România Liberă, februarie 1952 (Anul 10, nr. 2283-2307)

1952-02-10 / nr. 2291

ADUNAREA FESTIVĂ CU PRILEJUL CENTENARULUI I. L. CARAGIALE Cuvântarea academicianului G. Călînescu In prima parte a cuvântării sale, acad. G. Călinescu a făcut o prezentare a vieţii lui I. L. Caragiale. Vorbitorul a arătat că ma­rele scriitor — care se trăgea dintr’o fami­lie modestă — s’a lovit în viaţă de greutăţile materiale şi a fost nevoit să îmbrăţişeze o serie de meserii, fără legătură cu scrisul, pentru a-şi putea câştiga existenţa. La greu­tăţile materiale s’au adăugat prigonirile şi boicotul exercitat asupra sa de către re­prezentanţii regimului burghezo-moşieresc, care se simţeau usturaţi şi batjocoriţi prin opera lui Caragiale. După a doua reprezen­taţie a „Nopţii furtunoase“, o bandă de hu­ligani din ,,garda civică“ a ameninţat pe scriitor cu bătaia, iar piesa a fost scoasă din repertoriu. Academia de pe vremuri — a spus vorbitorul — în sânul căreia dormi­tau mulţi mari moşieri şi „puternici“ ai zi­lei, capătă o subită vigoare când e vorba de a refuza lui Caragiale premiul pentru cele două volume de teatru. Ultragiat, umilit, ameninţat cu reduce­rea la tăcere, Caragiale s-a văzut nevoit în cele din urmă să se expatrieze. Dragostea de patrie nu l-a părăsit o clipă fiind me­reu cu gândul spre ţară. Din străinătate urmăreşte evenimentele din România şi toto­dată pe cele petrecute înt 1905 în Rusia, a­­rătându-şi simpatia faţă de poporul rus, o­­primat de regimul ţarist. In 1907, anul ma­rilor răscoale ţărăneşti, Caragiale, aflat la Berlin, înfierează cu mânie sălbatica repre­siune organizată de oligarhia burghezo-mo­­şierească, arătând că răscoalele ilustrează falimentul întregului sistem social-politic al burgheziei şi moşierimii. Analizând apoi opera lui I. L. Caragiale, acad. G. Călinescu a arătat că scriitorul a fost martorul desăvârşirii coaliţiei burghezo­­moşiereşti; el a trăit în epoca desvoltării capitalismului şi a închegării mişcării noas­tre muncitoreşti, faţă de care nutrea o nea­coperită simpatie. Drumul creaţiei lui I. L. Caragiale devine tot mai larg, pe măsură c­e scriitorul stră­bate realitatea epocii sale. De la poezia anti­monarhică şi de la săgeţile îndreptate împo­triva ,,lumii bune“ în ,,Ghimpele“ şi ,,Cla­ponul“, Caragiale trece la critica burghe­ziei liberale, care trădase idealurile revolu­ţionare de la 1848. Vorbitorul a arătat că în piesa „O noapte Furtunoasă“ prin tipul negustorului îmbui­bat —­ jupan Dumitrache — Caragiale a surprins în mod strălucit trăsăturile bur­gheziei care încerca să-şi ascundă caracte­rul ei reacţionar sub masca lozincilor pro­gresiste. Ocupându-se de capodopera lui Caragiale, „O scrisoare pierdută“, vorbitorul a arătat că piesa constitue o extindere a criticii fă­cute de Caragiale regimului burghezo-mo­şieresc la însăşi ,,vârfurile“ burgheziei şi moşierimii. Piesa înfăţişează aspecte ale luptei electorale din vechea Românie. Lupta nu se dă între două partide şi două ideo­logii, ci între doi candidaţi la acelaş loc, venali, agramaţi şi demagogi, al căror in­strument de luptă este şantajul. „O scrisoare pierdută“ reprezintă o excepţională demas­care a „democraţiei“ exploatatorilor, a farsei electorate practicată deopotrivă de liberali şi de conservatori. Defectele morale ale vremii, surprinse de Caragiale, sunt fără număr. Caragiale a­­rată că familia burgheză e imorală, soţul trăeşte din „micile economii” ale soţiei, sau avansează în slujbă prin ,,diplomaţia” aces­teia; Caracudi, reporterul, fabrică tihnit ştiri senzaţionale şi mincinoase; poeţii mondeni fac versuri abracadabrante; academia bur­gheză nu termină niciodată al său ,,Mag­num Mophtologicum“. Opera de clasificaţie morală a lui Caragiale este vastă­ sclipi­toare prin genul ei satiric. Caragiale a fost un duşman nemilos al şovinismului, al ,,moftangiilor“ şi „moftan­­gioaicelor” care