Romînia Liberă, iulie 1956 (Anul 14, nr. 3649-3674)
1956-07-21 / nr. 3666
Kag MM I. S 3-2-0 In loc de sprijin... făgăduieli Dacă deputatul loan IMacovei s-ar bucura de ajutorul comitetului executiv raional Lenin din Capitală In măsura în care se bucură de acel al cetăţenilor de pe străzile mărginaşe, Miţari şi Armistiţiului, despre multe nevoi s-ar fi putut spune de acum că sunt de domeniul trecutului. Care e necazul cel mai mare al cetăţenilor ? Se zbat ei de vreme îndelungată să paveze aceste două străzi, să le dea un aspect mai civilizat. Împreună cu deputatul au găsit şi fel de fel de soluţii, au făcut felurite propuneri. Străduinţele şi perseverenţa lor au de înfruntat In mod continuu insă nepăsarea şi lipsa de înţelegere a sfatului popular. In Ioc de sprijin, tovarăşii de la sfatul popular le fac o serioasă cură de Supraalimentaţie cu... făgăduieli, adrese şi amînări. O delegaţie de cetăţeni, in frunte cu deputatul Ioan Macovei, a fost asigurată de ing. şef Cristescu de la secţia gospodărie comunală că pentru lucrările de pavare a celor două străzi ,(notaţi „două străzi"), statui se pune la dispoziţie piatră şi nisip. Adresa 1151, primită tot de deputatul loan Macovei, puţin timp după această promisiune verbală, arăta că tovarăşii de la sfat s-au răzgîndit. De astă dată aprobau pavarea numai a două... trotuare. Pină acum pavarea străzilor JMiţari şi Armistiţiului a fost amînată numai de şapte ori. Ca să fie scutiţi pe viitor de emoţii şi noi surprize, cetăţenii roagă sfatul popular raional Lenin să precizeze de cite ori şi cît timp mai intenţionează să amine rezolvarea acestei probleme. 9 Pe teme de economie concretă Mecanizarea proceselor de producţielatură esenţială a progresului tehnic Problema înfăptuirii progresului tehnic se află în centrul atenţiei cadrelor şi lucrătorilor din economie. Acest lucru este întru totul de înţeles deoarece progresul tehnic constituie un factor hotărîtor al creşterii productivităţii muncii, al ridicării pe această bază a volumului producţiei şi al reducerii preţului de cost. înfăptuirea principalelor sarcini ale progresului tehnic — creşterea bazei energetice, a mecanizării şi automatizării proceselor de producţie etc.,— este indisolubil legată de crearea de către industria constructoare de maşini a unor mijloace de muncă puternice, productive, moderne, a căror folosire în diferitele ramuri ale economiei naţionale să determine o creştere continuă şi în ritmuri înalte a productivităţii muncii, îndeplinirea acestor sarcini ale industriei construcţiilor de maşini în legătură cu înfăptuirea progresului tehnic în diferite ramuri ale economiei naţionale, face necesară o ridicare a calităţii activităţii industriei construcţiilor de maşini însăşi, printr-o creştere simţitoare a nivelului tehnic al producţiei sale. Acest lucru se poate realiza printr-o dezvoltare mai departe a mecanizării, automatizării şi electrificării proceselor de producţie, prin obţinerea unor succese esenţiale în Introducerea procedeelor tehnologice moderne. Linia conducătoare în dezvoltarea industriei construcţiilor de_ maşini este mecanizarea multilaterală a proceselor de producţie şi în primul rînd a proceselor grele şi cu mare volum de muncă. Mecanizarea este unul din factorii cei mai importanţi ai creşterii producţiei şi productivităţii muncii şi ai îmbunătăţirii tuturor indicilor calitativi ai activităţii economice. Apreciind în mod corespunzător însemnătatea mecanizării pentru creşterea producţiei şi productivităţii muncii, partidul şi guvernul au acordat şi acordă o deosebită atenţie acestei probleme alocînd în acest scop H. D. Sterian importante mijloace materiale şi băneşti. Succese însemnate au fost obţinute în mecanizarea proceselor de producţie în industria construcţiilor de maşini. Un exemplu caracteristic este uzina „Mátyás Rákosi“ din Capitală. In 1948, în uzină exista un singurpod rulant la turnătorie și un transbordor în hala mecanică. In anii primului cincinal uzina a fost înzesstrată cu 5 poduri rulante electrice, 2 poduri rulante manuale și cu 3 trolii manuale. Numai podurile rulante au înlocuit munca a 80 muncitori. Transportul intern care se făcea cu roabe sau manual se face acum cu electrocare. Asemenea