România Liberă, iunie 1981 (Anul 39, nr. 11380-11405)

1981-06-16 / nr. 11393

Pagina a 2-a — 16 iunie 1981 Eminescu, mereu necunoscutul ..Numele Eminescu tiu avea aparenţă a fi real...“ — spune, cu oarecare bătrânească naivita­te, Iacob Negruzzi in Amintirile sale de la „Junimea“ cmd rela­tează despre momentul deschi­derii primului plic trimis Con­vorbirilor literare de pînă a­­tunci necunoscutul poet : înăun­tru se găseau o scrisoare şi o poezie iscălite, ambele: „M. Emi­nescu“. Şi memorialistul conti­nuă astfel transcrierea ciudatei impresii de neverosimil încerca­te la vederea acestui nume: „îmi păru împrumutat de vreun autor sfiicios ce nu vrea să se dea pe faţă“. Ştim azi că, într-adevăr, nu­mele poetului, aşa cum a intrat în eternitate, se datorează inter­venţiei lui Iosif Vulcan, care transformase pe „Eminovici“ în Eminescu atunci cînd îi tipărise în Familia poezia De-a o avea, „una din primele sale încercări poetice trimise" revistei. Deşi nu i se ceruse permisiunea aces­tei schimbări, poetul şi-a însuşit noua formă a numelui ca şi cum i-ar fi aparţinut dintotdeauna. Fusese, de fapt, întîia „dare pe faţă“ dintr-o lungă serie, ne­încheiată încă. Destinul lui Emi­nescu, al creatorului şi al operei, a fost şi este de a fi scos me­reu dintr-um­ necunoscut ce to­tuşi sporeşte continuu. Sunt pu­ţine, de nu lipsesc de tot­ mo­mentele cînd Eminescu însuşi se descoperă , de regulă este văzut de altcineva, în toate împreju­rările esenţiale pentru Împlini­rea lui pare a fi nevoie de un altul. De Iosif Vulcan, mai în­tâi , care îi fixează numele pen­tru veşnicie. Apoi de Maiorescu. Poezia din plicul trimis lui Ia­cob Negruzzi este citită de Ma­iorescu in adunarea „Junimii“ şi publicată repede în C­onvorbiri Literare. La fel se întâmplă şi cu al doilea text: poemul Epigonii deşi erau aici idei potrivnice in chip evident Orientării junimis­te ; şi Epigonii nu se publică oricum, ci în fruntea unui număr al revistei. După numai încă o poezie, Maiorescu îl situează lingă Alecsandri , numindu-1 „poet, poet in toată puterea cu­vântului“. Ii solicită colaborarea, il publică, îl stimulează, îl spri­jină material şi social, îi sub­venţionează studiile în străină­tate, îl consacră ca mare poet şi ginditor. Ba chiar, s-ar putea spune, il apără de sine , de un sine înstrăinat, atunci cînd re­fuză să-i înapoieze manuscri­sele. Pentru că poetul, bolnav, probabil le-ar fi distrus. Publi­cistica lui Eminescu, parte atât de importantă a operei sale, pare şi ea născută de întâmplări asemănătoare , fericite sau, mai degrabă, miraculoase , fiindcă nici la Curierul de laţi, nici la Timpul poetul nu a mers din iniţiativă proprie. L-au spriji­nit junimiştii, Maiorescu în pri­mul rind. Cum, de altfel, nu-i a­­parţine nici iniţiativa alcătuirii primului său volum de poezii. Dar nu de un „mentor", de o tutelă a avut nevoie Eminescu în timpul vieţii, după cum şi o­­pera lui, mai tîrziu, a respins orice încercare — şi n-au fost puţine — de subordonare şi de anexiune spirituală. Nu era de­loc un nevolnic şi un neajutorat, un „poet“ în accepţiunea duios convenţională şi liniştitoare a filistinilor (dar cită violenţă în această „duioşie“ !), cu capul în nori, nepăsător de toate cele, dezinteresat de orice, chiar şi de soarta lucrărilor sale, trăind la voia intîmplarii , dimpotrivă, se intrevede în tot ce face o crînce­­nă voinţă de înfăptuire şi urma­rea­ neabătută a unui vast pro­iect de realizare imensă orgo­lioasă , pînă într-atît încît din seria acelor întimplări benefice puţine par a nu fi fost, în se­cret,­ determinate de el. Nicolae Manolescu a descifrat, cu o ad­mirabilă pătrundere, strategia debutului eminescian, în Familia ca şi in Convorbiri literare, scriind că ,,se ştia un mare poet şi menaja ochii contemporanilor de o lumină prea orbitoare, aşa cum Hyperion se metamorfo­zează într-un tînăr ca să se poa­tă arăta Cătălinei“. De cunoaş­tere şi de înţelegere a avut ne­voie, cu adevărat, Eminescu şi ÎNSEMNĂRI CRITICE de Mircea Iorgulescu rolul lui Maiorescu acesta a fost,­in totul comparabil cu acela a­­sumat, în privinţa operei, de Că­­linescu. Şi Maiorescu şi Călinescu au făcut, în chipuri diferite, acelaşi lucru : au recuperat şi au pus în valoare adânca şi vasta realitate a lui Eminescu (literară, spiri­tuală). Fără însă a o da „pe faţă“ în deplinătatea ei, losind necunoscute întinse porţiuni şi, poate, chiar imaginea ei de an­samblu. Iată de ce astăzi, la 92 de ani de la trecerea lui Emi­nescu in nefiinţă, cuvintelor lui Iacob Negruzzi li se , poate a­­tribui, în toată liniştea, un în­ţeles pe care hotărit nu l-au avut, cuprinzător şi