România Liberă, iulie 1967 (Anul 25, nr. 7061-7086)

1967-07-18 / nr. 7075

FUNERALIILE LUI TUDOR ARGHEZI !Urmare din pag 1) care scriitorul a venit pe lume, însă aceste mari înzes­trări nu ar fi dat rodul bogat pe care l-au dat dacă Tudor Arghezi nu ar fi cunoscut adînc viața, nu ar fi avut strînse legături cu poporul, cu istoria sa, cu graiul său și nu ar fi stat necontenit aplecat asupra paginilor, străduindu-se cu o rară îndîrjire să le dea, printr-o muncă aspră, trăini­cie şi strălucire. Exemplul a­­cesta al folosirii unui mare volum de cunoştinţe şi muncă pentru realizarea artistică a fiecărei strofe, sau a fiecărei pagini de proză. Tudor Ar­ghezi l-a moştenit de la marii înaintaşi ca Eminescu, Crean­gă, Caragiale, nume pentru noi toţi sfinte şi lîngă care numele său nu păleşte. Debut­înd la 16 ani, Tudor Arghezi a scris pînă acum două săptămîni. Opera vastă pe care o lasă în urmă este fără asemănare, prin noutatea, prin varietatea şi prin forţa ei. Luptător pentru dreptate, el a atacat cu violenţă vechea orînduire social-politică din ţara noastră şi încă din tine­reţe şi-a arătat preţuirea pen­tru ideile socialiste. In fră­mântările prin care a trecut poporul nostru, Tudor Arghezi a fost totdeauna de partea ce­lor obijduiţi, de partea celor mulţi, de partea dreptăţii. Ati­tudinea sa net antifascistă, scriitorul nostru a plătit-o în anii războiului, cu internarea sa în lagăr. Cu Tudor Arghezi s-a stins din viaţă nu numai cel mai de seamă scriitor român al timpului nostru, dar şi un scri­itor de talie mondială. Prin scrierile sale, traduse în nu­meroase graiuri, Tudor Ar­ghezi a contribuit la cu­noaşterea peste hotare a po­porului şi patriei noastre. Mo­ştenirea pe care acest neostenit creator de frumuseţi o lasă poporului nostru, este uriaşă şi de o valoare inestimabilă. Dar Tudor Arghezi nu ne lasă moştenire numai opera sa li­terară,­ ci şi exemplul vieţii saale de­ muncă închinată în întregime literaturii române, poporului, român, patriei“.­­ Exprimând durerea adâncă faţă de pierderea celui mai mare poet român al zilelor noastre, acad. Miron Nicoles­­cu, preşedintele Academiei a spus „Prin mijloacele sale de exprimare, Arghezi aparţine acestui pămînt românesc, de care numele său va fi de-a pu­ruri legat. Dar mesajul său depăşeşte frontierele ţării noastre, el se adresează tutu­ror celor care au trudit, au suferit, au iubit, şi cred în fru­mos, în dreptate, în adevăr. Căci Arghezi, ca orice poet autentic, de mare şi puternic suflu, în care se răsfrînge în­miit orice vibraţie a lumii în care a trăit, a pus fără şovăire arta sa în serviciul apărării dreptului la viaţă şi la muncă al poporului, din mijlocul că­ruia a ieşit, a demascat cu vi­goare şi cu nimicitor sarcasm toată putreziciunea unui sis­tem­ social în agonie. Pentru arta sa şi pentru poporul său, Arghezi, credincios al puterii cuvîntului, a luptat bărbăteşte, cu condeiul său, cînd înţepă­tor ca acul albinei, cînd duios ca mîngîierea mamei. Arghezi a fost membru al Academiei. O înaltă cinstire, în general, pentru cel ales. Dar în cazul de faţă, a fost numai o recunoaştere oficială a ex­cepţionalei personalităţi a ne­întrecutului poet: cinstirea a fost a noastră, a celorlalţi. Amintirea ilustrului nostru coleg — a încheiat vorbitorul — va rămîne veşnic vie, printre noi şi printre toţi urmaşii noş­tri, ca şi opera sa“. Evidenţiind frumuseţile fără de seamăn ale cîntecului arghezian, profunda lui ori­ginalitate, legătura sa strîn­­să cu creaţia folclorică, acad. Al. Philippide, preşedin­tele secţiei de literatură şi artă a Academiei, a spus : „Apari­ţia lui Tudor Arghezi în lite­ratura română, la începutul acestui veac, a însemnat o re­voluţie în ce priveşte puterea de înnoire a stilului. Şi în pro­ză şi în versuri Arghezi a adus dintr-o dată