realizări au fost obţinute şi în multe alte întreprinderi din industria construcţiilor de maşini. Succesele obţinute pînă îr prezent în industria construcţiilor de maşini în creşterea nivelului de mecanizare a proceselor de producţie nu pot fi considerate totuşi satisfăcătoare din cauza rămîrierii în urmă, din acest punct de vedere, a unor sectoare de producţie. In primul rînd trebuie vorbit despre rămînerea în urmă a mecanizării sectoarelor de producţie primară (turnătorie, forje) precum şi a celor de montaj în raport cu secţiile de prelucrare mecanică la rece (strungărie, etc.). Bunăoară indicele mediu de mecanizare a operaţiilor de formare în turnătoriile din industria construcţiilor de maşini nu întrece 25%. Trebuie observat că în fapt într-o serie de uzine acest indice este mult mai scăzut, ceea ce oglindeşte prezenţa unor oarecari disproporţii în ceea ce priveşte nivelul de mecanizare a turnătoriilor din diferitele uzine constructoare de maşini. Acest lucru poate fi lesne constatat comparînd producţia pe metru pătrat de formareturnare în diferite uzine. Anul trecut, de pildă, în timp ce producţia de piese turnate pe metru pătrat de suprafaţă productivă a fost în turnătoria uzinelor de tractoare „Ernst Thälmann“ de 6,35 tone, la uzinele „Gheorghi Dimitrov"-Arad n-a fost decît de 1,12 tone. O altă disproporţie în ceea ce priveşte mecanizarea proceselor de producţie este aceea dintre mecanizarea muncilor de bază şi a celor auxiliare. Trebuie să se observe ca într-o serie de întreprinderi ale industriei noastre constructoare de maşini sînt încă insuficient mecanizate muncile auxiliare (lucrările de încărcare-descărcare, transportul materiilor prime şi semifabricatelor, precum, şi lucrările de reparaţie). Din această cauză, greutatea specifică a muncitorilor auxiliari atinge în unele uzine pînă la 35—50%. De pildă, în anul 1955 la uzinele „Semănătoarea“ greutatea specifică a muncitorilor auxiliari faţă de totalul muncitorilor a fost de 36%, iar la uziftele „Mao Tzfi-dUh“ de 45%. Mari rezerve ale creşterii productivităţii muncii rămîn încă neutilizate din această cauză. Pentru a folosi pînă la Capăt avantajele mecanizării, cadrele conducătoare şi cele tehnice din uzinele constructoare de maşini trebuie să se orienteze spre mecanizarea complexă a proceselor de producţie în aşa fel încît să fie cuprinse în sfera mecanizării atît procesele de bază cît şi cele auxiliare, de control, de transpot precum şi cele de pregătire a fabricaţiei. Prin mecanizarea complexă se poate asigura introducerea armonioasă a mecanizării în toate sectoarele de producţie, inclusiv realizarea directă a proceselor tehnologice şi deservirea lor. Interesele creşterii producţiei şi productivităţii muncii şi ale reducerii preţului de cost cer să se acorde cea mai mare însemnătate mecanizării proceselor de producţie în secţiile de turnătorie, forţă şi tratamente termice, în care au loc operaţii freie şi cu mare volum de muncă, turnătorii cantitatea de materiale ce sînt deplasate pentru o tonă de piese turnate atinge cîteodată 2,5—3 tone. Este limpede că dacă se realizează mecanizarea transportului, aceasta dă posibilitatea mobilizării unor însemnate rezerve ale creşterii productivităţii muncii. Mecanizarea operaţiilor de formare în turnătorii determină, aşa cum o arată experienţa întreprinderilor fruntaşe, o îmbunătăţire generală a indicilor activităţii economice. Astfel, introducerea formării mecanice a dus la turnătoria de fontă a uzinelor „fernst Thälmann“ la o creştere a productivităţii muncii cu 96% şi la reducerea preţului de cost mediu al formării pe tona de piese formate de la 105 lei pe tonă la 29 de lei. 2 . Deşi în domeniul mecanizări sectoarelor de prelucrare mecanică din industria construcţiilor de maşini s-au obţinut unele succese serioase, totuşi şi aici se mai pot realiza multe. Lărgirea mecanizării are loc în aceste sectoare prin înlocuirea maşinilor-unelte simplecu maşiniunelte agregate Astfel, în una din uzinele noastre constructoare de maşini lucrează o maşină de strunjit arbori motor care strunjeşte cu 20 de cuţite deodată. O asemenea maşină agregat înlocuieşte cea. 8 strunguri obişnuite, determinînd o creştere corespunzătoare a productivităţii