Revista Muzeelor și Monumentelor, 1982 (Anul 19, nr. 1-10)
1982 / nr. 3
concepții au fost rezultatul formației sale de cercetător cu o vastă cultură biologică, la care se mai adaugă însă și experiența acumulată în urma vizitelor și studiilor sale în marile muzee ale lumii, a studiului psihologiei publicului vizitator din țara noastră, precum și a cunoașterii amănunțite a programelor de învățămînt privind științele naturale (luînd chiar parte la alcătuirea acestor programe și avînd însărcinarea de a organiza colecțiile școlare). Gr. Antipa scria în 1934 că muzeele trebuie să fie „Institute de popularizare prin colecțiuni publice, însoțite de preparate, modele și explicațiuni alese astfel încît să poată servi necesităților învățămîntului cît și răspândirii științei în marile mase populare” (p. 33). Ideile lui Antipa referitoare la funcția cultural-educativă a muzeului au fost dezvoltate într-o lucrare apărută recent (D. Dumitrescu, 1980), astfel încît aici ne vom limita numai la enumerarea lor și anume: rolul muzeelor de istorie naturală, cu referiri la muzeul din București; rolul expoziției permanente (publice), unde a introdus prezentarea dioramatică, în biogrupe și „expunerea biologică”, prezentarea evolutivă a principalelor încrengături și clase; importanța ghidajului; necesitatea prezentării unor cicluri de conferințe de popularizare în muzeu; rolul muzeului pentru învățămîntul de toate gradele. Nerealizarea în practică în timpul directoratului său a unora dintre aceste idei (organizarea unor cicluri de conferințe de popularizare în muzeu, de exemplu) sau a altor aspecte legate de relația muzeu public pot fi explicate fie prin lipsa unor mijloace materiale (pentru construirea unei săli de conferințe), fie prin faptul că în acea perioadă în muzeu, cu excepția directorului, mai erau angajate doar 3—4 persoane cu studii de specialitate, care aveau ca sarcină principală colectarea, determinarea și expunerea materialului zoologic. După redeschiderea muzeului la 19 octombrie 1947, activitățile destinate educației maselor s-au diversificat considerabil, fiind continuate în primul rînd cele concepute de Antipa. Noul sistem politic și social al țării noastre a solicitat din plin această diversificare. Ni se pare interesantă mențiunea făcută de R. Hudson (1979) în legătură cu muzeele din țările socialiste, în care ,cultura este considerată ca o entitate ce aparține întregului popor... Marele număr de persoane influente din lumea muzeelor, care indiferent de locul unde trăiesc și își desfășoară activitatea, țin ca instituțiile lor să urmărească un obiectiv precis... Astăzi nu li se mai pare suficient ca muzeul Ghiduri editate de Muzeul de istorie naturală „Grigore Antipa” 64