o înnoire izbitoa­re. Scrisul său nu semăna cu nimic din ce se scrisese pînă la el. Rar se poate întîlni în istoria literaturii o individua­litate stilistică atît de puter­nică cum este aceea a lui Tu­dor Arghezi. Dar mai uimitor decît orice altceva în această individuali­tate poetică este faptul că, deşi atît de personal în expre­sie, opera lui Tudor Arghezi cuprinde, în chip fundamental, elementele caracteristice ale geniului popular românesc. Poetul a distilat fondul fol­cloric românesc şi a scos din el esenţele rafinate ale poeziei sale. Admirabil lucru, înt­ra­­devăr, această păstrare a firii populare într-o poezie atît de nouă ca stil şi ca mijloace de expresie. Acum, cînd omul pieritor s-a stins, opera nepieritoare rămîne ca un exemplu veşnic viu de mare poezie, avînd rara calitate de a înfăţişa în forme foarte personale, de o rară originalitate, un fond omenesc general, în care sentimentele fundamentale ale omului îşi află­ o expresie mereu nouă, datorită unei forţe de inter­pretare stilistică uimitoare“. Marelui scriitor dispărut, iubitor al făuritorilor bunuri­lor materiale, i-a adus, de ase­menea, un ultim omagiu mun­citorul Florea Cojocaru. „Ne despărţim astăzi — a spus el — cu inima îndurerată de poe­tul „Cîntării omului“, de unul dintre cei mai străluciţi re­prezentanţi ai literaturii noas­tre, pildă de înaltă conştiinţă cetăţenească, patriotică şi ar­tistică, de Eroul muncii socia­liste, Tudor Arghezi. Vreme de peste 70 de ani, a slujit zi de zi, cu geniul său, ţara şi poporul, s-a simţit fra­te al celor mulţi şi truditori, a fost interpret al gîndurilor, durerilor ,bucuriilor şi aspira­ţiilor noastre, ale tuturor. Slo­va lor de foc a îmbărbătat, transmiţînd încrederea în for­ţa omului, în temeinicia idea­lurilor nobile de libertate şi dreptate. în anii noştri lumi­noşi, văzîndu-şi visurile îm­plinite, a cîntat primăvara, simbol al înnoirilor, bucuria de a munci sub soarele liber­tăţii, satisfacţia de a fi con­­temporan cu epoc­a în care flu­tură flamura biruinţei socia­liste. Ne plecăm astăzi fruntea la catafalcul marelui poet, pe care noi, muncitorii, l-am ştiut întotdeauna alături, ca pe un prieten, ca pe un tovarăş, el însuşi muncitor pe ogorul lite­raturii, exemplu de dăruire, de tenacitate, de dragoste pen­tru nobila sa profesiune“. In clipa grea a despărţirii de Tudor Arghezi — a spus studenta Despina Tomescu — inimile noastre îndoliate re­cheamă în memorie lum­ea de frumuseţi cu Care marele meş­ter al cuvîntului ne-a îmbo­găţit sufletul însetat de taine şi de certitudini. Prin el, sim­ţi­ndu-l mereu aproape, mereu contemporan, am pătruns în­­tr-un univers de miracole ne­­bănuite, ne-am descoperit pe noi înşine, trăind tinereşte o tulburătoare gamă de senti­mente şi de gînduri, condu­­cîndu-ite paşii pe drumurile neexplorate ale cunoaşterii. L-am avut tovarăş de vis şi de idealuri, sfetnic drag ini­mii noastre, Arghezi a fost şi este pentru noi studen­ţii un mare dascăl de ome­nie şi de frumos, de pa­triotism şi de atitudine ci­vică, de exigenţă şi de stimă a muncii, de dăruire şi de elan creator. In faţa sa, ne plecăm fruntea cu recunoştinţă, cum şi-o vor pleca veacuri de-a rîndul şi urmaşii, cinstindu-i cu veneraţie amintirea. Ultimul care a luat cuvîntul a fost tînărul poet Marin So­­rescu. Am avut fericirea — a spus el — să fiu de cîteva ori în preajma maestrului. Pri­vind mina care a ţinut conde­iul, neîntrerupt, timp de peste şapte decenii, m-am gândit la pasărea măiastră a celuilalt gorjan, pasăre şi ea capabilă să zboare în admiraţia întregii lumi, făcînd ritmic aceleaşi gesturi de aripă, la infinit. Expresie vibrantă a virtuţilor de totdeauna ale poporului nostru, care a răzbit prin fur­tuna veacurilor, împlinindu-şi setea lui de libertate şi de fru­mos, Arghezi le încarcă de