Romînia Liberă, iunie 1956 (Anul 14, nr. 3623-3648)

1956-06-14 / nr. 3634

Pag. 2-a Să conducem cu competenţă economia locală Probleme ale dezvoltării agriculturii în regiunea Craiova In afară de o industrie în continuu avînt, în regiunea Craiova se dezvol­ta de la an la an agricultura, bazată pe o tehnică din ce în ce mai avansa­tă. S-au introdus In cultură pe supra­feţe mari noi plante, cum sunt bumba­cul, sfecla de zahăr, plante medicina­le, orezul şi s-a mărit cu mult baza legumicolă, in ultimii ani s-au re­dat agriculturii peste 19.000 ha. teren arabil prin desţeleniri, de­frişări, îndiguiri şi desecări. Re­zultate importante au fost obţi­nute şi în ceea ce priveşte refacerea şeptelului de animale, care a crescut faţă de anul 1944 cu 6,20 la sută la bovine şi 6,12 la sută la ovine. O contribuţie importantă la obţi­nerea acestor succese au adus-o cei 1600 ingineri, tehnicieni şi specialişti, care muncesc în prezent în agricultura regiunii şi care asigură azi o îndru­mare tehnică competentă celor ce muncesc pe ogoare. Faptul că gospodăriile ţărăneşti in­dividuale au totuşi posibilităţi limi­tate de dezvoltare a producţiei agri­cole pune în faţa sfaturilor populare sarcina ca, sub îndrumarea organelor de partid, să desfăşoare o susţinută muncă politică pentru a atrage pe ţă­ranii muncitori pe calea marii gospo­dării socialiste. La această dată pe întreg cuprinsul regiunii Craiova e­­xistă un număr de 166 gospodării a­­gricole colective, 1479 întovărăşiri a­­gricole şi 382 asociaţii simple de pro­ducţie agricolă. Succese deosebite în această problemă au obţinut sfaturile populare din raioanele Calafat- Segar­­cea, Băn­eşti, Caracal şi Strehaia. Majoritatea gospodăriilor agricole colective cunosc astăzi o puternică dezvoltare economică şi organizato­rică, avînd o influenţă tot mai mare în rindurile ţăranilor muncitori. Gos­podăria agricolă colectivă din comuna Gighera, raionul Gura Jiului, bună­oară, şi-a sporit fondul indivizibil pînă la 700.000 lei, reuşind să-şi pro­cure 50 de boi şi 10 cai pentru mun­că, 15 vaci de rasă, 460 oi şi 25 scroafe, două autocamioane, două mo­toare stabile pentru irigat, etc. A cres­cut mult şi avutul colectiviştilor din această gospodărie, ceea ce a făcut ca de la constituire pînă în prezent, nu­mărul lor să crească cu încă 132 fa­milii. Trebuie să recunoaştem însă că în munca pentru consolidarea şi dezvol­tarea sectorului socialist din agricul­tură, sfaturile populare din regiunea noastră au dat dovadă de numeroase şi grave lipsuri. Multă vreme, bună­oară, sfaturile populare au socotit a­­ceasta drept o sarcină aproape exclu­siv a organelor de partid. De obicei munca în această problemă a avut un caracter de campanie, creîndu-se o ruptură artificială între munca pen­tru transformarea socialistă a agri­culturii şi lupta pentru ridicarea pro­ducţiei la hectar, intr-o serie de ra­ioane, cum ar fi Olteţu, Cujmir, A­­maradia, comitetele executive ale sfa­turilor populare adoptaseră teoria „mersului de la sine“. Nu a existat nici un interes din partea acestora faţă de dorinţa manifestată de nume­roşi ţărani muncitori de a se uni în întovărăşiri şi în gospodării colective. Comitetul executiv al sfatului popu­lar regional a analizat aceste defi­cienţe şi, sprijinit şi îndrumat de co­mitetul regional de partid, a luat o serie de măsuri care au dus la lichi­darea multora dintre lipsurile exis­tente. Ca urmare a acestui fapt, nu­mai în primul trimestru al acestui an, în regiunea Craiova au fost constituite un număr de 343 întovără­şiri agricole, cu o suprafaţă de 15,866 ha. A fost lichidat şi dezinteresul manifestat faţă de atragerea în în­tovărăşiri a crescătorilor de animale, astfel că în anul 1955 au fost con­stituite un număr de 23 întovărăşiri zootehnice. Pentru a sprijini consoli­darea şi dezvoltarea gospodăriilor a­­gricole colective, din iniţiativa comi­tetului regional de partid, noi am or­ganizat cîteva colective din activişti bine pregătiţi care s-au ocupat con­cret de îndrumarea gospodăriilor slabe din regiune, analizînd condiţiile fie­căreia în parte şi luind la faţa locului măsuri pentru remedierea deficienţe­lor semnalate. Astfel, cea mai mare parte a gospodăriilor colective din