România Liberă, iunie 1981 (Anul 39, nr. 11380-11405)
1981-06-16 / nr. 11393
Pagina a 2-a — 16 iunie 1981 Eminescu, mereu necunoscutul ..Numele Eminescu tiu avea aparenţă a fi real...“ — spune, cu oarecare bătrânească naivitate, Iacob Negruzzi in Amintirile sale de la „Junimea“ cmd relatează despre momentul deschiderii primului plic trimis Convorbirilor literare de pînă atunci necunoscutul poet : înăuntru se găseau o scrisoare şi o poezie iscălite, ambele: „M. Eminescu“. Şi memorialistul continuă astfel transcrierea ciudatei impresii de neverosimil încercate la vederea acestui nume: „îmi păru împrumutat de vreun autor sfiicios ce nu vrea să se dea pe faţă“. Ştim azi că, într-adevăr, numele poetului, aşa cum a intrat în eternitate, se datorează intervenţiei lui Iosif Vulcan, care transformase pe „Eminovici“ în Eminescu atunci cînd îi tipărise în Familia poezia De-a o avea, „una din primele sale încercări poetice trimise" revistei. Deşi nu i se ceruse permisiunea acestei schimbări, poetul şi-a însuşit noua formă a numelui ca şi cum i-ar fi aparţinut dintotdeauna. Fusese, de fapt, întîia „dare pe faţă“ dintr-o lungă serie, neîncheiată încă. Destinul lui Eminescu, al creatorului şi al operei, a fost şi este de a fi scos mereu dintr-um necunoscut ce totuşi sporeşte continuu. Sunt puţine, de nu lipsesc de tot momentele cînd Eminescu însuşi se descoperă , de regulă este văzut de altcineva, în toate împrejurările esenţiale pentru Împlinirea lui pare a fi nevoie de un altul. De Iosif Vulcan, mai întâi , care îi fixează numele pentru veşnicie. Apoi de Maiorescu. Poezia din plicul trimis lui Iacob Negruzzi este citită de Maiorescu in adunarea „Junimii“ şi publicată repede în Convorbiri Literare. La fel se întâmplă şi cu al doilea text: poemul Epigonii deşi erau aici idei potrivnice in chip evident Orientării junimiste ; şi Epigonii nu se publică oricum, ci în fruntea unui număr al revistei. După numai încă o poezie, Maiorescu îl situează lingă Alecsandri , numindu-1 „poet, poet in toată puterea cuvântului“. Ii solicită colaborarea, il publică, îl stimulează, îl sprijină material şi social, îi subvenţionează studiile în străinătate, îl consacră ca mare poet şi ginditor. Ba chiar, s-ar putea spune, il apără de sine , de un sine înstrăinat, atunci cînd refuză să-i înapoieze manuscrisele. Pentru că poetul, bolnav, probabil le-ar fi distrus. Publicistica lui Eminescu, parte atât de importantă a operei sale, pare şi ea născută de întâmplări asemănătoare , fericite sau, mai degrabă, miraculoase , fiindcă nici la Curierul de laţi, nici la Timpul poetul nu a mers din iniţiativă proprie. L-au sprijinit junimiştii, Maiorescu în primul rind. Cum, de altfel, nu-i aparţine nici iniţiativa alcătuirii primului său volum de poezii. Dar nu de un „mentor", de o tutelă a avut nevoie Eminescu în timpul vieţii, după cum şi opera lui, mai tîrziu, a respins orice încercare — şi n-au fost puţine — de subordonare şi de anexiune spirituală. Nu era deloc un nevolnic şi un neajutorat, un „poet“ în accepţiunea duios convenţională şi liniştitoare a filistinilor (dar cită violenţă în această „duioşie“ !), cu capul în nori, nepăsător de toate cele, dezinteresat de orice, chiar şi de soarta lucrărilor sale, trăind la voia intîmplarii , dimpotrivă, se intrevede în tot ce face o crîncenă voinţă de înfăptuire şi urmarea neabătută a unui vast proiect de realizare imensă orgolioasă , pînă într-atît încît din seria acelor întimplări benefice puţine par a nu fi fost, în secret, determinate de el. Nicolae Manolescu a descifrat, cu o admirabilă pătrundere, strategia debutului eminescian, în Familia ca şi in Convorbiri literare, scriind că ,,se ştia un mare poet şi menaja ochii contemporanilor de o lumină prea orbitoare, aşa cum Hyperion se metamorfozează într-un tînăr ca să se poată arăta Cătălinei“. De cunoaştere şi de înţelegere a avut nevoie, cu adevărat, Eminescu şi ÎNSEMNĂRI CRITICE de Mircea Iorgulescu rolul lui Maiorescu acesta a fost,in totul comparabil cu acela asumat, în privinţa operei, de Călinescu. Şi Maiorescu şi Călinescu au făcut, în chipuri diferite, acelaşi lucru : au recuperat şi au pus în valoare adânca şi vasta realitate a lui Eminescu (literară, spirituală). Fără însă a o da „pe faţă“ în deplinătatea ei, losind necunoscute întinse porţiuni şi, poate, chiar imaginea ei de ansamblu. Iată de ce astăzi, la 92 de ani de la trecerea lui Eminescu in nefiinţă, cuvintelor lui Iacob Negruzzi li se , poate atribui, în toată liniştea, un înţeles pe care hotărit nu l-au avut, cuprinzător şi totodată, avind în vedere circumstanţele la care se raportează, înalt