semnificaţiile unui anume timp, al nostru, ale României socialiste. Acestea sunt bunu­rile cele mai de preţ pe care maestrul nostru, al tuturor, ni le lasă acum adunate, odată cu numele său, pe o­­ carte imensă şi sfîntă ca fiinţa a­­cestui neam, carte care nu se va închide niciodată. Adunarea de doliu ia sfârşit. Sicriul cu corpul neînsufleţit a! lui Tudor Arghezi, purtat pe umeri de personalităţi de frun­te ale vieţii culturale şi ştiin­ţifice, este scos din holul îndo­liat al Ateneului şi aşezat pe cărui mortuar. In faţa Ateneului, o mare mulţime de oameni, cu cape­tele plecate, aduce un ultim salut marelui poet român. O companie militară, cu drapel îndoliat, prezintă sono­rul. Fanfara militară intonea­ză marşul funebru. Carul mor­tuar porneşte, îndreptîndu-se spre Mărţişor. In fruntea cor­tegiului este purtat portretul îndoliat al maestrului. Pe per­ne purpurii strălucesc ordine­le şi medaliile cu care a fost distins. Alături de familia de­functului, în urma carului mortuar se află tovarăşii Ma­nea Mănescu, membru suple­ant ai Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Ro­man Moldovan, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Gri­­gore Geamănu, secretarul Con­siliului de Stat, Pompiliu Ma­­covei, Miron Nicolescu, Zaha­­ria Stancu, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, con­ducători ai unor instituţii cen­trale şi organizaţii obşteşti, fruntaşi ai vieţii culturale şi ştiinţifice, numeroşi cetăţeni. De-a lungul străzilor oraşu­lui, în drum spre Mărţişor, mii de bucureşteni, vîrstnici şi tineri, iau parte cu durere la clipa despărţirii de marele poet şi fiu al poporului ro­mân — Tudor Arghezi. Cortegiul a ajuns la Mărţi­şor. Aici, un ultim cuvînt de adio este rostit de poetul Eugen Jebeleanu, care a spus : Ni­mic din ceea ce spiritul său a lăsat în tiparele unei limbi, de el reînnoită şi înnobilată, nu dispare. Nimic din lupta lui Arghezi pentru ridicarea graiului şi gîndirii poporului nostru în Stima universală nu poate deveni numai a­­m­intire. Căci, mare artist, Tudor Arghezi, a demon­strat că arta înseamnă for­ţă , o permanenţă fără de care viaţa ar fi nespus de tris­tă. Legatar al milioanelor şi milioanelor de anonimi, ale căror voci s-au transformat în graiul izvoarelor, în oftatul vîntului toamna, în şuieratul Crivăţului şi binecuvîntarea adierii vîntului verii, legănînd lanuri de grîu, — Tudor Ar­ghezi este o înaltă memorie. Şi iată-l pe Tudor Arghezi, nespus de viu, în mijlocul nos­tru, prin ceea ce are umani­tatea m­ai de preţ, prin acel inefabil metal, care se numeşte spirit. Şi iată acest spirit, re­zumând testamentar o istorie, a lui, a noastră, a poporului acesta constructor al socialis­mului, a umanităţii înfrîn­­gînd tenebrele şi moartea. In încheierea cuvîntului său, Eugen Jebeleanu a citit tulbu­rătoarea poezie a maestrului, „Testament“. Este intonat apoi imnul de stat al Republicii­ Socialiste România. O companie militară trage salve de armă. Episcopul Visarion, vicar al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Un sobor de preoţi, a oficiat slujba re­ligioasă. In acordurile marşului fu­nebru, sicriul cu corpul neîn­sufleţit este coborît în mor­­mîntul din grădina casei sale de la Mărţişor, casă în care Tudor Arghezi a petrecut ani îndelungaţi de creaţie prodi­gioasă, loc evocat cu atîta căl­dură în opera sa nepieritoare. (Agerpres). ★ Adunări de doliu în memo­ria lui Tudor Arghezi au avut loc duminică după-amiază la Bucureşti, iar luni în oraşele Craiova, Iaşi şi Cluj. Plecarea tovarăşului Maxim Berghianu în R. P. Polonă Preşedintele Comitetului de Stat al Planificării, Maxim Berghianu, însoţit de un grup de specialişti, a plecat luni dimineaţă la Varşovia unde va avea convorbiri cu preşedin­tele Comisiei de Stat a Plani­ficării din