profesau naţionalismul, considerându-se români până în măduva oa­selor, dar vorbind ei franţuzeşte sau stri­gând graseiat „jos străinismul”, „sus­urro­­mânismul“. Caragiale a înţeles împletirea dintre naţionalismul şi cosmopolitismul burghez. Vorbitorul a arătat apoi că marele scrii­tor a batjocorit în opera sa monarhia. ,,Ju­bileul“ de la 1906, după 40 de ani de re­gim burghezo-moşieresc şi de domnie a hră­­păreţei monarhii a Hohenzollern-ilor, nu scapă criticii aspre a lui Caragiale, care aruncă suliţa în „marele farsor“ — Carol I. I. L. Caragiale — a spus în continuare vorbitorul — este un scriitor profund iubit de massele populare pentru că a fost cel mai talentat şi cel mai puternic critic al regimu­lui burghezo-moşieresc, pentru că a fost un prieten al poporului exploatat şi amăgit cu frazeologia mincinoasă a lumii lui Caţa­­vencu. Opera lui ajută şi astăzi poporul să vadă ceea ce se ascunde îndărătul făţărni­ciei şi demagogiei burgheze. Vorbitorul a arătat apoi că sărbătorirea Centenarului lui Caragiale e o dovadă strălucită a înaltei preţuiri pe care o acor­dă scriitorilor şi tuturor oamenilor de cul­tură, regimul nostru de democraţie popu­lară, învăţătura cea mai nobilă pe care o pu­tem extrage din opera m­arelui Caragiale este optimismul, încrederea sănătoasă în viaţă şi, mai cu seamă, dragostea faţă de popor, stima şi încrederea în puterile po­porului muncitor. Vorbitorul a citat, în încheiere, un frag­ment din corespondenţa lui . Caragiale în care răsbate patriotismul fierbinte al ma­relui scriitor, credinţa sa adâncă în forţele creatoare ale poporului nostru, menit „...să dea şi el culturii şi civilizaţiei... concursul lui specific...“. mare scriitor, luptător pentru fericirea po­porului său, este în acelaş timp un scriitor al poporului bulgar şi al oricărui popor muncitor, de orice naţionalitate ar fi, este un scriitor al oamenilor simpli de pretutin­deni. (aplauze) Să nu uităm că aceste ceasuri frumoase se datoresc faptului că în lume există Mos­cova, se datoresc faptului că există marele Stalin. Noi cinstim și vom cinsti sărbătorile noastre culturale, pentrucă puterea noastră este măreaţă şi de nebiruit, pentrucă ea este puterea adevărului şi a dragostei pentru pace, pentrucă ea este puterea popoarelor care şi-au luat soarta în propriile lor mâini* (aplauze). Veşnică glorie marelui scriitor al po­porului român — Ion Luca Caragiale! Trăiască în veci prietenia româno-bul­­gară! , Trăiască Partidul Muncitoresc Român, —­ conducătorul și organizatorul marilor vic­torii ale poporului român în construirea so­cialismului, — în frunte cu tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej (aplauze prelun­gite). Trăiască în veci prietenia noastră de ne­­sdruncinat cu Uniunea Sovietică! (Ovaţii îndelungate). ţ Salului scriitorului suedez Henry Peter Mathis Sunt bucuros că pot avea prilejul să transmit acestei însufleţite adunări, care sărbătoreşte Centenarul marelui scriitor I. L. Caragiale, un salut călduros din Sue­dia. Este salutul multor suedezi care au vizitat în ultimii ani Republica Populară Română, dar şi salutul a nenumăraţi alţi suedezi care au putut cunoaşte această cu­­moasă şi bogată ţară, viaţa liberă şi fericită a poporului român, din ziare, conferinţe şi filme. Doresc să exprim odată cu salutul meu admiraţia acestor cetăţeni ai mei. Poporul suedez iubeşte pacea şi munca şi există la noi o vie dorinţă de a cunoaşte viaţa cultu­rală a altor popoare. Sunt multe lucruri de aflat despre România nouă. Am profunda convingere că printr-o mai bună cunoaştere reciprocă a culturii şi ar­tei lor, popoarele îşi pot îmbogăţi viaţa, întărind în acelaş timp forţele păcii. Noi credem c­ă schimbul cultural din ce în ce mai activ între popoare poate contribui la cu­noaşterea reciprocă, la înțelegerea în trei popoare, la consolidarea păcii, (aplauze). Cuvântarea rostită