Romînia Liberă, ianuarie 1956 (Anul 14, nr. 3496-3520)

1956-01-12 / nr. 3504

Pag. 2-a Sa luptăm pentru un nivel înalt al productivităţii muncii prin: Traducerea în viață a masurilor tehnico­organizatoric© ÎNTREBARE: Ce realizări a dobtr­dit pină acum în di­recţia sporirii productivi­­taţii muncii întreprinderea pe care o conduceţi şi care au fost mijloacele folosite în acest scop ? RĂSPUNS: Convorbire cu tov. STATE IONESCU director al uzinelor de maşini agricole „7 Noiembrie" din Craiova. De la început trebuie să spun că ■ succesele de seama obţinute de colectivul uzinelor­­ noastre în anii primului cincinal — e vorba de­­ realizarea şi depăşirea producţiei globale, de redu­cerea­­preţului de cost, etc. — se cataresc în mare ■ n...sura tocmai preocupării permanente pentru con­tinua sporire a productivităţii muncii. Intr-adevăr, datorită efortului comun al întregului colectiv in anii primului cincinal productivitatea muncii pe cap de muncitor in întreprinderea noastră a cres­cut faţă de sarcina de pian cu 53 la sută. Care sint ce­ile care au dus la aceste succese? Ele sint multiple. Voi enumera c­eva din cele . -m­ai importante. Vreau sa vorbesc in primul rand rtre preocuparea penru introducerea tehnicii noi, pentru aplicarea şi extinderea iniţiativelor şi me­­­­todelor avansate de lucru. Inspirându-ne neconte­­''u­ii din tehnica înaintată sovietică, an de an în u­­zin­e noastre procesele tehnologice au fost îmbu­nătăţite sau au fost înlocuite cu artere noi, supe­rioare. Inlocuirea forfarii manuale prin presajul mecanic la cald, introducerea turnării in cod­u­le, tăiată citeva exemple in această privinţă. in uzinele noastre şi-au găsit o largă aplicare metodele de munca sovietice înaintate ca : aşchie­­rea rapida şi intensivă a metalelor, organizarea locului de muncă, etc, metode folosite astăzi cu , succes de peste 260 muncitori din întreprindere. De asemenea muncitorii din uzinele noastre au primit cu un viu interes şi urmează astăzi cu mult entuziasm asemenea iniţiative ca aceea a strunga­rului Marin Bărbat, a petroliştilor de la sonda nr. 1­09 Moineşti, metodele de lucru folosite de Eroul Mun­ci Socialiste. Constantin Vasilache­­v-ceşterea productivităţii muncii a fost determi­nata in­ mare• măsura si de organizarea muncii pe 3 schimburi in atelierele de strungarie, presaj si . fo.tare, de preocuparea pentru o mai buna întreţi­nere a maşinilor care a dus la îmbunătăţirea indi­­­­­celui de folosire a utilajului cu 10 la sută peste­­sarcina de plan. Organizarea unui nou flux teh­­no­lgic prin transferarea atelierului de debitare şi pre­aj in cadrul secţiei de prelucrare, introducerea atelierului de sub-ansamble la anumite produse, organizarea magaziilor intermediare pe secţii pre­­­fum­ şi alte măsuri de acest fel au dus la reduce­rea transporturilor inter-secţii şi a stagnărilor in producţie. ÎNTREBARE: Care sunt posibilităţile exis­tente şi ce nipsuri va lua conducerea între­prinderii in vederea sporirii continue a pro­ductivităţii muncii in anii, celui de al Il-lea cincinal ? RĂSPUNS: Documentele celui de al Il-lea Co­n­­­gres al partidului au scos la iveală o serie întrea­­ga de lipsuri în ceea ce priveşte problema creşterii­­ productivităţii muncii în industrie. Unele dintre ele sunt valabile şi pentru uzina noastră. De aceea principala noastră preocupare constă în prezent in lichidarea acestor lipsuri, în­ crearea condiţiilor pentru obţinerea unei productivităţi mereu sporite. ‘ Pe marginea sarcinilor noi cari stau în faţa colec­tivului uzinelor în cel de al II-lea cincinal, condu­cerea întreprinderii noastre şi-a­ propus o serie de măsuri tehnico-organizatorice retenite să asigure creşterea simţitoare a productivităţii muncii. Ast­fel vom acorda mai multă atenţie introducerii teh­nicii noi, a metodelor şi iniţiativelor avansate de muncă. In acelaşi timp ne-am propus