România Liberă, februarie 1952 (Anul 10, nr. 2283-2307)

1952-02-12 / nr. 2292

! Toată grija pentru reducerea cheltuielilor administrative Hotărîrea guvernului şi partidului cu pri­vire la efectuarea reformei băneşti şi la re­ducerile de preţuri trasează poporului nost­­ru muncitor o serie de sarcini menite să consolideze reforma bănească şi să facă po­sibil într’un viitor apropiat noi reduceri de preţuri, desfiinţarea regimului de aprovizio­nare pe bază de cartele şi trecerea la pre­ţuri comerciale unice, ceea ce va însemna o nouă creştere a nivelului de viaţă al clasei muncitoare şi al ţărănimii muncitoare. Alături de lupta pentru sporirea producţiei şi productivităţii muncii, de întărirea disci­plinei financiare şi de plan, acţiunea hotă­­rîtă pentru realizarea regimului de severe economii atât la toate unităţile economice cât şi la organele de administraţie este o sarcină de seamă pe care Hotărîrea guver­nului şi partidului o trasează oamenilor mun­cii de la oraşe şi sate. Gospodărind cu grijă bunurile poporului, lichidând orice risipă, fiecare om al muncii îşi va putea aduce contribuţia sa la întări­rea puterii leului nou, la îmbunătăţirea con­tinuă a nivelului de trai al celor ce mun­cesc. În întrecerea socialistă, prin însuşirea­ şi aplicarea metodelor stahanoviste sovietice, oamenii muncii au dovedit prin minunate e­­xemple dragostea şi priceperea cu care gos­podăresc avutul obştesc. Luptând pentru realizarea de tot mai în­semnate economii, muncitorii, tehnicienii şi funcţionarii au tradus în viaţă nenumărate iniţiative privind lupta pentru cel mai bo­gat cont de economii, pentru organizarea brigăzilor complexe de economii, etc. Astfel în marea întrecere socialistă des­făşurată te­ cinstea celei de a 30-a aniversări a partidului, s-au obţinut economii în va­loare de peste 2­­miliarde lei (vechi). Succesele obţinute arată că muncitorii, tehnicienii şi funcţionarii din multe între­prinderi au dovedit o grijă permanentă pen­tru realizarea de economii. Spre deosebire de sistemul capitalist, unde domnesc haosul, risipa, distrugerea de bunuri, economia so­cialistă se caracterizează printr-o bună gos­podărire, ordine financiară, control şi evi­denţă riguroasă, prin folosirea raţională şi cu cea mai mare grijă a avutului obştesc. Lupta pentru realizarea unui regim strict de economii este lege de desvoltare a eco­nomiei noastre naţionale, factor de mare im­portanţă în ridicarea bunei stări a poporu­lui muncitor. In lupta pentru introducerea metodelor socialiste de gospodărire, unele conduceri de întreprinderi au dovedit o justă înţelegere a rolului ce le revine, mânuind cu grije fon­durile atât în domeniul producţiei cât şi în sectorul adminisitrativ-gospodăresc. In a­­ceastă direcţie merită a fi citate conducerile întreprinderilor Vulcan, Industria Bumbacu­lui, întreprinderea de Construcţii Nr. 1 din Bucureşti. Cu toate succesele obţinute, succese care au influenţat în bună măsură realizarea sar­­cinei de plan pe 1951 privind reducerea pre­ţului de cost, unele conduceri de întreprin­deri mai fac risipă de materiale şi mijloace băneşti, altele cheltuesc inutil sume de bani, frânând astfel scăderea preţului de cost al produselor. Hotărîrea guvernului şi partidului arată că ,,în unele ramuri ale economiei naţionale s’au manifestat serioase lipsuri organizato­rice, nu s’a dus cu destulă perseverenţă lup­ta pentru o­ptim­a ridicare a productivită­ţii muncii, reducerea preţului de cost, ra­ţionala întrebuinţare a mijloacelor băneşti şi un regim strict de economii". Unele conduceri de întreprinderi, unele