re­giune au devenit exemplu de organi­zare şi bună gospodărire, puncte de a­­tracţie pentru ţăranii muncitori cu gospodării individuale. Dovadă sunt cele peste 1000 familii înscrise în gos­podăriile colective numai în cursul primului trimestru al acestui an. Aceeaşi atenţie a fost acordată şi consolidării întovărăşirilor agricole. Extinzînd sistemul de organizare din întovărăşirile agricole fruntaşe, înce­­pînd cu campania agricolă din pri­măvara acestui an, aproape în jumă­tate din numărul total al întovărăşi­rilor, toate lucrările vor fi executate în comun, munca organizîndu-se pe echipe. De asemenea­ membrii unui mare număr de întovărăşiri au în­ceput să-şi sporească fondul de ba­ză, se preocupă de dezvoltarea multi­laterală a averii lor obşteşti. Colecti­viştii şi membrii întovărăşirilor agri­cole din regiunea noastră s-au con­­vins astfel prin propria lor experienţă despre avantajele muncii în comun, au devenit agitatori de frunte care contribuie la munca politică de masă, sprijinind sfaturile populare în mun­ca de atragere a ţăranilor muncitori pe făgaşul socialismului. Cu toate aceste succese obţinute în ultimul timp, nu putem spune că au fost lichidate toate lipsurile, că în a­­ceastă privinţă sfaturile populare din regiunea Craiova sunt la înălţimea sarcinilor ce decurg din documentele ------------------------------------------------­ Ion Moangă Preşedintele comitetului executiv al sfatului popular regional Craiova celui de al doilea Congres al partidu­lui. Multe dintre comitetele executive ale sfaturilor populare continuă încă să subaprecieze formele inferioare de cooperare în muncă : cete, grupe de într­ajutorare, asociaţii, tarlalizări, forme mai accesibile pentru atragerea ţăranilor muncitori spre gospodăria colectivă. Pînă în ultimul timp comitetele exe­cutive din regiunea noastră au sub­apreciat aportul pe care îl poate aduce masa de colectivişti şi întovărăşiţi in atragerea şi a altor familii de ţărani muncitori pe drumul colectivizării. Ce­le peste 80.000 de familii de colectivişti şi întovărăşiţi convinşi de acum pe baza muncii politice dusă cu ei şi a avan­tajelor obţinute de ei pot şi trebuie să devină agitatori activi pentru transformarea socialistă a agriculturii-S.M.T-urile, care constituie un fac­tor important în lupta pentru dezvol­­tarea agriculturii în regiunea noastră, nu sînt întotdeauna la înălţimea sar­cinilor ce le revin, adeseori fac lucrări de proastă calitate, nu-şi îndeplinesc adevăratul lor rol de organizator al producţiei în gospodăriile colective şi întovărăşirile agricole. Pentru realizarea sarcinilor ce ne revin din cel de al doilea plan cinci­nal, sfaturile populare din regiunea noastră vor trebui să lichideze și a­­ceste lipsuri, vor trebui să-şi intensi­fice munca politică şi organizatorică astfel, ca agricultura regiunii noas­tre să ajungă la nivelul prevăzut. Co­mitetul executiv al sfatului popular regional, cu sprijinul comitetului re­gional de partid, a şi luat o serie de măsuri în această privinţă. Iată cîteva din acestea: Preşedinţii gospodăriilor colective şi întovărăşirilor agricole din regiune au urmat cursuri speciale în cursul acestei ierni, ca să poată conduce şi rezolva cu competenţă toate proble­mele ce se ivesc în munca unităţilor respective. De asemenea, şi cei peste 1200 ingineri şi tehnicieni agronomi şi zoo-veterinari de la punctele agri­cole şi comune sînt pregătiţi pentru a putea acorda o îndrumare şi un spri­jin cît mai calificat unităţilor agricole socialiste şi ţăranilor muncitori cu gospodării individuale, în vederea sporirii producţiei agricole. Toţi tehni­cienii şi inginerii au fost repartizaţi să răspundă în mod concret de mun­ca anumitor gospodării agricole colec­tive şi întovărăşiri agricole pe un timp mai îndelungat, de la întocmirea planurilor de producţie şi pînă la strîngerea recoltelor şi împărţirea pro­duselor. Anul acesta, gospodăriile agricole colective din raioanele Băn­eşti, Cala­fat, Caracal, Cujmir, Segarcea şi Co­rabia vor trebui să producă cel puţin 2100 kg. grîu şi 3400 kg. porumb boabe la ha., iar întovărăşirile agri­cole 2000 kg. grîu şi 3200 kg. porumb boabe la ha. Şi gospodăriile colective şi întovărăşirile agricole din celelalte