să mărim coeficientul de utilare al întreprinderii prin folosi­rea pe scară largă a dispozitivelor de lucru la ma­şin să extindem folosirea turnării în cochile îa încă 5 noi repere şi să introducem dezbaterea me­canică a formelor la turnătorie. Vom lua măguri pentru extinderea pe scară şi mai largă a iniţiativelor şi me­todelor avansate de lucru şi in special a metodelor de aşcaiere rapidă şi intensivă a mesaielor. Pentru folosirea mai ra­ţională a utilajului vom or­ganiza un atelier special de debitare şi vom pune in folosinţă staţiunea de sablaj de la turnătorie. Vom continua mecanizarea lucrărilor grele din turnătorie, in acelaşi timp vom asigura mecaniza­rea muncilor de încărcare şi descărcare la linia de garaj precum şi a operaţiei de spargere a fontei brute. Extinderea normelor cu motivare tehnică la o serie de noi produse cum ar fi grebla mecanică, maşina de împrăştiat îngrăşăminte T.R.I., vago­net etc., ridicarea calificării muncitorilor, spriji­ni­r­ea şi stimularea iniţiativelor creatoare a munci­torilor, a mişcării de inovaţii şi raţionalizări, cons­tituie de asemenea pentru conducerea întreprinde­rii arcini de o deosebită importanţă. Traducerea in fapt a tuturor acestor măsuri va duce alături de­ avântul nestăvilit al colectivului uzinelor noas­tre la continua sporire a productivităţii muncii tn anii celui de al Il-lea cincinal, la îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor ce ne revin. „ Vă daţi seama ce însemnătate uriaşă repre-­­ zi", ia pentru dezvoltarea economiei noastre na­­­■ ţionale creşterea productivităţii muncii ? Priviţi f acest grafic Intr-o oarecare măsură el vă poate­­ lămuri. Să ne referim la sporirea productivităţii mun­­­­cii intr-una din principalele ramuri ale economiei [ şi anume industria constructoare de maşini. In­t I această ramură o creştere de numai 1 la sută a­­ productivităţii muncii echivalează cu posibili­­i­tate­a de a obţine o producţie suplimentară de­­ 925 tractoare, sau 85 locomotive, sau peste­­ 1100 strunguri, iar reducerea de manoperă real­i­­zată reprezintă o economie de peste 8.000.000­­ lei. Iată de ce creşterea productivităţii muncii 1 este una din problemele de bază ale avîntului I [ continuu al economiei noastre naţionale, al ri- j j dicării■ nivelului de trai material şi cultural al ■­­ celor ce muncesc. Muncitori, ingineri şi tehnicieni din industrie pentru a duce la îndeplinire sarcina de cinste j ( care vă stă in faţă in perioada celui de al I I ll-lea cincinal, clnd productivitatea muncii j trebuie să crească cu 45—50 la sută, luptaţi j [ pentru descoperirea şi folosirea tuturor rezer- I f velor interne existente in întreprinderi şi locuri I j de muncă, punindu-le tn slujba creşterii produc- j tiviti­ţii muncii! Utilizaţi cu maximum de efi- I cacitate tehnica nouă ! Răspîndiţi pe scară j largă metodele avansate de muncă, experienţa : __J fruntaşilor in producţie! j esmimdsm de masim 0 CREŞTERE DE­­ nutri­t! ■' A PRODUCTIVITĂŢII MIM LEI ECONOMII j (din reducerea­­. MANPPERN­) ­ A trecut un an şi jumătate de cînd vestea făcea ocol întregii uzini, Grupa sindicală nr. 19 lansa iniţiativa privind sprijinirea organizată, sistemati­­­­că a muncitorilor cu rezultate mai slabe in cro­­­­ducţie de către muncitorii fruntaşi. Iar acum,­­ despre roadele însuşirii şi extinderii acestei preţioa­­­­­se iniţiative se poate vorbi destul de mult. Magda­lena Pop este unul din exemplele in acest sens. Şi ,, asi­menea ei, intlinim în mai toate secţiile uzinei „21 Decembrie". Sâ ne oprim de pildă in secţia de unde a pornit iniţiativa. Cit se mai mimia fostul maistru al secţiei cînd vedea că majoritatea munci­torilor, tineri de bună seamă, ieşiţi de pe băncile şcolilor profesionale, nu reuşeau să-şi îndeplineas­că normele. Ion Piriu îşi aduce aminte prea bine de toate aceste lucruri. Pentru o foarfecă ii trebuia o zi întreagă. Uneori chiar poate mai mult. Dar tot atît de bine îşi aduce aminte de alte lucruri. Ceva mai plăcute. Dumitru Dragomir, ajustor is­cusit, priceput în ale meseriei, l-a învăţat cu răb­dare şi In mod sistematic cum şi ce trebuie sâ facă pentru ca productivitatea muncii lui să crească. Şi Ion Pirîu nu s-a dat în lături de la învăţătură. Întocmai unui elev, el a ascultat povaţa profeso­rului şi acum este pe deplin mulţumit. 