România Liberă, septembrie 1945 (Anul 3, Nr. 330-355)

1945-09-01 / nr. 330

Pag. 12 ÎNTOARCEREA LUI TOSCANI O telegramă „Rattor” ne aduce știrea difuzată de ziarul ameri­can „Stars and stripes” că Ar­turo Toscanini, indiscutabil cel mai mare dirijor al vremii noastre, a ac­ceptat să se înapoieze în Italia, pen­tru a conduce spectacolul de deschi­dere al „Scalei” din Milano. Pentru cei care nu știu de ce a plecat Toscanini din Italia, știrea nu conține nimic deosebit. Pentru cei­lalți, pentru oamenii care știu că ar­tistul italian și-a părăsit patria în semn de protest împotriva fascismu­lui mussolinian, ea capătă însă o a­­dâncă semnificație. Era în Italia mussoliniană, înainte de încheierea „Axei”, Toscanini condu­cea pe atunci celebra „Scala” din Mi­lano, cel mai renumit teatru liric eu­ropean. Intr’o seară când Mussolini urma să asiste la un spectacol la „Scală”, câteva cămăși negre s’au prezentat în cabina dirijorului cerân­­du­-i să deschidă seara cu „Giovinez­­za”. Toscanini a refuzat categoric. A fost amenințat. Totuși în momentul când lumina s’a stins în sala de spec­tacol, iar bagheta s’a rid­­it pentru începerea operei, primele acorduri n'au fost cele ale marșului fascist ci ale operei, pare-mi-se „Lucia de La­ Therm»s?”. Din sală au pornit huidu­­eli, Toscanini a depus bagheta. Spec­tacolul s’a întrerupt. Iar în momentul când bătrânul dirijor în vârstă de aproape 70 de ani se îndrepta spre cabină, a fost întâmpinat de fasciști, înjurat, ba chiar lovit. Desigur, Mussolini căruia nu-i pu­tea conveni o asemenea situație, dată fiind marea popularitate a lui Tosca­nini, s’a grăbit să-i ceară personal scuze, pretextând că la mijloc a fost o regretabilă ieșire datorită „elanu­lui” fasciștilor. La toate acestea, bă­trânul artist n’a replicat altceva de­cât că dorește să părăsească chiar în noaptea aceea Italia. Insistențele lui Mussolini au fost de prisos. Un avion purta spre alte meleaguri, pe cel mai mare dirijor al lumii. Dar prima dată regimului fascist nu a fost singurul gest de protest al lui Toscanini împotriva dictaturii fas­ciste. Plecat din Italia, a continuat să dirijeze la festivalurile wagneriene de la Beyreuth și Muenchen, până în ziua venirii lui Hitler la putere. Ger­maniei hitleriste care alunga pe Bru­no Walter, Fritz Klemmperer, Busch și Max Reinhardt, Toscanini i-a în­tors spatele. Bagheta lui mai putea fi întâlnită doar la Salzburg și la Viena. Ne e vre în minte o scenă petrecu­tă intr’o seară după un spectacol în fața „Festspielhausului” din Salzburg. Dirijase „Maeștrii cântăreți din Nürn­berg”. La sfârșit, publicul care um­pluse sala, se îngrămădise în piața din fața teatrului pentru a-l ovațio­na. Când a apărut o doamnă în vârstă i-a ieșit în­ întâmpinare. Era Wini­fred Wagner, văduva fiului lui Ri­chard Wagner. „Maestro, warum kommen Sie nicht mehr nach Beyreuth? întrebă ea. (Maestre, de ce nu mai veniți la Bey­reuth?) la care foarte întunecată cu glas aspru. Toscanini a răspuns intr’o nemțească stricată: „Când se vor în­toarce Bruno Walter și ceilalți artiști pe care i-ați izgonit, mă voi întoar­ce și eu”. Și a plecat fără să salute. După Anschluss, Toscanini a plecat în Statele­ U Unite ale Americii. L-a luat cu el pe Bruno Walter și pe alți ar­tiști izgoniți de hitlerism. De atunci, știam doar atât despre el, că e în America. Acum doi ani am aflat dintr’o re­vistă franțuzească ilustrată că a diri­jat la New York, prima audiție a simfoniei Leningradului, compusă în timpul eroicei apărări a orașului, sub ploaia de foc hitleristă de către com­pozitorul sovietic Șostakovici. In felul acesta Toscanini, antifas­cistul consecvent, aducea de departe, de pe pământul uneia din Națiunile Unite, salutul său luptei viteazului popor