România Liberă, februarie 1952 (Anul 10, nr. 2283-2307)
1952-02-10 / nr. 2291
ADUNAREA FESTIVĂ CU PRILEJUL CENTENARULUI I. L. CARAGIALE Cuvântarea academicianului G. Călînescu In prima parte a cuvântării sale, acad. G. Călinescu a făcut o prezentare a vieţii lui I. L. Caragiale. Vorbitorul a arătat că marele scriitor — care se trăgea dintr’o familie modestă — s’a lovit în viaţă de greutăţile materiale şi a fost nevoit să îmbrăţişeze o serie de meserii, fără legătură cu scrisul, pentru a-şi putea câştiga existenţa. La greutăţile materiale s’au adăugat prigonirile şi boicotul exercitat asupra sa de către reprezentanţii regimului burghezo-moşieresc, care se simţeau usturaţi şi batjocoriţi prin opera lui Caragiale. După a doua reprezentaţie a „Nopţii furtunoase“, o bandă de huligani din ,,garda civică“ a ameninţat pe scriitor cu bătaia, iar piesa a fost scoasă din repertoriu. Academia de pe vremuri — a spus vorbitorul — în sânul căreia dormitau mulţi mari moşieri şi „puternici“ ai zilei, capătă o subită vigoare când e vorba de a refuza lui Caragiale premiul pentru cele două volume de teatru. Ultragiat, umilit, ameninţat cu reducerea la tăcere, Caragiale s-a văzut nevoit în cele din urmă să se expatrieze. Dragostea de patrie nu l-a părăsit o clipă fiind mereu cu gândul spre ţară. Din străinătate urmăreşte evenimentele din România şi totodată pe cele petrecute înt 1905 în Rusia, arătându-şi simpatia faţă de poporul rus, oprimat de regimul ţarist. In 1907, anul marilor răscoale ţărăneşti, Caragiale, aflat la Berlin, înfierează cu mânie sălbatica represiune organizată de oligarhia burghezo-moşierească, arătând că răscoalele ilustrează falimentul întregului sistem social-politic al burgheziei şi moşierimii. Analizând apoi opera lui I. L. Caragiale, acad. G. Călinescu a arătat că scriitorul a fost martorul desăvârşirii coaliţiei burghezomoşiereşti; el a trăit în epoca desvoltării capitalismului şi a închegării mişcării noastre muncitoreşti, faţă de care nutrea o neacoperită simpatie. Drumul creaţiei lui I. L. Caragiale devine tot mai larg, pe măsură ce scriitorul străbate realitatea epocii sale. De la poezia antimonarhică şi de la săgeţile îndreptate împotriva ,,lumii bune“ în ,,Ghimpele“ şi ,,Claponul“, Caragiale trece la critica burgheziei liberale, care trădase idealurile revoluţionare de la 1848. Vorbitorul a arătat că în piesa „O noapte Furtunoasă“ prin tipul negustorului îmbuibat — jupan Dumitrache — Caragiale a surprins în mod strălucit trăsăturile burgheziei care încerca să-şi ascundă caracterul ei reacţionar sub masca lozincilor progresiste. Ocupându-se de capodopera lui Caragiale, „O scrisoare pierdută“, vorbitorul a arătat că piesa constitue o extindere a criticii făcute de Caragiale regimului burghezo-moşieresc la însăşi ,,vârfurile“ burgheziei şi moşierimii. Piesa înfăţişează aspecte ale luptei electorale din vechea Românie. Lupta nu se dă între două partide şi două ideologii, ci între doi candidaţi la acelaş loc, venali, agramaţi şi demagogi, al căror instrument de luptă este şantajul. „O scrisoare pierdută“ reprezintă o excepţională demascare a „democraţiei“ exploatatorilor, a farsei electorate practicată deopotrivă de liberali şi de conservatori. Defectele morale ale vremii, surprinse de Caragiale, sunt fără număr. Caragiale arată că familia burgheză e imorală, soţul trăeşte din „micile economii” ale soţiei, sau avansează în slujbă prin ,,diplomaţia” acesteia; Caracudi, reporterul, fabrică tihnit ştiri senzaţionale şi mincinoase; poeţii mondeni fac versuri abracadabrante; academia burgheză nu termină niciodată al său ,,Magnum Mophtologicum“. Opera de clasificaţie morală a lui Caragiale este vastă sclipitoare prin genul ei satiric. Caragiale a fost un duşman nemilos al şovinismului, al ,,moftangiilor“ şi „moftangioaicelor” care profesau