10 foarfece pe zi nu e puţin, de bună seamă. Diferenţa de la 1 la 1­1 este destul de mare. un se efiu de instrumente medicale productivita­tea muncii a crescut. De la 800—-900 foarfece cit se produceau pe lună înainte de lansarea iniţiati­vei, cu acelaşi număr de muncitori se produc acum, pină la 8500 foarfece. Explicaţia acestui rezultat îl dă faptul că la nivelul profesional al lui Ion Piriu de acum au fost aduşi prin sprijinirea orga­nizată de către cei fruntaşi tot mai mulţi mun­citori cu rezultate slabe in producţie. Prin extinderea iniţiativei grupei sindicale nr. 19 au fost sprijiniţi să-şi ridice calificarea profesio­nală un număr de 40 de muncitori. Şi lucrul acesta este deosebit de însemnat. De la 23 August 1955, la uzina „21 Decembrie" nici un muncitor nu mai lu­crează sub normă Şi toate acestea au adus o con­tribuţie de seamă la sporirea continuă a producti­vităţii muncii pe uzină. Dar succesele colectivului de muncă de la uzina ,21 Decembrie" vor creşte mereu. Pentru a înde­plini sarcinile noi şi de mare răspundere care îi revin in cel de al doilea cincinal, colectivul uzinei .21 Decembrie" este hotărlt să dezvolte şi mai mult iniţiativa grupei sindicale nr. 19. CL. RADULESCU insuficientei sale pregătiri, muncitoarea Maria Ior­­dăchel, care lucra la 4 războaie nu reuşea să-şi îndeplinească planul. Incredinţindu-i-se numai 3 războaie, această muncitoare reuşeşte să dea o pro­ducţie mai mare şi de mai bună calitate decît îna­inte cind lucra la patru maşini. Pe de altă parte unele ţesătoare ca Elena Ciu­­pală, Evdochia Turcu, Maria Cozmiuc şi altele, care înainte­ lucrau la 2 şi 3 maşini, astăzi, bucurându-se de ajutor in vederea ridicării calificării lor, reuşesc să lucreze la 3 şi respectiv 4 maşini,­­ să-şi de­păşească cu regularitate sarcinile lor de plan în proporţie de 5—25 la sută. Folosirea deplină a capacităţii maşinilor cons­tituie un factor hotărîtor în creşterea productivită­ţii muncii In secţia X-a care astăzi reuşeşte să-şi îndeplinească şi să-şi depăşească cu regularitate planul, existau multe maşini care mergeau cu o turaţie mai mică decit cea planificată Astfel la războaiele 586, 575, 566 şi altele s-a reuşit ca, în urma reviziei­­ reglărilor făcute să li se­ ridice turaţia de la 160 ture pe minut, cu cit mergeau înainte, la 180 ture fără ca prin aceasta să crească Frecvenţa ruperilor de fire din urzeală ci, dimpo­trivă, să scadă Numai în urma acestei măsuri, producţia pe­ maşină a crescut cu peste 12 m. pînză. Desigur căi'­ mai avem încă mari rezerve interne, care descoperite şi aplicate, vor duce la o creştere şi mai însemnată a producţiei şi productivităţii muncii. Printre acestea sînt şi aprovizionarea cu bă­tătură la locul de muncă, măsură ce va scuti ţesă­­toarea să se deplaseze de la război Programarea maşinilor cu acelaşi articol un timp cît mai în­delung va contribui la specializarea muncitorului şi de asemenea va duce la creşterea productivită­ţii muncii. ION IORDACHE ajutor de maistru, fabrica „Ţesătura"-Iaşi Organizarea mai buna a muncii şi a producţiei Secţia X-a de războaie pe care o conduc de cîteva luni de zile cuprinde un număr de 60 maş­­i. Îna­inte colectivul acestei secţii nu reuşea să-şi înde­plinească sarcinile de plan. Căutînd cu atenţie şi descoperind împreună cu muncitorii, cauzele care determinau această situaţie am ajuns la concluzia că trebuie luate o serie de mărfuri tehnico-orga­ni­­zatorice privind organizarea muncii, măsuri pe care le-am şi pus în practică.