sovietic, luptei vitejilor artiști ai poporului sovietic pentru apărarea culturii împotriva fascismului. Iar când victoria națiunilor iubi­toare de pace și libertate, a milioane­lor de luptători pentru progresul o­­menirii a devenit fapt împlinit, de pe toate ecranele lumii au răsunat acor­durile „Imnului Națiunilor Unite” di­rijat de Toscanini. Splendid exemplu de ceea ce trebue să reprezinte un artist, cetățean con­știent al patriei sale libere, al lumii libere, Arturo Toscanini se întoarce azi în Italia eliberată, pentru a-și închina desigur, m­ai departe, lupta sa pentru apărarea valorilor culturii. Tuturor acelora care mai cred că arta poate să existe fără a fi apărată, că poate dăinui fără o le­gătură strânsă între artist și popor, plecarea și întoarcerea lui Toscanini să le fie învățătură. Pentru noi, pentru scriitorii, pentru ai "-­îi și toți intelectualii noștri, care știu din propria lor experiență că slă­biciune și pasivitate înseamnă dobo­rârea culturii și oprimarea popoarelor, pilda lui Toscanini trebue să fie și mai luminoasă acum, când prin con­stituirea „uniunii artiștilor, scriitori­lor și gazetarilor”, s’a creiat fron­tul luptei solidare pentru de­mocrație, pentru reconstrucție, pentru asigurarea drepturilor artiștilor, pen­tru zidirea și ar l uarea culturii. Traian Șelimaru oimânia liber 2 OBIECTIV E­popeea „Les Enchainements” a lui Barbusse este fără îndo­ială de o lectură dificilă. Dar trebue să mărturisim că ea depășea forțele unui singur om, fie el Henri Barbusse, gânditor profund, stilist prestigios. In schimb veți găsi aici pagini care vor contribui suficient la antologia roșie a poporului. In mo­mentul când s’ar proecta pe ecran filmul din „Les Enchainements”, in aceiași seară, în toate marile orașe, în aparență civilizate, fața lumii s’ar schimba în 24 de ore, pentru că Bar­busse a oferit proletariatului din ve­chiul continent o adevărată Biblie a Poporului’’. (JEAN TOUSSEUL) ENRI Barbusse a fost un moment al tinereții noastre. Noi îi da­toriau­­ forța fie a fi dat vieții noastre un sens, o direcție. Dea lungul anilor el a fost ghidul nostru sigur și frățesc, un luminos exemplu de conștiință, de bunătate activă și fie curaj, întocmai cum alții au avut ca maestru pe Rom­­in Rolland, pe Jau­­rès sau pe Gide, noi am avut pe Bar­busse, incomparabilul artist, mândrul luptător. Aceasta va constitui pentru noi o onoare și o consolare în aceiaș măsură. Acum Barbusse a murit. Din toate colțurile lumii, oamenii de seama noastră sunt orfani... Să ni se scuze de a fi făcut din această situație o aventură personală, Valabilă încă pentru nenumărați tineri din gene­rația noastră. Dar ținem să spunem că Barbusse a dispărut prea devreme pentru noi”. (PIERRE ATI TRY) N­u mă gândisem tute’odată că Henri Barbusse ar fi putut să moară înt­r’o zi. Am crezut că moartea poate surveni oricui, mie însumi, nu m’am gândit insă nicio­dată că i se poate potrivi și lui”. (SCRISOAREA unui lucrător publicată de „COMMUNE” la moartea scriitorului). C­EEA CE face gloria autentică a lui Barbusse este îndrăznețul său strigăt de revoltă împo­triva masacrului organizat, împotriva minciunei care pomenea despre „glo­ria militară” de care beneficiau ma­rele galoane ale negustorilor de mi­traliere. Acest revoluționar, ale cărui cărți au fost citite de către soldații tuturor țărilor, nu poate fi înțeles desigur de niciun versificator amabil de salon. Poetul a devenit u­n tribun popular, s-a dedicat unui nobil ideal până la moarte. Barbusse a murit la Moscova și milioane de oameni au simțit pierde­rea unui mare prieten”. (GALFIER-BOISSIÈRE) PERA lui Barbo­sse este de pri­mul ordin. Impresia, care do­mină este aceea a unei extreme obiectivități. In afară de ultimul ca­pitol (Romain