R.P. Polonă, Ştefan Jedrychowski. La plecare, pe aeroportul Băneasa, au fost prezenţi membri ai conducerii C.S.P., precum şi Wieslaw Sobieraj­­ski, ambasadorul R.P. Polone la Bucureşti. La sosire, la Varşovia, dele­gaţia a fost întîmpinată de Ştefan Jedrychowski şi de alte persoane oficiale. In aceeaşi zi, au început con­vorbiri între delegaţia română şi delegaţia polonă cu privire la colaborarea economică bi­laterală dintre România şi Po­lonia. In cursul după-amiezii, tova­răşul Maxim Berghianu a vizitat uzina de oţeluri fine „Huta Warszawa“. Seara, Ştefan Jedrychowski a oferit o masă în cinstea oas­peţilor români. (Agerpres) Sosirea unei delegaţii a Partidului Socialist Unificat Italian La invitaţia Comitetului Central al Partidului Comunist Român, luni seara a sosit în Capitală o delegaţie a Parti­dului Socialist Unificat Italian, alcătuită din tovarăşii Vene­­rio Cat­tani şi Alberto Bempo­­rad, membri ai Direcţiunii, şefi ai Secţiei internaţionale a partidului, deputaţi, membri ai Comisiei pentru afaceri ex­terne a parlamentului, pre­cum şi Gianni Finocchiaro, şef adjunct al Secţiei internaţio­nale a partidului. La sosire, pe aeroportul Bă­neasa, delegaţia a fost întîm­pinată de tovarășii Paul Nicu­­lescu-Mizil, membru al Co­mitetului Executiv, al Prezi­diului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R., de activiști de partid. (Agerpres). TELEGRAME Preşedintele Marii Adunări Naţionale a Republicii Socia­liste România, Ştefan Voitec, a trimis lui Johannes Dieck­mann o telegramă de felicita­re, cu prilejul realegerii sale în fun­d­a­l* p­***divlt* al Ca­merei **op*lar* a Republicii Democrate G­ermane. De asemenea, ministrul afa­cerilor externe al Republicii Socialiste România, Corneliu Măr­escu, a trimis o telegramă de felicitare lui Otto Winzer, cu prilejul numirii sale în funcţia de ministru al aface­rilor externe al Republicii De­mocrate Germane J­JfO­­­V/ LUNI DIMINEAŢA s-a re­întors de la Moscova Bujor Almăşan, ministrul minelor, conducătorul delegaţiei de specialişti din acest domeniu, care a participat la lucrările celui de-al V-lea Congres in­ternaţional al minerilor. ANSAMBLUL DE ESTRADA DIN VARŞOVIA va sosi mîi­­ne la Bucureşti, la invitaţia Comitetului de Cultură şi Artă al oraşului. Ansamblul are ca solişti pe Elzbieta Ryl- Gorska şi Zazislaw Zaczyk de la opereta din Varşovia, pe cîntăreţii de muzică uşoară Ada Biell, Jan Lewandowski, Wiktor Zatvarski şi Dana Lerska. Primul spectacol va avea loc joi, la ora 20, în grădina „Boema". Pe data de 23 iulie, colectivul artistic oaspete va susţine pe scena teatrului de vară „Herăstrău“ un program festiv, în cadrul manifestări­lor consacrate în această zi culturii polone. Turneul va continua la Cîmpina, Manga­lia şi Eforie Sud, în zilele de 21, 26 şi respectiv 27 iulie. „RADIO-VACANŢA“, înce­­pînd din această săptămînă va putea fi audiat un nou post de radio, dedicat oaspeţilor litora­lului. Postul, care este emis pe lungimea de undă de 2,28 m, în limbile română, engleză, fran­ceză, germană şi rusă, va trans­mite programe cuprinzând re­portaje, interviuri, informaţii la zi, muzică uşoară şi distractivă. EXPOZIŢIE Luni la amiază, în pavilionul B al Complexului central de expoziţii din Bucu­reşti, s-a deschis o expoziţie tehnică a R.D. Germane, orga­nizată de întreprinderea de co­merţ exterior Polygraph-Export din Berlin. Expoziţia, care ră­mîne deschisă pînă în ziua de 26 iulie, cuprinde aparate de mare productivitate din dome­niul poligrafiei. EXCURSII NOI. La Agenţia O.N.T Bucureşti, încep azi în­scrieri pentru noi excursii des­tinate bucureştenilor , o dumi­nică cu autocarele, la Braşov- Bran, Poiana Braşov, Curtea de Argeş — Hidrocentrala de pe Argeş, Constanţa-Eforie Nord. •1 S 10 începerea convorbirilor oficiale (Urmăre din pag. I) mâniei, Ion