muncii. In industria construcţiilor de maşini, mărirea eficacităţii mecanizării proceselor de producţie se poate obţine de asemenea, prin modernizarea utilajului în funcţiune. In această privinţă o serie de uzine au obţinut rezultate foarte bune. La întreprinderea ,,Magheru“-Topleţ de pildă, au fost modernizate 4 strunguri, prin adaptarea la fiecare strung a unei cutii de viteze cu 12 trepte de turaţii. Drept urmare, turaţia strungurilor modernizate s-a dublat, determinînd mărirea vitezelor de aşchiere şi reducerea considerabilă a timpilor auxiliari. O asemenea modernizare a Utilajului se justifică pe deplin din punct de vedere economic, dacă ţinem seama de faptul că în medie cheltuielile avansate de întreprindere pentru fiecare strung au fost de mai puţin de 4000 lei şi că ele se recuperează în câteva săptămîni. Treapta cea mai înaltă a mecanizării este automatizarea proceselor de producţie, în care munca fizică a omului este în întregime înlocuită prin munca maşinilor, muncitorului rezervîndu-i-se numai sarcina de a controla procesele de producţie. Automatizarea are o covîrşitoare însemnătate tehnico-econorlica. Ea duce la o creştere rapidă a productivităţii muncii, uşurează munca omenească, asigură funcţionarea ireproşabilă şi precisă a agregatelor şi a mijloacelor de transport, duce la economii de combustibil, energie şi materiale. În industria construcţiilor de maşini s-au obţinut unele succese în automatizarea proceselor de producţie. In cîteva uzine au fost introduse agregate automate şi semi-automate de călire prin curenţi de înaltă frecvenţă, de sudură automată, etc. Trebuie să observăm însă că pentru moment automatizarea are încă o greutate specifică scăzută în multe din întreprinderile noastre. Bunăoară la şantierul naval Galaţi — unde metodele automate de sudură sînt aplicate cu succes de aproape 2 ani — ele nu au decît o greutate specifică de cca. 11% în totalul sudurilor efectuate. In direcţia automatizării mai largi a proceselor de producţie vor trebui concentrate în viitor eforturile muncitorilor, tehnicienilor şi cadrelor tehnice de concepţie din uzinele constructoare de maşini. O dată cu mecanizarea proceselor grele şi cu mare volum de muncă, trebuie să se urmărească cu fermitate realizarea unui program cuprinzător de masuri de mică mecanizare. După cum se ştie, prin mică mecanizare se înţeleg acele măsuri de mecanizare care, fără să schimbe esenţial procesul de producţie, contribuie la reducerea volumului de muncă al producţiei şi la creşterea productivităţii muncii pentru diferite operaţii sau faze ale procesului de producţie. Practica confirmă marea eficacitate a micii mecanizări. De pildă la uzinele „Steagul Roşu“, s-a executat un monorail care să deservească lucrările de montaj. Acest dispozitiv a costat 55.000 lei, aducînd numai în primul an de folosire economii de cca. 119.000 lei. In anii următori economiile ce vor fi obţinute vor fi şi mai mari, fără ca întreprinderea să facă alte cheltuieli suplimentare. Se poate spune că, pe măsură ce creşte gradul de mecanizare a proceselor de bază apare şi mai necesară mica mecanizare, care asigură sub o formă sau alta, economisirea timpului de muncă la procesele auxiliare. Acest lucru se observă foarte convingător din experienţa muncitorilor care aplică regimurile rapide de aşchiere. Intr-adevăr, prin aplicarea regimurilor rapide de aşchiere se obţine o reducere considerabilă a timpului de maşină, în timp ce timpul auxiliar (aşezarea materialului pe strung, reglajul pornirii, măsurarea dimensiunilor piesei, oprirea etc.) rămîne neschimbat. Din această cauză, deşi volumul de muncă necesar pentru confecţionarea produsului scade, totuşi are loc o creştere relativă a muncilor auxiliare şi o creştere mult mai înceată a productivităţii muncii în raport cu creşterea vitezei de aşchiere. Acest lucru poate fi văzut din următorul exemplu : să presupunem că pentru confecţionarea unei piese sînt necesare 10 minute, din care 4 minute reprezintă timpul de maşină şi 6 minute timpul auxiliar. Dacă prin aplicarea metodei de aşchiere rapidă are loc o creştere a vitezei de aşchiere de 10 ori, timpul de maşină se reduce de la 4 minute (240'e secunde) La 24 Secunde. Totuşi, creşterea productivităţii