totodată, a­­vind în vedere circumstanţele la care se raportează, înalt simbo­­lic. Fiindcă Eminescu a devenit un timp numele unei dimensiuni spirituale şi sufleteşti la fel de insondabilă şi de intraductibilă noţional ca şi dorul , desemnea­ză o stare şi o atitudine defini­torii pentru un mod de a fi în lume şi de a o gindi: „expresia integrală a sufletului românesc" (N. Iorga). Dar definitoriu nu a totuna cu definit. Un filosof con­temporan constată că Eminescu e astăzi „o parte în subiectivi­tatea oricărui om de cultură sau intelectual român, în aşa fel in­cit nici o proiectare obiectivă a lui nu mai e cu putinţă, nici măcar exterior ; orice judecată asupră-i ne apare ca un simplu punct de vedere şi orice repre­zentare statuară, nemulţumeşte. Dacă s-ar gîndi cineva să-i tăgă­duiască opera şi să-i atace me­moria, nu ar fi nici măcar re­voltă , ar fi mirare. E ca şi cum ai lupta împotriva izvoarelor, sau a cămărilor vântului“. Astfel scrie Constantin Noica în eseul­­manifest intitulat Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti... Il socotesc un veritabil manifest întru cu­noaşterea şi înţelegerea lui Emi­nescu deoarece se opune vene­raţiei necunoscătoare şi neînţe­legătoare cu forţa dintotdeauna a spiritului care se întreabă şi întreabă necontenit. Fiindcă iată cum vede filosoful capcana as­cunsă intr-o preţuire supremă dar suficientă sieşi : „Dar aşa fiind, devoţiunea pentru Emi­nescu nu sfîrşeşte intr-o obnu­bilare ? Marele critic şi emines­­colog Călinescu a protestat îm­potriva cultului excesiv al poe­tului. Ceea ce este însă mai rău in devoţiunea aceasta este că ea devine un fel de odihnă a spi­ritului românesc întru Emines­cu. Asigurarea că el a simţit şi rostit unele lucruri esenţiale ne linişteşte şi satisface. Credem, datorită lui, a şti ce suntem­ şi care e vibraţia noastră in adînc. Cu numele lui magic deschidem toate porţile spiritului. Emines­cu ne-a devenit atit de mult in­cit poate câteodată să nu mai în­semne nimic determinat pentru unii dintre noi, dar în acelaşi timp să poleiască neinsemnata­­tea lor. Ceva ca o divinitate le­neşă a stăpânit simţirea şi gân­­direa unora dintre intelectualii români“. Iar soluţia ieşirii din această trecere lentă a operei şi a creatorului ,în hieroglifă lus­truită fără participare i se pare filosofului a consta­t în cunoaşte­rea integrală a creaţiei lui: „Din această împăcare cu noi înşine, prin Eminescu, sau din venera­ţia care nu obligă la nimic, ne pot scoate tocmai caietele lui“. Fiindcă în caietele lui Eminescu se păstrează imaginea răsfirată şi în acelaşi timp de o nevero­similă concentrare a existenţei poetului in cultură, ca om, nu ca zeitate, ca „prototip activ“ şi nu ca „mit leneş“. N­u ştiu, totuşi, dacă singură cunoaşterea, fără înţelegere, ar putea determina un asemenea dorit proces. Ştiu doar că deşi la fiecare început de an şi la fie­care început de vară, la 15 ia­nuarie şi la 15 iunie, i se oma­giază poetului datele esenţiale in ordinea existenţei, naşterea şi sfirşitul, tocmai existenţa ră­­mîne constant planul cel mai puţin cercetat şi mai puţin cu­noscut. Nu este vorba numai de explorarea biografică strictă, deşi strălucita „viaţă“ scrisă de Călinescu in urmă cu atîtea de­cenii continuă să fie singura ce îndrăzneşte să meargă pînă la detalii, şi se cunoaşte cu ce e­­norme acuzaţii a fost întâmpi­nată la apariţie. Existenţa re­ală a lui Eminescu se află, toa­tă,­in creaţia lui — faţă de care opera ti este decit partea vizi­bilă a unui uriaş aisberg ori stînca izolată ce mărturiseşte despre continentul scufundat — iar această creaţie se cuvine a fi integral recuperată. Căci dacă fiecare epocă şi fiecare moment şi-a proiectat în oglinda emines­­cianismului propriul chip, iar a­­ce­st chip a fost şi el modelat de continua revelare a necunoscutei realităţi ce poartă numele poe­tului, nu va să vină o epocă a realcâtuirii acestei oglinzi în in­tegritatea ei ? Ar fi o mândrie a celor care s-ar­ dovedi astfel şi cu adevărat demni de marele „dar ce ni s-a făcut prin Eminescu". * Muzeul literaturii române, in colaborare cu Universitatea cultural-ştiinţifica a organizat cu prilejul împlinirii a 92 de ani de la moartea lui Mihai Emi­nescu, in ciclul „Interferenţe li­­terar-muzicale", o manifestare menită să pună în valoare re­laţiile dintre lirica eminesciană şi muzică. Compozitorul Doru Popovici a prefaţat recitalul al­cătuit din versuri eminesciene in în lectura actorilor Mariana Cer­cel şi Dinu Ianculescu şi lieduri interpretate de Virginia Manu, acompaniată la pian de Ivonne Dumitrescu Frankenfeld. A avut loc de asemenea un concert de muzică instrumentală susţinut