naţionalismul, considerându-se români până în măduva oaselor, dar vorbind ei franţuzeşte sau strigând graseiat „jos străinismul”, „susurromânismul“. Caragiale a înţeles împletirea dintre naţionalismul şi cosmopolitismul burghez. Vorbitorul a arătat apoi că marele scriitor a batjocorit în opera sa monarhia. ,,Jubileul“ de la 1906, după 40 de ani de regim burghezo-moşieresc şi de domnie a hrăpăreţei monarhii a Hohenzollern-ilor, nu scapă criticii aspre a lui Caragiale, care aruncă suliţa în „marele farsor“ — Carol I. I. L. Caragiale — a spus în continuare vorbitorul — este un scriitor profund iubit de massele populare pentru că a fost cel mai talentat şi cel mai puternic critic al regimului burghezo-moşieresc, pentru că a fost un prieten al poporului exploatat şi amăgit cu frazeologia mincinoasă a lumii lui Caţavencu. Opera lui ajută şi astăzi poporul să vadă ceea ce se ascunde îndărătul făţărniciei şi demagogiei burgheze. Vorbitorul a arătat apoi că sărbătorirea Centenarului lui Caragiale e o dovadă strălucită a înaltei preţuiri pe care o acordă scriitorilor şi tuturor oamenilor de cultură, regimul nostru de democraţie populară, învăţătura cea mai nobilă pe care o putem extrage din opera marelui Caragiale este optimismul, încrederea sănătoasă în viaţă şi, mai cu seamă, dragostea faţă de popor, stima şi încrederea în puterile poporului muncitor. Vorbitorul a citat, în încheiere, un fragment din corespondenţa lui . Caragiale în care răsbate patriotismul fierbinte al marelui scriitor, credinţa sa adâncă în forţele creatoare ale poporului nostru, menit „...să dea şi el culturii şi civilizaţiei... concursul lui specific...“. mare scriitor, luptător pentru fericirea poporului său, este în acelaş timp un scriitor al poporului bulgar şi al oricărui popor muncitor, de orice naţionalitate ar fi, este un scriitor al oamenilor simpli de pretutindeni. (aplauze) Să nu uităm că aceste ceasuri frumoase se datoresc faptului că în lume există Moscova, se datoresc faptului că există marele Stalin. Noi cinstim și vom cinsti sărbătorile noastre culturale, pentrucă puterea noastră este măreaţă şi de nebiruit, pentrucă ea este puterea adevărului şi a dragostei pentru pace, pentrucă ea este puterea popoarelor care şi-au luat soarta în propriile lor mâini* (aplauze). Veşnică glorie marelui scriitor al poporului român — Ion Luca Caragiale! Trăiască în veci prietenia româno-bulgară! , Trăiască Partidul Muncitoresc Român, — conducătorul și organizatorul marilor victorii ale poporului român în construirea socialismului, — în frunte cu tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej (aplauze prelungite). Trăiască în veci prietenia noastră de nesdruncinat cu Uniunea Sovietică! (Ovaţii îndelungate). ţ Salului scriitorului suedez Henry Peter Mathis Sunt bucuros că pot avea prilejul să transmit acestei însufleţite adunări, care sărbătoreşte Centenarul marelui scriitor I. L. Caragiale, un salut călduros din Suedia. Este salutul multor suedezi care au vizitat în ultimii ani Republica Populară Română, dar şi salutul a nenumăraţi alţi suedezi care au putut cunoaşte această cumoasă şi bogată ţară, viaţa liberă şi fericită a poporului român, din ziare, conferinţe şi filme. Doresc să exprim odată cu salutul meu admiraţia acestor cetăţeni ai mei. Poporul suedez iubeşte pacea şi munca şi există la noi o vie dorinţă de a cunoaşte viaţa culturală a altor popoare. Sunt multe lucruri de aflat despre România nouă. Am profunda convingere că printr-o mai bună cunoaştere reciprocă a culturii şi artei lor, popoarele îşi pot îmbogăţi viaţa, întărind în acelaş timp forţele păcii. Noi credem că schimbul cultural din ce în ce mai activ între popoare poate contribui la cunoaşterea reciprocă, la înțelegerea în trei popoare, la consolidarea păcii, (aplauze). Cuvântarea rostită de scriitorul