raioane vor obţine producţii mult su­perioare celorlalţi ani, în raport de condiţiile specifice de climă şi sol. Pentru obţinerea acestor producţii, au fost luate măsuri în vederea aplicării întregului complex de măsuri agro­tehnice. Astfel s-au executat arături a­­dînci de toamnă pe o suprafaţă de 405.000 ha., s-a grăpat o suprafaţă de 382.000 ha. semănături de toamnă, s-au gunoit 154.000 ha. De asemenea s-au cultivat cu sămînţă de calitate peste 200.000 ha., de 3 ori mai mult ca în anul 1955, dintre care 997 ha. cu porumb hibrid şi 708 ha. cu să­­mînţă elită pentru producerea de po­rumb hibrid. In gospodăriile colective şi întovărăşiri s-a însămînţat în cui­buri aşezate în pătrat o suprafaţă de 11.857 ha. porumb, iar In sectorul in­dividual s-au însămînţat după această metodă peste 18.000 ha. In anii celui de al doilea cincinal vor fi puse în valoare peste 5.500 ha. terenuri necultivate, din rezervele C.F.R., drumuri, etc. De asemenea, se vor reda agriculturii prin îndiguiri, desecări, drenări, etc. peste 19.000 ha. terenuri neproductive din raioanele Băn­eşti, Calafat, Vînju Mare şi altele. Prin lucrări de consolidare a solului şi combaterea eroziunii, se vor da în cultură peste 1500 ha. din raioanele Baia de Aramă, Tg. Jiu, Gil­ort, Novaci şi Filiaşi. Totodată se vor pune în valoare peste 10.000 ha. tere­nuri nisipoase şi sărăturoase din ra­ioanele Gura Jiului, Calafat, Corabia, Craiova. Este lesne de închipuit cît de mult va contribui la dezvoltarea agricul­turii regiunii noastre și a economiei locale, numai realizarea acestor cî­­torva obiective amintite. Noi ne vom strădui să le înfăptuim. In afară insa de preocuparea noastră, mai avem nevoie și de un sprijin temeinic din partea organelor centrale, care trebuie să se apropie mai mult de problemele concrete de pe teren, să rezolve cu mai multă operativitate propunerile venite de jos, să sprijine efectiv ini­țiativele izvorîte din mase. Aceasta nu se intîmplă însă întotdeauna. Încă din primăvara anului trecut, la pro­punerea ţăranilor muncitori din comu­nele Călăraşi, Dăbuleni, Bechetu, din raionul Gura Jiului, au fost întocmite şi înaintate forurilor superioare, de către comitetul executiv al sfatului popular regional, proiectul şi devizul construirii unui dig pentru salvarea de la inundaţii a peste 11.000 ha. te­ren de cultură Lucrarea nu a fost a­­probată însă nici pînă acum, deşi ţă­ranii muncitori, mobilizaţi de sfaturile populare, au şi executat prin muncă voluntară un mare volum de lucrări de amenajare. Aceeaşi atitudine au a­­vut-o organele centrale şi faţă de ini­ţiativa şi propunerea ţăranilor mun­citori din comuna Fărcaşele, raionul Caracal, cu privire la executarea unor lucrări de irigaţie pentru culturile le­gumicole. Ministerul Agriculturii şi unele di­recţii din minister cer de multe ori o serie întreagă de situaţii statistice şi dări de seamă inutile, trimit unele instrucţiuni incomplete, neclare, care mai mult încurcă decit ajută organele subordonate. O astfel de practică fo­loseşte Direcţia generală S.M.T. In cursul lunii februarie, bunăoară, a­­ceastă direcţie a trimis serviciului re­gional S.M.I. instrucțiunile nr. 10 cu privire la verificarea debitelor pentru muncile S.M.T. Datorită faptului că au fost trimise incomplet, ele au fost interpretate greşit, necesitînd reface­rea ulterioară — tocmai în timpul campaniei de primăvară — a tuturor lucrărilor întocmite. Prin aceasta, per­sonalul serviciului, precum şi persona­lul din conducerea staţiunilor a fost sustras de la munca sa zile la rînd, tocmai în această perioadă cînd se impunea mai mult prezenţa lor pe o­­goare, în mijlocul tractoriştilor. O altă practică care trebuie lichi­dată este aceea de a chema la centru personalul de la regiune pentru anu­mite informări şi instructaje, cînd foarte bine organele centrale îşi pot trimite oamenii jos, la regiuni şi ra­ioane, unde pot lua cunoştinţă de rea­lităţile de pe teren, pot interveni în mod concret şi operativ pentru rezol­varea anumitor probleme, îmbunătăţirea muncii sfaturilor populare din regiunea noastră, pre­cum şi acordarea unui sprijin mai concret şi operativ din partea orga­nelor centrale vor duce la rezolvarea cu succes a tuturor problemelor