muncii nu este de 10 ori, ci numai 34%, deoarece timpul auxiliar rămînînd neschimbat, timpul total necesar pentru confecţionarea piesei respective s-a redus la numai 6 minute şi 24 de secunde. Aplicarea măsurilor de mică mecanizare permite reducerea simţitoare a timpului auxiliar, folosirea consecventă a avantajelor regimurilor rapide de lucru şi creşterea considerabilă, pe această bază, a productivităţi muncii. Astfel la uzinele „Steagul Roşu“ a fost construit primul dispozitiv pneumatic pentru prinderea rapidă a carcasei rulmentului. Universalul pneumatic construit la uzinele „Steagul Roşu" este acţionat cu aer comprimat folosirea lui asigurînd o creştere a productivităţii muncii cu 200—300 la sută. Universalul pneumatic realizat la uzinele „Steagul Roşu“ poate fi adaptat la orice strung paralel sau revolver. Statul nostru stimulează multilateral introducerea micii mecanizări, ca unul dintre principalele mijloace pe baza cărora se poate obţine, fără mari cheltuieli, o creştere însemnată a productivităţii muncii. Banca de Stat acordă întreprinderilor credite cu destinaţie specială pentru mica mecanizare cu obligaţia restituirii acestora în termen de un an din economiile rezultate de pe urma aplicări măsurilor de mică mecanizare, reşt de observat că dacă formele de acordare a acestor credite ar fi mai simple iar perioada de rambursare ar f ■mai lungă, de exemplu 1/2—2 ani aceasta ar stimula și mai mult introducerea micii mecanizări. Trebuie să se observe de asemene că există încă o serie de dificuîtăi în realizarea masurilor de mică mecanizare, iar cele executate nu se încădrează întotdeauna în soluţiile optime Explicaţia trebuie căutată în aceea c asemenea mecanizări sînt lăsate numai în sarcina întreprinderilor, dar de multe ori nu au specialiştii necesari. De aceea apare necesară studierea înfiinţării unor unităţi în cadru institutelor de proiectare care să studieze atît mecanizarea cît şi introducerea micii mecanizări, pentru a ajuta întreprinderile să găsească soluţiile cele mai indicate pentru condiţiile locale, urmărindu-se concentrarea executării lor în una sau ma multe întreprinderi care ar urma să se specializeze în acest domeniu, înfăptuirea sarcinilor de cinste revin în prezent Industriei construcţiilor de maşini impune lărgirea ma departe a mecanizării proceselor de producţie. Pe baza Directivelor cu privire la cel de al doilea plan cincinal, institutele de cercetări şi proiectări, precum şi cadrele de specialitate ale Academiei R.P.R. ar trebui să dea o mai mare atenţie mecanizării şi automatizării procesei de producţie, care exprimă cele ma noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii , asigură o creştere puternică a productivităţii muncii. In acelaşi timp colectivele întreprinderilor trebuie si urmărească realizarea necondiţionată a prevederilor planurilor tehnice cu privire la mecanizarea proceselor de producţie. Cu mai multe fermităţi trebuie încurajate şi sprijinite iniţiativele pornite de jos în ceea ce priveşte introducerea micii mecanizări. Prin toate aceste eforturi conjugate se vor obţine în viitorul apropiat noi succese în domeniul mecanizării şi automecanizării —par o componentă esenţială a luptei pentu progresul tehnic şi pentru creşterea productivităţii muncii în industria construcţiilor de maşlini. Din activitatea sfaturilor populare Cetăţenii despre deputaţii lor Cu forţe unite Oricît de harnic ar fi un deputat, fără sprijinul cetăţenilor el nu poate realiza nimic. Acest lucru se vede că l-au înţeles pe deplin mulţi deputaţi din raionul Tîrnăveni. Cutreierind datele raionului, poţi afla multe realizări înfăptuite cu participarea a sute de cetăţeni. Casele bine întreţinute, şanţurile curăţate, mulţimea de pomi sădiţi în curţi şi pe marginea drumului, dau satului Hidrifaia din comuna Bahnea o înfăţişare frumoasă şi îngrijită. Căminul cultural unde, prin contribuţia locuitorilor, s-a introdus încălzirea cu gaz metan, străluceşte de curăţenie, iar la ridicarea localului de şcoală s-au realizat economii ce depăşesc suma de 60.000 lei. Ar fi putut deputatul Timar să ducă la bun sfîrşit toate aceste lucrări dacă alegătorii săi nu l-ar fi sprijinit? _ De bună seamă că nu. Cît de multe se pot face