simbolic. Fiindcă Eminescu a devenit un timp numele unei dimensiuni spirituale şi sufleteşti la fel de insondabilă şi de intraductibilă noţional ca şi dorul , desemnează o stare şi o atitudine definitorii pentru un mod de a fi în lume şi de a o gindi: „expresia integrală a sufletului românesc" (N. Iorga). Dar definitoriu nu a totuna cu definit. Un filosof contemporan constată că Eminescu e astăzi „o parte în subiectivitatea oricărui om de cultură sau intelectual român, în aşa fel incit nici o proiectare obiectivă a lui nu mai e cu putinţă, nici măcar exterior ; orice judecată asupră-i ne apare ca un simplu punct de vedere şi orice reprezentare statuară, nemulţumeşte. Dacă s-ar gîndi cineva să-i tăgăduiască opera şi să-i atace memoria, nu ar fi nici măcar revoltă , ar fi mirare. E ca şi cum ai lupta împotriva izvoarelor, sau a cămărilor vântului“. Astfel scrie Constantin Noica în eseulmanifest intitulat Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti... Il socotesc un veritabil manifest întru cunoaşterea şi înţelegerea lui Eminescu deoarece se opune veneraţiei necunoscătoare şi neînţelegătoare cu forţa dintotdeauna a spiritului care se întreabă şi întreabă necontenit. Fiindcă iată cum vede filosoful capcana ascunsă intr-o preţuire supremă dar suficientă sieşi : „Dar aşa fiind, devoţiunea pentru Eminescu nu sfîrşeşte intr-o obnubilare ? Marele critic şi eminescolog Călinescu a protestat împotriva cultului excesiv al poetului. Ceea ce este însă mai rău in devoţiunea aceasta este că ea devine un fel de odihnă a spiritului românesc întru Eminescu. Asigurarea că el a simţit şi rostit unele lucruri esenţiale ne linişteşte şi satisface. Credem, datorită lui, a şti ce suntem şi care e vibraţia noastră in adînc. Cu numele lui magic deschidem toate porţile spiritului. Eminescu ne-a devenit atit de mult incit poate câteodată să nu mai însemne nimic determinat pentru unii dintre noi, dar în acelaşi timp să poleiască neinsemnatatea lor. Ceva ca o divinitate leneşă a stăpânit simţirea şi gândirea unora dintre intelectualii români“. Iar soluţia ieşirii din această trecere lentă a operei şi a creatorului ,în hieroglifă lustruită fără participare i se pare filosofului a constat în cunoaşterea integrală a creaţiei lui: „Din această împăcare cu noi înşine, prin Eminescu, sau din veneraţia care nu obligă la nimic, ne pot scoate tocmai caietele lui“. Fiindcă în caietele lui Eminescu se păstrează imaginea răsfirată şi în acelaşi timp de o neverosimilă concentrare a existenţei poetului in cultură, ca om, nu ca zeitate, ca „prototip activ“ şi nu ca „mit leneş“. Nu ştiu, totuşi, dacă singură cunoaşterea, fără înţelegere, ar putea determina un asemenea dorit proces. Ştiu doar că deşi la fiecare început de an şi la fiecare început de vară, la 15 ianuarie şi la 15 iunie, i se omagiază poetului datele esenţiale in ordinea existenţei, naşterea şi sfirşitul, tocmai existenţa rămîne constant planul cel mai puţin cercetat şi mai puţin cunoscut. Nu este vorba numai de explorarea biografică strictă, deşi strălucita „viaţă“ scrisă de Călinescu in urmă cu atîtea decenii continuă să fie singura ce îndrăzneşte să meargă pînă la detalii, şi se cunoaşte cu ce enorme acuzaţii a fost întâmpinată la apariţie. Existenţa reală a lui Eminescu se află, toată,in creaţia lui — faţă de care opera ti este decit partea vizibilă a unui uriaş aisberg ori stînca izolată ce mărturiseşte despre continentul scufundat — iar această creaţie se cuvine a fi integral recuperată. Căci dacă fiecare epocă şi fiecare moment şi-a proiectat în oglinda eminescianismului propriul chip, iar acest chip a fost şi el modelat de continua revelare a necunoscutei realităţi ce poartă numele poetului, nu va să vină o epocă a realcâtuirii acestei oglinzi în integritatea ei ? Ar fi o mândrie a celor care s-ar dovedi astfel şi cu adevărat demni de marele „dar ce ni s-a făcut prin Eminescu". * Muzeul literaturii române, in colaborare cu Universitatea cultural-ştiinţifica a organizat cu prilejul împlinirii a 92 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, in ciclul „Interferenţe literar-muzicale", o manifestare menită să pună în valoare relaţiile dintre lirica eminesciană şi muzică. Compozitorul Doru Popovici a prefaţat recitalul alcătuit din versuri eminesciene in în lectura actorilor Mariana Cercel şi Dinu Ianculescu şi lieduri interpretate de Virginia Manu, acompaniată la pian de Ivonne Dumitrescu Frankenfeld. A avut loc de asemenea un concert de muzică instrumentală susţinut de trioul „Serioso“. * La Miercurea Ciuc a avut loc un Festival de muzică veche la care au participat formaţii camerale