pe care Ie ridică continua dezvoltare a agriculturii în regiunea Craiova. Lacto, un nou produs dietetic pentru sugari Fabrica de conserve din lapte „Mu­reşul“ de la Remetea a introdus re­cent în fabricaţie un nou sortiment de lapte praf, produsul dietetic lacte­­special pentru sugari. Acest produs este preparat din:lapte de vacă par­ţial smîntînit, cu un conţinut de 17-18 la sută grăsime, indicat a fi folosit în alimentaţia sugarilor pînă la pa­tru luni, precum şi în unele cazuri de tulburări de nutriţie şi digestie a su­garilor. România liberă Festival Enescu Luni 18 iunie a.c., orele 20 în sala Ateneului R.P.R., va avea loc, un concert extraordinar dat de orches­tra simfonică şi corul Radio, închinat operelor lui George Enescu. Progra­mul se va desfăşura sub conducerea dirijorului Constantin Silvestri, maes­tru emerit al artei din R.P.R.­, laureat al Premiului de Stat. Im program fi­gurează : Dixtuor pentru 10 instru­mente de suflat (în primă audiţie); Simfonia de cameră opus 33, pentru 12 instrumente soliste ; fragmente din opera Oedip şi anume Prolog şi dansuri din actul I, monologul lui Oedip şi corul încoronării din actul II. Solişti vocali vor fi profesorul Con­stantin Stroescu, tenor, artist emerit al R.P.R. şi Gabriel Năruja, bariton. Dirijorii corului, Gheorghe Danga şi Vasile Pîntea. Ce vom viziona pe ecrane în luna iulie In luna iulie spectatorii bucureşteni vor viziona noi filme în premieră.­ In luna aceasta va fi prezentat fil­mul polonez „Podhale în flăcări“, a cărui acţiune se petrece în secolul al XVII-lea, în timpul răscoalei lui Bog­dan Hmalniţki şi filmul „Salonul nr. 9“ o producţie a studiourilor ma­ghiare inspirată din viaţa medicilor. Tot în luna iulie vor fi prezentate în premieră şi două producţii franco­­italiene „Contele de Monte Cristo“ după romanul lui Al. Dumas — ta­tăl (în rolul principal cunoscutul ac­tor francez Jean Marais) şi „Roşu şi negru“ după romanul lui Stendhal. După „Serenada străzii“, un nou film muzical realizat de studiourile cinematografice din R. F. Germană, va rula pe ecranele cinematografelor din Capitală. Este vorba de comedia cinematografică „Ghitarele dragostei" care urmăreşte peripeţiile prin care trece un tî­năr şi talentat cîntăreţ pen­tru a obţine uni angajament care să-i deschidă drum liber spre o activitate artistică. Rolul principal este interpre­tat de Vico Torriani, cunoscut specta­torilor din filmul „Serenada străzii“. De asemenea, pe ecranele cinema­tografelor din ţară vor rula noi fiilme în premieră. Printre ele au fost anun­ţate : „Suflete tari", o producţie a studiourilor „Defa“-Berliin, „Hazen“ şi , Giamila“ o producţie a studioului ci­nematografic din Şanhai şi „S-a în­­tîmplat pe stradă“ o producţie a stu­diourilor bulgare. ----------­ Editarea operelor lui Maxim Gorki în ţara noastră Operele genialului scriitor rus Ma­xim Gorki — de la a cărui moarte se împlinesc la 18 iunie a.c. 20 de ani — se bucură de o preţuire deosebită în rîndurile cititorilor noştri. In colecţiile „Clasici roşi“, „Biblioteca pentru toţi“, „Teatru“, „Literatura pentru toţi“, „Romanul gazetă“, în cicluri de „O­­pere“, etc. au apărut 31 de titluri în­tr-un tiraj global de 650.000 exemplare (atingînd cea mai mare cifră reali­zată la noi în domeniul traducerilor din literatura rusă). Dintre lucrările apărute amintim: „Copiii soarelui“, nuvela „Varenca Olesova“, trilogia autobiografică — „Copilăria mea“, „La stapin“, „Uni­versităţile mele“, romanul „Mama“ (care a ajuns recent la ediţia a V-a), romanul „întreprinderile Artamonov“, lucrarea „Cu cine sînteţi voi maeştri ai culturii?