sovietic Arkadîe Perventev Permiteţi-mi, în numele oamenilor sovietici, să vă transmit dvs. şi prin dvs. întregului popor român, un salut fierbinte şi felicitări din toată inima cu prilejul jubileului scriitorului clasic al literaturii române — Ion Luca Caragiale (aplauze furtunoase) Au trecut 100 de ani de când s’a născut marele fiu al poporului român, scriitorul, cetăţeanul şi luptătorul Ion Luca Caragiale. Poporul sovietic participă împreună cu dvs. la gloriosul jubileu al lui Ion Luca Caragiale. In toate ziarele ce se editează în Uniunea Sovietică, au apărut articole despre creaţia lui Caragiale. La noi nu există vreun centru cultural în care oamenii, în aceste zile de jubileu, să nu ia cunoştinţă de creaţia marelui scriitor român. In aceste zile au loc referate şi conferinţe dedicate operei lui Caragiale. La Moscova — capitala patriei noastre — în ziua de 30 Ianuarie, ziua Centenarului naşterii lui Caragiale, locuitorii Moscovei s’au întrunit într’o şedinţă solemnă pentru a cinsti memoria scriitorului. Teatrul de Stat de Satiră din Moscova a pregătit, pentru prima dată pe scena vreunui teatru rus, spectacolul „O scrisoare pierdută”. Teatrele din Uniunea Sovietică cercetează cu interes piesele lui Caragiale ■— și nu încape îndoială că după Moscova, intr’un şir de oraşe ale noastre vor fi realizate spectacole cu piesele lui Caragiale. Oamenii sovietici — spune tovarăşul Stalin — consideră că fiecare naţiune indiferent dacă este mare sau mică, are particularităţile sale calitative, specificul său, care aparţine numai ei şi care nu se găseşte la alte naţiuni. Aceste particularităţi constitue acea contribuţie pe care fiecare naţiune o aduce în tezaurul comun al culturii mondiale, complectându-l şi Îmbogăţindu-L In acest sens, toate naţiunile — şi mari şi mici — se află în aceiaşi situaţie şi fiecare naţiune este egală cu oricare altă naţiune. (aplauze). Călăuziţi de aceste mari principii staliniste, oamenii sovietici resping cu hotărîre îngâmfarea şi dispreţul pe care-l nutresc faţă de popoarele mici, reprezentanţii aşa numitei civilizaţii apusene. Noi, oamenii sovietici, înţelegem şi simţim ca foarte apropiată creaţia lui Caragiale. Nouă, Caragiale ne este deosebit de apropiat şi prin faptul că a fost un reprezentant al unui popor cu care ne unesc străvechi legături istorice. Sângele ruşilor şi al românilor a curs pe Dunăre, alături în luptele comune împotriva Turciei sultanilor La Plevna, pe vestita redută de la Griviţa. Caragiale a scris cu dragoste despre eroicii ostaşi români de la Plevna care au cimentat prin lupta lor istorica frăţie de arme româno-rusă, alianţa dintre poporul român şi poporul rus. Sângele vărsat în comun a servit marei cauze a eliberării poporului român de sub jugul turcesc. Drumul vieţii lui Caragiale a fost drumul aspru al unui luptător cinstit şi îndrăsneţ. Burghezia l-a hărţuit, l-a calomniat, l-a prigonit. Da, drumul scriitorului a fost greu. Şi Caragiale a mers neînfricat pe acest drum greu. A împărtăşit lumii evenimentele sociale şi politice al căror martor şi participant a fost, vorbind, cum spune chiar dânsul, „ca un istoric şi nu ca un simplu comediant”. Creaţia lui Caragiale a fost rodnic influenţată de gândirea înaintată a Rusiei de atunci, a Rusiei lui Belinski, Cernâşevski şi Dobroliubov. Caragiale a fost un gazetar, publicist, un pamfletar cu o pană deosebit de ascuţită; el a fost deasemenea un scriitor cu un diapazon de creaţie intr’adevăr larg. Caragiale lupta împotriva duşmanilor cu cele mai variate arme. O calitate de preţ a individualităţii sale creatoare este capacitatea de a se adapta oricărui câmp da bătălie, de a găsi acolo pe duşman şi de a-l lovi în locul cel mai vulnerabil. Burghezia îl ura pe Caragiale pentru că o lovea fără greş şi fără cruţare tocmai în călcâiul lui Achile, smulgând fără milă