şi instrumentişti din judeţele Braşov, Cluj, Mureş, Covasna şi Harghita. * La Galeriile de artă „Eforie" a avut loc vernisajul expoziţiei pictorului şi poetului Pandele Borina. Artistul se află la a 7-a expoziţie. Elev al maeştrilor Dărăscu, Gh. Popescu, H. Catargi, Camil Ressu, M.H. Maxy lucrările sale sunt influenţate puternic şi de poezia clasică. * Ansamblul folcloric ,,Mugurelul“ de la clubul sindical „Electroputere“ — a fost distins cu o medalie de aur la „Serbările tinereţii“ desfăşurate la Saint Etienne unde a prezentat două spectacole. m mwMMm UNA PE ZI de MATTY - iţi mulţumesc mult ! Bravo ! Datorită dumitale acum ştiu ce nu mai trebuie să greşesc pe viitor... Nu numai piesă de muzeu (Urmare din pag. 1) cint? îi apucă pe ei lenea „existenţială", când le piere lor cheful de o acţiune mică sau mare, importantă sau neînsemnată. Vom spune că nu e mare lucru, că e un lucru mărunt, că etc., etc. Ce vesel ar fi, îmi spun deodată, privind pe geam un tei abia înflorit, dacă arborii nu s-ar ţine de cuvint intr-un an, din te miri ce ghinion, dacă n-ar înfrunzi si n-ar înflori, persistînd deasupra capetelor noastre negri, uscaţi, dezolaţi, dacă zăpezile nu s-ar mai topi (eh, acolo, nişte fapte mărunte, nu“!) şi rîurile ar rămîne încremenite sub zăvorul lor de gheaţă. Ce vesel, şi ce simplu, ţi ce uşor ! Ce vesel, şi ce simplu, şi ce uşor e să spui: am să fac, am să dreg, am să realizez. Dar vesel, şi simplu, şi uşor e să spui — în trecere şi fără conştiinţa dimensiunii reale a faptelor — n-am putut nici să fac, nici să dreg, nici să realizez. E, în fond, un mod de a pierde singur un pariu cu tine însuţi, în favoarea comodităţii, a lenei, a inconştienţei. Se poate trăi desigur de bine de rău, şi aşa, fiind atent numai la interesul propriu şi evident şi apropiat, nesocotind pe ceilalţi, pentru că nesocotirea lor înseamnă promisiunea pe care nu ţi-o ţii pentru că ru vrei, nu poţi, nu-ţi mai vine. Din cînd în cînd vine primăvara, din cînd în vind vine şi vara, mai vin şi celelalte, nu cu exactitatea unui ceasornic, dar, totuşi, destul de exact. E bine sâ învăţăm că, fiind înşine componente ale naturii, trebuie s-o avem drept model, trebuie să fim conformi cu o anume idee a ei, care este, oricit de paradoxal ar părea, aceea de exactitate a manifestărilor, aceea de armonie a ei interioară, profundă, oricit de zbuciumată şi neliniştită ar fi sau ar părea suprafaţa ei. Oricit de zbuciumaţi, neliniştiţi şi fals-agitaţi am părea, interiorul nostru trebuie să conţină acel ceas esenţial, care să ne dicteze toate manifestările, nu numai pe cele decretate de noi înşine a fi în seria „a) importante sau mari". Dacă maladia sau viciul lipsei de cuvînt s-ar întinde la scară socială, mă gindesc cu groază ce s-ar întimpla. Pînă una-alta e bine să privim cu atenţie acele exemplare, nu prea multe, care au luat-o înaintea tuturor în această privinţă şi ştiind mecanismul lor, pricepîndu-l, să-l putem respinge in deplină cunoştinţă de cauză. Mecanismul unui ceas vechi, nepotrivit cu noua viteză a lumii. Un hîrb din muzeul nevăzut și uitat al ome■* »irit. A venit vara, o vară devreme cu zăduf apăsător, dar şi cu sprinţare cochetării ale vîntului, mai ales seara, cind minecile scurte tremură pendulate de briza de seară a Bucureştiului. Nevoia de divertisment artistic nu este o chestiune minoră, e o chestiune reală de existenţă, şi-n această îmbrăţişare a verii omul simte nevoia să asculte o muzică bună, să vadă dansatori, chiar artişti de circ, să se ducă la cinema sau la teatru un aer liber, să guste într-o grădină micii cu crusta tare şi berea rece, iar un pian şi o chitară să se-mbine poate discret în seara care poate fi de neuitat. Intr-o seară am fost la restaurantul „Pescăruş“. Localul frumos renovat, elegant, cu ospătari politicoşi şi îndatoritori, face o parte din seară reuşită. Insă necazul vine de la muzică, de la dansuri. Vrând să arate mai ales străinilor în trecere prin Bucureşti cite ceva din comoara folclorului nostru, ce-au făcut organizatorii programului de la „Pescăruş" . Au angajat două-trei perechi de dansatori, au lăsat pe cei din orchestră să-şi etaleze waţii de la staţii, citeva melodii populare, câteva de muzică uşoară, într-o umplutură jalnică, aş zice mai mult birocratică. Oare nu s-ar fi putut aduce un cîntăreţ autentic, de balade sau doine, sau un cmtăreţ din frunză sau din solz de peşte? Ar fi făcut mai mult decit tot iaurtul folcloric prezentat cu un zîmbet mai degrabă jenat. Dar la „Pescăruş", pe lingă tot recentul renovat bar „Melody" e foarte bine, deşi pretenţiile la „Melody“ sínt mai mari. Sínt mai mari pentru ca