cînd pun umărul toţi cetăţenii, s-au convins şi deputaţii din alte sate. In Căpîlna de Sus, la chemarea deputatului Székely, pentru lucrările de construire a 14 podeţe şi de reparare a patru drumuri de hotar, au răspuns zilnic aproape o sută de cetăţeni. Antrenaţi de deputatul Ion Benţ, cetăţenii din Blaj au amenajat un solar pentru copii, iar deputata Cornelia Frăţilă din comuna Jidveiu a fost iniţiatoarea acţiunii de amenajare a unui frumos parc în faţa sfatului popular comunal. Unele mai mărunte, altele mai importante, toate aceste lucrări dovedesc că atunci cînd deputatul se îngrijeşte de treburile gospodăreşti, el găseşte înţelegere şi sprijin la alegătorii săi — îşi încheie scrisoarea tovarăşa Ecaterina Guttlebet, îndatoririle celor aleşi de popor în munca de conducere şi gospodărire a treburilor obşteşti sînt intr-adevăr multe, diar atunci cînd activitatea se duce cu suflet şi perseverenţă nu există piedici de nebiruit. Străduinţa şi iniţiativa dovedită de unii deputaţi Îşi găsesc zi de zi întruchiparea în frumoase înfăptuiri gospodăreşti care se bucură de o preţuire bine meritată din partea alegătorilor. Dacă numărul celor doritori să justifice Încrederea arătată de cetăţeni este mare, mai sînt şi deputaţi care nu şi-au înţeles încă menirea. În rîndurile de mai jos dăm cuvlntul cetăţenilor pentru ca ei să-şi arate părerea asupra felului cum muncesc sau... nu muncesc deputaţii aleşi. „Cea mai curată şi frumoasa circumscripţie“ Deşi activitatea profesională nu-l lasă prea mult răgaz, cînd e vorba de sarcinile ei de deputată, Maria Zöldi îşi găseşte totdeauna timp. Alegătorii din circumscripţia 32 a oraşului Timişoara i-au dat pentru a doua oară votul şi acest lucru o obligă să muncească mai mult şi mai bine. Chemarea la întrecere pe care a adresat-o de curînd tuturor deputaţilor şi cetăţenilor din circumscripţiile electorale a înviorat mult acţiunea de gospodărire a întregului oraş. In toate circumscripţiile se desfăşoară o muncă febrilă. .Deputaţii Dumitru Vereş, Ladislau Antal, Iosif şi Mihai Andruş împreună cu 400 de cetăţeni au croit un drum de 400 m. lungime în cartierul Rona. Tot ei au descărcat şi transportat 30 vagoane piatră brută pentru acest drum. Pe str. Cosminului din circumscripţia nr. 100 unde existau multe locuri inundabile, 200 de cetăţeni au participat la lucrările de săpare a unui şanţ de 300 m. lungime pentru evacuarea apei, iar în cartierul Freidorf din circumscripţia 187, deputatul Kainer cu alegătorii săi au săpat şanţuri pe o distanţă de 500 m, spre a evacua apa din grădini. Pornită sub lozinca „Cea mai curată şi frumoasă circumscripţie“, această întrecere iniţiată de harnica deputată Maria Zöldi are marele merit de a fi trezit din amorţeală şi pe deputăţii care se lăsaseră pe tînjală. Totodată ea va ajuta ca oraşul Timişoara să capete un aspect mai curat şi mai frumos ca pînă acum, ne asigură tov. L. Dunajecz. Zöldi Unde-i cuvîntul deputatului ? Aceste cuvinte au o mare circulaţie printre cetaţenii circumscripţiei 24 din Corbeni, raionul Curtea de Argeş. Pentru ca deputatul Ion Stăncioiu să nu se socotească cumva persecutat sau nedreptăţit, este bine să se vadă cum au ajuns alegătorii săi să-şi nă această întrebare. Stăncioiu s-a angajat să se ocupe de repararea drumului de la Berindeşti la Tulburea. Ducerea La bun sfîrşit a acestui angajament cerea neapărat sprijinul alegătorilor. S-a sfătuit cu ei clric şi ce să facă şi au hatârit împreună şi ziua în care să iasă la muncă• Pină aci totul a mers cum nu se poate mai bine. Lucrurile s-au împotmolit tocmai cind trebuia să se treacă de la vorbă la faptă. S-au adunat oamenii In ziua fixată cu intenţia să se apuce de lucru. Cine credeţi că „a uitat“ să vină insă ? Tocmai deputatul. V-am dat numai un singur exemplu ,ca să vedeţi şi dvs. ce „exemplu" frumos dă Ion Stăncioiu alegătorilor săi —netov. V. Ignăteanu, asigur, totodată că vorba de o sim- Intîmplare. Stlnd de vorbă cu cetăţenii poţi afla că deputatul circumscripţiei nr. 24 obişnuieşte să-şi ia angajamente cu duiumul- Pe toate le pierde însă pe drum. Făgăduielile şi vorbele deşarte nefiind pe placul alegătorilor, ei li cer şi ca această cale deputatului să-şi ia in serios atribuţiile ce-i revin. Plan