masca sistemului pretins democratic menit să înşele masele. încă în anul 1907, Caragiale a prezis inevitabilitatea prăbuşirii şi catastrofei politice a oligarhiei româneşti. El a văzut, în mod just, în răscoala ţărănească din 1907, un crâncen război civil pornit de massa producătorilor împotriva oligarhiei uzurpatorilor. In creaţia lui Caragiale se îmbinau armonic două calităţi deosebit de necesare, şi eu aş spune chiar obligatorii, pentru un scriitor contemporan care trăeşte pentru interesele poporului său — o vie activitate politică şi obştească, pe de o parte, şi o înaltă măestrie literară pe de altă parte. Citind operele sale dramatice sau asistând la reprezentarea lor scenică, te convingi din nou cât de exigent a fost Caragiale faţă de el însuşi. Adânca cunoaştere a specificului literaturii dramatice, iscusinţa de a zugrăvi exact şi multilateral caracterul fiecărui personaj, se îmbină la el cu admirabila conturaţie a subiectului care leagă întreaga acţiune şi cu un minunat simţământ de înţelegere a scenei şi a sufletului actoricesc. A juca în piesele lui Caragiale este o sărbătoare pentru oricare actor. A vedea piesele lui Caragiale este o sărbătoare pentru fiecare spectator, (aplauze). Deobicei, piesele sunt plantele literare ce se ofilesc cel mai repede. Cel mai bun indiciu pentru a recunoaște valoarea unei piese este durabilitatea ei. Piesele lui Caragiale au reușit la examenul cel mai serios — examenul timpului; ele trăesc şi acum pe scenă şi nu numai că înfloresc în culori minunate, de neasemuit, dar ele sunt şi deosebit de actuale. Şi astăzi Caragiale se găseşte în linia întâia a frontului de luptă pentru înaltele principii ale umanismului şi democraţiei. Caragiale învaţă pe contemporanii noştri, învaţă pe toţi scriitorii, să fie alături de poporul lor, să aducă în literatură patosul şi credinţa plină de pasiune în dreptatea cauzei poporului, să iubească tot ce este înaintat şi ceea ce se desvoltă — şi să urască tot ce este reacţionar, înapoiat şi condamnat la pieire. Prin înalta pildă a vieţii sale, Caragiale învaţă pe scriitori să simtă răspundere pentru munca lor scriitoricească, să nu despartă niciodată sentimentele şi tendinţele lor personale de cauza comună, să subordoneze activitatea lor intereselor poporului. Noi, oamenii sovietici urmărim cu bucurie cum creşte noua naţiune socialistă română. Noi vedem cum înfloreşte poporul dvs., vecinul nostru apropiat şi prietenul nostru. Poporului sovietic îi sunt apropiate şi scumpe izbânzile poporului român, lui ii sunt scumpe comorile lui naţionale şi spirituale. Noi considerăm că marele Caragiale trăeşte şi astăzi printre noi. Prin întreaga sa activitate, Caragiale şi-a cucerit dreptul la nemurire (aplauze). Gloria lui Caragiale va creşte tot mai mult şi mai mult. Astăzi, noi cinstim pe acest om mare, în condiţiile unei adânci înţelegeri reciproce, statornicită în România democrată-populară, între poporul şi guvernul ei, îl cinstim pe Caragiale într'o ţară unde se ridică noi talente, unde cresc şi se desvoltă forţele creatoare,, unde noţiunea de om este ridicată pe o treaptă înaltă. Toate acestea, poporul român le datorează clasei sale muncitoare, partidului său muncitoresc, care merge mereu înainte, călăuzit de conducătorul poporului român, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej. Cu prilejul aniversării a 100 de ani de la naşterea marelui scriitor român Ion Luca Caragiale, îngăduiţi-mi ca, în numele Federaţiei oamenilor de literatură şi artă din Republica Populară Chineză, să exprim scriitorilor din Republica Populară Română salutul meu fierbinte. (aplauze). România este o ţară înzestrată cu bogate tradiţii de cultură, iar opera plină de combativitate a lui Ion Luca Caragiale păstrează până în zilele noastre reala sa valoare. Caragiale a demascat fără cruţare, prin