Gheorghe Maurer, împreună cu Corneliu Mâne­­scu, au sosit la reşedinţă pri­mului ministru al Olandei, unde au făcut o vizită protoco­lară premierului Riet de Jong. In continuare au început con­vorbirile oficiale dintre cei doi premieri. La convorbiri participă din partea română, Corneliu Mă­­nescu, ministrul afacerilor ex­terne, Angelo Miculescu, prim­­vicepreşedintele al Consiliului Superior al Agriculturii, Geor­ge Elian, ambasadorul extraor­dinar şi plenipotenţiar al Ro­mâniei la Haga, Mircea Bălă­­nescu, ambasador, director în Ministerul Afacerilor Externe, Mircea Bădică, director în Mi­nisterul Comerțului Exterior, Virgil Constantinescu, director adjunct în Ministerul Aface­rilor Externe, Gheorghe Bă­­descu, şef de serviciu în Mini­sterul Afacerilor Externe Din partea olandeză parti­cipă: Joseph Luns, ministrul afacerilor externe* H. de Ko­ster, secretar de Stat la Minis­terul Afacerilor Externe, baro­nul van Boetzler, secretar ge­neral al Ministerului Afaceri­lor Externe, A. Hartogh și J. Ranitz, directori generali în Ministerul Afacerilor Externe, Haverkorn van Rijsewijk, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Olandei la Bucureşti, H. van Oorschot, director în Ministerul Aface­rilor Externe. In cadrul convorbirilor au fost abordate într-o atmosferă de intelegere şi colaborare, probleme privind relaţiile bila­terale actuale şi­­de perspecti­vă şi unele aspecte, ale situa­ţiei internaţionale. ★ Seara, preşedintele Consiliu­lui de Miniştri al Olandei, Piet de Jong, a oferit un dineu cu prilejul vizitei oficiale a pre­şedintelui Consiliului de Mi­niştri al României, Ion ''Gheor­ghe Maurer. La dineu au luat parte : Cor­neliu Mănescu, și celelalte per­soane oficiale române. Au participat : Joseph Luns, ministrul de­ externe al Olan­dei, H. Beernink, ministrul a­facerilor interne, W. den Toom, ministrul apărării, P. Lardi­­nois, ministrul agriculturii şi pisciculturii, general de corp de armată Pahud de Mortan­­ges, şeful ceremonialului Ma­­jestăţii sale Regina Olandei, J. Mazure, preşedintele primei camere a Statelor Generale, G. Nederhorst, prim-vicepreşedin­­tele celei de-a doua camere a Statelor Generale şi alţi înalţi­ demnitari olandezi. Au luat parte, de asemenea, J. Graham, ambasadorul Liberiei, decanul Corpului diplomatic la Haga, Bustamante Y. Rivero, pre­şedintele Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga. In timpul dineului, care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, primul­ ministru al Olandei, Piet de Jong. Şi pre­şedintele Consiliului de Mi­niştri al României, Ion Gheor­­he Maurer, au rostit toasturi. Aspect din timpul convorbirilor oficiale Toastul preşedintelui Consiliului de Miniştri al Olandei Adresîndu-se oaspeţilor, pre­mierul Olandei a spus : Plă­cuta ocazie de a vă primi as­tăzi şi de a vă ura bun venit în numele tuturor membrilor guvernului olandez, îmi produ­ce o mare satisfacţie, deoare­ce vizita dv. dă un relief cu totul deosebit dezvoltării rela­ţiilor armonioase dintre cele două ţări ale noastre. Reluarea contactelor personale între oa­menii de stat, schimbul reci­proc de vizite, înţelegerea care rezultă de aici pe plan oficial sunt condiţiile necesare ca prietenia dintre popoare să se poată adînci şi eu nu pot să nu-mi exprim bucuria faţă de aceste semne evidente de apro­piere. • Mă gîndesc, cu gratitudine la primirea atît, de cordială fă­cută în ţara dv. în lunile ia­nuarie şi iunie colegilor mei din Ministerul Afacerilor Ex­terne şi din­ Ministerul Econo­miei şi sper că vizita pe care ne-o faceţi vă va convinge, dacă mai este cazul, de bună­voinţa, de dorinţa reală de ar­monie pe care le nutresc gu­vernul şi întreg poporul olan­dez faţă de România. Ţara dv.. . se găseşte ca şi ţara noastră la vărsarea unuia din acele mari fluvii