vast de... nepăsare Deputaţii din Vintileanca, raionul Mizil, dovedesc iniţiative cu totul originale în „munca" de gospodărire a acestei comune. Spre a da locurilor un aspect mai pitoresc, ei şi-au pus în gînd probabil să introducă circulaţia cu bărcile. Frumos, nimic de zis ! Numai că în goana lor după „frumos" ei au neglijat un amănunt nu de mică importanţă. Cetăţenii din comună nu sînt deloc dispuşi să se înfunde pină la glesne în noroi pentru că acei pe care i-au ales să conducă treburile obşteşti sînt oameni leneşi şi nepăsători. Dacă treci cu maşina pe partea de şosea dinspre Gugenii de Jos trebuie să aduci un tractor ca s-o poţi scoate din noroi, ne scrie tov. Gheorghe Păunescu. Locuitorii din comună au propus să iasă cu toţii la muncă pentru a repara drumul, dar glasul lor n-a avut nici un ecou. In comună mai există şi alte dovezi la fel de grăitoare a lipsei de preocupare pentru gospodărirea deputaţilor. Aspectul şcolii este o mostră reprezentativă de neglijenţă, iar în clădirea căminului cultural, lăsată in completă paragină, şi-au găsit adăpost confortabil cucuvelele. Cetăţenii sînt profund nemulţumiţi de această situaţie şi pe bună dreptate. Ei cer sfatului popular raional Mizil să se deplaseze pe teren pentru a lua cunoştinţă de „vastul" plan de nepăsare „întocmit” cu atîta ingeniozitate de deputaţii săi. Romini a libera O NOUĂ PREMIERĂ CINEMATOGRAFICĂ Săptămîna viitoare va începe să ruleze pe ecranele Capitalei filmul „Roşu şi negru", o producţie a studiourilor franco-italiene. Regia îi aparţine lui Claude Autaftt Lara, după romanul lui Stendhal. In clişeu : O scenă din film. VASILE ALECSANDRI Poetul „Doinelor“ şi „Lăcrimioarelor“ a văzut lumina zilei în urmă cu o sută treizeci şi cinci de ani în oraşul Bacău. Tatăl scriitorului, pe numele său tot Vasile Alecsandri, un boiernaş care a urcat treptele dregătoriilor de la medelnicer pînă la vornic şi-a înzestrat copiii cu o creştere deosebită. Familia, şcoala dascălului maramureşan Gherman Vida, pensionul lui Cuenin de la Iaşi, mediul tinerilor intelectuali munteni şi moldoveni cu care tînărul pleacă să studieze la Paris 1834, îl ajută pe Vasile Alecsandri să pătrundă miezul frămîntărilor timpului său, să opteze pentru ideile progresului şi ale libertăţii, să îndrăgească patria, poporul, geniul acestuia. Prin 1840 puţin după întoarcerea lui Vasile Alecsandri de la Paris, vocaţia acestuia începea să se deosebească limpede: activitatea literară împreună cu Costache Negruzzi, participă la întemeierea „Daciei literare“ a lui Kogălniceanu, vine în fruntea Teatrului Naţional din Iaşi pentru care scrie o seamă de lucrări menite să învioreze repertoriul. După o bogată activitate ca autor dramatic (în această perioadă se evidenţiază mai cu seamă piesa „Iorgu de la Sadagura“ care atrage autorului ei renumele de „spaima ticăloşilor“), ca publicist şi mai ales ca valoros culegător de creaţii populare (în 1852 apare sub îngrijirea poetului celebrul volum de „Poezii populare“) Vasile Alecsandri se manifestă ca poet original prin publicarea în 1853 a volumului său „Doine“. „Doinele“ deschid creaţia poetică a marelui nostru scriitor sub semnul unor trăsături care prevestesc înoirile şi realizările de seamă ale literaturii romîneşti din epoca lui Eminescu, Creangă, Caragiale. Cînd Bolintineanu spunea că, de la apariţia „cinelor” lui Alecsandri „poezia de romîni“ se poate înţelege lesne că el vedea în caracterul inovator al acestor poezii mărturii ale filiaţiei directe la poezia populară, una din porţile deschise către „viitorul de aur“ al literilor române Celei dinţii coordonate a poeziei lui Vasile Alecsandri — înrîurirea folclorului — i se pot adăuga alte două trăsături specifice care desăvîrşesc profilul poetului: dragostea pentru natura patriei pe care a cîntat-o ca puţini alţii în „Pastelurile“ sale precum şi patriotismul fierbinte ilustrat prin „Legende“ sau prin atît de popularele „Peneş Curcanul“, „Sergentul“, „Odă ostaşilor romîni“ din ciclul „Ostaşii noştri“. Viaţa lui Vasile Alecsandri este pilduitoare şi pentru activitatea sa de militant. Cei cincizeci de afii de creaţie literară sînt legaţi de amintirea multor momente cînd scriitorul a fost alături de forţele progresiste ale vremii, cu talentul şi capacităţile sale, ca de pildă la 1848 sau în 1888 cînd se ridică împotriva celor care au înăbuşit în sînge răscoalele ţărăneşti. De pe aceleaşi poziţii înaintate au fost scrise şi cele mai bune lucrări dramatice ale lui Vasile Alecsandri. Poporului nostru îi este scumpă creaţia şi amintirea „Bardului de la Airceşti“ cinstindu-l cu respectul datorit marilor înaintaşi care au contribuit la îmbogăţirea literaturii noastre. 