de trioul „Serioso“. * La Miercurea Ciuc a avut loc­ un Festival de muzică veche la care au participat formaţii ca­merale şi instrumentişti din ju­deţele Braşov­, Cluj, Mureş, Co­­vasna şi Harghita. * La Galeriile de artă „Eforie" a avut loc vernisajul expoziţiei pictorului şi poetului Pandele Borina. Artistul se află la a 7-a expoziţie. Elev al maeştrilor Dărăscu, Gh. Popescu, H. Ca­­targi, Camil Ressu, M.H. Maxy lucrările sale sunt influenţate puternic şi de poezia clasică. * Ansamblul folcloric ,,Mugu­relul“ de la clubul sindical „E­­lectroputere“ — a fost distins cu o medalie de aur la „Serbările tinereţii“ desfăşurate la Saint Etienne unde a prezentat două spectacole. m mwMMm ­ UNA PE ZI de MATTY - iţi mulţumesc mult ! Bravo ! Datorită dumitale acum ştiu ce nu mai trebuie să greşesc pe viitor... Nu numai piesă de muzeu (Urmare din pag. 1) cint? îi apucă pe ei lenea „exis­tenţială", când le piere lor cheful de o acţiune mică sau mare, im­portantă sau neînsemnată. Vom spune că nu e mare lucru, că e un lucru mărunt, că etc., etc. Ce vesel ar fi, îmi spun de­odată, privind pe geam un tei abia înflorit, dacă arborii nu s-ar ţine de cuvint intr-un an, din te miri ce ghinion, dacă n-ar înfrunzi si n-ar înflori, persistînd deasupra capetelor noastre negri, uscaţi, dezolaţi, dacă zăpezile nu s-ar mai topi (eh, acolo, nişte fapte mărunte, nu“!) şi rîurile ar rămîne încre­menite sub zăvorul lor de gheaţă. Ce vesel, şi ce simplu, ţi ce uşor ! Ce vesel, şi ce sim­plu, şi ce uşor e să spui: am să fac, am să dreg, am să realizez. Dar vesel, şi simplu, şi uşor e să spui — în trecere şi fără conştiinţa dimensiunii reale a faptelor — n-am putut nici­­ să fac, nici să dreg, nici să realizez. E, în fond, un mod de a pierde singur un pariu cu tine însuţi, în favoarea comodităţii, a lenei, a inconşti­enţei. Se poate trăi desigur de bine de rău, şi aşa, fiind atent nu­mai la interesul propriu şi evi­dent şi apropiat, nesocotind pe ceilalţi, pentru că nesocotirea lor înseamnă promisiunea pe care nu ţi-o ţii pentru că ru vrei, nu poţi, nu-ţi mai vine. Din cînd în cînd vine primăva­ra, din cînd în vind vine şi vara, mai vin şi celelalte, nu cu exac­titatea unui ceasornic, dar, to­tuşi, destul de exact. E bine sâ învăţăm că, fiind înşine compo­nente ale naturii, trebuie s-o a­­vem drept model, trebuie să fim conformi cu o anume idee a ei, care este, oricit de para­doxal ar părea, aceea de exac­titate a manifestărilor, aceea de armonie a ei interioară, profun­dă, oricit de zbuciumată şi neli­niştită ar fi sau ar părea supra­faţa ei. Oricit de zbuciumaţi, neliniştiţi şi fals-agitaţi am pă­rea, interiorul nostru trebuie­­ să conţină acel ceas esenţial, care să ne dicteze toate manifestă­rile, nu numai pe cele decre­tate de noi înşine a fi în seria „a) importante sau mari". Dacă maladia sau viciul lipsei de cuvînt s-ar întinde la scară socială, mă gindesc cu groază ce s-ar întimpla. Pînă una-alta e bine să privim cu atenţie acele exemplare, nu prea multe, care au luat-o înaintea tuturor în a­­ceastă privinţă şi ştiind meca­nismul lor, pricepîndu-l, să-l putem respinge in deplină cu­noştinţă de cauză. Mecanismul unui ceas vechi, nepotrivit cu noua viteză a lumii. Un hîrb din muzeul nevăzut și uitat al ome■* »irit. A venit vara, o vară devreme cu zăduf apăsător, dar şi cu sprinţare cochetării ale vîntu­­lui, mai ales seara, cind mi­­necile scurte tremură pendulate de briza de seară a Bucureştiu­­lui. Nevoia de divertisment artis­tic nu este o chestiune minoră, e o chestiune reală de exis­tenţă, şi-n această îmbrăţişare a verii omul simte nevoia să as­culte o muzică bună, să vadă dansatori, chiar artişti de circ, să se ducă la cinema sau la tea­tru un aer liber, să guste într-o grădină micii cu crusta tare şi berea rece, iar un pian şi o chitară să se-mbine poate dis­cret în seara care poate fi de neuitat. Intr-o seară am fost la res­taurantul „Pescăruş“. Localul frumos renovat, elegant, cu os­pătari politicoşi şi îndatoritori, face o parte din seară reuşită. Insă necazul vine de la muzică, de la dansuri. Vrând să arate mai ales străinilor în trecere prin Bucureşti cite ceva din co­moara folclorului nostru, ce-au făcut organizatorii programului de la „Pescăruş" . Au angajat două-trei perechi de­ dansatori, au lăsat pe cei din orchestră să-şi etaleze waţii de la staţii, citeva melodii populare, câteva de muzică uşoară, într-o um­plutură jalnică, aş zice mai mult birocratică. Oare nu s-ar fi pu­tut aduce un cîntăreţ autentic, de balade sau doine, sau un cmtăreţ din frunză sau din solz de peşte? Ar fi făcut mai mult decit tot iaurtul folcloric pre­zentat