care tra­versează Europa. Dacă situa­ţia geografică influenţează des­tinul, nu este prea mult a spu­ne că aceste ţări au o misiune europeană. Premierul a rele­vat că acţiunile întreprinse a­­jută cele două ţări să se apro­pie, susţinînd şi stimulînd do­rinţa profundă şi sinceră de ŞTIRI SPORTIVE • La Harachov (R. S. Ceho­slovacă) au început întrecerile celei de-a XIII-a ediţii a cam­pionatului mondial universitar de şah pe echipe (masculin). In prima rundă, echipa României, care face parte din grupa a 5-a împreună cu echipele Cubei, Islandei şi S.U.A., a întîlnit se­lecţionata S.U.A. întîlnirea s-a încheiat la egalitate : 2—2. • La Messina a început un turneu international de baschet la care participă selecţionatele feminine ale Franţei, Iugosla­viei, României, Ungariei şi Ita­liei. In prima zi, Franţa a în­vins Italia cu 46—32 iar Unga­ria a dispus de Iugoslavia cu scorul de 72—69. Echipa Româ­niei­ a avut zi liberă. In ziua a doua, reprezentativa României a întîlnit echipa Franţei. Vic­toria a revenit baschetbaliste­lor franceze cu scorul de 52—49. Selecţionata Ungariei a între­cut cu scorul de 49—30 echipa Italiei. • Astăzi la Sopot începe competiţia internaţională mas­culină de handbal „Cupa Mării Baltice“. La competiţie partici­pă echipele Ungariei, U.R.S.S., României (echipa secundă) şi Poloniei (A şi B). • Astăzi la Ploieşti selecţio­nata masculină de volei a Fran­ţei întîlneşte echipa Petrolul Ploieşti. In cel de-al doilea meci jucat la Constanța, volei­baliștii francezi au învins cu 3-0 echipa locală Farul. I nr. vers —i is.vn.1967 — pag. a 3-a „Románia libera' Vizita în Olanda a preşedintelui Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer Sosirea la Haga (Urmare din pag. I) ospitalier al frumoasei dum­­­neavoastre ţări, purtători ai mesajului de prietenie al po­porului român către poporul Olandei. Ca şi dumneavoastră, sîntem convinşi că întîlnirile pe care le vom avea vor fi fo­lositoare popoarelor noastre, dezvoltării relaţiilor reciproce şi totodată cauzei păcii şi co­laborării internaţionale. In continuare, premierul Maurer a răspuns la întrebă­rile unor ziarişti privind rela­ţiile româno-olandeze şi unele aspecte ale relaţiilor interna­ţionale ale României. S-a părăsit apoi aeroportul. Escortate de motociclişti, ma­şinile oficiale în care se aflau cei doi prim-miniştri împreu­nă cu miniştrii de externe, străbătînd artere principale ale capitalei olandeze, s-au îndreptat spre hotelul ' Witte­­brug, reşedinţa, oaspeţilor, ro­mâni în­ timpul şederii lor la Haga. ii ' ' * In timpul zborului , spre Haga, de­­ la borelul, avionului oficial, preşedintele Consiliu­lui de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a adresat telegrame de salut preşedintelui Guvernu­lui revoluţionar muncitoresc­­ţărănesc ungar, Jenő Fock,­­ cancelarului federal al Repu­blicii Austria, dr. Josef Klaus, şi cancelarului federal al Re­publicii Federale a Germaniei, Kurt Georg Kiesinger, destindere ce se constată în prezent în Europa. Să ne stră­duim să cultivăm cu grijă fie­care posibilitate de cooperare care ni se prezintă. Deschizînd porţile, înmul­ţind luările de contact fie pe plan politic, cultural sau eco­nomic, noi accelerăm această mişcare care,, sînt sigur, vă bucură­m în aceeaşi măsură, că şi pe noi. In­ acest mod, noi putem­ contribui la­­ crearea unui climat politic în care dialogul va continua din ce în ce mai susţinut. România şi Olanda care, din punct de vedere geografic, sînt situate la extremităţile euro­pene, se­­ întîlnesc totuşi în multe privinţe,­­spiritul ,dv., la­tin formînd o puternică trăsă­tură de unire cu o ţară care, ca şi Olanda, a cunoscut ei­­­vilizaţi­a imperiului roman.. Dacă, dv. nu întâlniţi aici sus,­pleţea şi strălucirea care mar­chează cultura dv., rezerva na­turală a popoarelor nordice nu trebuie să vă înşele asupra sentimentelor noastre adevă­rate pe care­ le nutrim fată de dv. Sper, die prim-ministru, că vă va face plăcere de a reve-' dea aceste privelişti care vă, sunt cunoscute din timpul şe­derii. dv. la Haga ca membru al. Curţii permanente de arbi­traj. în dv, noi salutăm o perso-’ natitate care ..