Rolland vorbește de „Le Feu”)), unde se afirmă ideile sale sociale, nu recunoaștem deloc pe autor: el estte acolo, rătăcit, pentru obscurii lui camarazi ; el luptă, su­permis ecoul atacurilor gratuit și ale adversarilor încadrați în gândirea de dreapta. Fără îndoială, din moment ce burghezia vrea să-i diminueze importanța prin tăcere, noi trebue să-i consacram glose, reluând frag­mente lungi care ne surprind pe noi înși­ne: „Ce bogății! Eu am citit toa­te acestea și nu mi-am revenit încă”, încă o privire asupra diferenței dintre Barbusse și cea mai mare par­te a scriitorilor epocii. Acești Dom­ni, mărunte caricaturi, au găsit că este comod a se consideră drept zei. Ei privesc umanitatea de departe, din înălțime, cu un rânjet puțin asemă­nător ironiei. Maurice Bedel aruncă o privire fugitivă asupra Norvegiei și dă la iveală o carte scandaloasă, fă­ră nimic din profunzimile umane ale acestui popor îndrăzneț. Kessel și Dekob­m continuând pe neînsemna­tul Pierre Corneille, fabricând ma­rionete glorioase prin mărunții lor cavaleri medievali, înarmați, împrăș­tie în lume puțină desordine și sufe­rință. Morand dă un gust superior de plantă aromată și de miasmă fa­dei putrefacții a mediului în care se complace. Intima asemănare dintre personagiile lor și acelea ale lui Care o va are n­evoe de a fi sublinia­tă. încă vreo câțiva din acești scrii­tori sunt mărturii vii pentru a fi cercetați cu rezerve. Bazini, Bor­deaux, Bourget, care figurează încă printre viețuitori în anuarul telefo­nic, apar, cu toate redusele noastre pretenții, așa de sarbezi și înșelă­tori, încât nu merită decât uitarea. Iată ce ne rămânea drept literatură franceză, dacă ne lipsea Barbusse sau Romain Holland”. (JEAN FRANCOIS) ^I*" CRIU atei­­n amintirea camara­­zbor mei din clasa anului 1917, încercații batalionului 408 din infanterie, acelora cari mai trăe­sc, precum și a acelora cari au murit Henri Barbusse era în aceste zile necurmate, așa de aproape de noi, așa de tânăr, deși avea patruzeci de ani, încât ne părea un frate. El nu vorbea ca ofițer, ci ca soldat. Noi împărtășeam în decursul lunilor ace­laș fel de mizerii. El însuși plămădea pâinea acestei comunități, cu clarvi­ziunea unui intelectual, dublată de un om de acțiune. Și din soldatul războiului imperialist care dorise să fie, el deveni dintr’odată șeful unei avant-gărzi pe care noi am promis a o servi în războiul de clasă. Experiența sa de om maturizat de ani și responsabilitate ne reda în­crederea și eram siguri, noi cei ti­neri că Barbusse nu ne va părăsi”. (TRISTAN REMY) O TELEGRAMA GENRAlSSSI LUI STALIN LA JOAPTEA LUI BARBUSSE Cachin, Thorez, Vaillant-Couturiei Paris „Humamté“ »Imfi părtășesc cu voi aceiași durere cu pri­lejul morții prietenu­lui nostru comun, pri­etenul clasei mun­cii­toare a Franței, fiul demn al poporului francon, camaradul muncitorilor din toa­te țările, tribunul frontului unic munci­toresc împotriva răz­boiului imperialist și al fascismului, tova­rășul Henri Harbusse. Fie ca viața sa, lup­ta sa, speranțele și perspectivele sale de acțiune să servească de exemplu, genera­ției de muncitori din toate țările în­­ opera de luptă pentru pro­gresul umanității. I. Stalin feră cu el și de la un moment la al­tul el riscă să dispară: el are o forță uriașă de a se abstrage tabloului și de a-și viola eul; el privește, simte, înțelege cu toate simțurile lui spec­tacolul mișcător; și e o minunăție să vezi siguranța acestui spirit francez, ale cărui emoții nu deranjează de­­semnul și nu înăbușe notația". (ROMAIN ROLLAND) PERA lui Henri Barbusse este monumentală prin diversitatea subiectelor, prin importanța fiecăruia dintre ele, prin unitatea sa de expresie. Demnitatea ei n'a O DISCURSUL LUI HENRI BARBUSSE ROSTIT LA