cu un zîmbet mai de­grabă jenat. Dar la „Pescăruş", pe lingă tot recentul renovat bar „Melody" e foarte bine, deşi pretenţiile la „Melody“ sínt mai mari. Sínt mai mari pentru ca sínt balerini şi balerine care schimbă cite 7—8 costume, cău­tând să da ochii consumatorilor, sínt cintăreţi care sínt prezen­taţi drept „colaboratori" ai Ra­­dioteleviziunii, dar care cu greu sau delec ţi-i aminteşti. Muzica populară se cîntă tot cu staţiile pline de waţi, totul­­ vulgar, prin elementara lipsă de gînd artistic, se face în schimb risipă de lumini şi de costume. Dar divertismentul nu trebuie să-n­­semne simpla paradă de corpuri moarte de spirit, de firesc, de bun simţ. Şi te-ntrebi cine sint oare cei care realizează aceste programe în cele mai noi şi mai bine puse la punct localuri, cine girează o formulă artistică inexistentă ? Rar intilneşte prin restauran­tele noastre programe cit de cit originale, cintăreţi cit de cit de doamne-ajută şi s-a pierdut poate chiar o tradiţie, a lăuta­­rului-artist, uneori artist real­mente autentic, care este ade­sea alungat de ospătari şi sunt preferate tot felul de soluţii hi­bride. Altădată chiar vedete ale cintecului mai cintau prin gră­dini, acum preferă nunţile, e de la sine-nţeles de ce, şi turneele. Dar tineri de talent şi origi­nali ar trebui încurajaţi pentru a nu se pierde specificul şi ca­litatea. Şi nu întotdeauna e ne­voie de zeci de waţi pe cite­­un canal, pot, un pian şi o vioară, face mai multă atmos­feră decit o orchestră întreagă plină de pretenţii, sau chiar o muzicuţă sau un acordeon. Trebuie, pentru că tot am vorbit de RTV şi de pretinşii săi „colaboratori", să remarcăm însă că în ultimul timp progra­mele de varietăţi muzicale sunt de multe ori de excepţie. Ele se datorează adesea unui Titus Munteanu, a cărui vervă, fan­tezie şi originalitate îl fac un demn urmaş al neuitatului Ale­xandru Bocăneţ. Vedetele sint puse in valoare cu spirit şi in­ventivitate. Se caută mereu for-­­ me noi. Din păcate, scenetele pe care le întîlnim in alte emisiuni sint departe de o calitate literară, limitîndu-se la forme de bancuri. O personalitate mereu nouă, mereu neaşteptată este Ion Lu­­chian Mihalea, compozitor, ani­mator de formaţii vocale, inter­pret original. Debutul de compozitor al Corinei Chiriac mi s-a părut un adevărat triumf. „Ne cu­noaştem din vedere“ ca şi cintecul lansat recent de Miha­lea şi copilul ‘ Cătălin Mun­teanu, duc aproape de sufletul omului mesajul muzical şi ver­surile, în cele mai fragile şi mai alese unghere sufleteşti. Dar să ne reîntoarcem la la­cunele din Bucureşti, la grădi­nile de teatru şi cinema. De cu­­rind s-au dat in funcţiune „A­­renele Romane", şi locuitorii Ca­pitalei s-au bucurat mult. Să nu uităm însă că mai a­­vem in Bucureşti trei mari teatre de vară: Herăstrău, „Nicolae Bălcescu“ şi „23 Au­gust“. In alţi ani ştiai pe care să-l alegi, acum cauţi în van unul care să programeze spectacole. Anul trecut toată vara a fost ca şi nulă. Oare nu există teatre profe­sioniste şi chiar de amatori care să aibă interes să joace în a­­ceste locuri care stau mereu nefolosite? Da ce cu chiar tea­tre de provincie, care de multe ori se plîng că n-au unde juca in Bucureşti. Neînţelegerea provine, cred, din faptul că aceste grădini nu au oameni care să răspundă de ele şi care să aibă planuri de încasări, eu unul le văd foarte rentabile şi nu numai pentru spectacole de teatru, dar şi pen­tru operetă, muzică uşoară, estradă, muzică şi dansuri populare. In ce priveşte grădinile unde se proiectează filme situaţia nu mi se pare mai bună. Se dă­deau filme chiar şi pe stadioa­ne şi locurile erau pline. Se des­coperiseră şi se utilaseră grădini pline de farmec, de exemplu cea de la Expoziţie. Acum ob­servi că nu sunt in funcţiune decit 5—6 grădini de cinema, dintre cele mai mici. Exista şi o estradă a artis­tului amator în Parcul Herăstrău, pe urmă devenise grădină de cinema şi-n fine stă acum în­chisă cu lacăte solide. Spectacole de sunet şi lumină se făceau în alţi ani. Nu se mai făc. Cel puţin pînă acum. E drept că începuturile fuseseră timide, temele foarte generale, dar erau totuşi un început de drum, pe care merita să se, meargă. Pînă una alta stăm şi ne ui­tăm la televizor, nu ţinem cont că vara este vară, noroc de programele lui Vornicu şi Ti­tus Munteanu, de frenezia lui Topescu şi de Mihalea şi Mihai Constantinescu, Corina şi An­gela, Margareta şi Olimpia şi Marius Ţeicu, şi Moculescu şi chiar de frumoase debuturi ale căror nume nu le-am reţinut încă dar care vor ajunge poate şi la acest grad. Şi ne mai uităm pe fereastră şi vara-şi continuă drumul său triumfal către