“, şi piesele: „Barbarii“, „Azilul de noapte“, „Duşmanii“, „O­­pere“ volumul I, II, VI, XII, XVIII, (din cele 30 în curs de editare) roma­nul „Clim Samghin“, etc. Cu prilejul comemorării morţii sale, în Editura Cartea Rusă vor vedea lumina tiparului „Opere“ volumul 111, povestirea „Un caz excepţional“, o „Monografie“ despre opera şi viaţa marelui scriitor, iar peste cîteva luni culegerea de studii, articole şi cuvîn­­tăr­i „Gorki despre literatură“. Unele aspecte ale producţiei şi desfacerii mărfurilor textile Zi de zi se constată, în ţara noas­tră, îmbunătăţirea condiţiilor de apro­vizionare cu bunuri de larg consum alimentare şi industriale. Unităţile comerţului socialist sînt bine aprovizionate; de asemenea se constată o preocupare tot mai accen­tuată pentru prezentarea produselor industriei noastre socialiste şi pentru buna deservire a consumatorilor. în­treprinderile producătoare, interesate de felul în care sînt primite de con­sumatori produsele lor, luptă pentru îmbunătăţirea permanentă a calităţii acestor produse şi pentru îmbogăţirea sortimentelor. Marca fabricii devine o realitate prin preferinţa pe care consumatorii o acordă produselor unor întreprinderi. Sortimentele de ţesături superioare ale întreprinderii „Bumbacu­l“-Ti­­mişoara sau ale întreprinderilor „Ţe­sătura Roşie“ şi „Industria Textilă”­­Lugoj, produsele uzinelor „Gh. Doja“ din Sf. Gheorghe, stofele fabricilor „Libertatea“-Sibiu şi „Postăvăria Ro­­mînă“-Bucureşti, etc. sunt deosebit de apreciate de cumpărători. Aceste succese realizate în ultimii ani de industria noastră uşoară sînt un început promiţător şi trebuie să constituie un punct de pornire pentru noi şi noi succese în vederea reali­zării unei producţii la un înalt nivel de satisfacere a cererilor consumato­rilor. Considerăm aceste realizări ca un punct de pornire pentru că mai există încă multe lipsuri şi oamenii muncii din ţara noastră aşteaptă înlă­turarea lor. Mulţi consumatori s-au întrebat a­­deseori de ce nu găsesc articolele adecvate în sezonul respectiv, de ce nu pot cumpăra totdeauna numărul, măsura sau modelul încălţămintei ori confecţiei de care au nevoie, de ce unele sortimente uzuale nu se găsesc în toate unităţile, de ce acelaşi produs se prezintă uneori în condiţiuni deose­bite după întreprinderea care l-a pro­dus etc. Consumatorii au dreptul la răspuns la toate aceste întrebări pe deplin justificate. Satisfacerea cererilor consumatori­lor fiind condiţionată de capacitatea de producţie a industriei şi de aceea de deservire a comerţului, raporturile ce se stabilesc între comerţ şi indus­trie capătă o importanţă deosebită. Aceste raporturi încep din momentul în care comerţul prezintă cererile sale de mărfuri care stau la baza planu­rilor de producţie a industriei şi con­tinuă­­pînă în momentul cînd se­­li­vrează mărfurile respective. Prezentarea în comerţ a unui ne­cesar de mărfuri rezultat dintr-un studiu aprofundat, ştiinţific, al cereri­lor populaţiei, este una din cele mai importante sarcini ce revin comerţului socialist care reprezintă în faţa in­dustriei masa consumatorilor. Aceste cereri nu trebuie să fie in­fluenţate de situaţiuni conjucturale de moment, ci trebuie să aibă în perma­nenţă în vedere satisfacerea cererilor consumatorilor în perioada pentru care sînt făcute, nu numai din punct de vedere al cantităților necesare cît și al specificului de sortimente, de­sene, modele etc., al fiecărei regiuni. Pentru realizarea acestui obiectiv se simte însă nevoia unei modi­ficări a actualei metodologii care reglementează raporturile dintre in­dustrie şi comerţ. Prin aceasta ar trebui să se realizeze pe de o parte o descentralizare în fixarea sortimen­telor pe articole în aşa fel ca ele să fie stabilite în raporturile directe dintre fabrici şi unităţile comerciale, iar pe de altă parte să se obţină o elasticitate mai mare a planului de producţie care să permită o adaptare — în cursul executării sale — la cererile unităţilor comerciale. Modifi­carea actualei metodologii trebuie să ducă la o întărire a spiritului de răs­pundere şi a Iniţiativei întreprinderilor producătoare şi a unităţilor comerciale pentru ca direct să poată fi stabilite sortimentele cele mai potrivite cerin­ţelor consumatorilor din fiecare re­giune. Contractarea cantităţilor planificate este de asemenea un mijloc important pentru determinarea raporturilor din­tre industrie şi comerț, întrucît prin contracte se precizează în amănunt toate detaliile specificative ale produ­selor ca și termenele de livrare.