de scriitorul sovietic Arkadîe Perventev Permiteţi-mi, în numele oamenilor sovie­tici, să vă transmit dvs. şi prin dvs. între­gului popor român, un salut fierbinte şi fe­licitări din toată inima cu prilejul jubileu­lui scriitorului clasic al literaturii române — Ion Luca Caragiale (aplauze furtunoase) Au trecut 100 de ani de când s’a născut marele fiu al poporului român, scriitorul, cetăţeanul şi luptătorul Ion Luca Caragiale. Poporul sovietic participă împreună cu dvs. la gloriosul jubileu al lui Ion Luca Caragiale. In toate ziarele ce se editează în Uniunea Sovietică, au apărut articole despre creaţia lui Caragiale. La noi nu există vreun centru­ cultural în care oamenii, în aceste zile de jubileu, să nu ia cunoştinţă de creaţia ma­relui scriitor român. In aceste zile au loc referate şi conferinţe dedicate operei lui Caragiale. La Moscova — capitala patriei noastre — în ziua de 30 Ianuarie, ziua Cen­tenarului naşterii lui Caragiale, locuitorii Moscovei s’au întrunit într’o şedinţă so­lemnă pentru a cinsti memoria scriitorului. Teatrul de Stat de Satiră din Moscova a pregătit, pentru prima dată pe scena vreu­nui teatru rus, spectacolul „O scrisoare pier­dută”. Teatrele din Uniunea Sovietică cer­cetează cu interes piesele lui Caragiale ■— și nu încape îndoială că după Moscova, in­­tr’un şir de oraşe ale noastre vor fi reali­zate spectacole cu piesele lui Caragiale. Oamenii sovietici — spune tovarăşul Stalin — consideră că fiecare naţiune in­diferent dacă este mare sau mică, are par­ticularităţile sale calitative, specificul său, care aparţine numai ei şi care nu se găseşte la alte naţiuni. Aceste particularităţi con­stitue acea­ contribuţie pe care fiecare na­ţiune o aduce în tezaurul comun al culturii mondiale, complectându-l şi Îmbogăţindu-L In acest sens, toate naţiunile — şi mari şi mici — se află în aceiaşi situaţie şi fie­care naţiune este egală cu oricare altă na­ţiune. (aplauze). Călăuziţi de aceste mari principii stalini­­ste, oamenii sovietici resping cu hotărîre îngâmfarea şi dispreţul pe care-l nutresc faţă de popoarele mici, reprezentanţii aşa numitei civilizaţii apusene. Noi, oamenii sovietici, înţelegem şi sim­ţim ca foarte apropiată creaţia lui Caragiale. Nouă, Caragiale ne este deosebit de a­­propiat şi prin faptul că a fost un repre­zentant al unui popor cu care ne unesc străvechi legături istorice. Sângele ruşilor şi al românilor a curs pe Dunăre, alături în luptele comune împotri­va Turciei sultanilor La Plevna, pe vestita redută de la Griviţa. Caragiale a scris cu dragoste despre eroicii ostaşi români de la Plevna care au cimentat prin lupta lor isto­rica frăţie de arme româno-rusă, alianţa dintre poporul român şi poporul rus. Sân­gele vărsat în comun a servit marei cauze a eliberării poporului român de sub jugul turcesc. Drumul vieţii lui Caragiale a fost drumul aspru al unui luptător cinstit şi­ îndrăsneţ. Burghezia l-a hărţuit, l-a calomniat, l-a pri­gonit. Da, drumul scriitorului a fost greu. Şi Caragiale a mers neînfricat pe acest drum greu. A împărtăşit lumii evenimen­tele sociale şi politice al căror martor şi participant a fost, vorbind, cum spune chiar dânsul, „ca un istoric şi nu ca un simplu comediant”. Creaţia lui Caragiale a fost rodnic in­fluenţată de gândirea înaintată a Rusiei de atunci, a Rusiei lui Belinski, Cernâşevski şi Dobroliubov. Caragiale a fost un gazetar, publicist, un pamfletar cu o pană deose­bit de ascuţită; el a fost deasemenea un scriitor cu un diapazon de creaţie intr’a­­devăr larg. Caragiale lupta împotriva duşmanilor cu cele mai variate arme. O calitate de preţ a individualităţii sale creatoare este capa­citatea de a se adapta oricărui câmp da bătălie, de­ a găsi acolo pe duşman şi de a-l lovi în locul cel mai vulnerabil. Burghezia îl ura pe Caragiale pentru că o lovea fără greş şi fără cruţare tocmai în călcâiul lui