comitete executive ale sfaturilor populare nu sunt preocupate de reducerea cheltuelilor administrative, nu luptă în suficientă măsură pentru întărirea spiritului de economie. Orice sumă irosită duce la scăderea ren­tabilităţii întreprinderilor, la reducerea acu­mulărilor socialiste, la încărcarea preţului de cost şi deci frânează lupta pentru ridica­rea permanentă a nivelului de trai al celor ce muncesc. Este o datorie patriotică a fiecărui mun­citor, tehnician şi funcţionar în parte, este o sarcină de seamă pentru fiecare minister, întreprindere, pentru fiecare sfat popular, de a cheltui cu economie orice leu nou. Pentru aceasta, trebue lichidat obiceiul care mai există în unele întreprinderi, unde se mai fac încă numeroase deplasări inu­tile care încarcă preţul de cost al produc­ţiei. întreprinderea ,,Flamura Roşie“ din A­­rad, de exemplu, a avut în cursul anului tre­cut nu mai puţin de 18 abonamente C.F.R. permanente pe distanţa Arad-Bucureşti, nu­măr care depăşea cu mult necesităţile reale ale fabricii. La uzinele „Steagul Roşu” s’au efectuat în cursul a numai două luni (Sep­tembrie şi Octombrie 1951) 172 deplasări, totalizând 494 de zile din care o bună parte s’au făcut în mod inutil. Făcând abstracţie de numeroasele zile de lucru pierdute prin deplasări nejustificate, sumele plătite pen­tru acestea majorează preţul de cost al pro­duselor fabricate. Iată dar o problemă asu­pra căreia trebuie să se aplece cu seriozi­tate conducerile ministerelor, direcţiile în­treprinderilor, comitetele executive ale sfa­turilor populare, fiecare om al muncii din ţara noastră. Nu pot fi tolerate cheltuelile făcute de unii „plimbăreţi“ în dauna intere­selor poporului muncitor, interese care cer ordine şi disciplină, care cer gospodărirea­ cu chibzuinţă al fiecărui­­leu nou. ... O mare importanţă au şi economiile făcute la consumul energiei electrice, la combustii­­bil, la convorbirile telefonice, la rechizi­te. Trebuie combătută atitudinea unor sala­riaţi care consideră economisirea acestora drept o chestiune minoră, puţin importantă, salariaţi care sunt­ tentaţi să treacă nepă­sători pe lângă un bec uitat aprins, sau conducători de autovehicule care nu folo­sesc în mod raţional benzina şi uleiul. Tre­bue criticată cu tărie atitudinea acelor sa­lariaţi „grăbiţi“, care înţeleg să rezolve numai prin convorbiri telefonice „fulger“ diferite probleme nu întotdeauna urgente. Din economiile administrative, realizate de fiecare cetăţean la locul său de muncă, se formează sume importante care pot fi în­dreptate de către stat spre finanţarea im­portantelor lucrări ale planului cincinal, spre ridicarea producţiei în întreprinderile indus­triale. Fiecare salariat trebuie să se simtă răspunzător de orice kilowat de energie e­­lectrică irosit, de orice litru de benzină consumat fără rost la autovehicule, de orice convorbire telefonică inutilă. Conducerile din întreprinderi şi instituţii trebue să creeze condiţiile necesare desfă­şurării întrecerii socialiste pe obiective pre­cise privind lupta pentru realizarea de eco­nomii administrative. In instituţii, în birou­rile întreprinderilor trebuie extinsă pe scară tot mai largă unele metode sovietice care îşi găsesc aplicarea şi în acest sector de ac­tivitate. Luarea în păstrare socialistă a autovehiculelor, a maşinilor de scris, de calculat, de multiplicat, după metoda Nina Nazarova constitue un bun mijloc pentru prelungirea duratei lor de funcţionare. Me­toda Nina Nazarova care a fost larg însu­şită de către muncitorii din întreprinderi a început să fie aplicată şi de către salariaţii