­ Exe­cutarea întocmai a acestor contracte trebuie să constituie o grijă perma­nentă a întreprinderilor producătoare şi a Unităţilor comerciale — în spe­cial sub aspectul calităţii produselor. Calitatea produselor reprezintă o grijă deosebită pentru fabricile noas­tre. Totuşi sînt unele întreprinderi ca „Fusul” Galaţi sau Uzinele Textile Timişoara care, cu toate progresele fă­cute, nu au reuşit pînă în prezent să-şi îmbunătăţească sortimentele şi calita­tea produselor la nivelul cerut de con­­diţiunile comerţului desfăşurat. Alte întreprinderi nu acordă atenţia necesară controlului tehnic de calitate a produselor şi astfel se întîmplă ca, datorită acestui fapt precum şi lipsei de vigilenţă a recepţionerilor unită­ţilor comerciale, să iasă din întreprin­deri produse cu defecte cum este ca­zul produselor întreprinderii „Răs­coala 1907” din Bucureşti. Toate aceste deficienţe influenţează în mod negativ desfacerea produselor respective şi contribuie parţial la formarea unor stocuri lente de măr­furi sau chia­r greu vandabile. Trebuie arătat însă că şi con­­diţiunile de desfacere contribuie în mare măsură la micşorarea vitezei de circulaţie a mărfurilor şi ia consecin­ţă la crearea stocurilor. Modul în care se face repartizarea fondului de măr­furi între comerţul de stat şi cel coo­peratist sau între regiuni este una din cauzele formării stocurilor. Astfel, la raionul Caracal s-au re­partizat covoare persane care nu sînt cerute de consumatorii respectivi, dar care lipsesc, deşi sînt solicitate, la Craiova sau în alte centre urbane. De asemenea s-au repartizat în trim. 1-1956 unităţilor cooperaţiei din regiunea Craiova, rochii pichet, bluze Vivi, jachete pluscord, etc., unde au o vînzare lentă sau nu sînt cerute, în timp ce unităţile din Craiova nu au primit aceste sortimente care au un caracter de consum mai pronunţat în mediul urban. Rezultatul acestor repartizări neco­ordonate sau necorespunizătoare con­sumatorilor cărora le sînt destinate duce la o încetinire a ritmului vînză­­rilor, respectiv la o întîrziere a pro­cesului de reproducţie socialistă. Unităţile comerţului cu amănuntul nu se aprovizionează întotdeauna cu întregul sortiment de produse aflate în bazele comerţului cu ridicata. In oraşul Cluj, în care există şi o fabrică de confecţii, nici chiar în magazinele specializate pentru desfacerea con­fecţiilor nu s-a găsit în trimestrul I un sortiment complet, lipsind confec­ţiile cu talii mari şi mici. Din 30 dese­ne de ţesături de bumbac aflate în în­treprinderea comercială cu ridicata din Piteşti s-a constatat că O.C.L. produ­se industriale Piteşti avea în magazin numai 4 desene, iar Comraicop-Gă­­eşti 2. Din 20 de modele specifice me­diului rural din această regiune şi a­­flate la depozitul cu ridicata Corrrai­­cop-Topoloveni avea numai 5, iar Com­­raicop-R. Vîlcea din 12 desene avea numai 3. In magazinul universal din comuna Luncani, regiunea Cluj, s-au găsit ţesături de bumbac numai în 4—6 culori, în timp ce în depozitul­ Comraicop-Turda de­­ care se apro­vizionează această unitate existau stocuri suficiente într-un sortiment mare de nuanţe şi culori. Acelaşi lucru se poate spune despre aprovizionarea cu sortimente comple­te de numere sau articole. Astfel, în cursul lunii aprilie din comuna Bascov s-au găsit numai cămăşi numerele 42— 45. La unele unităţi s-au găsit nu­mai cămăşi de zefir, iar la altele nu­mai cămăşi de poplin. Spaţiile şi condiţiunile în care se desfac confecţiunile prezintă de ase­menea deficienţe care frînează vînza­­rea lor. Astfel, la regiunile Iaşi, Timişoara, Cluj, etc., s-a constatat insuficienţa spaţiilor şi a mijloacelor de bază necesare desfacerii acestor articole şi din această cauză şi apro­vizionarea lor incompletă cu sortimen­tul de modele, numere, talii, etc. Tre­buie subliniat că în timp ce aceste sortimente lipsesc din unităţile de­ des­facere cu amănuntul, ele se găsesc în cantităţi suficiente la depozitele comerţului cu ridicata. Această aprovizionare incompletă şi greutăţile pe care le tot îm­pină uni­tăţile comerciale în reaprovizionarea curentă pentru completarea desasor­­tărilor produse prin vînzări, se dato­­resc în unele cazuri şi insuficienţei normativului fondului de rulment fi­xat acestor unităţi. Considerăm că este necesar ca şi organele financiare să analizeze problema normativelor în vi­goare pentru a da posibilitatea unită­ţilor comerciale să activeze în condi­ţiunile cerute de com­erţul desfăşurat Lipsa unei reţele largi de desfacere, bine amplasate, insuficienţa bazei