PHL­CURES «SOLT » 1928 Salut din toată inima pe aceia care sunt aici, congresiști și asistenți. Ne dăm cu toții seama și lumea în­treagă va vedea mai târziu înalta semnificație, mărețul drum deschis de această adunare. Cât despre mine, re­simt, cu multă forță, onoarea, ași spu­ne chiar gloria, de a deschide un ase­menea congres. Am venit aici din toate colțurile lu­mii ca judecători, pentru a rosti un puternic rechizitoriu, împotriva uneia din forțele trium­fătoare ale acestei epoci împotriva fascismului. Ce este fascismul? Repetăm odată mai mult acest ade­văr: această pornire nu este un feno­men rezultat din grandoarea sau forța individuală a cuiva. Nu s’au n­ăscu­t genii dintr’unul sau mai mulți aven­turieri. Aventurierii n’au geniu. Fas­cismul este consecința unei stări de lucruri care depășește faptele și gestu­rile ale câtorva personalități. Am asistat de o jumătate de secol încoace și mai ales de un sfet de secol, la o enormă disoluție a echilibrului social, pe de o parte, la ascensiunea, pe de altă parte, a claselor muncitoa­re, muncitori și țărani. Până aci, in­strumente docile ale unei oligarhii de privilegiați, acești prizonieri ai muncii refuză astăzi supunerea cu orice preț, sau mai bine zis, încearcă s-o facă. Ei s-au săturat să îngrașe pe alții, să muncească pentru alții. Progresul in­dustrial a organizat mulțimile prin muncă. Massa muncitorească a folosit această coeziune pentru a apăra inte­resele clasei, pentru a o susține și ri­dica. Această mișcare conștientă a majorității oamenilor, schimbă fața lucrurilor și proletariatul caută în fe­lul acesta să ducă până la capăt ceea­­ce se chiai­­ă pe bună dreptate — cu o rațiune pe care nimic n’o poate e­­­lipsa — rolul său istoric. %. S’a spus adesea și pe bună dreptate. Fascismul este o poliție suplimentară de clasă, o jandarmerie politică, întă­rită de un aparat administrativ, a­­runcat în societate de clasa dominan­tă pentru a organiza distrugerea pro­letariatului. Obligat prin caracterul său dezordonat și artificial să se spri­jine pe un naționalism rău înțeles, să dea o nouă virulență otravei șovine, să exploateze banditismul unui patrio­tism imposibil, fascismul are nevoie de războiu, de nedreptate socială, de colonizări, și de opresiune a minori­tăților. Și pretutindeni tronează per­secuția. Asasinatele, asasinatul pur și simplu și asasinatul după un simula­cru de judecată, deportările, arestările și torturile cresc. Dreptul de azil nu mai există și niciuna dintre libertățile civice, libertate de a gândi și de a scrie. Fascismul internațional a ajuns să asimileze, în domeniul legislației in­terioare și exterioare, opoziția care i se face ca unei crime de drept comun. Distrugerea organizațiilor și libertăți­lor muncitorești. Supraexploatarea muncii. Imensa și grandioasa plagă a barbariei. Revoluționarii, comuniștii, sunt primii cei loviți. Dar ei nu sunt singurii. Tot ce nu îngenunchează este pedepsit. Acest bilanț va fi făcut aici. E unul din scopurile congresului. Această pa­gină de istorie va fi scrisă în întregi­me în carne și sânge. De aci va ieși un mare strigăt de suferință și o mare voce de apel. Noi nu suntem oameni care să se mulțumească să aducă în fața unei asemenea tribune, sau mai de grabă în fața unui astfel de tribunal lamen­tări care să rămână numai lamentări. Scopul nostru — al doilea mare scop al Congresului este să ridicăm oame­nii cu adevărul și să-î facem să mear­­cu eh Care oameni? Oamenii cin­e știți. Fără îndoială există conștiințe hotărîte, spirite libere, luptători nobili care din toată inima lor, au judecat năpasta fascistă, infamă, degradantă și funestă. Dar, mai mult încă, trebue ridicată voința mulțimilor, a maselor și organizațiilor muncitorești. Nu trebue să