Achile, smulgând fără milă masca sistemului pretins democratic menit să înşele masele. încă în anul 1907, Caragiale a prezis ine­vitabilitatea prăbuşirii şi catastrofei politi­ce a oligarhiei româneşti. El a văzut, în mod just, în răscoala ţărănească din 1907, un crâncen război civil pornit de massa pro­ducătorilor împotriva oligarhiei uzurpatori­lor. In creaţia lui Caragiale se îmbinau armo­nic două calităţi deosebit de necesare, şi eu aş spune chiar obligatorii, pentru un scriitor contemporan care trăeşte pentru interesele poporului său — o vie activitate politică şi obştească, pe de o parte, şi o înaltă măestrie literară pe de altă parte. Citind operele sale dramatice sau asistând la reprezentarea lor scenică, te convingi din nou cât de exigent a fost Caragiale faţă de el însuşi. Adânca cunoaştere a specificului literaturii dramatice, iscusinţa de a zu­grăvi exact şi multilateral caracterul fiecă­rui personaj, se îmbină la el cu admirabila conturaţie a subiectului care leagă întreaga acţiune şi cu un minunat simţământ de în­ţelegere a scenei şi a sufletului actoricesc. A juca în piesele lui Caragiale este o săr­bătoare pentru oricare actor. A vedea pie­sele lui Caragiale este o sărbătoare pentru fiecare spectator, (aplauze). Deobicei, piesele sunt plantele literare ce se ofilesc cel mai repede. Cel mai bun in­diciu pentru a recunoaște valoarea unei pie­se este durabilitatea ei. Piesele lui Cara­giale au reușit la examenul cel mai serios — examenul timpului; ele trăesc şi acum pe scenă şi nu numai că înfloresc în culori mi­nunate, de neasemuit, dar ele sunt şi deo­sebit de actuale. Şi astăzi Caragiale se găseşte în linia întâia a frontului de luptă pentru înaltele principii ale umanismului şi democraţiei. Caragiale învaţă pe contemporanii noştri, învaţă pe toţi scriitorii, să fie alături de poporul lor, să aducă în literatură patosul şi credinţa plină de pasiune în dreptatea cauzei poporului, să iubească tot ce este înaintat şi ceea ce se desvoltă — şi să u­­rască tot ce este reacţionar, înapoiat şi condamnat la pieire. Prin înalta pildă a vieţii sale, Caragiale învaţă pe scriitori să simtă răspundere pen­tru munca lor scriitoricească, să nu des­partă niciodată sentimentele şi tendinţele lor personale de cauza comună, să subor­doneze activitatea lor intereselor poporului. Noi, oamenii sovietici urmărim cu bucurie cum creşte noua naţiune socialistă română. Noi vedem cum înfloreşte poporul dvs., ve­cinul nostru apropiat şi prietenul nostru. Poporului sovietic îi sunt apropiate şi scumpe izbânzile poporului român, lui ii sunt scumpe comorile lui naţionale şi spiri­tuale. Noi considerăm că marele Caragiale trăeşte şi astăzi printre noi. Prin întreaga sa activitate, Caragiale şi-a cucerit dreptul la nemurire (aplauze). Gloria lui Caragiale va creşte tot mai mult şi mai mult. Astăzi, noi cinstim pe acest om mare, în condiţiile unei adânci înţelegeri reciproce, statornicită în Româ­nia democrată-populară, între poporul şi guvernul ei, îl cinstim pe Caragiale într'o ţară unde se ridică noi talente, unde cresc şi se desvoltă forţele creatoare,, unde noţiu­nea de om este ridicată pe o treaptă înal­tă. Toate acestea, poporul român le da­torează clasei sale muncitoare, partidului său muncitoresc, care merge mereu înainte, călăuzit de conducătorul poporului român, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej. Cu prilejul aniversării a 100 de ani de la naşterea marelui scriitor român Ion Luca Caragiale, îngăduiţi-mi ca, în numele Fe­deraţiei oamenilor de literatură şi artă din Republica Populară Chineză, să exprim scri­itorilor din Republica Populară Română sa­lutul meu fierbinte. (aplauze). România este o ţară înzestrată cu boga­te tradiţii de cultură, iar opera plină de combativitate a lui Ion Luca Caragiale păs­trează până în zilele noastre reala sa va­loare. Caragiale a demascat