tehnice a unităţilor comerciale ca şi condiţiunile proaste de lucru din a­­ceste unităţi influenţează în sens ne­gativ desfacerea produselor, duc chiar la crearea unor stocuri de mărfuri şi în ultima analiză la micşorarea cere­rii pentru producţia respectivă. Este necesar ca eforturile lucrătorilor din industrie să fie secondate de cele ale lucrătorilor din comerţ, îmbunătă­ţirea condiţiunilor de desfacere va crea un stimulent în plus pentru lucrătorii din industrie, în vederea obţinerii unei producţii sporite, mai bune şi mai frumoase. I. NICOLAESCU ÎNSEMNĂRI DE CITITOR AL KIRIŢESCU- „TEATRU“ Un volum de teat­ru st­î­rpieşte, de obicei, mai puţin interes pentru lec­tură decit o culegere de poezii sau un roman. Faptul, pe de-antregul explicabil — piesele sînt scrise doar pentru a fi ascultate în lumina ram­pei ! — nu ni s-a părut valabil în cazul recentului volum apărut care cuprinde, alături de documentatul studiu introductiv al criticului Simion Alterescu, cinci piese reprezentative pentru vasta activitate pe tărîmul dramaturgiei desfăşurată de Alexan­dru Kiriţescu. Explicaţia ni se pare a­sta nu numai în aceea că piesele lui Alexandru Kiriţescu au fost mult jucate pe scena Naţionalului. Desigur că, lectura unei piese care a fost cîndva reprezentată atrage mai mult cititorul. Ea deţine capacitatea de a-i evoca jocul unui actor preferat sau frumuseţea montării scenice. Credem totuşi că hotăritoare pentru soarta materialului literar propriu zis este verificarea de opinie pe care o înfăp­tuieşte cititorul atunci cînd acest ma­terial i se înfăţişează nean­imat sce­nic, înzestrat numai cu gradul, de sugestie şi convingere ce i l-a con­ferit arta scriitorului. O asemenea verificare, pozitivă în aspectele ei esenţiale, am avut-o şi noi, citind piesele .„Nunta din Perugia“, „Michel­angelo“ şi „Gaiţele“. „Borgia” şi „Dictatorul“ nu am avut­­prilejul să le vedem pe scenă. Lectura lor însă n-a putut decît să adauge reîn­­tîlnirii noastre plăcute cu celelalte piese, regretul că nu le-am putut cerceta şi „teatral“, adică în specta­col. Nu vom insista în cele ce urmează asupra subiectului uneia sau alteia din piese. Credem însă necesar să ne oprim asupra unui alt aspect pe care culegerea de faţă îl ridică pînă la însemnătatea unei probleme, între altele şi prin faptul că înmănunchează piese scrise într-o perioadă îndelun­gată de timp : oare este locuil operei dramatice a lui Al. Kiriţescu în isto­ria modernă a dramaturgiei­ romî­­neşti ? Un punct de plecare valoros şi înte­meiat ni se pare a fi acela că Al. Kiriţescu a desfăşurat întreaga sa activitate literară sub semnul luptei pentru o mai bună înţelegere de către mase ca şi de către scriitor, a rolului imens pe care-l are teatrul în a sezisa tendinţele şi racilele timpu­lui în care se naşte opera dramatică. Traiectoria literară străbătută de scriitor în îndelungata sa activitate dedicată teatrului este elocventă. Pri­mele lui piese sînt cercetări fugare şi de suprafaţă a lumii burgheze aleasă totuşi obiect de satiră. Apoi, urmează momentul creării piesei „Gaiţele“, la care scriitorul izbuteşte o sondare adiocă a mediului satiri­zat. Mai tîrziu, îşi îndreaptă efortu­rile spre zugrăvirea tabloului Renaş­terii, exerciţiu nu numai de drama­turgie istorică dar şi de asimilare a mecanismului luptelor de clasă, a re­laţiei dialectice între ideologia îna­intată a unei epoci şi prefacerile isto­rice care au creat-o. Totodată — fapt cu o semnificaţie ce nu trebuie să ne scape — scriitorul evocă dramatic momente istorice de revoluţie (Marseilleza, Tarsiţa şi Ro­şiorul) fără a neglija totuşi inspira­ţia de imediată actualitate (seria pieselor într-un act destinate reper­toriului de amatori). Din sistemul concepţiilor scriitoru­lui se degajă, mai întotdeauna, o poziţie înaintată cu care scrii­torul îşi dezvăluie afinităţi du­rabile. Trilogia Renaşterii este con­cludentă din acest punct de vedere. In „Borgia“ tabloul epocii îmbracă, priintr-o temeinică consultare a iz­voarelor istorice, ţinuta nimerită. Desfrîul şi atotputernicia papalităţii apar la proporţii de simbol în cazul conflictului dintre papa Alexandru al II-lea şi Cezar Borgia, constituind în acelaşi timp şi motivarea decăde­rii ulterioare