­­ Astfel, prima grijă a fost aceea de a controla fie­­care maşină în parte şi cu ajutorul echipei de lăcă­tuşi să se execute repararea temeinică a tuturor maşinilor. Pentru realizarea ritmică a planului de produc­ţie şi a obţinerii unei creşteri continue a producti­vităţii muncii a fost necesar să se acorde o atenţie deosebită repartizării cit mai juste a muncitorilor in raport cu pregătirea lor profesională, urmărin­­du-se în acelaş timp ridicarea permanentă a ca­lificării lor profesionale. Cu acest prilej am observat de pildă că din cauza Ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor Generalizarea experienţei înaintate Lucrez în secţia mecanică a uzinelor „Mao Tze-dun" şi con­sider, aşa cum de altfel a fost subliniat şi in documentele Congresului, că principala ve­rigă care poate să-mi asigure mie ca de altfel întregului co­lectiv chezăşia succeselor vii­toare este ridicarea continuă a productivităţii muncii. Ca strungar, eu reuşesc să realizez zilnic cîte 3-4 norme. Acum lucrez în contul lunii de­cembrie 1966. Desigur că mă veţi întreba cum pot dobîndi astfel de succese. : Este vorba în primul rînd de organizarea locului de muncă. La mina Filipeştii de Pădure cele două combine, maşini de înaltă pro­ductivitate, servesc de multă vreme doar ca obiecte de studiu şi experienţă. De importanţa acestei probleme pentru creşterea productivităţii muncii mi-am dat seama în timpul vizitei făcute în cursul anului trecut, strungarului Con­stantin Vasilache, Erou al Muncii Socialiste. Faptul că el are la îndemînă absolut tot ceea ce îi este necesar lucrului îi sporeşte productivitatea mun­cii. întors în uzină am cerut conducerii secţiei să mi se asi­gure condiţii dacă nu identice, cel puţin asemănătoare. Şi a­­cum pot spune că felul cum este organizat locul meu de muncă — sculele de care am nevoie le am într un dulap in apropierea maşinii, polizorul pentru ascuţit cuţitele este de asemenea aproape de maşină —■ socotesc că este unul din factorii productivităţii mele sporite. Dar dacă pe de o parte în urma unei mai bune organizări a locului meu de muncă reușesc să reduc tim­pul auxiliar, în mare măsură reușesc să folosesc cu maxi­mum de randament tim­pul pro­ductiv. Cum? Aplicînd regimuri rapide de lucru. Aici este vorba de metodele sovietice bine cu­noscute, dar nu tot atît de ge­neral utilizate de strungarii noştri şi anume: metoda Bîcov- Bortkevici de aşchiere rapidă şi metoda Kolesov privind aş­­chierea intensivă. Folosind me­toda Kolesov de pildă strunjesc axul pentru poduri rulante cu un avans de 1,5-2 mm. Acest lucru înseamnă mai multe pie­se strunjite în aceeaşi unitate de timp. Aş greşi dacă n-aş sublinia aici că în secţia noastră există­ numeroşi muncitori care apli­cînd metode înaintate de lucru, folosind în mod judicios cele 480 de minute, obţin succese însemnate. Printre aceştia se numără strungarii Ion Bîcu, Nicolae Dobre şi alţii. Dar lu­crul acesta nu este suficient. In secţia noastră sînt încă re­zerve însemnate pentru ridica­rea productivităţii muncii pe trepte superioare. Cauzele ne­­folosirii acestor rezerve sînt di­ferite. In primul rînd este fap­tul că unii muncitori printre care şi Dumitru Coman se mul­ţumesc să lucreze aşa cum s-au obişnuit de la început după me­tode de mult depăşite şi nu se preocupă să îmbrăţişeze tehno­logia nouă, metodele avansate. Aşa se explică de ce aceşti mun­citori nu reuşesc să ţină pasul cu cei fruntaşi. In acelaşi timp conducerea secţiei mecanică, cadrele noa­stre tehnice, se ocupă prea pu­ţin de generalizarea experienţei muncitorilor fruntaşi In secţia noastră mecanică productivita­tea ar putea creşte mult mai mult dar pentru aceasta condu­cerea uzinei, a secţiei, trebuie să-şi îndrepte atenţia spre cre­area condiţiilor necesare orga­nizării mai judicioase a locuri­lor de