ştie să apere cu cur­aj şi succes, .dreptul la inde­pendenţă al popoarelor şi al naţiunilor. Intr-o ţară îndrâ-­­gostită de libertate ca a noas­tră, puteţi fi .siguri de a găsii înţelegere, simpatie şi apro-­ bare deplină • pentru această, politică.­­ Exprimând urări pentru prietenia dintre cele două po-. poare ale . .noastre şi pentru renaşterea­­Europei, ridic pa­., harul în­ sănătatea conducâto- ■■ rilor români, exprimîndu­-vâ­­i d-le ,preşedintă’, d-le ministru,J, în numele tuti­ror compatrio-­­ţilor mei aici prezenţi, via noastră satisfacţie de a vă avea printre noi. Toastul preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Preşedintele Consiliului de Miniştri al­­României a trans­mis premierului şi miniştrilor olandezi calde mulţumiri pen­tru cuvintele prieteneşti ros­tite la adresa poporului ro­mân, precum şi pentru primi­rea cordială făcută din primul moment,al sosirii în ospitali­era Olandă. Prilejul pe care­­ni l-aţi ofe­rit a spus vorbitorul­­ de a ne afla aici, pe pămîntul Olandei, al cărei popor, prin priceperea şi hărnicia sa, şi-a cîştigat pretutindeni stimă şi preţuire, ne produce o deo­sebită satisfacţie. In trecutul nostru există un element comun — aspiraţia către libertate şi independenţă, pentru a cărei realizare popoarele român şi olandez au luptat vreme îndelungată, plă­tind cu grele jertfe. încă din secolul al XVII-lea,­­Ţările Româneşti dezvoltau le­gături comerciale, cu Olanda,­­ iar mai tîrziu prin Rotterdam şi’ Amsterdam se efectuau im-' portante schimburi comerciale între cele două ţări. Legătu­rile dintre ţările noastre au, aşadar, un caracter tradiţio­nal. Noi continuăm aceste relaţii, preocupîndu-ne, totodată, să le îmbogăţim şi să le ridicăm pe o treaptă mai înaltă.. Schimburile comerciale din­tre ţările noastre sunt în con­tinuă creştere ; de asemenea, relaţiile culturale se dezvoltă favorabil. Misiunile diploma­tice­­ ale celor două ţări la Bucureşti şi Haga au fost ridi­cate­­la­ rang de ambasadă. Acestea, ca şi numeroase alte aspecte­ îmbucurătoare, arată că relaţiile româno-olandeze se află pe un drum bun. Vizită pe care excelenţa la dl. Joseph Luns, ministrul a­­facerilor externe al Olandei, a făcut-o la începutul acestui an în România, ca şi contac­tele oficiale menţinute intre ţările noastre, au contribuit "la promovarea înţelegerii, a în­crederii reciproce şi a bune­lor relaţii româno-olandeze. Ca urmare a reglementării problemelor­ î­n suspensie ,­pu­­­tem­ constata cu­­satisfacţie că intre­ România­­ şi Olanda nu există probleme litigioase, ceea ce ne permite să ne îndreptăm eforturile spre viitor, spre ex­plorarea căilor şi mijloacelor în­ vederea promovării colabo­rării reciproce în folosul co­mun al celor două ţări. Guvernul român apreciază că dezvoltarea relaţiilor din­tre România şi Olanda are o importanţă nu numai pentru ţările noastre; ea reprezintă în acelaşi timp o contribuţie la însănătoşirea climatului eu­ropean, la asigurarea secu­rităţii Continentului şi a păcii în iunie. "r " în­.realizarea aspiraţiilor le­gitime de pace şi securitate a popoarelor, tuturor " Statelor, tuturor guvernelor le revin sarcini de mare" răspundere". După părerea noastră, toate ţările, mari sau mici, pot şi trebuie să contribuie la dez­voltarea colaborării interna­ţionale, la întărirea păcii. Ştim cu toţii prea bine că în ultima perioadă au apărut serioasă elemente de' încor­dare în atmosfera innternaţio­­nală. ' Războiul din