a acestei forţe. Totuşi, tendinţele de eliberare de sub jugul papalităţii, noua forţă socială a bur­gheziei şi masele în acţiune revolu­ţionară nu ne apar decât într-o ima­gine palidă. Scriitorul îşi exprimă verdictul său asupra epocii printr-o condamnare mai mult teoretică decît real-istorică, papa Alexandru al VI-lea se autocaracterizează cu dezin­voltură, î­n termeni pe care numai masele revoltate lar fi putut folosi ca mijloc de agitaţie. Cu totul alta e imaginea momentului istoric în „Nunta din Perugia“ sau „Michel­angelo“ jucate după eliberare. Aici apar pe de o parte, masele în acţiune („Nunta din Perugia“) cu năzuinţele şi eroismul lor simplu, iar pe de alta, chipul creatorului de valori artistice a cărui inspiraţie se realizează sub semnul aceloraşi năzuinţe înaintate ale epocii („Michelangelo“). Are loc aşa­dar, de-a lungul trilogiei, un pro­ces de adîncire a viziunii istorice. Bazele ideologice ale concepţiei ar­tistice proprii scriitorului se întăresc odată ce vin în contact cu marxism­­leninismul. Scriitorul însuşi o apunea în anul 1948, confirmînd între altele şi concluziile unei eventuale analize literare pe textu­l acestei trilogii: „Cercetează fenomenele care Iţi soli­cită atenta prin prizma materialismu­lui istoric, cu ajutorul acelui in­strument de analiză care este dialec­tica marxi­st-lenini­stă. Vei vedea cum totul se lămureşte, se justifică, se ordonează după o lege perfectă... Dacă vei adunei epoca, vei descoperi adevăratele coordonate care au dic­tat acţiunea oamenilor". O cît de sumară cercetare a piese­lor scrise înainte de „Gaiţele“ ne poa­te duce, într-un alt domeniu de inspi­raţie a lui Al. Kiriţescu, la o concluzie similară. Piesele „Marcel & Marcel“ (Anişoara şi Ispita) şi „Florentina“ care au premers „Gaiţele“ şi alcătu­iesc împreună cu ea o „trilogie bur­gheză“ cuprind destule concesii fă­cute spiritului mic-burghez în ceea ce priveşte viziunea realităţii şi sursele satirei. Dar, fără îndoială că tot acolo vom descoperi şi elementele exerciţiului de optică pe care-l face Al. Kiriţescu în încercarea de a găsi unghiul cel mai nimerit care să-i per­mită a cuprinde dintr-odată, în toată goliciunea ei, lumea burgheză. Reu­şita din „Gaiţele“ poate fi apreciată pe scurt cu caracterizarea dată sa­tirei caragialeşti de scriitor, care el însuşi a urmat cu succes tradiţia marelui său înaintaş: „a adoptat esenţialul, a aruncat inutilul". Locul operei dramatice a lui Kiriţescu în dramaturgia ultimelor decenii este aşadar acela pe care-l revendică opera sa inspirată de o sinceră aversiune fată de lumea bur­gheză, operă animată de năzuinti a căror înfăptuire scriitorul o vede cu bucurie în zilele noastre. EUGEN ATANASIU Conferinţe ale matematicienilor străini aflaţi în Bucureşti Savanţi străini care au participat la cel de al IV-lea Congres al matema­ticienilor români au ţinut de curînd un ciclu de conferinţe la Casa oame­nilor de ştiinţă, la cadrul Institutului de matematică şi al Cursurilor de ştiinţă şi tehnică ale Academiei R.P.R. Prof. W. Blaschke de la Universitatea Humboldt din Berlin a înfăţişat exemple din lucrările sale ştiinţifice, prof. B. Segre de la Universitatea din Roma a vorbit despre: „Sisteme di­ferenţiale cu coeficienţi constanţi“, iar prof. M. Willa de la Universitatea din Bologna, despre „Probleme de a­­plicabilitate“. (Agerpres) /* 14 iunie 1956 — nr. 3634 Spectacolele Teatrului francez „L ’Atelier“ De aproape 10 zile se desfăşoară, pe scena Teatrului C.C.S. din Ca­­pitală, spectacolele Teatrului fran­cez „L’Atelier"­ Prezentîndu-se vi­­aţa publicului bucureştean cu cinci m­ese : „Vicleniile lui Scapin" de Maliere, „Cei 37 de bănuţi ai d-lui Montaudoin", „I­nmormîntarea" de Henry Monnier, „Balul Hoţilor“ şi „Intilnirea ,din Senlis" de Jean Anouilh, colectivul Teatrului „L'A­,­telier“ înregistrează seară de seară un bine meritat succes. MICHEL HERBAUT '?în „Balul hoţilor" de Jean Anouilh J ANDRE BARSACQ în „Cei 37 de bănuţi ai d-lui Mon­taudoin“ MADELEINE GEOFFROY în „Balul hoţilor“ de­­Jean Anouilh ‡ GEORGES ROLLIN în „Inmormîntarea“ de Henri Monnier NELLY VIGNON în „Vicleniile lui Scapin“, de Mo Here EDITH LENZAC în „Balul hoţilor“ de Jean Anouilh ‡ ‹‡ Desene de GORA «

Next