muncă, aprovizionării ritmice a secţiei, organizării în mai bună măsură a lucrului în serie şi îndeosebi răspîndirea sistematică în rîndul tuturor muncitorilor a celor mai pro­ductive metode de muncă. COSMA VALERIAN strungar, fruntaş In producţie uzinele „Mao Tze­dun" Lichidarea deficienţelor în folosirea tehnicii noi UNA DIN COMBINE: Cît mă mai ţineţi nefolosită? Român­ia liberă Din laboratoarele institutului de seruri şi vaccinuri Dr. I. Cantacuzino“ Institutul de seruri şi vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino“ al Ministerului Sănătăţii, a cunoscut în ultimii anii o dezvoltare multilaterală. Condiţiile op­time create aci pentru desfăşurarea muncii ştiinţifice de cercetare, (reîn­noirea în mare măsură a aparaturii şi instalaţiilor, crearea de noi secţii şi laboratoare, etc) au făcut ca numă­rul cercetătorilor să crească de trei ori, iar contribuţia lor la lupta pen­tru ocrotirea sănătăţii oamenilor să fie cu mult mai mare. Din laboratoa­rele institutului pornesc zilnic, către toate ungherele ţarii, zeci şi zeci de pachete cu serurile şi vaccinurile pro­duse aci Printre acestea se află şi multe preparate noi, realizate pentru prima dată în ţara noastră. Pentru diagnosticul bruselozei Bruceloza este o boală specific ani­mata care însă se trasmite cu uşurin­ţa la oameni, de obicei prin lapte sau prin contact (la îngrijitori, grăjdari, mulgători, veterinari, etc). Pentru diagnosticarea brucelozei se foloseau pînă acum unele metode anevoioase care necesitau aparatură specială şi cadre cu o temeinică pregătire. Pro­blema găsirii de noi metode de diag­nostic şi tratare a brucelozei, astfel ca acest lucru să se facă chiar şi de agentul veterinar cu mijloacele ce le are la îndemînă, a intrat de cîţiva ani în preocupările cercetătorilor institutu­lui, înfiinţîndu-se un laborator spe­cial de bruceloză. Legătura strînsă cu terenul a permis cercetătorilor din ca­drul acestui laborator ca într-un timp relativ scurt să ajungă la rezultate strălucite. De curînd laboratorul a în­ceput, pentru prima dată în ţara noa­stră, fabricarea unor preparate spe­ciale, standardizate, cu ajutorul cărora se poate stabili precis şi cu multă u­­şurinţă diagnosticul în cazurile de bruceloză. Lucrările de cercetare ale colectivu­lui laboratorului de bruceloză nu s-au oprit însă aci. Trecînd la latura cura­­tivo-profilactică, ei au realizat un alt preparat adjuvant care administrat în același timp cu antibioticele celor bol­navi de bruceloză, măresc eficacitatea antibioticelor ducînd la vindecarea ra­pidă a bolii. De asemenea, ei au mai preparat un vaccin curativ care, folo­sit în mod experimental, a dat bune rezultate. Un lucru care a făcut obiectul linei comunicări ştiinţifice de mare însem­nătate este descoperirea condiţiilor în care bruceloza se transmite şi de la porcine la om. Antîgsus carpusculare din ouă Ouăle de găină constituie unul din­tre alimentele cu mare valoare nutri­tivă pentru om. In laboratorul de ric­­kittsioze al Institutului de seruri şi vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino“, ouăle de găină au însă altă întrebuinţare foarte preţioasă. Din ouă se fabrică antigenete, preparate care ajută la pu­nerea diagnosticelor în cazurile de ti­fos şi febră Q. De curînd colectivul de cercetători a pus la punct o nouă me­todă prin care se pot obţine antigene corpusculare din ouă (preparate din corpi microbieni purificaţi) care dau reacţii de diagnostic foarte fixe şi spe­cifice. Acest lucru a rezolvat una din­tre cele mai grele probleme, depistarea cazurilor de tifos şi febra Q, care nu­ se manifestă cu forme clinice, ci au un caracter ascuns ce nu poate fi sezisat de cel bolnav. Asemenea bolnavi ne­­depistaţi se transformă întotde­auna în purtători de microbi care transmit boala celor sănătoşi din jurul lor. Pentru prepararea antigenelor cor­­pusculare din ouă a