Revista Muzeelor și Monumentelor, 1981 (Anul 18, nr. 1-10)

1981 / nr. 5

zeelor din Iași, cu majoritatea speciilor și un mare număr de exemplare (avînd și multe specii exotice), din Cluj-Napoca (inclusiv exotice), din Sibiu, din Bacău, unde se remarcă în primul rînd amfibienii (14 specii cu aproximativ 1700 exemplare). Colecții în formare, unele în stadiu mai avansat, sînt cele ale muzeelor din Pitești (20 specii), Craiova (29 specii), Focșani (21 specii), Roman (24 specii), Bîrlad (peste 20 specii) și Deva (22 specii), restul muzeelor au prea puține sau sînt lipsite de astfel de colecții herpetologice, rămî­­nînd cu sarcina expresă a le forma în viitor. Cum colectarea lor, ca și prepa­rarea, nu ridică dificultăți, exceptînd menținerea unor culori (pentru care exis­tă totuși unele rețete și se mai pot face studii tehnico-muzeistice chiar proprii), existența în colecții cel puțin a tuturor speciilor din zonă este o obligație. Multe dintre acestea se pretează foarte bine și la prezentări în micro-diorame creînd un efect remarcabil pentru public și o mai bună posibilitate de cunoaștere, mai ales atunci cînd este vorba de animale care au dat naștere la multe legende și cre­dințe, adesea eronate, impunînd deci documentarea publicului larg și reprezen­­tînd una din formele importante de valo­rificare educațională. FAUNA ORNITOLOGICĂ - PĂSĂRILE, cuprind în prezent peste 360 de specii în fauna noastră (în ,,No­menclatorul păsărilor”, 1972, sînt mențio­nate 353 specii cu 402 subspecii — număr sporit în ultimii ani cu specii nou citate), din care 253 specii cuibăresc în țara noastră. Din noianul de lucrări și date de istoric cităm numai cîteva elemente și cu precădere pe cele realizate în muzee. De pe la 1620 pînă la 1825 observații și unele cercetări mai ample au fost făcute numai de cercetători străini și doar cîțiva autori din țară: S. Twardowski (1622) din ostroavele de la Giurgiu, Marsigli (1726), din sudul țării, I. Benkö (1778) publică 63 de specii de păsări din Transilvania. în ,,Istoricul naturei și fir­ei”, Gh. Șincai (1806) creează prima terminologie românească ornitologică, pentru păsările din Transilvania. C. Wal­­stein (1853), în lucrarea originală „Ele­mente de ornitologie”, realizată odată cu începuturile muzeului bucureștean, nu­­publică minuțioase date biologice și ana­tomice pentru unele păsări din Oltenia. Pentru Moldova amintim: „Descriptio Moldaviae” a lui D. Cantemir (1716), lucrarea lui I. Czihac (1837), ce cuprinde și păsări, pe cea de folclor zoologic a lui S. FI. Marian (1886), de interes pentru nomenclatura și unele obiceiuri ale păsă­rilor. Au mai adus contribuții importante, în Transilvania, F. W. Stetter (1845) și E. A. Bielz (1856) ș. a. iar în Dobrogea, diverși călători și cercetători străini au început a face observații în 1858, urmate spre sfîrșitul secolului al XIX-lea și în­ceputul secolului al XX-lea, de cercetări susținute ale ornitologilor din țara noas­tră. Astfel, R. Dombrowski (din 1895), ornitologul Muzeului de istorie naturală din București, a realizat începutul colec­țiilor ornitologice actuale (pînă prin 1913), publicînd și lucrarea monografică „Ornis Romaniae” (1912), iar I. P. Licherdopol (1903), pe lîngă moluște, a colectat și ouă de păsări,­ publicînd unele lucrări asupra acestora. în Banat, tot de pe la 1903, a activat și a publicat 57 lucrări D. Linția, lăsînd importanta colecție de păsări, de­venită apoi „Muzeu ornitologic’’ și în prezent baza secției de științele naturii din Muzeul Banatului (Timișoara). Din 1920 I. Cătuneanu valorifică cercetările ornitologice în numeroase publicații. Colecția sa, cuprinzînd 50 specii, se află la Muzeul de științele naturii din Focșani. Menționăm cercetările și alcătuirile de colecții ornitologice, importante pe alocuri ca și îmbogățirea substanțială a celor existente din instituțiile muzeale, mai ales în ultimele 3 decenii. La Muzeul Banatu­lui (Timișoara) a mai activat, colectat și publicat Em. Nadra (din 1933), iar în prezent A. Kiss. La Muzeul din Bucu­rești, după R. Dombrowski n-a mai activat nici un ornitolog pînă în 1951, dar, contribuții la sporirea colecțiilor au adus dr. M. Băcescu și N. Semen. Din 1951 a început să activeze, publicînd (din 1954) și sporind substanțial colecțiile A. Papa­­dopol și apoi M. Tălpeanu (din 1958), ambii activînd ca ornit­ologi și în prezent, în urma unei laborioase și vaste activități 46

Next