arma sa literară, josnicia şi întunericul ce stăpâneau ţara pe timpul său, din pricina dominaţiei burgheziei şi moşierimii. Noi acordăm o deosebită atenţie marilor succese înregistrate pe tărâmul culturii — sub călăuzirea Partidului Muncitoresc Român — în Republica Populară Română, într’un răstimp de numai câţiva ani. Ingăduiţi-mi ca alături de Dvs. să mă bucur din inimă pentru aceste succese. Oamenii de literatură şi artă din China slujesc poporul şi cauza păcii. Mai ales acum după ce au pus în aplicare noua linie în literatură a tovarăşului Mao Tze-dun, (aplauze puternice) de a servi pe muncitori, ţărani şi soldaţi, munca literară a Chinei noi a putut ajunge la izbânzi necunoscute până acum. In prezent, cu puteri însutite, In numele scriitorilor polonezi vă transmit un salut cald şi frăţesc (aplauze). Creaţia lui Caragiale este cunoscută în Polonia. Nu de mult, la Varşovia a fost prezentată piesa „O scrisoare pierdută”. Noi am admirat forţa artistică cu care Caragiale biciuieşte racilele burgheziei, cupiditatea şi cruzimea ei, corupţia şi ignoranţa ei, acoperite cu o spoială de pseudo-cultură cosmopolită. Astăzi, cu prilejulaniversării a 100 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale, toate teatrele reprezintă piesele lui, iar cărţile sale se răspândesc în sute de mii de Salutul scriitorului . Folosesc cu bucurie acest prilej pentru ca, în numele Uniunii Scriitorilor Cehoslovaci, să vă transmit vouă, oamenilor de cultură şi întregului popor român, salutul cel mai fierbinte. (aplauze). Sărbătorirea scriitorului român Ion Luca Caragiale este socotită şi de noi drept un eveniment cultural important. Marele scriitor român, critic necruţător al societăţii în care a trăit, şi din a cărui operă răzbate sentimentul de solidaritate noi înrădăcinăm în ţara noastră această linie. Literatura Chinei noastre noi păstrează cu sfinţenie bogata moştenire literară a poporului său. Totodată, trebue să studiem literatura de peste hotarele ţării noastre, şi în mod deosebit înaintata literatură realistsocialistă a Uniunii Sovietice. Suntem contra ideilor cosmopolite în literatură, împotriva cărora se declară astăzi popoarele întregii lumi. Suntem împotriva ideilor şovine din literatura burgheziei reacţionare. Prietenia între poporul chinez şi poporul român este adâncă. Această prietenie a putut fi întărită numai prin victoria revoluţiilor populare din ţările noastre. Şi colaborarea pe tărâm cultural s-a realizat astfel, în largă măsură, între cele două ţări. Nu de mult, guvernele ţărilor noastre au încheiat un acord cultural de o mare însemnătate, şi, pe calea deschisă de acest acord, este neîndoielnic că legăturile noastre pe plan cultural vor lua o şi mai mare desvoltare. Noi, toţi cei ce muncim în domeniul literaturii şi artei, avem acelaş ţel, ţelul apărării păcii în lumea întreagă. Mână în mână, să păşim înainte spre viitoarele victorii ale literaturii şi artei noastre, puse în slujba apărării păcii în lumea întreagă, (aplauze puternice), exemplare. Operele lui Caragiale pătrund departe în casele ţărăneşti. Realizările noastre le datorăm în primul rând faptului că eroica Armată Sovietică ne-a eliberat de sub jugul fascist, dându-ne astfel posibilitatea să putem construi socialismul. Experienţa Uniunii Sovietice ne învaţă cum trebue preţuite şi folosite tradiţiile progresiste şi revoluţionare din trecut, în aşa fel încât ele să îmbogăţească cultura noastră, să o facă mai plină, mai bogată. Marile festivităţi prilejuite de centenarul naşterii lui Ion Luca Carragiale sunt o manifestare a desvoltării necontenite a culturii în ţările noastre, (aplauze). Koslovac Jiri Marek cu cei oprimaţi, ne vorbeşte într’o limbă pe care o înţelegem şi noi. Astăzi, când poporul român şi poporul cehoslovac păşesc pe acelaş drum, noi avem datoria să adâncim şi mai