administrativi. Trebuie larg popularizate în cadrul întreprinderii şi instituţiei respective succesele obţinute de salariaţi în acţiunea de bună îngrijire a avutului obştesc. O atenţie deosebită trebuie acordată mâ­nuirii cu grije a fondului de salarii, a su­melor care sunt destinate retribuirii muncii salariaţilor. Nu aşa cum a procedat secţiu­­nea sănătate a sfatului popular orăşenesc Stalin care nu a controlat felul cum este mânuit fondul de salarii al serviciului de salvare din oraș. Astfel, s-a putut întâmpla în anul trecut ca medicul Andrei Kovacs să încaseze suma de 49.224 lei drept salariu pe 4 luni, fără ca în acest timp să fi prestat vreun serviciu. Astfel de atitudini sunt uneori încura­jate de nepăsarea pe care o dovedesc cei ce trebuie să execute un control riguros asu­pra cheltuirii fondului de salarii. Iată de ce ministerele, conducerile de întreprinderi, or­ganele locale ale puterii de stat cât şi con­ducerile organizaţiilor cooperatiste trebuie să controleze cu toată seriozitatea destinaţia pe care o iau sumele din fondul de salarii. Acţiunea pentru reducerea cheltuelilor administrative trebuie strâns împletită cu lupta împotriva atitudinilor birocratice. Să fie combătute cu tărie atitudinile unor sala­riaţi care întocmesc rapoarte de dragul ra­poartelor, circulări de dragul circulărilor, care se închid în cancelarii în spatele mal­dărelor de hârtie irosită, în loc să menţină un contact viu, permanent, cu terenul, cu massele de cetăţeni. Prin mai buna organizare a muncii, prin întocmirea unei evidenţe clare, precise a lu­crărilor, se vor putea realiza în acelaş timp serioase economii în ce priveşte cheltuelile administrative, se va contribui la întărirea leului nou. Un rol important în această privinţă re­vine contabililor şefi din întreprinderi şi instituţii care îndeaproape sprijiniţi de că­tre conducere trebue să institue o evidenţă riguroasă a tuturor cheltuelilor ce se efec­tuează. O justă evidenţă a fiecărui leu cheltuit înseamnă o contribuţie însemnată la economisirea bunului public. Lupta pentru un regim sever de economii nu înseamnă o campanie cu o durată limi­tată. Ministerele, organizaţiile economice şi sfaturile populare au datoria de a lua măsuri organizatorice pentru ca acţiunea de reducere a cheltuelilor administrative __ să constituie un obiectiv permanent al fiecărei Întreprinderi şi instituţii, al fiecărui mun­citor, tehnician şi funcţionar. Să fie popu­larizaţi prin ziare de perete, panouri de o­­noare, megafoane, convorbiri la locul de producţie, acei care dovedesc dragoste faţă de bunurile poporului, care se preocupă să reducă la maximum cheltuelile administra­tive, contribuind în acest fel la reducerea preţului de cost al producţiei. Trebue com­bătute cu tărie, atitudinile unor cadre din economie care în vorbă se declară de acord că trebue făcute economii, ca apoi la locul de muncă să aducă argumentul unor aşa zise condiţii specifice pentru a justifica cheltuelile administrative exagerate. Trebue luate măsurile necesare, aplicându-se legile în vigoare acelor salariaţi care risipesc ba­nul public, care cheltuesc cu nechibzuinţă leul nou, dovedirndu-şi astfel nepăsarea faţă de lupta întregului popor muncitor pentru realizarea de economii. A reduce cheltuelile administrative în­seamnă a contribui la scăderea preţului de cost, la crearea de posibilităţi pentru ca muncitorii, ţăranii muncitori, funcţionarii, să cumpere cu banii noi şi sănătoşi produse mai multe, înseamnă a contribui la creşte­rea salariului real al clasei muncitoare şi a veniturilor ţărănimii muncitoare. Trebue