miezul ei şi că­tre toamnă. Gîndindu-ne c-o să plecăm totuşi la mare sau la munte ne-ntoarcem şi ne ui­tăm mereu la televizor... Dumitru Dinulescu Vâră, divertismentul calitatea si bernele Informatica medicală, o disciplină la ora afirmării Recent, la Baia Mare s-au în­cheiat lucrările unei prestigioase manifestări ştiinţifice — cel de-al V-lea Simpozion de infor­matică medicală. O direcţie de cercetare nouă, am spune noi, dar oare, socotind după numărul şi consecvenţa întîlnirilor consa­crate acestui scop, după valoa­rea ridicată a lucrărilor prezen­tate precum şi după interesul mereu crescînid de care se bu­cură în cercuri largi de medici, matematicieni, informaticieni, ingineri, s-a impus ca o perma­nenţă a ştiinţei româneşti. Pe această temă am avut o con­vorbire cu doctorul in ştiinţe medicale Virgil Enătescu, con­ducător al Laboratorului de in­formatică medicală din Satu- Mare şi unul dintre organizato­rii simpozionului de la Baia Mare. — După cite am aflat, vă nu­măraţi printre pionierii acestui nou domeniu de cercetare care, după nume, s-ar situa la con­fluenţa a două discipline bine definite. Ce este de fapt infor­matica medicală ? — Domeniul informaticii me­dicale este foarte larg. In pri­mul rnd­el vizează aplicarea informaticii, mai precis a cal­culatorului în sistemul de or­ganizare şi conducere a activită­ţii sanitare şi medicale. Pe de altă parte, informatica medica­lă participă la modelarea pe calculator a problemelor de cer­cetare medicală fundamentală şi aplicativă. Modelele de epide­miologie, factori de risc, cauza­litate sunt doar o parte a aces­tei funcţii, cealaltă parte fiind reprezentată de modelarea lo­gicii diagnosticului, a homeos­­taziei, sau mai pe înţeles, a e­­chilibrelor organismului sănătos, a dezechilibrelor din patologie, efectul medicamentelor, urmări­rea terapiei. O direcţie cu totul aparte este reprezentată de stu­dierea, cu ajutorul informaticii,, a unor noi metodologii de inves­tigaţie în impact cu toate celelal­te ştiinţe despre om. — Dincolo de cercetare, aţi putea să ne spuneţi şi citeva realizări concrete rezultate din impactul calculatorului cu să­nătatea omului ? — Practica medicală In sine îndeplineşte condiţiile unei munci de cercetare desfăşurate cotidian. Dar aplicaţiile concre­te, în practică, ale informaticii medicale sunt multe. Voi aminti doar două care impresionează prin caracterul larg şi prin uti­litatea lor : cercetarea populaţi­­onală, de la Oradea, a factorilor de tisc cardiovascular, realizată pe 140 000 persoane şi cu măsuri medicale adecvate fiecărui caz ; cealaltă este aplicaţia de la Con­stanţa privind tratamentul şi re­cuperarea integrală bio-psiho­­socială a suferinzilor de infarct cardiac. Ambele lucrări, dato­rită dimensiunilor şi uriaşului volum de muncă, ar fi fost im­posibile fără ajutorul calculato­rului. — In multe privinţe, medicina se aseamănă astăzi cu o indus­trie, o industrie de sănătate. Economie vorbind care ar fi efi­cienţa folosirii calculatoarelor ? — Efectele economice sunt si­milare cu cele ale folosirii cal­culatorului in oricare ramură de activitate. S-ar putea, într-ade­­văr, face o comparaţie cu indus­tria, în sensul­ că informatica medicală pertifice perfecţionarea activităţilor de evidenţă, de or­ganizare şi conducere a activi­tăţii sanitare afin cîştig economic , î­s rezultate mai bune obţinute, cu cheltuieli de resurse umane şi materiale mai puţine. La nivelul tehnologic al actu­lui medical, pe această cale se asigură o creştere a calităţii şti­inţifice şi a volumului de asis­tenţă acordată. Toate acestea înseamnă preîntâmpinarea îm­­bolnăvirilor populaţiei, recupe­rarea mai rapidă a capacităţilor de muncă şi, în foarte multe cazuri, salvări de vieţi omeneşti. — Poate salva calculatorul viaţa omenească ? — Pare ciudată această afir­maţie, dar viteza şi precizia in­formaţiilor, în cazurile critice, sunt de cele mai multe ori hotă­râtoare. Lucrul se observă mai evident la nivelul secţiilor de reanimare monitorizate, adică supravegheate de calculator, în sălile de operaţie sau în situa­ţia centrelor de transfuzie. — Conduceţi, la Satu Mare, un laborator de cercetări In dome­niul informaticii medicale. Ce ne puteţi spune despre activita­tea acestui laborator ? — Laboratorul a apărut cu o staţie-pilot. La Satu Mare sun­tem profilaţi pe cercetarea me­dicală şi diagnostic de masă, cu alte cuvinte, în Aplicarea infor­maticii in tehnologia actului medical. Această cercetare cu­prinde trei compartimente: execută programe de calculator generalizabile, participă la pro­iectarea unor aparate specifice domeniului medical, traductori și aparate