mult cunoaşterea reciprocă a culturilor noastre naţionale. Sărbătorirea centenarului lui Caragiale este pentru scriitorii cehoslovaci un îndemn de a da cetitorilor din ţara noastră traduceri noi din operele marelui scriitor. Operele lui I. L. Caragiale vor constitui pentru poporul nostru un îndemn în lupta și munca sa. (aplauze). Salutul lui Cian San-fun, delegatul oamenilor de cultură din R.P. Chineza Salutul scriitorului polonez Leon Przemsky Salutul scriitorului mongol Sagdarjav Natogdoj Vă rog să-mi permiteţi să vă transmit felicitarea călduroasă a scriitorilor mongoli şi a tuturor intelectualilor Republicii Populare Mongole, cu prilejul centenarului naşterii marelui clasic al literaturii române , Ion Luca Caragiale. (aplauze). Caragiale şi-a iubit poporul şi a crezut cu tărie în viitorul său luminos. Visul marelui scriitor s’a împlinit. Poporul român, eliberat de către eroica Armată Sovietică, luptând sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, în frunte cu iubitul său conducător Gheorghe Gheorghiu-Dej, a instaurat regimul de democraţie populară şi cu sprijinul marii Uniuni Sovietice, construeşte astăzi cu succes socialismul Scriitorii români au preluat din creaţia lui Caragiale tot ceea ce constitue un adevărat tezaur, şi astăzi, luptând pentru a-şi însuşi metoda realismului socialist, creaza opere valoroase, care sprijină marea cauză a poporului lor. Poporul nostru este astăzi adânc îndurerat. A murit conducătorul nostru, tovarăşul Cioibalsan. In personalitatea tovarăşului Cioibalsan, scriitorii mongoli au pierdut pe marele lor prieten şi îndrumător. Toate succesele noii literaturi mongole se datorau în primul rând conducătorului nostru, îndrumătorului nostru, tovarăşul Chibalsan. Luând parte la sărbătorirea centenarului naşterii marelui clasic român, scriitorii mongoli simt cu şi mai multă putere datoria ce o au faţă de poporul lor: aceea de a contribui la întărirea Frontului păcii şi socialismului, în fruntea căruia se află poporul sovietic, condus de geniul marelui Stalin, (aplauze şi ovaţii puternice). Salutui scriitorului maghiar György Bölöni Aduc aici salutul scriitorilor maghiari. Noi preţuim deosebit de mult pe Caragiale, eminent scriitor, deoarece vedem în el un aprig, neînduplecat şi pasionat judecător al epocii sale, un critic al stăpânilor din răposata orânduire burghezo-moşierească. Excepţionalele piese ale lui Caragiale sunt jucate în teatrele noastre, iar cititorii maghiari îl cunosc bine pe acest maestru român al nuvelei şi schiţei, din volumele sale. Uniunea Scriitorilor Maghiari a organizat la Budapesta un festival închinat lui Caragiale, aducând astfel omagiul său acestui mare scriitor a cărui operă, fiind o comoară naţională a poporului român, este totodată şi a noastră, este o comoară comună a literaturii noastre, (aplauze). Noi, ungurii, apreciem cu atât mai mult pe Caragiale cu cât umorul său, ironia sa biciuitoare, satira sa, s’au îndreptat împotriva Fostelor clase dominante din România, care semănau foarte bine cu clasele exploatatoare care au încovoiat spinarea poporului maghiar și au asuprit pe oamenii muncii. Este datoria noastră de scriitori să punem în valoare pe marii scriitori ai literaturii universale — așa cum o facem astăzi cu Caragiale — care ne-au ajutat în dărâmarea vechii orânduiri burgheze. Caragiale a iovit în această orânduire, scoțându-i la iveală păcatele, demascând pe dușmanii poporului. Să urmăm pilda marilor clasici, să lovim în duşmanii păcii, folosind opera lui Caragiale drept armă în această luptă. In numele scriitorilor maghiari vă spun: să învăţăm, tovarăşi, de la Caragiale, să fim îndrăzneţi, plini de pasiune şi neînduplecaţi în lupta noastră împotriva vrăjmaşului (aplauze). Salutul scriitorului bulgar Andrei Stoianov Guliaski Permiteţi-mi să vă aduc un fierbinte salut din