sínt balerini şi balerine care schimbă cite 7—8 costume, căutând să da ochii consumatorilor, sínt cintăreţi care sínt prezentaţi drept „colaboratori" ai Radioteleviziunii, dar care cu greu sau delec ţi-i aminteşti. Muzica populară se cîntă tot cu staţiile pline de waţi, totul vulgar, prin elementara lipsă de gînd artistic, se face în schimb risipă de lumini şi de costume. Dar divertismentul nu trebuie să-nsemne simpla paradă de corpuri moarte de spirit, de firesc, de bun simţ. Şi te-ntrebi cine sint oare cei care realizează aceste programe în cele mai noi şi mai bine puse la punct localuri, cine girează o formulă artistică inexistentă ? Rar intilneşte prin restaurantele noastre programe cit de cit originale, cintăreţi cit de cit de doamne-ajută şi s-a pierdut poate chiar o tradiţie, a lăutarului-artist, uneori artist realmente autentic, care este adesea alungat de ospătari şi sunt preferate tot felul de soluţii hibride. Altădată chiar vedete ale cintecului mai cintau prin grădini, acum preferă nunţile, e de la sine-nţeles de ce, şi turneele. Dar tineri de talent şi originali ar trebui încurajaţi pentru a nu se pierde specificul şi calitatea. Şi nu întotdeauna e nevoie de zeci de waţi pe citeun canal, pot, un pian şi o vioară, face mai multă atmosferă decit o orchestră întreagă plină de pretenţii, sau chiar o muzicuţă sau un acordeon. Trebuie, pentru că tot am vorbit de RTV şi de pretinşii săi „colaboratori", să remarcăm însă că în ultimul timp programele de varietăţi muzicale sunt de multe ori de excepţie. Ele se datorează adesea unui Titus Munteanu, a cărui vervă, fantezie şi originalitate îl fac un demn urmaş al neuitatului Alexandru Bocăneţ. Vedetele sint puse in valoare cu spirit şi inventivitate. Se caută mereu for- me noi. Din păcate, scenetele pe care le întîlnim in alte emisiuni sint departe de o calitate literară, limitîndu-se la forme de bancuri. O personalitate mereu nouă, mereu neaşteptată este Ion Luchian Mihalea, compozitor, animator de formaţii vocale, interpret original. Debutul de compozitor al Corinei Chiriac mi s-a părut un adevărat triumf. „Ne cunoaştem din vedere“ ca şi cintecul lansat recent de Mihalea şi copilul ‘ Cătălin Munteanu, duc aproape de sufletul omului mesajul muzical şi versurile, în cele mai fragile şi mai alese unghere sufleteşti. Dar să ne reîntoarcem la lacunele din Bucureşti, la grădinile de teatru şi cinema. De curind s-au dat in funcţiune „Arenele Romane", şi locuitorii Capitalei s-au bucurat mult. Să nu uităm însă că mai avem in Bucureşti trei mari teatre de vară: Herăstrău, „Nicolae Bălcescu“ şi „23 August“. In alţi ani ştiai pe care să-l alegi, acum cauţi în van unul care să programeze spectacole. Anul trecut toată vara a fost ca şi nulă. Oare nu există teatre profesioniste şi chiar de amatori care să aibă interes să joace în aceste locuri care stau mereu nefolosite? Da ce cu chiar teatre de provincie, care de multe ori se plîng că n-au unde juca in Bucureşti. Neînţelegerea provine, cred, din faptul că aceste grădini nu au oameni care să răspundă de ele şi care să aibă planuri de încasări, eu unul le văd foarte rentabile şi nu numai pentru spectacole de teatru, dar şi pentru operetă, muzică uşoară, estradă, muzică şi dansuri populare. In ce priveşte grădinile unde se proiectează filme situaţia nu mi se pare mai bună. Se dădeau filme chiar şi pe stadioane şi locurile erau pline. Se descoperiseră şi se utilaseră grădini pline de farmec, de exemplu cea de la Expoziţie. Acum observi că nu sunt in funcţiune decit 5—6 grădini de cinema, dintre cele mai mici. Exista şi o estradă a artistului amator în Parcul Herăstrău, pe urmă devenise grădină de cinema şi-n fine stă acum închisă cu lacăte solide. Spectacole de sunet şi lumină se făceau în alţi ani. Nu se mai făc. Cel puţin pînă acum. E drept că începuturile fuseseră timide, temele foarte generale, dar erau totuşi un început de drum, pe care merita să se, meargă. Pînă una alta stăm şi ne uităm la televizor, nu ţinem cont că vara este vară, noroc de programele lui Vornicu şi Titus Munteanu, de frenezia lui Topescu şi de Mihalea şi Mihai Constantinescu, Corina şi Angela, Margareta şi Olimpia şi Marius Ţeicu, şi Moculescu şi chiar de frumoase debuturi ale căror nume nu le-am reţinut încă dar care vor ajunge poate şi la acest grad. Şi ne mai uităm pe fereastră şi vara-şi continuă drumul său triumfal către miezul ei şi către toamnă. Gîndindu-ne c-o să plecăm totuşi la mare sau la munte ne-ntoarcem şi ne uităm mereu la televizor... Dumitru Dinulescu Vâră, divertismentul calitatea si bernele Informatica medicală, o disciplină la ora afirmării