care furnizează calcu­latorului date in mod accesibil şi desfăşurăm însăşi cercetarea medicală a aplicării în practica a acestor sisteme, în colaborare ci­ d­îbîcile’ şi spitalele din ţară. Toate aceste­ aparate şi metode,­ pe care le avem pînă în prezent, sunt­ produse originale, constitu­ind brevete de invenţie-şi se re­feră, la general,-'a patologia, co-i municării- şi­ comportamentului ' imiatv înţeles "iţi sensul cfel fd­at larg. ' ' :::a r — Ce perspective are, la a­­ceastă oră, informatica medicală In ţara noastră ? — Concret, în planul organi­zării sanitare, se va dezvolta reţeaua de informatică a direc­ţiilor judeţene sanitare coordo­nată de Centrul de calcul şi sta­tistică medicală a Ministerului Sănătăţii. Se va automatiza ges­tiunea şi conducerea spitalelor. Pe de altă parte, se vor cons­trui în ţară noi aparate de ana­liză şi diagnostic automat, noi terminale inteligente care să permită calculatorului să culea­gă şi să înregistreze automat date de la bolnav şi despre bol­nav. Paralel se va dezvolta şi cer­cetarea în domeniul patologiei şi terapeuticii informaţionale, ca noi domenii teoretice ale medi­­cinei. Medicina informaţională va sprijini cercetarea în desco­perirea unor noi metode de pre­venire, tratament, recuperare şi vindecare. Radu Piciu Anchetă la sesizarea cititorilor Speram ca la Govora, staţiune la fel de bine cunoscută, să nu întâlnim situaţii de felul celor consemnate la Olăneşti. N-a fost să fie aşa. Sosind cu puţin timp înainte de cină, ne oprim direct la pensiunea nr. 2 — balneară. Sîntem însoţiţi de directorul sta­ţiunii, Dumitru Popa. Avind ex­perienţa căpătată la Olăneşti, propunem şefei de unitate Elena Lăutărescu să facem o verifi­care a modului cum sunt respec­tate reţetarele şi gramajele. Rezultatele testului sunt de-a dreptul îngrijorătoare. La zece porţii de friptură de pui, cînta­­rul arată mai puţin cu 200 gra­me. Aceeaşi lipsă la gramaj şi la zece porţii de friptură de vită. — Eu nu ştiu ce să le mai fac, se lamentează directorul. Anul trecut am dat 30 de sancţiuni şi tot nu s-au învăţat minte. Ce e drept, e drept. Patruzeci de sancţiuni date într-un singur an e o cifră cu care nu se poate „mîndri“ cineva. Numai că, din păcate, cei veniţi la Govora, nu se hrănesc cu sancţiuni ! Fără un control permanent şi rigu­ros, aşa cum s-a văzut, sancţiu­nile nu şi-au atins scopul. Iată şi părerea a doi din oaspeţii sta­ţiunii. • Mach­edon Vrăşmaşii din Beclean, judeţul Bistriţa-Nă­­săud : „Sînt aici de citeva zile. Să luăm meniul de azi. La prinz, prăjitura a fost înlocuită cu o „Eugenia", iar seara, în loc de şniţel parizian, ni s-a oferit o bucată de carne fiartă. Şi lu­crurile se repetă cam în fiecare zi“. • Floarea Bănuţă din Ga­laţi : „Nu merg pentru prima oară intr-o staţiune balneară, aşa că pot face comparaţii. Si­tuaţia de aici n-am intîlnit-o nicăieri. Eu ştiu că am plătit o sumă de bani, ce trebuia să se regăsească în fiecare serviciu de care beneficiez, inclusiv masa. Or, meniurile nefiind respectate, ele permit jocul preţurilor, care este în defavoarea noastră. Ieri, de pildă, eu, împreună cu alţi 140 de oameni am rămas fără compot. Este firesc să mă întreb ce s-a făcut cu“’ banii plătiţi împreună cu directorul sta­ţiunii, contabilul şef şi şeful serviciului comercial, refacem oaspeţi aflaţi în staţiune, dar neprogramaţi la masă. Şi astfel, din start, bucătarii pregătesc cu 200 porţii mai puţin. Cind se descoperă eroarea, încep auto­mat să se subţieze şi porţiile. Rar ne-a fost dat să întîlnim o atare neglijenţă, care înseamnă de fapt desconsiderarea oaspe­telui, frustrarea sa de un servi­ciu pe care el l-a plătit antici­pat ! Cazurile la care s-a referit primarul orașului nu sunt izo­late. De la combinatul avicol Craiova s-au primit 530 kg pui, din care­ 80 kg. ghiare. Ei bine, numărînd ghiarele, fiecare pui ar fi trebuit să aibă 6,3 picioare! Vor, nu vor, gospodarii cantine­lor sunt obligati să ia în calcul și acest „balast“, care, teoretic, intră în oalele de la bucătărie, insă practic ajunge la groapa de gunoi. Normal ar fi ca O.J.T. Vilcea să refuze primirea unor asemenea produse necorespun­zătoare. Numai că furnizorii, cu- 1­ 0 săptămînă la Olăneşti şi Govora Leac pentru o maladie numită nepăsare d­ calculele meniului. Diferenţa dintre meniul afişat şi cel de pe masa consumatorului este de 4,40 lei. Refacem socotelile şi înmul­ţim 4,40 lei cu numărul celor care iau masa aici. Rezultatul ? Un plus de 2 244 lei in favoarea pensiunii nr. 2, un minus de 2 244 lei in defavoarea cetăţeni­lor. La aceasta adăugăm fireşte, „ciupeala“ la fiecare porţie. Am fi vrut să vedem foile de