fost amenajată o nişă complet izolată de restul labo­­atorului prin pereţi de sticlă. O lam­pă cu raze ultraviolete sterilizează aerul din nişă pentru ca astfel să se a­­sigure un înalt grad de puritate a pre­paratului. Acum optzeci de ani, la 12 ianua­rie 1876, s-a născut la San Francis­co marele scriitor progresist nord-a­­merican, Jack London. Provenit din familia unui fermier ruinat, viitorul scriitor a cunoscut de timpuriu lipsu­rile şi greutăţile în care se zbatea marea masă a oamenilor de rînd din America. Despre Jack London se poate spu­ne, ca şi despre alţi scriitori prove­niţi din familii modeste că „în copi­lăria sa n-a avut copilărie”. La vîrsta de opt ani, tatăl î­­şi socotea un rea­­zim de nădejde al familiei, punîndu-l să muncească la o fermă california­­nă. La zece ani, odată cu mutarea familiei în oraşul Oakland, Jack London devine vînzător de ziare pe străzile acestui oraş. In goană după o situaţie care ar putea să-l izbăvea­scă de mizeria cumplită în care se zbătea, în anii adolescenţei Jack London îşi schimbă meseriile cu re­peziciune. Despre această perioadă se amin­teşte şi în eseul autobiografic „Ce înseamnă viaţa pentru mine“. „Am fost marinar, do­cher, hamal în port, am lucrat în fabrici de conserve, în uzine, în spălă­torii ; am cosit pajişti, am scutu­rat covoare, am spălat geamuri. Şi n-am primit nicio­dată rodul deplin al trudei mele“. Războinndu-se ne­contenit cu vicisi­tudinile existenţei, Jack London nu părăseşte niciodată pasiunea sa pentru lectură ; învaţă sin­gur, citeşte, cugetă asupra lucrurilor pe care le vede, iar în 1896 reuşeşte să fie primit la universitate. Studiile universitare pre­supuneau pe atunci obligaţii şi chel­tuieli mult prea mari pentru mijloa­cele materiale modeste ale viitorului scriitor. In 1897 Jack London ia dru­mul ,,căutătorilor de aur“ spre nord, pină în îndepărtata Alaska, ademenit de perspectiva unor cîştiguri fabuloase. Şederea lui Jack London în Alaska avea să trezească la viaţă multe din calităţile puternicei sale personalităţi. Măreţele tablouri ale naturii arctice, peripeţiile căutătorilor de aur, lupta în­cordată a omului cu asprimea firii, soarta plină de tragism a indigenilor izgoniţi din locurile, natate de cupi­ditatea exploatatorilor, toate acestea l-au îndemnat pe Jack London să ia condeiul în mină şi, urm­înd unei vechi dorinţe a sale, să renunţe să-şi mai „vîndă muşchii“, punîndu-şi în schimb la mezat „materia cenuşie". Amara explicaţie pe care Jack Lon­don o dă începuturilor sale literare constituie prin ea însăşi un act de a­­cuzare împotriva orînduirii capita­liste. Primele opere ale lui Jack London, printre care se numără volumul „Pui de lup" (1900), înfăţişează viaţa şi peregrinările căutătorilor de aur din nordul îndepărtat al Americii. In a­ceste cărţi apare un motiv pe care îl vom întîlni în întreaga creaţie a lui Jack London : proslăvirea omului c o individualitate puternică care luptă împotriva naturii, îşi căleşte persona­litatea, se desprinde din cercul de preocupări meschine şi limitate ale societăţii burgheze. Se poate vorbi aici de o primă fază a creaţiei lui Jack London în care protestul scriito­rului împotriva orînduirii capitaliste ia forma anarhismului individual, a in­dividualităţii ofensate care se refugi­ază într-o presupusă „viaţă liberă“, fie „căutîndu-şi norocul" pe tăranuri îndepărtate, fie sfidînd societatea pr­intr-o atitudine de boem. O fază mai avan­sată în concepţiile politice ale lui Jack London, devenit in 1901 membru al panidului so­­a­­list, se vădeşte în zguduitorul repor­taj „Oameni in bezna” scris pe mar­ginea unei călătorii în cartierul săra­cilor din Londra, East-Lnd, carte a­­părută în 1903. Această operă de­monstrează prin toate personajele sale că orinduirea capitalistă trebuie nimicită, dovedind în același timp, în mod indirect, că nici o personali­­tate, oricît