uităm că dacă vreun lucru va putea fi făcut efectiv împo­triva fascismului, apoi mulțimile or­ganizate sunt acelea care îl vor im­pune. Muncind în felul acesta, ele nu vor face decât să realizeze aspirațiile profunde de a aboli fascismul ime­diat. Și acum, rămâne membrilor Pri­mului Congres Antifascist Internațio­nal să se îndrepte către toate țările care au fost transformate în cimitire de către acțiunile fasciste. întindem apoi mâna acelora care sunt în închisori, întindem de asemenea cu căldură mâinile acelora care sunt încă în via­ță, încă liberi, acelora care luptă. . Noi le jurăm fraternitate și ajutor. Ne înclinăm înaintea lor, îi admiră... și ne gândim că oricare ar fi opresiu­nile și agresiunea contra popoarelor, istoricii vor spune că în epoca noa­stră conștiința noastră a fost la înăl­țimea dramei universale. Să-mi fie permis, ca în acest loc și în această zi solemnă să salut singu­rul stat fără fascism, Uniunea Repu­blicilor Socialiste Sovietice, statul muncitorului și țăranului. Mulțumesc, în numele vostru, al tu­turor acelora care au pregătit și orga­nizat acest congres, în așa fel ca să răspundă bine misiunii sale. Și trebue să adaog acest lucru. Pe­ste marea luptă noi trebue să discer­nem perspectivele păcii, ale muncii, ale demnității omenești. Obiectivul nostru suprem este un obiectiv de or­dine. Strigătul nostru care trebue să unească pe toți este: trăiască viața* HENRI BARBUSSE BIOBIBLIOGRAFIE Henri Barbusse s’a născut la Asniere la 17 Mai 1874. In 1893 a fost premiat Ia un concurs de poezie al ziarului ,-Echo de Paris“, unde a colaborat' apoi în urma invitației lui Marcel Schwob, Prin intermediul acestuia a cunoscut pe Clau­del, Jules Renard, Henri de Regnier, Pierre Ix>uys, Paul Valéry și chiar pe Marcel Proust care îi solicită versuri pentru revista „Le Banquet“. A fost cât­va timp critic dramatic al revistelor „Grande Revue“ și „Lettre«“. S’a căsăpi­­rit în 1898 cii una din ficele scriitorului Catuile Mendés. A luptat pe front în púi­mul războiu mondial. A fost președinte al Asociației foștilor luptători, Președinte al Comitetului Mondial anfci-războinic șl antifascist. Președinte al Scriitorilor și Artiștilor Revoluționari. A înființat gru­pul „ciarte“ și a redactat săptămânalul „Monde“ din al cărui comitet de ledac­­ție făceau parte Einstein, Maxim Gorki Leon Werth și Miguel Unamuno. A con­dus apoi partea literară a ziarului „L’Iîumamte“. A murit la 30 August lá$é la Moscova și nu la 25 August cum au anunțat unele ziare dela noi. OPERA! — „Pleureuses“ (Faqneile 1895). — „Le Nu au Salon” 1901. — „Les Suppliants" (Faquelle 1903). — „L’EPfer” (Libralrie Mondiale 1903). — „Nous autres” (Faquelle 1914). — „Le Feu“ (FlammarSon 1916). — „Album indépendant de litterature et d’art’” în colaborare) — (La Réole 1918). — „Clarté" (Flammarion 1919). — „La lueur dans l’abîme. Ce que veut le groupe Clarté" (Ed. Clarté 1920), — „Paroles d'un combattant“ (Flarama­­rion 1920). — „Quelques coins du coeur" (Ed. dn Sablier 1921). — „Le Couteau entre les dents” (Ed. Clarté 1921). — „Lettre aux infellectuels” (Rome 1921). — „Les enchainements" (2 vol. Ftamma­­rion 1925). — „Les Bourreaux" (Dans les Balkans. La Terrenr Blanche. Un formidable pro», cés politique), — „Force, L’au - dela. Le Crieur" (Flammarion 1926). — „Jesus” (Flammarion 1927). — „Grölet et Liebaers. Contre la guerre du Maroc. Pour l’unité syndicate", („L’Humanite“ 1926). — „Les Judas de Jésus" (Flammarion 1927). — „Falts divers" Flammarion 1928). — „Voici ce qu’on a falt de la Geotgie“ (Flammarion 1929). — „Russle“ (Flammarion 1930). — „Zola“ (Nouvelle Revue Francaise“ 1935). — „Russle“ (Flammarion 1930). — „Staline" (1935). (Revista «Monds'’ tn Danemarca) ALEXANDRU SABIA DESPRE BARBUSSE / N PARÜU­L „Maxim. Gorki’’ am întâlnit într’o dimineață silue­ta înaltă și uscată a scriitoru­lui Henri Barbusse, luptătorul păcii și al marei dreptăți, îmbrăcat într’un pardesiu de piele, neîncheiat, cu fu­lar cafeniu înfășurat în neregulă la gât șî șapcă de proletar în cap, tru­pul obosit de boală și muncă al a­­cestui om înainta cercetător prin lu­mea de copii, cea mai crudă genera­ție sovietică. Adeseori întreba ceva pe cei din jurul lui sau răspundea cu gesturi largi la salutul trecătorilor. Figura lui Barbusse era extrem de cunos­cută la Moscova, atât în rândurile muncitorilor, cât și în ale intelec­tualilor. In urmă s’a așezat pe o bancă. Cu mâinile întinse dealungul speteze­i băncii și capul lăsat pe spa­te, părea un răstignit în toamna Ru­siei. A venit o adiere umedă, cu ■ frunze și boabe de nisip. Sus, în al­­băstrimea cerului, ultimele păsări punctau înălțimile. Se întindeau a­­poi fâșiile de fum ale gurilor de fabrici, în plină­ activitate. Se auzeau țipetele uzinelor, sgomotul motoare­lor ce scobeau pământul sub șanțul metroului, sbârnări din avion și lâr­ma străzilor din jurul parcului. Scri­itorul umanității asculta cu inima și mintea larma lumii celei nour, pent­tu care viața lui se fărâmase fibră cu fibră. Aerul toamnei însă îi spăr­gea pieptul și inima încălzită de sângele emoției, îi înfunda respira­­­ția. S’a ridicat cu prvviri aprinse. Și-a șters fruntea umezită de sudoare. După aceea, întreg grupul a părăsit parcul. A doua zi i-am dat lui Barbusse un telefon. Locuia în Hotel Savoy. Două ore mai târziu mă găseam in apartamentul lui. Mi-a întins o mână uscată și aprinsă de febră, fără să se ridice din fotoliu, scuzându-se: — Nu te supăra că te primesc așa, însă cu febră. O răceală ușoară Ochii lui aveau un joc straniu, ex­presia unor dureri fizice de fiecare clip­.7. Fuma. — Mă bucură că revăd un român după atâția ani. Amintirea țării dr. ■mă mai stăpânește și astăzi. Am în­tâlnit in România un proletariat, demn, o țărănime vioaie, inteligentă, căreia ii sunt recunoscător, pentru că m'a apărat. (Dintr’un interview publicat cu câ­teva zile Înainte de moartea scriito­rului). INFORM BULETINUL INSTI­TUTULUI meteo-©. L33IC CENTRAL dîao 30 Ainsquest 6S45 SITUAȚIA ATMOSFERICĂ IN EUROPA ȘI ROMÂNIA LA ORA 7 SITUAȚIA ATMOSFERICA IN EU­ROPA ȘI românia la ORA I In Europa. — Anticiclonul cu cen­trul în Ucraina și cele două slabe zone de depresiune, una în Nord- Vestul continentului cu centrul în Nordul Ungariei și alta in Nord- Estul continentului pe cale de a se umplea dirijează confu­ciunea at­mosferică a continentului. In România. — întreaga țară a­ noastră se găsește sub regimul anti­­ciclonului cu centrul în Ucr­aina. Presiunea atmosferi­ca a crescut, oscilând între valorile 769 mm. la Câmpulungul Moldovenesc și 767 mm, la București. Timpul s’a men­ținut uscat cu cerul senin. Vântul a bătut din sectorul Nord-Vest cu viteza de 5—15 km. pe oră. Tempe­ratura a înregistrat valorile, azi la ora 7, între 18 gr. la Turnu-Seve­­rin și pe litoral și 8 gr. la Câmpu­lung Moldovenisme. Temperatura maximă de ieri a înregistrat 38 gr. la Călărași și 20 gr. la Lugoj, iar cea minimă a oscilat între valorile 17 gr. la Turnu-Severin și 6 gr la Câmpulung Moldovenesc. București-Stăneasa ora 13.­­ Pre­siunea atmosferică 788 mm. Tem­peratura aerului în apărător 28 gr., iar umezeala aerului 34%. Cerul senin. Vântul a suflat din Est, Nord-Est cu viteza de 4 m, pe se­cundă. Temperaturi maximă de ieri la umbră 28 gr, iar pe sol la soare 45 gr. Minima din cursul nopții a coborât la 12 gr. Timpul probabil de azi.