ali­mentaţie din celelalte zile, pen­tru a face comparaţii, însă ele lipsesc deoarece „nu sunt im­primate“ ! In aceste condiţii medicul de serviciu n-are ce controla, dieteticianul n-are pe ce semna, şeful de unitate pro­pune meniuri ad-hoc, bucătarul le schimbă din mers. Şi pentru ca totul să pună capac la lungul şir de neglijenţe şi abuzuri, la dispeceratul de cazare, din nea­tenţie sau prea multă „grijă“ se greşeşte la o adunare cu 200 de Discutăm, în continuare, cu primarul oraşului Govora, Flo­renţa Colgiu şi şeful serviciu­lui comercial, Dumitru Grigo­­roiu. „ Deşi sezonul turistic a înce­put la Govora cu aproape o lună în urmă, deşi am anunţat O.J.T. Vilcea că numărul oaspeţilor sosiţi în staţiune este în conti­nuă creştere, aprovizionarea se face de la o zi la alta, cu totul şi cu totul întimplător. Pentru a afla ce avem de ridicat, ne ducem noi la furnizor şi în­trebăm : „Cut şi ce mai are de luat staţiunea Govora De pildă, ni s-a spus de la serviciul comercial O.J.T. că avem de ridicat 20 000 ouă de la coopera­ţia de consum. Am trimis maşi­na să le aducă. Cum s-a dus, aşa a venit. Ştiţi ce ne-a spus furnizorul ? Că întreaga cotă a fost ridicată de O.J.T. Vilcea şi la Govora nu se mai poate livra nici un cu­­noscind „amabilitatea“ benefi­ciarului, îi forţează mina, obli­­gîndu-1 să cumpere orice şi ori­cum. După cum am văzut, lucrurile în cele două staţuu­ni nu stau tocmai pe roze, în pofida efor­turilor depuse de consiliile popu­lare orăşeneşti pentru ca locali­tăţile să arate ca un pahar cu­rat, aşa cum stă bine bunului gospodar, activitatea întreprin­derilor balneare are încă multe lacune pe care întîrzie nejustifi­cat să le înlăture. Sunt ele cu­noscute la nivelul conducerii O.J.T. Vilcea? — O bună parte dintre greută­ţile cu care se confruntă sta­ţiunile le ştim — ne spune to­varăşul Constantin Tutelcă, di­rectorul adjunct, în urma con­troalelor pe care le-am între­prins personal, am aplicat sanc­★ ţiuni severe tuturor celor care încalcă disciplina, se abat de la regulile de igienă sau mani­festă nepăsare faţă de cei veniţi la tratament. — Iertaţi-ne că vă întrerupem dar, pe parcursul zilelor cit am fost prezenţi în judeţul Vâlcea, am auzit vorbindu-se prea des şi prea mult despre sancţiuni. Ne permitem să avansăm ideea că acestea nu au prea avut ecoul scontat. Credem că deficienţele încep de la conducerile staţiu­nilor, care nu-şi prea exercită atribuţiunile... — Este adevărat, directorul de la Olăneşti se află de mai mult timp în concediu medical, iar cu cel de la Govora avem încă pro­bleme. Vom studia şi aceste aspecte. N-are rost să reproducem în­treaga discuţie pe care am pur­tat-o la conducerea O.J.T. Vil­cea, deoarece considerăm că vorbele nu sunt în măsură să în­drepte starea de lucruri existen­tă in staţiunile Olăneşti şi Go­vora. Pretutindeni există greu­tăţi, pretutindeni există proble­me care trebuie rezolvate de acei oameni investiţi cu funcţie de răspundere tocmai în acest scop. Pe cetăţeanul din Hune­doara, Vaslui sau Galaţi, care a plătit preţul unui bilet de tra­tament în una dintre aceste sta­ţiuni, nu-i privesc problemele de aici. Timp de 11 luni, la locul său de muncă, el s-a confruntat, la rîndul său, cu un şir întreg de greutăţi, pe care le-a învins, altfel n-ar fi putut intra liniş­tit în concediu de odihnă sau medical pentru a-şi reface pute­rile. Credem că, prin prisma acestui adevăr, trebuie privite lucrurile la Olăneşti şi Govora şi nu prin priza străvezie a scu­zelor şi argumentelor care nu ţin loc nici de cazare, nici de con­fort, nici de masa celor veniţi la odihnă şi tratament ! Emil Munteanu Marius Georgescu ­ ,România liberă“ Marţi 16 iunie 1981 Soarele răsare la ora 5,30 Şi apune la ora 21,02 TELEVIZIUNE PROGRAMUL I 9 : Teleşcoală ; 11: Dallas ; 11,50 b ,,Evoluţia vieţii pe pâmînt"; 12,50 : Pa­gini enesciene ; 13,15 : Călătorie prin ţara mea ; 1­3,40 : Muzica instrumen­tală românească. In jurul orei 14 : Transmisiune directa : ceremonia sosirii secreta­­rului general al Partidului Socia­list­­ Revoluţionar Somalez, pre­­şedintele Republicii Democratica Somalia, general maior Mohamed Siad Barre. 16 : Telex ; 16,05 : Teleşcoală ; 17 : Seara Televiziunii. Ungare ; 19 : Telejurnal ; 19,25 : Actualitatea economică ; 19,40 : Omul şi sănătatea; 20 : Seara Televiziunii Ungare ; 22,15 : Telejurnal. PROGRAMUL 2 19 : Telejurnal ; 19,25 : Seara Tela­­viziunii­ Ungare ; 20,10 : ,,Peripeţii de vacanţă" ; 20,35 : Viaţa economică­­ a Capitalei ; 21,05 ,,Viaţa, dragostea omului, dragostea..."