135 de ani de la naşterea poetului Vizita delegaţiei Consiliului rabinic din S.U.A. la Iaşi IAŞI. Membrii delegaţiei Consiliului rabinic din S.U.A. în frunte cu David B. Hollander, preşedintele Consiliului de rabini, directorul Centrului Evreiesc Mt Eden din Bronx, statul New York, care se află în ţara noastră, au vizitat în cursul zilei de joi oraşul Iaşi. Membrii delegaţiei au fost însoţiţi de dr. Mózes Rozen, şefrabinul cultului mozaic din R.P.R., I. Bacalu, preşedintele Federaţiei comunităţilor evreeşti din R.P.R., L Stern, preşedintele comunităţii evreieşti din Bucureşti. Membrii delegaţiei Consiliului rabinic din S.U.A. au făcut un pelerinaj la cimitirul evreiesc unde sînt înhumate victimele pogromului săvîrşit în iunie 1941 asupra populaţiei evreieşti de către bandele fasciste. Ei au vizitat apoi grădina teatrului de vară „Pomul Verde“ a Teatrului Evreiesc de Stat, pe scena căreia, de 80 de ani se prezintă spectacole în limba idiș. Rabinii din S.U.A. au avut de asemenea o întîlnire cu credincioşi ai cultului mozaic la Sinagoga Mare. (Agerpres) Slmbâtă 21 klle IDS* - ,v. íífí nwBnirügl POPAS LA ŞATRĂ Oraşul Piatra Neamţ mi s-a părut frumos, pitoresc. De aceea l-am şi străbătut de la un capăt la altul, zăbovind cînd pe o stradă, cind în faţa unei clădiri. Şi în oricare parte stăruiam, privirea îmi era atrasă de crestele verzi ale munţilor care împrejmuiesc atît de îneîntător oraşul. Deodată însă, la marginea dinspre Bicaz a Pietrei ochii întîlniră o privelişte contradictorie cu întregul aspect al oraşului. Pe un tăpşan imprejmuit din toate părţile de apele nebunatice ale Bistriţei, de calea ferată, de şoseaua ce leagă Piatra cu Breazul şi de un şir de case care fac parte din alcătuirea oraşului, se afla o şatră ţigănească. Aici pe un teren destul de mare ţiganii au îngrămădit fără nici o rînduială căruţele, şi-au descărcat bulendrele şi şi-au ridicat corturile. Stăteam şi priveam la această aşezare puţin, sau mai bine zis deloc, a-trăgătoare. Inserarea care se lăsa făcea şi mai evidentă deosebirea dintre oraş şi şatră. De o parte oraşul cu case frumoase, cu străzi drepte şi pietruite, cu becuri care prin puterea electricîtăţii luminează noaptea ca şi ziua. De cealaltă parte şatra cu corturile şi carabalîcul în neorînduială, cu felinarele aprinse la draghina căruţelor, cu focurile în aer liber în jurul cărora se vînjolesc puraden ea şi oamenii mai mari. O ţigancă cu părul negru ca pana corbului (am văzut mai apoi şi o ţigăncuşă cu părul ca spicul de secară) şi cu ochii scînteietori se apropie: — Vino să-ţi gîcesc domnişorule... I-am zîmbit fără a-i da răspuns la îndemn. In acelaşi timp am făcut cîţiva paşi către şatră. Ţiganca a prins pesemne curaj şi continuă — ...Iţi spun mîndru ce te-aşteaptă şi-ţi dau veşti de la mama îndepărtată... Mă fac că nu-i aud glasul, dar o întreb totodată : — Cine e mai mare aici la voi ? Ţiganca s-a dat doi paşi îndărăt. Apoi mi-a răspuns : — Bulibaşa. — Care-i Bulibaşă ? — Iacă'fă-i că vime-nopa. Cîţiva ţigani se ridicaseră de la „uşa“ cortului şi veneau în întîmpinare. Unul din ei ca şi cum nici nu m-ar fi observat se răsti la țigancă. — Ți-am spus Chira să nu mai încurci oamenii cu ghiocul tău blestemat. Nu înțelegi, fir-ai să fii. Ia întinde-o la cort — Dar dacă domnișorull vrea... — Gura, se mai răsti odată țiganul și Chira își luă tălpășița ce dădui bună seara. — Bună seara tovarășe. Am dat cu toții mina. O clipă de tăcere. — De ce n-are voie să gîcească, am zis eu arătînd spre Chira. A oprit-o cineva ? — Nu ne-a oprit nimeni, dar așa am hotărît noi la ședință. Nu mai merge acum cu gîcitul. — Dar... am vrut eu să continui vorba, apoi m-am răzgîndit. Abia acum mi-am dat seama că interlocutorul meu a spus o vorbă care credeam că e neobişnuită la o şatră