Vietnam, primejdia pentru pacea lumii' pe care acesta o prezintă ne provoacă o adincă îngrijora­re. In această­ regiune, conti­nuarea războiului şi intensi­ficarea sa dureroasă, ceea ce comportă, di­n­­ nefericire, con­secinţe grave, cu perspective greu de prevăzut, creează un intens sentiment de nelinişte. Noi am subliniat, în repe­tate rînduri,, seriozitatea si­tuaţiei şi am declarat că pen­tru restabilirea • păcii în­ Viet­nam trebuie­­ să • înceteze ime-­­ diat şi necondiţionat bombar-t darrtentele 'asupra, Republicii;; Democrate - Vietnam, să se,! pună capăt războiului împotri- ‘ va poporului; yistnamez El tre-?^, buie să.fie lăsat să-și rezolve*., singur, fără­ amestec din afarări problemele sale interne, ’ în­­­conformitate­­cu­ acordurile de­la Geneva din 1954. * O gravă ameninţare­­,pentru , pace o prezintă, de asemenea, conflictul din Orientul Mijlo­ciu. încordarea şi ostilităţile din această regiune au apărut ca o consecinţă a nerezolvării­ unui întreg complex de pro­bleme, care preocupă de mult timp statele, respective. Guvernul român a afirmat­­în repetate­ rînduri că acest*-, probleme nu. pot fi rezolvate, pe calea armelor şi că încep-«­­carea de a le soluţiona prin.?. . forţă nu poate servi interese.-! ; lor.«*, popoarelor din această parte a lumii. Soluţii raţionate­­şi durabile pentru problemele­ litigioase dini această regiune pot fi obţinute numai prin fo­­­losirea mijloacelor paşnice, a, tratativelor şi înţelegerii, prin: eliminarea imixtiunii străine/­­respectarea intereselor funda­mentale ale fiecărui stat, pe baza existenţei­ sale indepen­dente şil suvterane. Norii negri care se acumu­lează în diferite părţi ale lu­mii demonstrează, după pă­rerea noastră, necesitatea im­perioasă d.e ..a se întreprinde eforturi sporite pentru instau­rarea raţiunii­ şi a legalităţii în relaţiile dintre state. Mai mult. C­a­ oricind este necesar să fie respectat­ dreptul inalienabil al ..popoarelor­... de a-şi ho­tărî singure , soarta. Mai mult ca oric­înd trebiis respectate principiile suvera­nităţii şi­­ independenţei naţio­nale, neamestecului în trebu­rile interne, egalităţii în drep­turi şi­ avantajului reciproc. Considerăm că la această operă de însăr­ătoşire a vieţii internaţionale ţările mici şi mijlocii au de adus o impor­tantă­­contribuţie,. România, ca s\n* cu mocan, este interesată îht're stăbilirea TfHui climat de destindere,* ffttlegere şi cola­­borare între tarile de pe con­tinent. Guvernul,­­român des­făşoară cu răbdare şi perseve­renţă eforturi constructive pentru­ realizarea acestui­­tel. El are convingerea că drumul spre înfăptuirea securităţii în Europa trece in mod necesar prin dezvoltarea şi consolida­rea relaţiilor dintre statele eu­ropene, indiferent­ de orîndui­­rea lor social-politică. Adresîndu-se ,. premierului olandez, vorbitorul a spus : îmi’exprim convingerea că discuţiile începute­ astăzi cu dv şi dl. ministru al afacerilor externe ne vor­ permite să fa­cem un schimb util de păreri asupra posibilităţilor de dez­voltare, a­tâţîitorî­ dintre ţări­le noastre, cît şi a problemelor internaţionale, actuale. Sîntem bucu­roşi­­că vizita noastră ne va da posibilitatea să admi­răm frumosul peisaj al Olan­dei, străvechi tezaure de artă, să cunoaştem direct realizările poporului din Ţările de­ Jos Nutrim , convingerea că a­­ceastă vizită va contribui la o mai bună cunoaştere reciprocă şi la întărirea relaţiilor prie­teneşti existente între ţările şi popoarele noastre. .CU aceste gânduri,­­ vă rog să-mi­ permiteţi să ridic paha­rul pentru prietenia, dintre România şi Olanda, pentru prosperitatea şi fericirea po­porului olandez, în sănătatea Maiestăţii s*l* re«’na Juliana, în sănătatea dv. d-le prim-mî­­nîstru, în­­sănătatea dumnea­voastră domnilor miniştri, şi a tuturor celor prezenţi.

Next