Revista Muzeelor și Monumentelor, 1987 (Anul 24, nr. 1-10)
1987 / nr. 7
Opere, 2. Momente, schițe, notițe critice, E.S.P.L.A., București, 1960, p. 647; Ș. Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale, Caragialiana, 1917, p. 53, 97— 102, 183— 185, 261, 272—273; Grigore Ionescu, André Lecomte du Noüy și restaurarea monumentelor istorice din România (II), ,,Revista Muzeelor, și Monumentelor — Monumente Istorice și de Artă” anul XLVII, nr. 2, 1978, p. 36 sq. ; Ioan Opriș, Ocrotirea patrimoniului național. Tradiții, destin, valoare, Ed. Meridiane, 1986, p. 37, 103, 105, 106. 21 Vizita acestuia la Tîrgoviște, în vederea întocmirii referatului, s-a desfășurat la 29 mai 1901 (G. Tocilescu, Inscripțiuni bisericești, II, ms. 5143 B.A.R.S.R., p. 253). O referire la astfel de demolări abuzive face în 1911 și Alex. Lepădatu, secretarul Comisiunii Monumentelor Istorice: ,,Autoritățile comunale și epitropiile bisericești, cu de la sine putere se apucă de renovat și — vorba vine — de restaurat, alterînd și nimicind caracterul vechi al multor însemnate biserici și mănăstiri‘ sau — unde socotiră că nu mai e nimic de făcut — dărîmînd pur și simplu, ca la Rîmnicul Sărat, la Cîmpulung, la Tîrgoviște, la Iași și chiar la București ” (op. cit., p. 16— 17). Confirmarea criticării de către localnici a aceluiași abuz este următoarea: ..Biserica Vărzarul, azi dărîmată din inconștiența Primăriei Tîrgoviștei de acum vreo 16 ani/. ../ datează din această epocă de înflorire a Tîrgoviștei, sub gloriosul voievod /Matei Basarab/” (Virgiliu N. Drăghiceanu, Monumentele noastre istorice, p. 52). 22 V. ultimul număr apărut în comuna Valea Lungă al gazetei ,,Dîmbovița” (anul II, nr. 1, iunie 1912). Autorul, Ion Popescu-Cernea, a fost redactorul cunoscutului ,,Almanah al Dîmboviței” pe anul 1912 și al gazetelor din Valea Lungă, ,,Voința Dîmboviței” (1911) și ,,Răsăritul” (1913). 23 I.L. Caragiale, Opere, temei VII. Corespondență, ed. îngrijită de Șerban Cioculescu, F.R.L.A București, 1942, p. 102. 24 Cf. Constantin Manolescu, I. L. Caragiale în lumina unor amintiri puțin cunoscute: ,,Scripta Valachica”, 4, Tîrgoviște, 1972, p. 340, 342. 25 Poezia din care cităm a fost publicată în „Flacăra”, nr. 41 din 1916, și apoi în vol. Amurg, București, 1921: ,,Dintre vîrfuri de brădet/ Se ridică vila ,,Mierea"’ Și în jurul ei tăcerea” . . . 26 Amintiri despre Caragiale, p. 156; descrierea de către Rădulescu-Motru a dansului popular seamănă foarte bine cu cea făcută chiar de Caragiale (Al. Vlahuță, Cultul amintirilor în vol.. .,La gura sobei”, op. cit.). 27 M. Sevastos, Luca I. Caragiale și Dimitrie, Gusti, în vol. „Amintiri despre Caragiale”, p. 45 97, 100, 163. 28 I. L. Caragiale, Opere tomul IV, 1938, p. 304. 29 Idem, Opere, tomul V, 1938, p. 254; idem, Opere, 4, 1965, p. 137. 30 Idem, Opere, tomul III, 1932, p. 200 — 201. 31 Ion Ghica, Dascăli greci și dascăli români, în vol. „Scrisori către V. Alecsandri”, Ed.Leon Alcalay, București, 1905, p. 242; Dimitrie P. Condurățeanu, op. cit., p. 25; v. și discuția expresiei la E. Fruchter și G. Mihăescu. Interpretări noi asupra originii și răspîndirii internaționale a toponimului Tîrgoviște, în „Actele Simpozionului 1976 32 I. L. Caragiale. Opere, tomul V, 1938, p. 41. 