ţigănească. De aceea mi-am schimbat şi eu întrebarea. — Aveţi şedinţe ? — Apoi cum să nu. In fiecare seară — Şi ce vorbiţi la şedinţe? — Despre munca noastră. Dar dvs. cine steteţi, nu vă fie cu supărare. De la raion, ori de la cooperativă ? — Nu-s nici de la raion, nici de la cooperativă ls un drumeț și eu. Apoi am spus că aş dori dacă nu au nimic împotrivă să cunosc traiul țiganilor din șatră. — Dacă gînd rău nu vă poartă, atunci să ne dăm mai aproape. Hai în jurul focului cum e obiceiul nostru ţigănesc. Ne-am aşezat fiecare cum am putut. Se înserase de-a binelea. Flăcările focului se înălţau pînă deasupra noastră, luminând de jur împrejur. Cîţiva puradei puneau mereu vreascuri pe foc. Undeva, hair-un cort, sclipia duios o armonică in acest cadru am început sfatul nostru. Dar mai întîi să vi-i prezint pe cei cu care am stat de vorbă. Aproape toţi fac parte din conducerea şatrei. Dumnealor, Iorgu, Mihalache, Zdrelea şi Ciurlia sînt bulibaşi ai cetelor ce alcătuiesc şatra. Unul din ei e Puiu Stanescu, buliaş şi el, mai marele şatrei. Dinsul are si o ştampila. Re ea scrie ,,Rolu Stanescu, cazangiu — inspectorul romilor“. Ştampila foloseşte şi de semnătură pentru Rotu (în şatră nu a Patrons nici ştiinţa de carte) şi de împuternicire pentru încheierea anumitor afaceri. Toc aici pe faţă se află şi Mircea Stănescu, fecior tînăr, logodit de curind cu Fraga. Daca binevoiţi puteţi să poftiţi peste două Săptaminî la nuntă la Mircea. Nunta va avea loc aici la şatră. Pentru asta s-au făcut deja pregătiri. După cum ne asigură gazdele va fi vin şi pere din belşugi, dar n-aţi văzut caruta lui Mircea. Ia poftită încoace. Uite căruţa nouă, înfiorată, legata trainic în fier. Uite colo şi acordeonul. Mircea e doar cel mai bun cîntăreţ din şatră. Şi priză cortului e nouă. Că de, după fiecare nuntă şatra sporeşte cu un cort. Ce se mai uită Fraga la căruţă şi la cort ! Se uită dar înăuntru nu intră. Nici în căruţa nouă nu se urcă s-o tai. Pînă la nuntă nu e voie. Bine, bine, Mircea e tînăr şi logodnic, băiat frumos, Stai ce zice, dar asta îi dă oare dreptul să stea la sfatul celor ce cîrmuiesc şatra? Nu, asta nu-i dă dreptul, dar el stă la sfat pe alt temei. Dînsul la fel ca şi Ciurliţa şi Polu conduce una din cele trei echipe de meseriaşi cooperatori, ţigani din şatră care lucrează în cadrul cooperativei meşteşugăreşti „1 Mai“ dia Piatra Neamţ. Care lucrează în cooperativă ? Eu asta-i altă întrebare la care dumnealor ne răspund cu dragă inimă. Mai intii trebuie să ştiţi că viaţa îrt şatră a fost ani şi ani de zile aceeaşi: viaţa de nomazi... Au cutreerat satele şî oraşele, de-a lungul şi de-a latul ţării. Stăpînirea nu-i socotea oameni vrednici de luat în seamă. Ei nu erau socotiţi cetăţeni ai ţării îin care işi duceau traiul amărît. Nici buletine de biroul populaţiei nu aveau măcar. Aşa a fost de cînd se ştiu ei. — Şi tot aşa aveţi de gînd să trăiţi şi de acum înainte ? intervin eu. — Da, de unde! De acum cred că s-a schimba şi traiul nostru. Iaca la sfatul pe care ni l-au dat tovarăşii de la partid ne am înscris în cooperativă. Nu s-au înscris toţi. Numai vreo 30. Ceilalţi stau şi aşteaptă să vadă ce-o fi şi cu cooperativa asta. La cooperativă treaba se dovedeşte a fi cu temei. Oamenii primesc material de la cooperativă, îl transportă aici la şatră unde lucrează din nou, ori repară cazane. Intre cele trei echipe organizate aici la şatră se desfăşoară am putea zice un fel de întrecere. Rezultatele se socot deocamdată după venitul ce-1 obţine fiecare. In ultimul timp în fruntea acestei întreceri a fost echipa lui Pulu Stănescu. Oamenii din această echipă au dobândit cîte 930 lei pe lună. Iaca de asta oamenii din şatră au pornit să-şi schimbe felul de trai şi au şi hotărît să se statornicească aici la Piatra. Pentru asta ei au să primească loturi de pămlnt şi ajutor pentru a-şi clădi case. Totodată vor căpătă şi buletine de identitate de la miliţie. Asta fireşte e un mare eveniment în viaţa celor ce alcătuiesc şatra Buletine pentru ţiganii care au fost nomazi ! Ar părea un fapt mărunt. El dovedeşte însă că şi aici, la o şatră ţigănească se fac cunoscute, încet, încet ce-i drept, dar se fac totuşi cunoscute unele schimbări importante în viaţa lor. D. TARNAUCEANU