să luptăm pentru instituirea unui regim de­ severe­­ economii, fiecare om al muncii- Considerând­­ ca o sarcină de­­ cinste lupta permanentă şi neobosită pentru gos­podărirea cu chibzuinţă a leului nou. Astfel vom contribui la sporirea acumulărilor socia­liste, la desvoltarea economiei naţionale şi întărirea capacităţii de apărare a patriei, la îmbunătăţirea continuă a nivelului de trai al poporului muncitor. TG ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ PRIN NOI SUCCESE IN MUNCA ESTE CONSOLIDATĂ REFORMA BĂNEASCĂ i Teatrul Naţional poartă numele marelui Caragiale Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţio­nale, prin care Teatrul Naţional din Bucu­reşti a căpătat denumirea de „Teatrul Na­ţional Ion Luca Caragiale“, a umplut de bucurie inimile oamenilor muncii, care cu­nosc rolul educativ hărăzit primei noastre scene în cadrul revoluţiei culturale înfăp­tuită în R.P.R. Slujitorii Teatrului Naţional — actori, di­rectori de scenă, dramaturgi, tehnicieni — mulţumesc călduros Partidului şi Guvernu­lui pentru marea cinste ce le-a fost făcută hotărînd ca această instituţie— al cărei cen­tenar se va împlini în Decembrie 1952 — să poarte numele celui mai strălucit dramaturg al literaturii noastre clasice, numele mare­lui Ion Luca Caragiale. De nici o altă instituţie de cultură din ţara noastră numele lui I. L. Caragiale — viaţa şi opera lui — nu sunt mai strâns legate decât de Teatrul Naţional din Bucureşti. Cercetarea vechilor arhive ni-l arată pe I. L. Caragiale, în 1868, figurant, iar în stagiunea 1870—1871, sufleul şi, ca şi pe Eminescu, copietor de roluri. In 1877—1878, lui I. L. Caragiale i se joa­că la Teatrul Naţional din Bucureşti tradu­cerea „Roma învinsă", făcută în admirabile versuri după , scriitorul francez Alexandru Parodi. Direcţia Teatrului nu găseşte de cu­­viinţă să treacă pe afiş numele traducăto­rului. In stagiunea următoare — din 1879 — I. L. Caragiale debutează ca autor dramatic pe scena Teatrului Naţional, cu piesa „O noapte furtunoasă". Directorul de pe atunci al teatrului, Ion Ghica, cu de la sine putere, introduce în „O noapte furtunoasă" replici, operează tăieturi, etc. I. L. Caragiale, in­dignat, protestează şi-şi retrage piesa. Abia în 1884 se reîntoarce I. L. Caragiale la Teatrul Naţional, unde i se reprezintă capodopera „O scrisoare pierdută". Patru ani mai târziu, sub presiunea opi­niei publice progresiste, scriitorul este nu­mit director al Teatrului Naţional. I. L. Ca­ragiale conduce Teatrul Naţional o singură stagiune: 1888—1889. In ciuda tuturor pre- ZAHARIA STANCU Directorul Teatrului Naţional Ion Luca Caragiale dicilor ce i se ivesc ori i le aruncă în cale reprezentanţii Caţavencilor şi Trahanachilor cocoţaţi la putere, I. L. Caragiale introduce în Teatrul Naţional reforme de o adâncă semnificaţie: un repertoriu de înaltă ţinută, din care nu lipsesc: Shakespeare, Moliére, Vasile Alecsandri, montări îngrijite, inter­­pretare justă şi adâncită a rolurilor, ţinută artistică, — totul pe făgaşul realismului pe care mergea şi opera sa literară. Adminis­traţia lui I. L. Caragiale a rămas şi ea mo­del. Ordinea şi disciplina în munca teatru­lui, deasemeni. Scriitorul director se afla în instituţie de la 8 dimineaţa până târziu noaptea, după căderea cortinei. Presa burgheziei şi moşierimii l-a atacat şi l-a hărţuit mereu. Prin jignitoare măsuri administrative, Titu Maiorescu, în calitate de ministru, l-a alungat de la direcţia Tea­trului Naţional, pentru a-l înlocui cu lati­fundiarul Grigore Cantacuzino, care nu avea nimic, nici în clin nici în