datele biologiei insectelor în scopul prevenirii și combaterii infestărilor. Combaterea chimică este și azi metoda cea mai sigură și mai utilizată. Dezavantajele ei rezidă în pericolul poluării mediului și a tulburării echilibrului biologic. Se utilizează insecticide variate aplicate prin o diversitate mare de procedee. La Muzeul satului și de artă populară —București și Muzeul tehnicii populare — Sibiu se utilizează cu eficacitate câteva produse cum ar fi Xylamon (produs R.F. G. pe bază de pentaclor fenol, naftalină clorurată, tricloretilenă), Lignosept (produs R.S.R. pe bază de pentaclor fenol, lindan și ceară de petrol) aplicate sub formă de soluție prin pensulări, injectări, imersie, impregnare. S-a mai practicat gazarea cu acid cianhidric și bromură de metil. în domeniul combaterii fizice, tratamentele termice sunt cele mai cunoscute, fiind aplicate de multă vreme. Se cercetează și testează utilizarea pulberilor deshidratante, a cimpurilor electrostatice de înaltă frecvență, a vidului, folosirea razelor X și gama. La cele două muzee amintite s-a utilizat combaterea prin tratamente termice prin încălziri la 50 — 60 de grade in timp determinat, și de asemenea s-a testat metoda vidului și a razelor gama. Combaterea biologică, cu toate dificultățile de aplicare, este o metodă teoretic bine fundamentată, tot mai serios impusă de necesități bioecologice. Ea abordează utilizarea biopreparatelor virotice, fungice, bacteriene, a zoofagilor și paraziților, problema autociciei, a feromonilor. Se studiază mijloace de protejare și creștere a entomofagilor și paraziților, caracterele bioecologice ale principalelor specii dăunătoare și prădătorilor și a raporturilor dintre ele. La Muzeul satului și de artă populară s-au utilizat preparatul entomopatogen Bactosperne P.M. pe bază de Bacillus thuringiensisși acarianul Pyemotes ventricosus ca zoofag. La Muzeul tehnicii populare se testează utilizarea dăunătorilor naturali ai coleopterelor xilofage. Există o preocupare permanentă pentru depistarea din timp a atacurilor, pentru folosirea datelor ecologice și fenologice în aplicarea celui mai corespunzător tratament. în ultimii ani, ideea combaterii integrate, cea mai completă metodă care utilizează procedee combinate, cîștigă tot mai mult teren. Se cercetează mijloace de integralitate, aditive, de prognoză și avertizare. în acest sens la Muzeul tehnicii populare se urmăresc de mai mulți ani datele microclimatice pentru a le utiliza la prognoza infestărilor prin corelarea lor cu datele fenologice. Considerăm că studii de viitor, prin noi date faunistice, biologice, ecologice vor contribui la lămurirea mai bună a aspectelor teoretice și practice ale cunoașterii și combaterii coleopterelor xilofage. Dată fiind importanța majoră a actului de ocrotire a patrimoniului țării, aceste probleme trebuie să stea permanent în atenția noastră, să adoptăm pentru rezolvarea lor o atitudine curajoasă de promovare a noului, să facem în așa fel ca întreaga noastră activitate prezentă să poarte amprenta unei concepții a viitorului. BIBLIOGRAFIE Bocșa, C., 1977. Stadiul actual al studiului coleopterelor xiloaga pe plan mondial și național. Direcții de cercetare, manuscris, Sibiu, 50 p. Bucșa, C., 1977, Contribuții la cunoașterea coleopterelor xilofage din Pădurea Dumbrava și Muzeul tehnicii populare Sibiu, manuscris, Sibiu, 32 p. Bucșa, C., 1978, Coleoptere xilofage din Muzeul tehnicii populare Sibiu, în Stud. și com. șt. naturale, Muzeul Brukenthal Sibiu, tom 22, 19 p. Darvaș, D., 1978, Insectele xilofage identificate la unele obiecte și obiective din lemn în Muzeul satului și de artă populară, manuscris București, 2 p. Negru, St., 1966, Carii de lemn dăunători in muzee, în Rev. Muz. nr. 2, p. 128—130. Vlăduț, R. și colab., 1974, Probleme de combatere a insectelor xilofage din esența lemnoasă de la Muzeul Satului București, în Rev. Muz. și Monum., nr. 1, p. 48—50. RESUMME Les auteurs, préoccupés par la prolongation de la duréee du bois qui existe et qui est utilisé dans les musées en plein air, aspect important pour la conservation des valeurs du patrimoine culturel national exposées, abordent — à la suite de recherches spéciales — le thème des Coléoptères xylophages. Ces recherches ont été poursuivies au Musée du village et d’art populaire de Bucarest et au Musée de la technique populaire de Sibiu. On décrit amplement la méthodologie utilisée les conclusions tiées , les voies et les moyens utilisés pour combattre l’action destructive des Coléoptères xylophages, qui met en danger les pièces et les objectifs en bois se trouvent dans les musées, exposés en plein air. On relève les quatre grands types de méthodes de combat : chimiques, physiques, biologiques et intégrées. 49