Recent, la Baia Mare s-au încheiat lucrările unei prestigioase manifestări ştiinţifice — cel de-al V-lea Simpozion de informatică medicală. O direcţie de cercetare nouă, am spune noi, dar oare, socotind după numărul şi consecvenţa întîlnirilor consacrate acestui scop, după valoarea ridicată a lucrărilor prezentate precum şi după interesul mereu crescînid de care se bucură în cercuri largi de medici, matematicieni, informaticieni, ingineri, s-a impus ca o permanenţă a ştiinţei româneşti. Pe această temă am avut o convorbire cu doctorul in ştiinţe medicale Virgil Enătescu, conducător al Laboratorului de informatică medicală din Satu- Mare şi unul dintre organizatorii simpozionului de la Baia Mare. — După cite am aflat, vă număraţi printre pionierii acestui nou domeniu de cercetare care, după nume, s-ar situa la confluenţa a două discipline bine definite. Ce este de fapt informatica medicală ? — Domeniul informaticii medicale este foarte larg. In primul rndel vizează aplicarea informaticii, mai precis a calculatorului în sistemul de organizare şi conducere a activităţii sanitare şi medicale. Pe de altă parte, informatica medicală participă la modelarea pe calculator a problemelor de cercetare medicală fundamentală şi aplicativă. Modelele de epidemiologie, factori de risc, cauzalitate sunt doar o parte a acestei funcţii, cealaltă parte fiind reprezentată de modelarea logicii diagnosticului, a homeostaziei, sau mai pe înţeles, a echilibrelor organismului sănătos, a dezechilibrelor din patologie, efectul medicamentelor, urmărirea terapiei. O direcţie cu totul aparte este reprezentată de studierea, cu ajutorul informaticii,, a unor noi metodologii de investigaţie în impact cu toate celelalte ştiinţe despre om. — Dincolo de cercetare, aţi putea să ne spuneţi şi citeva realizări concrete rezultate din impactul calculatorului cu sănătatea omului ? — Practica medicală In sine îndeplineşte condiţiile unei munci de cercetare desfăşurate cotidian. Dar aplicaţiile concrete, în practică, ale informaticii medicale sunt multe. Voi aminti doar două care impresionează prin caracterul larg şi prin utilitatea lor : cercetarea populaţională, de la Oradea, a factorilor de tisc cardiovascular, realizată pe 140 000 persoane şi cu măsuri medicale adecvate fiecărui caz ; cealaltă este aplicaţia de la Constanţa privind tratamentul şi recuperarea integrală bio-psihosocială a suferinzilor de infarct cardiac. Ambele lucrări, datorită dimensiunilor şi uriaşului volum de muncă, ar fi fost imposibile fără ajutorul calculatorului. — In multe privinţe, medicina se aseamănă astăzi cu o industrie, o industrie de sănătate. Economie vorbind care ar fi eficienţa folosirii calculatoarelor ? — Efectele economice sunt similare cu cele ale folosirii calculatorului in oricare ramură de activitate. S-ar putea, într-adevăr, face o comparaţie cu industria, în sensul că informatica medicală pertifice perfecţionarea activităţilor de evidenţă, de organizare şi conducere a activităţii sanitare afin cîştig economic , îs rezultate mai bune obţinute, cu cheltuieli de resurse umane şi materiale mai puţine. La nivelul tehnologic al actului medical, pe această cale se asigură o creştere a calităţii ştiinţifice şi a volumului de asistenţă acordată. Toate acestea înseamnă preîntâmpinarea îmbolnăvirilor populaţiei, recuperarea mai rapidă a capacităţilor de muncă şi, în foarte multe cazuri, salvări de vieţi omeneşti. — Poate salva calculatorul viaţa omenească ? — Pare ciudată această afirmaţie, dar viteza şi precizia informaţiilor, în cazurile critice, sunt de cele mai multe ori hotărâtoare. Lucrul se observă mai evident la nivelul secţiilor de reanimare monitorizate, adică supravegheate de calculator, în sălile de operaţie sau în situaţia centrelor de transfuzie. — Conduceţi, la Satu Mare, un laborator de cercetări In domeniul informaticii medicale. Ce ne puteţi spune despre activitatea acestui laborator ? — Laboratorul a apărut cu o staţie-pilot. La Satu Mare suntem profilaţi pe cercetarea medicală şi diagnostic de masă, cu alte cuvinte, în Aplicarea informaticii in tehnologia actului medical. Această cercetare cuprinde trei compartimente: execută programe de calculator generalizabile, participă la proiectarea unor aparate specifice domeniului medical, traductori și aparate care furnizează calculatorului date in mod accesibil şi desfăşurăm însăşi cercetarea medicală a aplicării în practica a acestor sisteme, în colaborare ci dîbîcile’ şi spitalele din ţară. Toate aceste aparate şi metode, pe care le avem pînă în prezent, sunt produse originale, constituind brevete de invenţie-şi se