mânecă, nici cu teatrul, nici cu arta scrisului. In postul în care I. L. Caragiale muncise până la isto­vire un singur an, trândavul latifundiar a lâncezit — târând în această lâncezeală şi instituţia — 16 ani. Piesele marelui satiric „D’ale carnavalu­lui" şi „Năpasta" au fost primite la Tea­trul Naţional cu dispreţ şi fluerături. Burghezia şi moşierimea biciuite şi de­mascate de I. L. Caragiale in teatrul său,, în proza sa, în articolele sale de ziar, l-au urmărit intr’atât pe acest mare scriitor al nostru, încât în 1900 a fost nevoit să demi­sioneze şi din postul onorific de membru în comitetul de lectură al Teatrului Naţio­nal, unde fusese numit de prietenul său, Barbu Delavrancea. Cu plecarea sa din comitetul de lectură, I. L. Caragiale rupe orice legătură cu Tea­trul Naţional. E drept că, din când în când, i se mai relua o piesă a cărei montare şi ale cărei indicaţii de interpretare urmăreau fal­sificarea conţinutului şi care nu aducea scriitorului aproape niciun venit. Pentru a vieţui, pentru a-şi întreţine fa­milia, I. L. Caragiale recurgea mereu la ex­pediente. După eliberarea patriei noastre de către glorioasele Armate Sovietice, Teatrul Na­ţional din Bucureşti începe să reprezinte in adevărata lor lumină, piesele lui I. L. Caragiale, cu montări din ce în ce mai în­grijite, cu distribuţii din ce în ce mai bune. Şi aceste piese cunosc un succes fără pre­cedent în istoria dramaturgiei noastre. Sute de mii de oameni ai muncii vin şi aplaudă aceste piese. Asupra operei lui Caragiale se revarsă din plin lumina gloriei pe care a­­ceastă operă o merita. întreaga creaţie a a­­cestui strălucit scriitor realist al nostru devine un bun al poporului muncitor. Şi Teatrul Naţional din Bucureşti, unde I­­. Caragiale a fost figurant şi sufleur, co­pietor de roluri şi traducător netrecut pe afiş, director o singură stagiune şi autor flgerat de burghezie şi moşierime, se va numi de azi înainte „Teatrul Naţional Ion Luca Caragiale". S’a făcut dreptate celui mai de seamă scriitor realist al literaturii noastre clasice. Şi dreptatea aceasta nu putea fi făcută decât în vremea noastră când destinele pa­triei le hotărăşte însuşi poporul, când forţa conducătoare în stat o constitue Partidul clasei muncitoare. Adânc recunoscători Partidului şi Guver­nului, slujitorii ,, Teatrului Naţional Ion Luca Caragiale" îşi vor da toată silinţa să fie vrednici de cinstea ce li s'a făcut lor, şi totodată celei mai vechi instituţii de cul­tură din ţară,­­ să pregătească şi să pre­zinte spectacole, care să ajute şi mai mult poporul nostru în lupta lui pentru construi­rea socialismului, în lupta lui pentru apăra­rea păcii. Anul X­­ Nr. 2292 1­ 4 pagini 20 bani Mărfi 12 Febr. 1952 Ţăranii muncitori » îşi valorifică produsele prin cooperativă SIBIU (de la corespondentul nostru). — Ţăranii muncitori şi colectiviştii din regiu­nea Sibiu luptă pentru întărirea leului nou, pentru consolidarea reformei băneşti înfăp­tuită de partid şi guvern. In comuna Mercurea — raionul Sebeş de pildă — ţăranii muncitori au valorificat prin cooperative în ultimul timp peste 5 000 kgr grâu,­ 2.000 kgr. porumb, 2.500 ouă, 150 kgr. ulei comestibil şi alte produse în schimbul cărora şi-au putut cumpăra ştofe, încălţă­minte, materiale de construcţie, etc. Colectivistul Vasile Sârbu şi-a luat pentru cele 160 kgr porumb şi 150 kgr. grâu va­lorificate pe lângă alte produse industriale şi un metru cub de cherestea. Cooperativa din comuna Mercurea a reuşit să obţină re­zultate bune datorită faptului că a fost spri­jinită îndeaproape de organizaţia de partid, de sfatul popular