fără cruţare, prin arma sa literară, josnicia şi întuneri­cul ce stăpâneau ţara pe timpul său, din pricina dominaţiei burgheziei şi moşierimii. Noi acordăm o deosebită atenţie marilor succese înregistrate pe tărâmul culturii — sub călăuzirea Partidului Muncitoresc Ro­mân — în Republica Populară Română, în­­tr’un răstimp de numai câţiva ani. Ingă­­duiţi-mi ca alături de Dvs. să mă bucur din inimă pentru aceste succese. Oamenii de literatură şi artă din China slujesc poporul şi cauza păcii. Mai ales a­­cum după ce au pus în aplicare noua linie în literatură a tovarăşului Mao Tze-dun, (aplauze puternice) de a servi pe muncitori, ţărani şi soldaţi, munca literară a Chinei noi a putut ajunge la izbânzi necunoscute până acum. In prezent, cu puteri însutite, In numele scriitorilor polonezi vă tran­smit un salut cald şi frăţesc (aplauze). Creaţia lui Caragiale este cunoscută în Polonia. Nu de mult, la Varşovia a fost prezentată piesa „O scrisoare pier­dută”. Noi am admirat forţa artistică cu care Caragiale biciuieşte racilele burgheziei, cupiditatea şi cruzimea ei, corupţia şi ignoranţa ei, acoperite cu o spoială de pseudo-cultură cosmopolită. Astăzi, cu prilejul­­aniversării a 100 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale, toate teatrele reprezintă piesele lui, iar căr­ţile sale se răspândesc în sute de mii de Salutul scriitorului . Folosesc cu bucurie acest prilej pentru ca, în numele Uniunii Scriitorilor Cehoslovaci, să vă transmit vouă, oamenilor de cultură şi întregului popor român, salutul cel mai fierbinte. (aplauze). Sărbătorirea scriitorului român Ion Luca Caragiale este socotită şi de noi drept un eveniment cultural important. Marele scriitor român, critic necruţător al societăţii în care a trăit, şi din a cărui operă răzbate sentimentul de solidaritate noi înrădăcinăm în ţara noastră această linie. Literatura Chinei noastre noi păstrea­ză cu sfinţenie bogata moştenire literară a poporului său. Totodată, trebue să studiem literatura de peste hotarele ţării noastre, şi în mod deosebit înaintata literatură realist­­socialistă a Uniunii Sovietice. Suntem contra ideilor cosmopolite în li­teratură, împotriva cărora se declară astăzi popoarele întregii lumi. Suntem împotriva ideilor şovine din literatura burgheziei re­acţionare. Prietenia între poporul chinez şi poporul român este adâncă. Această prietenie a pu­tut fi întărită numai prin victoria revoluţii­lor populare din ţările noastre. Şi colabora­rea pe tărâm cultural s-a realizat astfel, în largă măsură, între cele două ţări. Nu de mult, guvernele ţărilor noastre au încheiat un acord cultural de o mare însemnătate, şi, pe calea deschisă de acest acord, este neîn­doielnic că legăturile noastre pe plan cultu­ral vor lua o şi mai mare desvoltare. Noi, toţi cei ce muncim în domeniul literaturii şi artei, avem acelaş ţel, ţelul apărării păcii în lumea întreagă. Mână în mână, să păşim înainte spre vii­toarele victorii ale literaturii şi artei noas­tre, puse în slujba apărării păcii în lumea întreagă, (aplauze puternice), exemplare. Operele lui Caragiale pătrund departe în casele ţărăneşti. Realizările noastre le datorăm în primul rând faptului că eroica Armată Sovietică ne-a eliberat de sub jugul fascist, dându-ne astfel posibilitatea să putem construi so­cialismul. Experienţa Uniunii Sovietice ne învaţă cum trebue preţuite şi folosite tra­diţiile progresiste şi revoluţionare din tre­cut, în aşa fel încât ele să îmbogăţească cultura noastră, să o facă mai plină, mai bogată. Marile festivităţi prilejuite de cen­tenarul naşterii lui Ion Luca Carragiale sunt o manifestare a desvoltării necontenite a culturii în ţările noastre, (aplauze). Koslovac Jiri Marek cu cei oprimaţi, ne vorbeşte într’o limbă pe care o înţelegem şi noi. Astăzi, când poporul român şi poporul cehoslovac păşesc pe acelaş drum, noi a­­vem datoria să