partea Comitetului pentru Ştiinţă, Artă şi Cultură din Republica Populară Bulgaria, din partea Uniunii Scriitorilor Bulgari şi a oamenilor de cultură din ţara noastră, cu prilejul sărbătoririi centenarului unuia dintre scriitorii cei mai de seamă ai poporului român — Ion Luca Caragiale, (aplauze). Inscenându-se în teatrele noastre cunoscuta piesă „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, publicând în presă o serie de articole, noi am sărbătorit centenarul lui Caragiale şi în ţara noastră. Opera lui Caragiale, reflectând ura poporului român împotriva burgheziei şi moşierimii este strâns legată şi de trecutul de suferinţe al poporului bulgar. Căci demascând regimul burghezo-moşieresc din România, Caragiale în triod indirect a demascat şi regimul burghezo-moşieresc din Bulgaria. Iată pentru ce Caragiale, fiind un Salutul scriitorului belgian Charles Louis Paron Strălucita sărbătorire a Centenarului lui Caragiale în ţara dvs. este unul din semnele care vădesc superioritatea lumii păcii faţă de imperialismul american şi englez, care nu mai poate aduce omenirii decât război, distrugere, moarte. Provocatorii de război nu suportă nici măcar existenţa culturii. La noi, în Belgia, ca şi în Franţa, centenarul morţii lui Balzac, cea de a 50-a aniversare a morţii lui De Coster, autorul lui Eulenspiegel, această capodoperă a literaturii noastre naţionale, au fost trecute sub tăcere. Acordându-i lui Caragiale însemnătatea pe care o merită, sărbătorind Centenarul naşterii sale cu atâta amploare, aduceţi încă o contribuţie, prieteni români, la îmbogăţirea culturii universale şi la lupta pentru o lume mai bună, la lupta pentru pace. Şi un asemenea efort constitue o pildă pentru noi în munca importantă care trebue dusă la noi în ţară. Mulţumim tuturor acelora, care, intvitându-ne, ne-au făcut cinstea de a putea participa la această minunată manifestare a culturii şi a păcii. Mulţumim muncitorilor din ţara voastră, scriitorilor şi artiştilor voştri. Mulţumim conducătorilor ţării voastre, care, încă din timpul anilor grei, au dus o luptă neobosită pentru pace şi pentru fericirea poporului lor. Mulţumim Uniunii Sovietice, fără existenţa căreia noi nu ne-am afla astăzi întruniţi aici. Mulţumim marelui corifeu al culturii, stegarul luptei pentru pace, către care se îndreaptă speranţele tuturor oamenilor muncii din lumea întreagă: Iosif Vissarionovici Stalin. (Aplauze şi ovaţii prelungite în cinstea marelui conducător de popoare). Satului roşiit de scriitoarea progresistă greacă Melpo Axiot. Sunt profund mişcată că mă găsesc printre voi şi că vă pot aduce un salut frăţesc din partea tovarăşilor mei greci. (aplauze). Sunt fericită că am ocazia să sărbătoresc cu dvs. pe marele scriitor al poporului român, Ion Luca Caragiale. Poporul grec vă este recunoscător, pentru că în Republica voastră Populară, copiii noştri, urmăriţi de imperialiştii americani care stăpânesc Grecia, au găsit un adăpost cald şi o primire părintească. Vă suntem recunoscători pentru că poporul român, prin organizaţiile sale, ne-a ajutat întotdeauna în campaniile de protest pentru salvarea eroilor poporului nostru din ghiarele morţii. Când poporul grec, prin lupta sa, va goni pe imperialiştii americani şi pe slugia lor, atunci vă vom învia tovarăşi români, pentru a sărbători împreună, la Atena, Republica Populară Greacă. (puternice aplauze). Salului scriitorului finlandez Arvo Turkainen Ingăduiţi-mi ca în numele scriitorilor, actorilor şi artiştilor progresişti din Finlanda, să vă transmit un salut călduros. (aplauze). Noi, finlandezii, avem deasemeni bucuria şi cinstea de a participa la cinstirea memoriei marelui fiu al poporului vostru, scriitorul Ion Luca Caragiale. Caragiale este unul dintre acei meşteri ai cuvântului literar, care a descris strălucit epoca în care a trăit, epocă de