referă, la general,-'a patologia, co-i municării- şi comportamentului ' imiatv înţeles "iţi sensul cfel fdat larg. ' ' :::a r — Ce perspective are, la această oră, informatica medicală In ţara noastră ? — Concret, în planul organizării sanitare, se va dezvolta reţeaua de informatică a direcţiilor judeţene sanitare coordonată de Centrul de calcul şi statistică medicală a Ministerului Sănătăţii. Se va automatiza gestiunea şi conducerea spitalelor. Pe de altă parte, se vor construi în ţară noi aparate de analiză şi diagnostic automat, noi terminale inteligente care să permită calculatorului să culeagă şi să înregistreze automat date de la bolnav şi despre bolnav. Paralel se va dezvolta şi cercetarea în domeniul patologiei şi terapeuticii informaţionale, ca noi domenii teoretice ale medicinei. Medicina informaţională va sprijini cercetarea în descoperirea unor noi metode de prevenire, tratament, recuperare şi vindecare. Radu Piciu Anchetă la sesizarea cititorilor Speram ca la Govora, staţiune la fel de bine cunoscută, să nu întâlnim situaţii de felul celor consemnate la Olăneşti. N-a fost să fie aşa. Sosind cu puţin timp înainte de cină, ne oprim direct la pensiunea nr. 2 — balneară. Sîntem însoţiţi de directorul staţiunii, Dumitru Popa. Avind experienţa căpătată la Olăneşti, propunem şefei de unitate Elena Lăutărescu să facem o verificare a modului cum sunt respectate reţetarele şi gramajele. Rezultatele testului sunt de-a dreptul îngrijorătoare. La zece porţii de friptură de pui, cîntarul arată mai puţin cu 200 grame. Aceeaşi lipsă la gramaj şi la zece porţii de friptură de vită. — Eu nu ştiu ce să le mai fac, se lamentează directorul. Anul trecut am dat 30 de sancţiuni şi tot nu s-au învăţat minte. Ce e drept, e drept. Patruzeci de sancţiuni date într-un singur an e o cifră cu care nu se poate „mîndri“ cineva. Numai că, din păcate, cei veniţi la Govora, nu se hrănesc cu sancţiuni ! Fără un control permanent şi riguros, aşa cum s-a văzut, sancţiunile nu şi-au atins scopul. Iată şi părerea a doi din oaspeţii staţiunii. • Machedon Vrăşmaşii din Beclean, judeţul Bistriţa-Năsăud : „Sînt aici de citeva zile. Să luăm meniul de azi. La prinz, prăjitura a fost înlocuită cu o „Eugenia", iar seara, în loc de şniţel parizian, ni s-a oferit o bucată de carne fiartă. Şi lucrurile se repetă cam în fiecare zi“. • Floarea Bănuţă din Galaţi : „Nu merg pentru prima oară intr-o staţiune balneară, aşa că pot face comparaţii. Situaţia de aici n-am intîlnit-o nicăieri. Eu ştiu că am plătit o sumă de bani, ce trebuia să se regăsească în fiecare serviciu de care beneficiez, inclusiv masa. Or, meniurile nefiind respectate, ele permit jocul preţurilor, care este în defavoarea noastră. Ieri, de pildă, eu, împreună cu alţi 140 de oameni am rămas fără compot. Este firesc să mă întreb ce s-a făcut cu“’ banii plătiţi împreună cu directorul staţiunii, contabilul şef şi şeful serviciului comercial, refacem oaspeţi aflaţi în staţiune, dar neprogramaţi la masă. Şi astfel, din start, bucătarii pregătesc cu 200 porţii mai puţin. Cind se descoperă eroarea, încep automat să se subţieze şi porţiile. Rar ne-a fost dat să întîlnim o atare neglijenţă, care înseamnă de fapt desconsiderarea oaspetelui, frustrarea sa de un serviciu pe care el l-a plătit anticipat ! Cazurile la care s-a referit primarul orașului nu sunt izolate. De la combinatul avicol Craiova s-au primit 530 kg pui, din care 80 kg. ghiare. Ei bine, numărînd ghiarele, fiecare pui ar fi trebuit să aibă 6,3 picioare! Vor, nu vor, gospodarii cantinelor sunt obligati să ia în calcul și acest „balast“, care, teoretic, intră în oalele de la bucătărie, insă practic ajunge la groapa de gunoi. Normal ar fi ca O.J.T. Vilcea să refuze primirea unor asemenea produse necorespunzătoare. Numai că furnizorii, cu- 1 0 săptămînă la Olăneşti şi Govora Leac pentru o maladie numită nepăsare d calculele meniului. Diferenţa dintre meniul afişat şi cel de pe masa consumatorului este de 4,40 lei. Refacem socotelile şi înmulţim 4,40 lei cu numărul celor care iau masa aici. Rezultatul ? Un plus de 2 244 lei in favoarea pensiunii nr. 2, un minus de 2 244 lei in defavoarea cetăţenilor. La aceasta adăugăm fireşte, „ciupeala“ la fiecare porţie. Am fi vrut să vedem foile de alimentaţie din celelalte zile, pentru a face comparaţii, însă ele lipsesc deoarece „nu sunt imprimate“ ! In aceste condiţii medicul de serviciu n-are ce controla, dieteticianul n-are pe ce semna, şeful de unitate propune meniuri ad-hoc, bucătarul le schimbă din mers. Şi pentru ca totul să pună capac la lungul şir de neglijenţe şi abuzuri, la dispeceratul de cazare, din