şi de organizaţiile de massă. Rezultate asemănătoare a obţinut şi cooperativa din comuna Cristian la care ţă­ranii muncitori ca Niculae Grîşoiu, Ion Can­­telehuber, Maria Manciu, Ion Huber şi alţii au valorificat 1.186 kgr. grâu, 1377 kgr. porumb, 596 kgr. secară, 33 kgr. untură, etc. Colectivista Maria Manciu valorificând 52 kgr. secară şi-a cumpărat printre altele şi o pereche de bocanci. La cooperativa din co­muna Sacadate din raionul Sibiu ţăranii muncitori au valorificat 2116 kgr. porumb, 633 kgr. grâu, secară, ouă, brânză, păsări şi alte produse. Colectivistul Ion Prie şi-a valorificat aici de pildă, 20 kgr. grâu, 100 kgr. porumb şi 8 kgr. brânză, în schimbul cărora şi-a putut cumpăra o pereche bocanci şi altele. Colectivistul Aurel Jugăria şi-a cumpărat cu banii primiţi pentru 60 kgr. grâu şi 20 kgr. porumb valorificat prin cooperativă, 2 kgr. bumbac şi stofă de costum. ★ BACĂU (de la subredacţia noastră): în­crederea ţăranilor muncitori în puterea noului leu se manifestă zi de zi în cuprinsul regiunii Bacău Numai în intervalul de la 1­5 Februarie cooperativa din Păncești, raionul Bacău, a valorificat 4000 ouă, cea din Negri acelaș raion 4500 ouă, cooperativa din Parincea, raionul Bacău, a valorificat 1500 de kilo­grame grâu, etc. In fruntea raioanelor din cuprinsul re­giunii s’au situat, în intervalul dela 1­5 Februarie, raionul Bacău care a valorificat printre altele 22.585 ouă, 318 kilograme untură şi raionul Roman, care a valorificat 21.411 ouă, 3.139 kilograme porumb, mari cantităţi de lapte, păsări, etc. Pieţele oraşelor sunt de asemenea aprovi­zionate de producători cu produse agricole. Astfel, zilele trecute, în piaţa centrală a oraşului Bacău au sosit două convoaie de căruţe din comunele Iteşti şi Bereşti-Bis­­triţa. Carele, împodobite cu drapele şi lo­zinci, erau doldora de saci cu cartofi, cea­pă, grâu, fasole, mălai, sfeclă şi tot felul de produse alimentare. In n­u­m­a­r­u — Toată grija pentru reducerea cheltuelilor administrative (Pag. 1) — Despre desvoltarea muzicii în R.P.R. — Rezoluţia plenarei lărgite a Comitetului Uniunii compozitorilor din 4-5 Februarie 1952 (Pag. 2) — Sesiunile sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor de subordonare republicană (Pag. 3) — Comuna în care s’a născut I. L. Caragiale poartă acum numele marelui scriitor. (Pag. 3). I de azi: — Mai multă grijă pentru învățătorii din re­­giunea Mureș. (Pag. 3) — Funeraliile mareșalului Cioibalsan (Pag. 4). — Înscenarea judiciară împotriva lui Renaud de Jouvenel și Andre Wurm­ser. Renaud de Jou­­venel demască activitatea trădătoare a fugarului Diana. — de Michel Rouze (corespondență spe­cială prin telefon de la Paris). (Pag. 4) Muncitorii din Oraşul Stalin dau mereu mai multe produse ORAŞUL STALIN (de la subredacţia noa­stră). — Luptând pentru mărirea produc­ţiei şi pentru o înaltă productivitate, mun­citorii şi tehnicienii întreprinderilor meta­lurgice prelucrătoare din Oraşul Stalin sus­ţin cu hotărîre reforma bănească. Muncitorii de la­­.,Sovronitractor” de pildă au realizat o însemnată victorie în produc­ţie. Ei au reuşit să îndeplinească planul la producţia marfă pe luna ianuarie în propor­ţie de 108,2 la sută şi să dea cu 98,7 la sută mai multe piese de schimb pentru tractoare. Indeplinindu-şi planul pe luna ianuarie şi metal­urgiştii de la „Steagul Roşu“ aduc aportul lor la susţinerea reformei băneşti. Ei au dat industriei construcţiei de maşini cu 14,8% mai mulţi rulmenţi. Stahanovistul Ion Furtună a dat 4 norme zilnic, iar Ion Bălălău a turnat cu 300 la sută mai multe piese decât prevedea