exploatare şi asuprire a poporului. In limba voastră există un cuvânt care sună mândru, un cuvânt care-mi place îndeosebi. Este cuvântul, trăiască In numele scriitorilor progresişti şi ai artiştilor Finlandei vreau să rostesc acest cuvânt pentru Republica Populară Română, pentru poporul ei, pentru reprezentanţii artei literare, plastice şi muzicale din România. (aplauze). Salului scriitorului danez Hans Cristian Scherfig Mulţumesc din toată inima tovarăşilor români, care mi-au dat posibilitatea să particip la această sărbătoare. Vă aduc un salut din partea colegilor mei scriitori progresişti danezi. In ţara mea, „domnii“ sunt foarte mândri de libertatea cuvântului şi de libertatea presei care este garantată prin Constituţie. Din păcate, adeseori, această libertate se transformă într-o libertate de a spune liber minciuni. Adevărul este pentru ei mult mai periculos. Din toate ziarele câte apar în Danemarca numai unul singur spune adevărul — ziarul clasei muncitoare. Celelalte spun zilnic minciuni cu privire la Uniunea Sovietică şi la ţările de democraţie populară. Nu am dat crezare acestor minciuni, totuşi trebue să Vă mărturisesc că sunt surprins cât de departe aţi ajuns în minunata dvs. ţară. Cred că voi putea să vă mulţumesc cel mai bine, povestind adevărul despre tot ce am văzut şi am auzit în ţară dvs. Socotesc că acest adevăr poate contribui la cauza păcii, cauză măreaţă, căreia fiecare om trebue să-i dea ce are mai de preţ. (aplauze).. Salului scriitorului austriac Ştefan Hochreiner Scriitorii progresişti din Austria transmit scriitorilor din Republica Populară Română şi poporului român salutări frăţeşti cu prilejul sărbătoririi Centenarului lui Ion Luca Caragiale. (aplauze). Ca delegat al scriitorilor progresişti din Austria, sunt profund impresionat de sărbătorirea aniversării lui Ion Luca Caragiale, sărbătorire care arată câtă dragoste şi câtă stimă poartă poporul român marilor săi scriitori. Am avut şi eu bucuria de a putea cunoaşte cu acest prilej succesele poporului român pe tărâm economic şi cultural. Aceste succese, caracteristice ţărilor de democraţie populară, arată forţă invincibilă a ideilor socialismului, superioritatea lor sdrobitoare asupra capitalismului. Oamenii muncii din Austria urmăresc cu multă dragoste aceste succese, care constitue un exemplu şi un îndemn pentru poporul austriac în lupta lui pentru libertate. Operele marelui Caragiale sunt arme spirituale care denunţă adevărata faţă a exploatatorilor. De aceea, opera sa este un bun comun al tuturor oamenilor muncii în lupta lor pentru libertate, (aplauze). Salului scriitoarei norvegiene Mimi Sverdlup Lunden Mulţumesc Comitetului Naţional Jubiliar pentru sărbătorirea Centenarului naşterii lui I. L. Caragiale, care m-a invitat în ţara dvs., dându-mi astfel putinţa de a vedea cum îşi făureşte poporul român o viaţă nouă, cum îşi desvoltă cultura sa. România este departe de noi, şi noi ştim prea puţine despre ţara dumneavoastră. De aceea, simt o bucurie deosebită că mi s-a dat prilejul să vizitez această ţară, să-i cunosc oamenii, ca să pot povesti poporului meu tot ce am văzut aci. Nu sunt de multe zile aici, dar am avut bucuria să constat că faceţi totul pentru a pune în lumină tot ceea ce e valoros în cultura trecutului, în arta populară. Aveţi o sarcină mare, de a clădi România nouă, după ce ţara voastră a fost exploatată de capitalişti şi distrusă de război. In acelaş timp, voi construiţi şi temeliile unei culturi noi. Sărbătorirea Centenarului marelui Caragiale ne-a arătat cum luptaţi pentru pace, căci fără pace această muncă ar fi zadarnică, fără pace nu pot fi oameni fericiţi, fără pace nu poate exista un viitor fericit, nici aici, nici în ţara mea şi nicăeri în lume. Vă doresc din toată inima fericire în munca voastră cea mare şi pace pentru noi toţi. (aplauze).