adâncim şi mai mult cunoa­şterea reciprocă a culturilor noastre naţio­nale. Sărbătorirea centenarului lui Caragia­le este pentru scriitorii cehoslovaci un în­demn de a da cetitorilor din ţara noastră traduceri noi din operele marelui scriitor. Operele lui I. L. Caragiale vor constitui pentru poporul nostru un îndemn în lupta și munca sa. (aplauze). Salutul lui Cian­ San-fun, delegatul oamenilor de cultură din R.P. Chineza Salutul scriitorului polonez Leon Przemsky Salutul scriitorului mongol Sagdarjav Natogdoj Vă rog să-mi permiteţi să vă transmit felicitarea călduroasă a scriitorilor mongoli şi a tuturor intelectualilor Republicii Popu­lare Mongole, cu prilejul centenarului naş­terii marelui clasic al literaturii române , Ion Luca Caragiale. (aplauze). Caragiale şi-a iubit poporul şi a crezut cu tărie în viitorul său luminos. Visul ma­relui scriitor s’a împlinit. Poporul român, eliberat de către eroica Armată Sovietică, luptând sub conducerea Partidului Munci­toresc Român, în frunte cu iubitul său conducător Gh­eorghe Gheorghiu-Dej, a in­staurat regimul de democraţie populară şi cu sprijinul marii Uniuni Sovietice, cons­­trueşte astăzi cu succes socialismul Scriitorii români au preluat din creaţia lui Caragiale tot ceea ce constitue un adevă­rat tezaur, şi astăzi, luptând pentru a-şi însuşi metoda realismului socialist, creaza opere valoroase, care sprijină marea cauză a poporului lor. Poporul nostru este astăzi adânc îndu­rerat. A murit conducătorul nostru, tovară­şul Cioibalsan. In personalitatea tovarăşu­lui Cioibalsan, scriitorii mongoli au pier­dut pe marele lor prieten şi îndrumător. Toate succesele noii literaturi mongole se datorau în primul rând conducătorului nos­tru, îndrumătorului nostru, tovarăşul Ch­i­­balsan. Luând parte la sărbătorirea centenarului naşterii marelui clasic român, scriitorii mon­goli simt cu şi mai multă putere datoria ce o au faţă de poporul lor: aceea de a contribui la întărirea Frontului păcii şi so­cialismului, în fruntea căruia se află po­porul sovietic, condus de geniul marelui Stalin, (aplauze şi ovaţii puternice). Salutui scriitorului maghiar György Bölöni Aduc aici salutul scriitorilor maghiari. Noi preţuim deosebit de mult pe Caragiale, e­­minent scriitor, deoarece vedem în el un aprig, neînduplecat şi pasionat judecător al epocii sale, un critic al stăpânilor din răposata orânduire burghezo-moşierească. Excepţionalele piese ale lui Caragiale sunt jucate în teatrele noastre, iar cititorii ma­ghiari îl cunosc bine pe acest maestru ro­mân al nuvelei şi schiţei, din volumele sale. Uniunea Scriitorilor Maghiari a organizat la Budapesta un festival închinat lui Ca­ragiale, aducând astfel omagiul său acestui mare scriitor a cărui operă, fiind o comoară naţională a poporului român, este totodată şi a noastră, este o comoară comună a li­teraturii noastre, (aplauze). Noi, ungurii, apreciem cu atât mai mult pe Caragiale cu cât umorul său, ironia sa biciuitoare, satira sa, s’au îndreptat împo­triva Fostelor clase dominante din România, care semănau foarte bine cu clasele exploa­tatoare care au încovoiat spinarea poporu­lui maghiar și au asuprit pe oamenii muncii. Este datoria noastră de scriitori să pu­nem în valoare pe marii scriitori ai litera­turii universale — așa cum o facem astăzi cu Caragiale — care ne-au ajutat în dărâ­marea vechii orânduiri burgheze. Caragiale a iovit în această orânduire, scoțându-i la iveală păcatele, demascând pe dușmanii poporului. Să urmăm pilda marilor clasici, să lovim în duşmanii păcii, folosind opera lui Caragiale drept armă în această luptă. In numele scriitorilor maghiari vă spun: să învăţăm, tovarăşi, de la Caragiale, să fim îndrăzneţi, plini de pasiune şi neîndu­plecaţi în lupta noastră împotriva vrăjma­şului (aplauze). Salutul scriitorului bulgar Andrei Stoianov Guliaski Permiteţi-mi să vă aduc un fierbinte salut