planul lunar. Deasemeni aplicând cu succes metode sovietice de muncă, colectivul uzinelor „Metrom“ a realizat o depăşire de plan pe luna ianuarie cu 6 la sută. Urmând îndemnul partidului, metalur­giştii din Oraşul Stalin sunt hotărîţi să dea ţării cât mai multe produse şi de bună calitate. Minerii depăşesc normele Pornind cu însufleţire la muncă in cel de al doilea an al planului cincinal, munci­torii mineri din ţara noastră şi-au luat an­gajamentul să lupte cu hotărîre pentru în­deplinirea şi depăşirea planului de produc­ţie. încă din prima lună a noului an, anga­jamentul luat a început să fie tradus în fapt de muncitorii a numeroase exploatări carbo­nifere. Astfel, datorită extinderii metodelor sovietice de lucru, la exploatarea Baia Nouă planul pe luna ianuarie a fost îndeplinit în proporţie de 120,9 la sută, la Lupac în pro­porţie de 111,5 la sută, iar la Căpeni în proporţie de 105,2 la sută. Deasemeni, în urma organizării mai bune a muncii, la exploatările Lonea şi Aninoasa planul lunar a fost depăşit respectiv cu 1,2 la sută şi 1,5 la sută. Muncind cu avânt, minerii de la exploa­tarea carbonifera Comăneşti au reuşit ca în luna ianuarie să-şi îndeplinească planul în proporţie de 100,6 la sută, cei dela Şoro­­cani în proporţie de 100,5 la sută, iar cei dela Cozla Biger în proporţie de 102,2 la sută. Succesele obţinute de mineri în lupta pentru a da patriei mai mult cărbune, dove­desc hotărîrea lor de a contribui la întărirea reformei bănești. (Agerpres). Realizări în cinstea „Zilei Feroviarilor din R.P.R." Exemplul muncitorilor, tehnicienilor şi in­ginerilor de la Atelierele C.F.R. Griviţa Ro­şie, care în cinstea „Zilei Feroviarilor din R.P.R.“ şi-au luat angajamente sporite în întrecerea socialistă, este urmat cu multă însufleţire de muncitorii feroviari din în­treaga ţară. La Atelierele C.F.R. Bucureşti-Triaj, mun­citorii din toate secţiile şi-au luat angaja­mentul de a îndeplini toţi indicii de plan. In acest scop ei vor extinde metoda Ninei Nazarova, de preluare în grijă socialistă a maşinilor, la încă 50 agregate și metoda Antonina Jandarova, de predare a schimbu­lui în mers, la încă 8 schimburi. La Depoul C.F.R. Iași, aplicând metoda de calificare la locul de muncă, strungarul Vasile Asavev a pornit să califice după me­toda Kotlear un număr de patru muncitori. De asemenea mecanicii, prin aplicarea meto­dei Krivonos, de remorcare a trenurilor cu supratonaj, au transportat importante încăr­cături peste plan şi au realizat totodată e­­conomii de 37.300 tone combustibil conven­ţional. Secţia II vagoane de marfă a Atelierelor C.F.R. Paşcani aplicând metoda diagramei tehnologice, a depăşit cu 2,4 la sută planul din prima săptămână a lunii Februarie, iar la Atelierele Principale,Iaşi, membrii a trei brigăzi utemiste şi-au luat angajamentul să repare în primul trimestru al acestui an un număr de 10 vagoane peste plan. (Agerpres) UN STIMULENT PUTERNIC Mai este puţin trip până la sfârşitul schimbului. Prin secţie,­ aceasta însă nu se observă: şpanul argintiu continuă să crea­scă cu aceeaş viteză în jurul strungurilor, iar uruitul puternic al frezelor e deopotrivă de intens ca şi cu câteva ore înainte. Se lu­crează de zor. Şi aceasta, se poate constata şi din mulţimea produselor finite, rod al hărniciei colectivului întreprinderii ,,21 De­cembrie”. Muncitorii şi teh­nicienii de la „21 Decembrie” sunt mândri de rezultatele mun­cii lor, căci în luna ianuarie întreprinderea şi-a depăşit planul cu 34,8 la sută In curtea întreprinderii, după terminarea lucrului, s’au întâlnit stahanoviştii Dumitru Marin şi