­­ Pre­siunea atmosferică în ușoară creș­tere, cerul va continua să se men­țină senin. Vântul va sufla din sec­torul Vest, Nord-vest cu rotire că­tre Nord, având viteza de 10—25 km. pe oră. La 2000 m. altitudine vântul va sufla cu viteză mai mare din sectorul Nord. Temperatura în ușoară scădere. Scalare Examenul de capacitate pentru în­vățători fixat pentru 1 Septembrie 1845, prin decizia Nr. 205.166/1945, nu se amână. Se va ține la București și Iași. In zilele de 1 și 2 Septembrie a. o. se vor verifica actele, iar în ziua de 3 Sept. 1945 se vor da lucrările scrise. Examenul de selecționare la care sunt admiși absolvenții Liceelor in­dustriale și absolvenții fostelor școli superioare de meserii echivalați cu absolvenții școlilor speciale Industria­le se va ține cu începere dela 20 Sep­tembrie 1945 ora 8, la Lic­eul Indu­st­ria­l Nr. 1 Polizu, București, înscrierile până la 19 Septembrie 1945, orele 13. Cursurile Școalei Superioare de Asis­tență Socială „Principesa Ileana” din București încep la 1 Octombrie 1945, înscrierile se fac între 15—25 Sept. a. c., pe baza diplomei de bacalaureat, ac­tul de naștere, naționalitate și certifica­tul de sănătate. ■ Cursurile durează trei ani după care se conferă diplome de asistență socială. Pentru anul I sunt 10 burse complecte (masă și casă) și 10 semiburse (masă). Examenul de bursă se ține la 28 Sept. 1945. Informațiuni se pot lua zilnic între 8—12 de la Secretariatul Școalei din Calea Victoriei Nr. 194 tel. 4­81.09. Comitetul Democrat evreesc Duminică 2 Septembrie a. •„ ora 10 a. m., va avea loc în sala „Izbânda” din calea Văcărești Nr. 21 etaj, o mare întrunire publică convocată de Comitetul democrat evreesc, în care se va desbate procesul Centralei e­­vreilor din România. Universitare Facultatea de Litere și Filosof­ie din București face cunoscut următoarele: __Sesiunea de toamnă va avea loc intre 1—25 Get. a. c. — înscrierile la examenele parțiale se vor face între 10—25 Sept. a. c. în ordinea alfabetică afișată la Facultate. — înscrierile pentru examenele de licență se vor face între 1—5 Octom­brie a. c. — Lucrările premergătoare de li­cență se vor depune la Secretariat între 5—10 Sept. a. c. — înscrierile în anul I­ îu se vor face între 15 Octombrie—15 Noembrie a. c. pe baza diplomei de bacalaureat și extractul de naștere. Colegiul farmaciștilor D-nii farmaciști din București sunt insistent rugați, pe această cale, să comunice de urgență, la Colegiul ge­neral al Farmaciștilor din str. Pitar Moș No. 6, telefon 1.17.06, adresele exacte ale farmaciilor. Aceasta pentru întocmirea tablou­rilor de gardă. Tineretul Progresist Tineretul Progresist anunță un curs gratuit de analiză matematică și geo­metrie diferențială,­­ținut de profeso­rul Andrei Popovici in str. Școala Flo­­reasca 5, în fiecare Luni Miercuri și Vineri, la orele 19,30. Tineretul Progresist anunță o con­ferință despre „Psihanaliza”, ținută de prof.­­ Popovici, în ziua de Vi­neri 31 August, ora 18, la liceul Re­gina Maria. Intrarea liberă. Convocări Sindicatul lucrătorilor și lucrătoare­lor din Industria îmbrăcăminte, con­voacă pe toți cei ce aparțin acestui Sindicat, la o mare adunare generală Vineri 31 August 1945, era 6 p­­în., la sediul Sindicatului din str. Popa Soare Nr. 8» ■ ATIMNI Toți coșarii din Capitală sunt convocați în Ziua de 2 Septembrie la sediul din Bd­. Carol 30, la ședința plenară a hor­­­narilor. Sindicale " Președinții comitetelor de întreprin­deri din­­ industrii sunt convocați pen­tru Vineri 3­ August a. c­­ orale 4 d. a., la sediul Sindicatului din str. Ba­­tistel 6—8 Pentru a stabili împreună măsura in care sindicatul a reușit să facă față sar­cinilor sale, toți funcționarii din maga­zine sunt convocați la o mare adunare în ziua de Vineri 31 August a. c. orele 7 se ara de sediul sindicatului din str. Lipscani 53 (Sala Roxi). Președinții comitetelor de întreprin­deri din industrii sunt