din partea Comitetului pentru Ştiinţă, Artă şi Cultură din Republica Populară Bul­garia, din partea Uniunii Scriitorilor Bul­gari şi a oamenilor de cultură din ţara noa­stră, cu prilejul sărbătoririi centenarului unuia dintre scriitorii cei mai de seamă ai poporului român — Ion Luca Caragiale, (aplauze). Inscenându-se în teatrele noastre cunos­cuta piesă „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, publicând în presă o serie de ar­ticole, noi am sărbătorit centenarul lui Ca­ragiale şi în ţara noastră. Opera lui Caragiale, reflectând ura po­porului român împotriva burgheziei şi mo­şierimii este strâns legată şi de trecutul de suferinţe al poporului bulgar. Căci demas­când regimul burghezo-moşieresc din Ro­mânia, Caragiale în triod indirect a demas­cat şi regimul burghezo-moşieresc din Bul­garia. Iată pentru ce Caragiale, fiind un Salutul scriitorului belgian Charles Louis Paron Strălucita sărbătorire a Centenarului lui Caragiale în ţara dvs. este unul din sem­nele care vădesc superioritatea lumii păcii faţă de imperialismul american şi englez, care nu mai poate aduce omenirii decât război, distrugere, moarte. Provocatorii de război nu suportă nici măcar existenţa culturii. La noi, în Belgia, ca şi în Franţa, centenarul morţii lui Bal­zac, cea de a 50-a aniversare a morţii lui De Coster, autorul lui Eulenspiegel, această capodoperă a literaturii noastre naţionale, au fost trecute sub tăcere. Acordându-i lui Caragiale însemnătatea pe care o merită, sărbătorind Centenarul naşterii sale cu atâta amploare, aduceţi încă o contribuţie, prieteni români, la îm­bogăţirea culturii universale şi la lupta pen­tru o lume mai bună, la lupta pentru pace. Şi un asemenea efort constitue o pildă pen­­tru noi în munca importantă care trebue dusă la noi în ţară. Mulţumim tuturor acelora, care, intvitân­­du-ne, ne-au făcut cinstea de a putea participa la această minunată manifestare a culturii şi a păcii. Mulţumim muncitorilor din ţara voastră, scriitorilor şi artiştilor voştri. Mulţumim conducătorilor ţării voastre, care, încă din timpul anilor grei, au dus o luptă neobosită pentru pace şi pentru fe­ricirea poporului lor. Mulţumim Uniunii Sovietice, fără exis­tenţa căreia noi nu ne-am afla astăzi întru­­niţi aici. Mulţumim marelui corifeu al culturii, ste­garul luptei pentru pace, către care se în­dreaptă speranţele tuturor oamenilor muncii din lumea întreagă: Iosif Vissarionovici Stalin. (Aplauze şi ovaţii prelungite în cinstea marelui conducător de popoare). Satului roşiit de scriitoarea progresistă greacă Melpo Axiot. Sunt profund mişcată că mă găsesc prin­tre voi şi că vă pot aduce un salut frăţesc din partea tovarăşilor mei greci. (aplauze). Sunt fericită că am ocazia să sărbătoresc cu dvs. pe marele scriitor al poporului ro­mân, Ion Luca Caragiale. Poporul grec vă este recunoscător, pen­tru că în Republica voastră Populară, copiii noştri, urmăriţi de imperialiştii americani care stăpânesc Grecia, au găsit un adăpost cald şi o primire părintească. Vă suntem recunoscători pentru că po­porul român, prin organizaţiile sale, ne-a ajutat întotdeauna în campaniile de protest pentru salvarea eroilor poporului nostru din ghiarele morţii. Când poporul grec, prin lupta sa, va goni pe imperialiştii americani şi pe slug­ia lor, atunci vă vom înv­ia tovarăşi români, pentru a sărbători împreună, la Atena, Republica Populară Greacă. (puternice aplauze). Salului scriitorului finlandez Arvo Turk­ainen Ingăduiţi-mi ca în numele scriitorilor, actorilor şi artiştilor progresişti din Fin­landa, să vă transmit un salut călduros. (aplauze). Noi, finlandezii, avem deasemeni bucuria şi cinstea de a participa la cinstirea memo­riei marelui fiu al poporului vostru, scriito­rul Ion Luca Caragiale. Caragiale este unul dintre acei meşteri ai cuvântului literar, care a descris strălucit epoca în care a trăit, epocă