de puternică ar fi, nu poa­te să doboare singură asuprirea. Următoarea treaptă în creaţia lui Jack London este marcată de apari­ţia romanului social-utopic „Călcîiul de fier“ (1907) în care scriitorul, pen­tru prima oară în literatura ameri­cană, ajunge la recunoaşterea necesi­tăţii luptei de clasă pentru transform ■marea societăţii. In acest roman, des­pre care eminentul om de cultură marxist A. V. Lunacearski spu­nea că trebuie co­­cotit „printre pri­mele opere ale lite­raturii autentic so­cialiste“, Jack Lon­don nu se mărgi­neşte să dea în vileag esenţa „de­mocratismului“ a­­merican, mai mult, el prezice evoluţia ulterioară a aces­tui „democratism“ spre dictatura fă­ţişă a monopoluri­lor. Cu toate meri­­tele sale din dome­­niul creaţiei, Jack London n-a fost niciodată un socia­list consecvent. Pu-*­ternicele influenţe ale ideologiei bur­gheze individualiste dau operei scrii­torului un caracter contradicto­riu. Chiar şi romanul său valoros, „Călcîiul de fier“ arată că Jack Lon­don, plătind tribut filozofiei reacţio­nare a lui Spencer, reducea viaţa so­cială la lupta biologică pentru exis­tenţă, nu înţelegea rolul istoric al cla­sei muncitoare,, vedea revoluţia socia­listă , a viitorului în culori individua­liste anarhice. Rătăcirile ideologice ale lui Jack London se vădesc limpede şi ,în ro­manul autobiografic „Martin Eden", operă de un viguros realism, docu­ment impresionant despre soarta scrii­torului în orinduirea capitalistă, dar care duce cititorul spre, concluzi pe­simiste,, profesînd ideea renunţării la lupta împotriva opresiunii. Ceea ce asigură însă operei lui Jack London un loc de frunte în li­teratura progresistă americană este „credinţa în caracterul generos şi în superioritatea omului“, idee de car­e erau străbătute operele marelui său contemporan, Maxim Gorki. Această credinţă justifică preţuirea, pe care V. I. Lenin o arăta povestirii „Dra­goste de viaţă“, una din cele r­­ai izbutite lucrări ale scriitorului,­ pe care el o acorda pasiunii lui Jack London în demascarea putreziciunii burgheze, în înfăţişarea protestului re­voluţionar al maselor proletare. Infruntînd vremurile, vor răsuna peste ani şi generaţii cuvintele pu­fte de minte cu care scriitorul înfierează odiosul regim al asupririi . ..Intr-o bună zi, după ce ni se vor alătura ceva mai multe braţe şi vom avea ceva mai multe pîrghii, îl vom răsturna, odată cu viaţa lui putredă şi cu morţii lui neîngropaţi, cu mon­struosul lui egoism şi cu lipsa de preocupări spirituale. Apoi vom de­zinfecta subsolul şi vom dura omeni­rii­ un nou sălaş, unde nu vor mai fi apartamente de lux şi unde toate odăile vor fi luminoase şi aerisite, pline de aer curat, nobil şi­ viu" BORIS BUZILA JACK LONDON 'OOOOOOOOt OCOOOOOOOOOOOOOOOOÎXJOOOOOOOOOOOOOOOOOr f OOOOOPOOOOOOcf oóocwociooooa 1 Răsfoind planurile editurilor Ce vom citi anul Ce cărţi vom citi In anul acesta? Iată o întrebare pe care şi-o pun acum numeroşi cititori la început de an. Răspunsul il putem afla răs­foind planurile tematice ale edi­turilor, care şi In acest an vor desfăşura o bogată activitate edi­torială. CLASICII LITERATURII ROMINE Editura de Stat pentru Litera­tură şi Artă a început o largă ac­ţiune de editare a clasicilor lite­raturii noastre ( E­mine­scu, Creangă, Caragiale, Coşbuc etc.) în opere complete. Anul acesta cititorii vor primi primele două volume (seria cuprinde 10 volume) din „Opere" , Coşbuc. In colecţia „Clasicii români“ vor apare „Jurnal de călătorie în China“ de Nicolae Milescu, „Leto­piseţul Ţării Moldovei“ de I. Ne­­culce, două volume „Opere“ Ion Ghica şi un volum „Opere“ Calis­­trat Hogaş. Critica literară va fi reprezen­tată prin două sau trei volume din „Studii critice“ de C. Dobrogeanu- Gherea şi un volum din lucrările critice ale lui Garabet Ibrăileanu Din opera maestrului Sadoveanu vor apare volumele V. VI. VII, iar Editura