Dumitru Orzănescu, care în cinstea reformei băneşti s’au legat printr’un con­tract de întrecere socialistă Acum ei îşi cer­­cetează cu atenţie rezultatele. — Şi astăzi suntem egali, spune Dumi­tru Orzănescu. Dar întrecerea abia s'a pornit. De mâine mă voi strădui să trec de 225 la sută peste normă, cât am reuşit zilnic dela reformă încoace. — Dar nici eu nu mă voi lăsa mai pre■ jos, răspunde cu încredere în forţele lui. Dumitru Marin, aşa că nu vei rămâne sin­gur. Cei doi stahanovişti îşi strâng cu căldură mâinile şi se despart, gândind cu satisfac­ţie şi la faptul că secţia de ajustaj din care fac parte şi-a depăşit planul pe luna ia­nuarie cu 24 la sută. Hotărîrea guvernului şi partidului cu pri­­­vire la reforma bănească şi la reducerile de preţuri este un stimulent deosebit pentru colectivul întreprinderii ,,21 Decembrie”, care se preocupă să contribue cât mai pu­ternic la sprijinirea ei Brigada de tineret Filimon Sârbu" a fost mereu în fruntea secţiei strungărie. In luna Ianuarie tinerii brigadieri au depăşit norma cu 85 la sută, contribuind la depăşi­rea planului cu 70 la sută pe întreaga sec­ţie. In cinstea reformei băneşti utemistul Octavian Pop, şeful brigăzii, a reuşit, dealt­fel ca şi tovarăşul său de brigadă Gheor­­ghe Silaghi, să termine din primele zile ale lunii planul pe Februarie. Preocuparea muncitorilor de la ,,21 De­cembrie” pentru întărirea reforifiei bănești a dus la numeroase realizări. Maistrul Teo­dor Mitrea era muncit de mult de gândul că pentru unul din produsele întreprinderii a­­vea nevoie de o piesă care se lucra în altă întreprindere. Aceasta scumpea preţul de cost. In Decembrie el a încercat să pună la punct o inovaţie, care să permită înlocuirea piesei cu o alta lucrată în atelierul lor. în­cercarea făcută atunci nu i-a reuşit. Hotă­rîrea guvernului şi partidului cu privire la reforma bănească i-a dat însă puteri noi. Reluând lucrul de la capăt, el a reuşit ca în ziua de 3 Februarie să-şi pună la punct ino­vaţia, cu ajutorul căreia preţul de cost al piesei a fost scăzut cu 87,5 la sută, făcân­­du-se deasemeni şi o economie de material de 57,5 la sută. Muncitorii de la ,,21 Decembrie” sunt ho­­tăriţi să ducă mai departe succesele lor, cu care să contribue la ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii din ţara noastră. ­ Bucuria elevilor şi profesorilor dela liceele care au primit numele lui Caragiale PLOEŞTI. — Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale prin care s’a hotărît ca liceul de băeţi din Ploeşti să poarte nu­mele lui I. L. Caragiale, a fost primit cu mare bucurie de elevii şi profesorii acestei şcoli. In sala de festivităţi a liceului, s-au adu­nat sute de elevi împreună cu profesorii lor pentru a-şi manifesta recunoştinţa pen­tru numele de cinste acordat şcolii lor. încă de dimineaţă a apărut în liceu o e­­diţie fulger a gazetei de perete. In nume­roase articole elevii şi-au exprimat voinţa de a învăţa cât mai bine pentru a fi demni să facă parte din şcoala care poartă nu­mele marelui nostru clasic. „ Vestea că liceul de băeţi nr. 7 din Bucu­reşti se va numi liceul ,,Ion Luca Caragiale” a fost primită de elevii şi corpul didactic al liceului cu art entuziasm nestăvilit. Sălile de clasă şi culoarele sunt pline de gazete de perete festive şi vitrine cu o­­pere ale scriitorului. La intrare au fost aşe­zate două panouri cu zeci de desene inspi­rate din cărţile lui Caragiale, lucrate cu grijă şi dragoste de elevi. împreună cu pro­fesorii lor, elevii au organizat conferințe urmate de reprezentări din piesele și scene, tele lui Caragiale.

Next