de exploatare şi asuprire a poporului. In limba voastră există un cuvânt care sună mândru, un cuvânt care-mi place în­deosebi. Este cuvântul, trăiască In numele scriitorilor progresişti şi ai artiştilor Fin­landei vreau să rostesc acest cuvânt pentru Republica Populară Română, pentru poporul ei, pentru reprezentanţii artei literare, pla­stice şi muzicale din România. (aplauze). Salului scriitorului danez Hans Cristian Scherfig Mulţumesc din toată inima tovarăşilor ro­mâni, care mi-au dat posibilitatea să parti­cip la această sărbătoare. Vă aduc un sa­lut din partea colegilor mei scriitori pro­gresişti danezi. In ţara mea, „domnii“ sunt foarte mândri de libertatea cuvântului şi de libertatea presei care este garantată prin Constituţie. Din păcate, adeseori, această libertate se transformă într-o libertate de a spune liber minciuni. Adevărul este pentru ei mult mai periculos. Din toate ziarele câte apar în Danemar­ca numai unul singur spune adevărul — ziarul clasei muncitoare. Celelalte spun zil­nic minciuni cu privire la Uniunea Sovie­tică şi la ţările de democraţie populară. Nu am dat crezare acestor minciuni, totuşi tre­bue să Vă mărturisesc că sunt surprins cât de departe aţi ajuns în minunata dvs. ţară. Cred că voi putea să vă mulţumesc cel mai bine, povestind adevărul despre tot ce am văzut şi­ am auzit în ţară dvs. Socotesc că acest adevăr poate contribui la cauza păcii, cauză măreaţă, căreia fiecare om tre­bue să-i dea ce are mai de preţ. (aplauze).. Salului scriitorului austriac Ştefan Hochreiner Scriitorii progresişti din Austria transmit scriitorilor din Republica Populară Română şi poporului român salutări frăţeşti cu pri­lejul sărbătoririi Centenarului lui Ion Luca Caragiale. (aplauze). Ca delegat al scriitorilor progresişti din Austria, sunt profund impresionat de săr­bătorirea aniversării lui Ion Luca Caragiale, sărbătorire care arată câtă dragoste şi câtă stimă poartă poporul român marilor săi scriitori. Am avut şi eu bucuria de a putea cunoa­şte cu acest prilej succesele poporului ro­mân pe tărâm economic şi cultural. Aceste succese, caracteristice ţărilor de democraţie populară, arată forţă invincibilă a ideilor socialismului, superioritatea lor sdrobitoare asupra capitalismului. Oamenii muncii din Austria urmăresc cu multă dragoste aceste succese, care cons­titue un exemplu şi un îndemn pentru poporul austriac în lupta lui pentru liber­tate. Operele marelui Caragiale sunt arme spirituale care denunţă adevărata faţă a exploatatorilor. De aceea, opera sa este un bun comun al tuturor oamenilor muncii în lupta lor pentru libertate, (aplauze). Salului scriitoarei norvegiene Mimi Sverdlup Lunden Mulţumesc Comitetului Naţional Jubiliar pentru sărbătorirea Centenarului naşterii lui I. L. Caragiale, care m-a invitat în ţara dvs., dându-mi astfel putinţa de a ve­dea cum îşi făureşte poporul român o via­ţă nouă, cum îşi desvoltă cultura sa. România este departe de noi, şi noi ştim prea puţine despre ţara dumneavoastră. De aceea, simt o bucurie deosebită că mi s-a dat prilejul să vizitez această ţară, să-i cunosc oamenii, ca să pot povesti poporului meu tot ce am văzut aci. Nu sunt de multe zile aici, dar am avut bucuria să constat că faceţi totul pentru a pune în lumină tot ceea ce e valoros în cultura trecutului, în arta populară. Aveţi o sarcină mare, de a clădi România nouă, după ce ţara voastră a fost exploatată de capitalişti şi distrusă de război. In acelaş timp, voi construiţi şi temeliile unei culturi noi. Sărbătorirea Centenarului marelui Cara­giale ne-a arătat cum luptaţi pentru pace, căci fără pace această muncă ar fi zadar­nică, fără pace nu pot fi oameni fericiţi, fără pace nu poate exista un viitor fericit, nici aici, nici în ţara mea şi nicăeri în lume. Vă doresc din toată inima fericire în munca voastră cea mare şi pace pentru noi toţi. (aplauze).

Next