neatenţie sau prea multă „grijă“ se greşeşte la o adunare cu 200 de Discutăm, în continuare, cu primarul oraşului Govora, Florenţa Colgiu şi şeful serviciului comercial, Dumitru Grigoroiu. „ Deşi sezonul turistic a început la Govora cu aproape o lună în urmă, deşi am anunţat O.J.T. Vilcea că numărul oaspeţilor sosiţi în staţiune este în continuă creştere, aprovizionarea se face de la o zi la alta, cu totul şi cu totul întimplător. Pentru a afla ce avem de ridicat, ne ducem noi la furnizor şi întrebăm : „Cut şi ce mai are de luat staţiunea Govora De pildă, ni s-a spus de la serviciul comercial O.J.T. că avem de ridicat 20 000 ouă de la cooperaţia de consum. Am trimis maşina să le aducă. Cum s-a dus, aşa a venit. Ştiţi ce ne-a spus furnizorul ? Că întreaga cotă a fost ridicată de O.J.T. Vilcea şi la Govora nu se mai poate livra nici un cunoscind „amabilitatea“ beneficiarului, îi forţează mina, obligîndu-1 să cumpere orice şi oricum. După cum am văzut, lucrurile în cele două staţuuni nu stau tocmai pe roze, în pofida eforturilor depuse de consiliile populare orăşeneşti pentru ca localităţile să arate ca un pahar curat, aşa cum stă bine bunului gospodar, activitatea întreprinderilor balneare are încă multe lacune pe care întîrzie nejustificat să le înlăture. Sunt ele cunoscute la nivelul conducerii O.J.T. Vilcea? — O bună parte dintre greutăţile cu care se confruntă staţiunile le ştim — ne spune tovarăşul Constantin Tutelcă, directorul adjunct, în urma controalelor pe care le-am întreprins personal, am aplicat sanc★ ţiuni severe tuturor celor care încalcă disciplina, se abat de la regulile de igienă sau manifestă nepăsare faţă de cei veniţi la tratament. — Iertaţi-ne că vă întrerupem dar, pe parcursul zilelor cit am fost prezenţi în judeţul Vâlcea, am auzit vorbindu-se prea des şi prea mult despre sancţiuni. Ne permitem să avansăm ideea că acestea nu au prea avut ecoul scontat. Credem că deficienţele încep de la conducerile staţiunilor, care nu-şi prea exercită atribuţiunile... — Este adevărat, directorul de la Olăneşti se află de mai mult timp în concediu medical, iar cu cel de la Govora avem încă probleme. Vom studia şi aceste aspecte. N-are rost să reproducem întreaga discuţie pe care am purtat-o la conducerea O.J.T. Vilcea, deoarece considerăm că vorbele nu sunt în măsură să îndrepte starea de lucruri existentă in staţiunile Olăneşti şi Govora. Pretutindeni există greutăţi, pretutindeni există probleme care trebuie rezolvate de acei oameni investiţi cu funcţie de răspundere tocmai în acest scop. Pe cetăţeanul din Hunedoara, Vaslui sau Galaţi, care a plătit preţul unui bilet de tratament în una dintre aceste staţiuni, nu-i privesc problemele de aici. Timp de 11 luni, la locul său de muncă, el s-a confruntat, la rîndul său, cu un şir întreg de greutăţi, pe care le-a învins, altfel n-ar fi putut intra liniştit în concediu de odihnă sau medical pentru a-şi reface puterile. Credem că, prin prisma acestui adevăr, trebuie privite lucrurile la Olăneşti şi Govora şi nu prin priza străvezie a scuzelor şi argumentelor care nu ţin loc nici de cazare, nici de confort, nici de masa celor veniţi la odihnă şi tratament ! Emil Munteanu Marius Georgescu ,România liberă“ Marţi 16 iunie 1981 Soarele răsare la ora 5,30 Şi apune la ora 21,02 TELEVIZIUNE PROGRAMUL I 9 : Teleşcoală ; 11: Dallas ; 11,50 b ,,Evoluţia vieţii pe pâmînt"; 12,50 : Pagini enesciene ; 13,15 : Călătorie prin ţara mea ; 13,40 : Muzica instrumentală românească. In jurul orei 14 : Transmisiune directa : ceremonia sosirii secretarului general al Partidului Socialist Revoluţionar Somalez, preşedintele Republicii Democratica Somalia, general maior Mohamed Siad Barre. 16 : Telex ; 16,05 : Teleşcoală ; 17 : Seara Televiziunii. Ungare ; 19 : Telejurnal ; 19,25 : Actualitatea economică ; 19,40 : Omul şi sănătatea; 20 : Seara Televiziunii Ungare ; 22,15 : Telejurnal. PROGRAMUL 2 19 : Telejurnal ; 19,25 : Seara Telaviziunii Ungare ; 20,10 : ,,Peripeţii de vacanţă" ; 20,35 : Viaţa economică a Capitalei ; 21,05 ,,Viaţa, dragostea omului, dragostea..."