Tineretului va scoate de sub tipar „Nada florilor" intr-o e­­diţie festivă, bogat ilustrată. Co­lecţia ,,Biblioteca pentru toţi" se va îmbogăţi cu „Descrierea Mol­­dovii“ de Dimitrie Cantemir, cu drama „Vlaicu Vodă" de Al. Da­vila, cu volumul „Primii noştri dramaturgi“ etc. O seamă de opere realist critice publicate în perioada dintre cele două războaie mondiale, vor fi reeditate. Cititorii vor putea să găsească în librării: „Pădurea spînzuraţilor“ de Liviu Rebreanu, „Aurul negru“ de Cezar Petrescu, „Pamflete“ de N. D Cocea cu­ şi lucrări reprezentative ale lui Gala Calaction, Geo Bogza, II Papadat- Bengescu etc. CLASICI AI LITERATURII UNIVERSALE TRADUSI IN ROMINESTE In planurile editurilor un loc de frunte ocupă tipărirea operelor clasicilor literaturii universale. La E.S.P.L.A., de pildă, vor fi tipă­rite un volum de „Teatru" (tradu­cere în versuri) de Aristofan, „Eneida" de Virgiliu (traducere in versuri), „Purgatoriul“ şi „Para­disul“ de Dante, in traducerea lui George Coşbuc, precum şi un vo­lum de „Opere“ Diderot, iar In E­­ditura „Cartea Rusă" volumul 111 .iOpere" Gogol, „Ana Carenina“ de L. Tolstoi (intr-o nouă ediţie), „Fregata Palada“ de I A. Gon­­cearov şi o nouă ediţie a trilogiei autobiografice a lui Gorki■ Anul acesta se vor edita In con­tinuare operele lui Shakespeare, Balzac, Moliére, Puşkin, Lermon­tov (un volum de lirice). Pe Ungă acestea se vor mai edita opere de­ Francois Villon, G. Flaubert, H Fielding, H. Heine, Romain Rolland, Gleb­uspenski, Suhovo-Kobilin etc. Centenarul naşterii lui Bernard Shaw va fi marcat prin apariţia unui volum de „Teatru". Editura Tineretului va îmbogăţi colecţia „Cutezătorii" cu roma­nele : „Cei trei muşchetari“ de Al Du­­s-tatăl, „Tăunul“ de E. Voi­nici, „Ultimul mohican“ de F. Coo­per, „Spartacus" (o nouă ediţie) de R. Giovagnoli, etc. Literatura clasică a ţărilor de democraţie populară va fi prezen­tată prin lucrări valoroase, din care cităm: „Pan Tadeusz" de Mickie­­wicz şi „Antologia poeziei clasice chineze“ LITERATURA CONTEMPORANA Un loc deosebit in planurile e­­diturilor il ocupă literatura con­temporană, acesta Scriitorul Petru Dumitriu pregă­teşte pentru acest an două romane: „Metalul" (în care se va înfăţişa viaţa muncitorilor dintr-o uzină — E.S.P.L.A.) şi „Tinereţe nouă" (roman închinat tineretului — Edi­tura Tineretului). Maestrul Camil Petrescu oferă cititorilor volumul Tll din „Un om între oameni" Tibarul scriitor Titus Popovici, prin romanul „Mitru", va zugrăvi viaţa satului ardelean. Francisc­­ Munteanu va publica la rândul său două romane: „Oameni şi drumuri“ (E.S.P.L.A.) şi­­„A venit un om" (Editura Tineretului). Literatura istorică va fi repre- , zentată prin romanul „Războiul io­bagilor“ de I. D. Niuşat şi volumul II. din „Brazdă şi paloş“ de Radu T­heodoru Din literatura contemporană u­­­niversală Editura ,,Cartea Rusă" va pune la îndemînă, cititorilor o seamă de opere sovietice dintre care amintim : „Pădurea rusă“ de Leonid Leonov, „Opere" vol. , III Fedin (care cuprinde romanul „Răpirea Europei“), „O­ chestiune personală“ de A. Stein (teatru), „Nu-i păcat să rizi” de V. Polia­kov (volumul cuprinde mici piese umoristice, foiletoane, monologuii etc.),­­ „Cerul Balticei“ de A. Ciu­­kovski. Tot în acest an vor apare opere ale scriitorilor H. Fast, J Amado („ilegaliştii), H. Laxkness („Centrala atomică“), etc * Cei mai tineri cititori ai patriei noastre vor primi la rindul, lor nu­meroase cărţi Editura Tineretului va pune la dispoziţia lor, printre altele, următoarele cărţi: „Poves­tiri din copilărie“ şi „Isprăvile lui Mărunţelu“ de I. Agîrbiceanu, „Ploconul" de Eusebiu Camilar „Papuciada" de Camil Petrescu, „Copiii străzii“ de Cicerone The­­odorescu, o lucrare de Tudor Ar­­ghezi, un roman de Radu Tudoran, „Cinciștii“ de Octav Pancu­lași, „Mincinoșii" de V. Colin și altele. ★ Joi 12 ianuarie 1956 — nr. 5504

Next