convocați pen­tru Vin­eri 31 August a. c., orele 4 d. a., la sediul Sindicatului,din str. Ba­tistei 6—3 C. F. R. Oficiul central de aprovizionare al personalului c. f. r. aduce la cunoș­tință că în urma majorrStii prețului maximal al lemnelor de foc, comitetul de­­ conducere al acestui Oficiu a sta­­­­bilit ca preț provizoriu de distribuție suma de 200.000 Itei pentru vagonul de 10 tone lemne de foc, tăiate și transportate la domiciliul personalului ceferist din București, care se apro­vizionează, în campania anului 1945— 1946, prin oficiul central de aprovi­zionare al căilor ferate romane. Acest nou preț va fi reținut perso­nalului în­scris la lemne, bine­înțeles tot în 8 rate lunare așa cum a fost prevăzut în F. Oficială c. f­­r. 1595 și 1607 Direcția generală C. F. R. a apro­bat să se elibereze abonamente șco­lare pe timpul vacanței mari, elevi­lor care prezintă adeverințe de la di­recția scoate*, unde sunt obligați să urmeze cursurile în timpul vacanței. Uniunea Patrioților .,Uniunea Patrioților” ține azi, 31 August 1945, următoarele ședințe la sectoare și circumscripții: Sectorul I Galben Circ. 1, 2, 3, 5, 6, 8, 9 Băneasa și S­ierăstrău, ora 19, plenare. Sectorul II Negru Circ. 11, ora 19,30, plenară; circ. 12, grădina Moiceanu, ora 19, plenară; circ. 13 și 15, ora 18, plenare festive; circ. 16, 17, 18 și 19 plenare; circ. 14, ora 20, plenară; circ. 17, ora 19 cul­tural-politic; ora 18, arhitecți, ora 18 ajutor; toate suburbanele ora 20 ple­nare. Sectorul III Albastru I,a sector, ora 10, financiar. ‘ . Circ. 21 și 25, ora 17 limba rusă, ora 18 30 S. C. P.; Circ. 22 26 și împăra­tul Traian, ora 19 plenare; Circ. 23 șî 29, ora 19,30 plenare; circ. 27. Șerrban Vodă și Progresul ora 20 plenare; circ. 29, ora 20,30, profesiuni. Sectorul IV Roșu La sector, ora 9—9, ședințe cu se­cretarii. Circ. 31 33. 34, 35 38. Grivița, ora 19, plenare; circ. 33, ora 18, profe­siuni; circ. 34, ora 18. S. C. P.; Circ. 35, ora 17, S. C P.; circ. 36, ora 20, plenară; circ. 17, ora 19,30, plenare; Străulești, Militari. Crângași ora 20, plenare. Uniunea Femeilor Antifasciste Uniunea Femeilor Antifasciste din România, invită femeile care vor "să facă parte din corul Uniunii, să se în­scrie la sediul din Splaiul Independen­ței Nr. 46, Marțea și Vinerea, ora 19, la maestrul Oancea, dirijorul corului. A. R. L. U. S. Vineri 31 crt., orele 6 p. m are loc la sediul A.R.L.U.S. din str. C. A. Ro­­setti Nr 5, ședința plenară a secretari­lor de secții. Culturale Șezătoarea literară organizată de S.L.R. care trebuia să se țină ieri în sala noului Român, s’a amânat pentru Râm­ ” bătă 1 Sept. orele 11 a. m. în acelaș loc. își vor da concursul d-nii Victor Efti­­miu, Al. Cazaban, G. Brăescu, Ho­ri­a Furtună, Ion Caraion, Ben Corlaciu, Ion Manu și victoria Mierlescu. Diverse Camarazii din Compania 36 Transmi­siuni Regimentul 1, care au fost luați prizonieri în trenul de la Mezour (Un­garia), în ziua de 19 Oct. 1944, sunt ru­gați de mama lui îndurerată, să facă cunoscut ce știu de Frt. Neicu Dumitru din această companie, căzut prizonier la nemți. Cei ce știu ceva asupra ex­tenței lui sunt rugați să comunice pe adresa vărului său prof. Tănase Neicu Str. Lt. Col. Papazoglu Nr. 23 Bucu­rești. Liceul Barbu Be3avrg*1*cit a Școală cu drept de publicitate Strada Luterană 12. Tel. 3.43.81 Director: Emil Alex. Sanielevici profesor la Liceul C. F. R. A. Vlaicu (Re). înscrierile au înce­put la 20 August (8—12 dim.) Taxe reduse pentru fiii de C.F.R. Burse pentru fiii de țărani Sâmbătă 1 Septembrie a. e., orele 20 va avea loc la Sinaia în saloanele Hote­lului „Caraiman” balul Operelor Sociale dat in colaborare cu Apărarea Patrioți­lor pentru susținerea și ajutorarea co­­pilor din Preventern­i­ ..sne vta»

Next