* ; 22,15 : Telejurnal. TEATRE CAVOUL DE FAMILIE : Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" (14 71 71), ora 19.30 la sala Mirei şi GIMNASTICA SENTIMENTALA, ora 19 la sala Atelier ; PRINTESA CIRCULUI : Teatrul de Operetă (13 98 48), ora 19,30 MOBILA ‡l DURERE : Teatrul „Lucia Sturdsa Bulandra" - sala din 3d. Schitu Măgureanu (14 75 46), ora 19,30; ZĂPĂCITUL : Teatrul de Comedia (16 64 60), ora 19,30; CINCI ROMANE DE AMOR : Teatrul ,,C. I. Nottara“ (59 31 03), ora 19 sala Studio ; NISTE TARANI : Teatrul Mic (14 70 81), ora 19,30 ; STOP PE AUTOSTRADA : Teatrul Foarte Mic (14 09 05), ora 20; DRAGA MINCINOSULE : Teatrul Giuleşti - sala Majestic (14 72 34), ora 19.30 ; VESELIE LA TANASE : Teatrul ,,C. Tanase", la Grădina Boema (16 61 65), ora 20; SABIA DE FOC: Teatrul de păpuşi din Ploieşti, ora 10 si COPIII DE PE STRADA NOASTRA : Teatrul de păpuşi din Piteşti, ora 17 la sala Victoria a Teatrului Ţăndărică (152377) . CONCERT EXTRAORDINAR susţinut de grupul „Singsations* al Universităţii din Missouri — Columbia — S.U.A. (prin fundaţia „Ambasadorii prieteniei") la Sala Palatului R.S.R., ora 14:30. CINEMATOGRAFE DUELUL! Patria (11 86 23), orei* 9 - 11,15 - 13,30 - 15,43 - 18 -50,15 . Favorit (45 31 70), oreie 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 -20,15 | Modern (23 71 01), orele 9 -11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 | Gradina Modern, ora 21,15. CROAZIERA : Eforie (13 04 83), orele 9 - 11,13 - 13,30 - 13,45 - 18 - 20,13. PROBLEME PERSONALE : Mioriţa (14 27 14) orele 9 - 11,15 - 13,30 -13.45 - 18 - 20 ; Studio (59 53 15), orele 10 - 12 - 14. DETAȘAMENTUL „CONCORDIA*I Ferentari (80 49 83), orele 15,30 -17.30 - 19,30. PUNGA CU LIBELULE : Ora (31 71 71), orele 15 — 18 — 20 ; Grădina Lira, ora 21 ; flacăra (20 33 40), orele 15,30 -17.30 - 19,30. ........ FIUL MUNȚILOR Tomis (21 49 46). . orele 9 r . 1.1 15 13.30.*..»,« - 18-20 ; Grad'na Tomis, ora 21 j Flamura (85 77 121 oră]o 9 .-‘11 - 13,13 *. 1-5,30 — 17.45 - 20. ■- 'v IDILA CU g.MISS BRAZILIA* t Sala Mică a Palatului/'orele'j 7,15 — 20 . ...Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11,15 ;tr,wt,3,39 r..t,5,45;ri.18 -«20^ Grădina Luceafărul, ora 21,15 r Capitol (16 29 17), orele 8,45 - 11 - 13,15 -15,30 - 18 - 20,15. PATRULA COSMICA IN ACTIUNE Victoria (16 28 79).Cele 9,30 - 11,30 - 13,30 - 16 - 18 - 20. I SIGNUM LAUDIS ! Central (14 12 24), orele 9,30 - 11,30 - 13.30 - 15,30 -17.30 - 19,30. SOCRUL : Timpuri Noi (15 61 10). orele 9,30 - 11,30 - 13.30 - 15,30 -17.30 - 19,30. CIMELE ELECTRONIC ! Scala (11 03 72). orele 9 - 11,15 - 13,30 -15.45 - 18 - 20,15 . București (15 61 54) orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15.45 - 18 - 20,15 . Melodia (12 06 88). orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20.15. SINOBAD MARINARUL : Doina (16 35 38), orele 9,15 - 11 - 12,45 -14,30 - 16.15. CAVALERUL PARDAILLAN $I INDRAZNETUl PARDAILLAN : Palatul Sporturilor si Culturii (75 77 20), ora MOSCOVA NU CREDE IN LACRIMI : Doina, ora 18. SUPERMAN : Dacia (50 35 94). orele 9 - 12 _ 16 _ 19. PAR $I IMPAR : Cotroceni (49 48 48). orele 15 - 17.30 - 20. SERPICO ! Cultural (83 50 13). orele 9 - 11.30 - 14.15 - 17 - 19,45 . Gloria (47 46 75). orele 8,45 - 11.30 -14,15 - 17 - 19,45. ALI BABA $i CEI 40 DE HOTI : Drumul Sării (31 28 13). orele 15,30 - 19 . Pacea (60 30 85). orele 11 - 15,30 - 18,30. DUMAS IN CAUCAZ, MARFA FURATA: Viitorul (11 48 03), orele 15,30 - 18,30. APUS LA AMIAZA : Popular (35 15 17), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. AFACEREA GRANATELOR : Munca (21 50 97), orele 16 - 18 - 20. UN IEPURE PENTRU AVOCAT : Arta (21 31 86), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20. STRADA PETROVKA 38 : Progresul (23 94 10), orele 16 - 18 - 20. SHABANA : Fe'oviar (50 51 40), orele 9 - 12 - 16 - 19. SECRETUL CASETOFONULUI : Excelsior (65 49 45), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 — 18 — 20 ; Grădina Aurora, ora 21 ; Grădina Titan (47 46 75), ora 21. AVARUL : Grîviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. TAUSMANUL TOREADORULUI : Buşeşti (50 43 38), orele 15 - 17 - 19 ; Grădina Buşeşti, ora 21. CAMPIONUL: Giuleşti (17 55 46), orele 9 - 11,45 - 14,30 - 17,15 - 19,45; Volga (79 71 26), orele 8,45 -11,30 - 14,15 - 17 - 19,45. IMI SARE ȚANDĂRA : Floreasca (33 29 71), orele 9 - 11 - 13 - 15,30 - 17,45 - 20. JANDARMUL SI EXTRATERESTRU : Cosmos (27 54 95), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. DUBLU DELICT : Grădina Arta (21 31 86), ora 21. STRADA HANOVRA : Grădina Festival (15 63 84), ora 21,15. PRUNCUL, PETROLUL ŞI ARDELENI! : Grădina Flacăra (20 33 46), ora 21,15. COLOMBO LA LONDRA : Grădina Mioriţa (14 27 14), ora 21. PIERDUT Şl REGĂSIT : Grădina Parc Hotel (17 08 58), ora 21,30. PROGNOZĂ METEOROLOGICĂ Meteorologul de serviciu CONSTANTIN ŢICU, ne comunică : VREMEA în curs de încălzire. Pe alocuri în nordul ţării şi izolat în rest ploi slabe. Temperaturile maxime de astăzi vor fi cuprinse între 22—30 grade, iar minimele de la noapte între 10-18 grade. LA BUCUREŞTI vremea în încălzire. Cer variabil. Temperatura maximă va fi de 26-23 grade, iar minima de la noapte între 14-16 grade.