33 Considerarea drept neîndoielnică a apartenenței articolului la opera scrisă de Caragiale (op. cit., p. XIX) a fost contestată nu demult de D. Vatamaniuc, care îl include printre lucrările publicistice și epistolare , ,caragialene” ale lui Eminescu (cf. , ,Integrala Eminescu” și problema paternității, „Revista de istorie și teorie literară”, anul XXXIII, nr. 3, iulie —septembrie 1985, p. 150), în soluționarea acutelor controverse privind publicistica eminesciană (dar și caragialeană), credem că a sosit timpul să intervină și lingvistica matematică care s-a ocupat deja de versurile poetului și de dramaturgia lui Caragiale, prin cartea lui Solomon Marcus, Poetica matematică, E.A.R.L.R., București, 1970, și prin studiile semnate de Flora Șuteu și V. G. Velculescu (Tipuri de antiteză în „Luceafărul”, sugerate de o analiză numerică la calculator, „Caietele Mihai Eminescu”, I, Ed. Eminescu, 1972, p. 150— 163) și de Solomon Marcus (Cercetări matematice recente asupra unor poezii ale lui Eminescu în Op. cit., vol. II). Se cunoaște că această știință nouă, de graniță, s-a pronunțat decisiv în problema paternității Cîntării României: Russo și nu Bălcescu (Ileana Nemescu, Aurelia Stan și Ion Stan, Contribuții statistice la studiul paternității ,,Cîntării României”, „Cercetări de lingvistică”, 8, 1963, 2. Ioan Stan, Stilul scriitorilor și matematica, „Gazeta matematică”, seria A, vol. LXIX, nr. 1 — 2, ianuarie —februarie 1964, p. 30—3. ; Ileana Nemescu, A. Stan, I.I. Stan, Noi contribuții statistice la studiul paterntații ,,Cininira României, „Cercetări de lingvistică”, 9, 1964, 2, 311 — 315). în mod similar, trebuie întreprisă cercetarea articolelor apocrife bănuite a-l avea drept autor pe Eminescu (cares lucru: toate articolele ce ridică probleme nu au fost semnate și la aproape toate nu s-au păstrat mauscrisele autografe întrucît în stabilirea autorului acestora au intervenit de-a lungul vremii interese subiective — uneori politice — dar și analogii diletante, făcute „după ureche”, luînd ca bază nu atic ideile și stilul, ci o expresie generică sau chiar un singur cuvînt folosit într-o poezie și, respectiv, într-un articol dintr-o gazetă la care colaborau de fapt mai mulți redactori (posibili autori ai editorialelor nesemnate). 34 Acesta este sensul expresiei, așa cum îl reține Șerban Cioculescu (Amintiri și reflecții, în „Dîmbovița — supliment”, Tîrgoviște, nr. 1, decembrie 1968, p. 2) : .,Imi închipui că orice ținut are profilul său spiritual și m-ar mira foarte mult ca Tîrgoviștea și Dîmbovița să nu-l aibă pe al lor/. . ./ Dacă pînă astăzi nimeni nu a încercat să descifreze specificul spiritualității acestui ținut, este restul generației dumneavoastră de a lămuri această problemă /.../ Trebuie să distrugeți legendara expresie « gură de Tîrgoviște », care amintește că în capitala dumneavoastră și a noastră a funcționat mai acum o sută de ani o școală elementară de avocatură care a dat avocați caragialeni renumiți. Faptul însă că un alt fiu al orașului Tîrgoviște și anume Ion Al. Brătescu- Voinește, nuvelistul care aspira spre o altă lume a dreptății, nu a rezistat în vechea magistratură și de aporturi culturale, literare și lingvistice româno-iugoslave”, Universitatea din București, 1979, p. 167.