* ; 22,15 : Tele­jurnal. TEATRE CAVOUL DE FAMILIE : Teatrul Na­ţional „I. L. Caragiale" (14 71 71), ora 19.30 la sala Mirei şi GIMNASTICA SENTIMENTALA, ora 19 la sala Ate­lier ; PRINTESA CIRCULUI : Teatrul de Operetă (13 98 48), ora 19,30­­ MOBILA ‡l DURERE : Teatrul „Lucia Sturdsa Bulandra" - sala din 3d. Schitu Măgureanu (14 75 46), ora 19,30; ZĂPĂCITUL : Teatrul de Comedia (16 64 60), ora 19,30; CINCI ROMANE DE AMOR : Teatrul ,,C. I. Nottara“ (59 31 03), ora 19 sala Studio ; NISTE TARANI : Teatrul Mic (14 70 81), ora 19,30 ; STOP PE AUTOSTRADA : Tea­trul Foarte Mic (14 09 05), ora 20; DRAGA MINCINOSULE : Teatrul Giu­­leşti - sala Majestic (14 7­2 34), ora 19.30 ; VESELIE LA TANASE : Teatrul ,,C. Tanase", la Grădina Boema (16 61 65), ora 20; SABIA DE FOC: Teatrul de păpuşi din Ploieşti, ora 10 si COPIII DE PE STRADA NOASTRA : Teatrul de păpuşi din Piteşti, ora 17 la sala Victoria a Teatrului Ţăndă­rică (152377) . CONCERT EXTRAOR­­DINAR susţinut de grupul „Singsations* al Universităţii din Missouri — Colum­bia — S.U.A. (prin fundaţia „Ambasa­dorii prieteniei") la Sala Palatului R.S.R., ora 14:30. CINEMATOGRAFE DUELUL! Patria (11 86 23), orei* 9 - 11,15 - 13,30 - 15,43 - 18 -50,15 . Favorit (45 31 70), oreie 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 -20,15 | Modern (23 71 01), orele 9 -11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 | Gradina Modern, ora 21,15. CROAZIERA : Eforie (13 04 83), orele 9 - 11,13 - 13,30 - 13,45 - 18 - 20,13. PROBLEME PERSONALE : Mioriţa (14 27 14) orele 9 - 11,15 - 13,30 -13.45 - 18 - 20 ; Studio (59 53 15), orele 10 - 12 - 14. DETAȘAMENTUL „CONCORDIA*­I Ferentari (80 49 83), orele 15,30 -17.30 - 19,30. PUNGA CU LIBELULE : Ora (31 71 71), orele 15 — 18 — 20 ; Grădina Lira, ora 21 ; flacăra (20 33 40), orele 15,30 -17.30 - 19,30. ........ FIUL MUNȚILOR­­ Tomis (21 49 46). . orele 9 r . 1.1 15 13.30.*..»,« - 18-20 ; Grad'na Tomis, ora 21 j Fla­­mura (85 77 121 oră]o 9 .-‘11 - 13,13 *. 1-5,30 — 17.45 - 20. ■- 'v IDILA CU g.MISS BRAZILIA* t Sala Mică a Pal­at­ului/'­orele'j 7,15 — 20 . ...Luceafărul (15 87 67), orele­ 9 — 11,15 ;tr,wt,3,39 r..t,5,45­;ri.18 -«20^ Grădina Luceafărul, ora 21,15 r Capitol (16 29 17), orele 8,45 - 11 - 13,15 -15,30 - 18 - 20,15. PATRULA COSMICA IN ACTIUNE­­ Victoria (16 28 79).Cele 9,30 - 11,30 - 13,30 - 16 - 18 - 20. I SIGNUM LAUDIS ! Central (14 12 24), orele 9,30 - 11,30 - 13.30 - 15,30 -17.30 - 19,30. SOCRUL : Timpuri Noi (15 61 10). orele 9,30 - 11,30 - 13.30 - 15,30 -17.30 - 19,30. CIM­ELE ELECTRONIC ! Scala (11 03 72). orele 9 - 11,15 - 13,30 -15.45 - 18 - 20,15 . București (15 61 54) orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15.45 - 18 - 20,15 . Melodia (12 06 88). orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20.15. SINOBAD MARINARUL : Doina (16 35 38), orele 9,15 - 11 - 12,45 -14,30 - 16.15. CAVALERUL PARDAILLAN $I IN­­DRAZNETUl PARDAILLAN : Palatul Sporturilor si Culturii (75 77 20), ora MOSCOVA NU CREDE IN LA­CRIMI : Doina, ora 18. SUPERMAN : Dacia (50 35 94). orele 9 - 12 _ 16 _ 19. PAR $I IMPAR : Cotroceni (49 48 48). orele 15 - 17.30 - 20. SERPICO ! Cultural (83 50 13). orele 9 - 11.30 - 14.15 - 17 - 19,45 . Gloria (47 46 75). orele 8,45 - 11.30 -14,15 - 17 - 19,45. ALI BABA $i CEI 40 DE HOTI : Dru­mul Sării (31 28 13). orele 15,30 - 19 . Pacea (60 30 85). orele 11 - 15,30 - 18,30. DUMAS IN CAUCAZ, MARFA FU­RATA: Viitorul (11 48 03), orele 15,30 - 18,30. APUS LA AMIAZA : Popular (35 15 17), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. AFACEREA GRANATELOR : Munca (21 50 97), orele 16 - 18 - 20. UN IEPURE PENTRU AVOCAT : Arta (21 31 86), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20. STRADA PETROVKA 38 : Progresul (23 94 10), orele 16 - 18 - 20. SHABANA : Fe'oviar (50 51 40), orele 9 - 12 - 16 - 19. SECRETUL CASETOFONULUI : Ex­celsior (65 49 45), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 — 18 — 20 ; Grădina Aurora, ora 21 ; Grădina Titan (47 46 75), ora 21. AVARUL : Grîviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. TAUSMANUL TOREADORULUI : Bu­şeşti (50 43 38), orele 15 - 17 - 19 ; Grădina Buşeşti, ora 21. CAMPIONUL: Giuleşti (17 55 46), orele 9 - 11,45 - 14,30 - 17,15 - 19,45; Volga (79 71 26), orele 8,45 -11,30 - 14,15 - 17 - 19,45. IMI SARE ȚANDĂRA : Floreasca (33 29 71), orele 9 - 11 - 13 - 15,30 - 17,45 - 20. JANDARMUL SI EXTRATERESTRU : Cosmos (27 54 95), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. DUBLU DELICT : Grădina Arta (21 31 86), ora 21. STRADA HANOVRA : Grădina Fes­tival (15 63 84), ora 21,15. PRUNCUL, PETROLUL ŞI ARDELE­NI! : Grădina Flacăra (20 33 46), ora 21,15. COLOMBO LA LONDRA : Grădina Mioriţa (14 27 14), ora 21. PIERDUT Şl REGĂSIT : Grădina Parc Hotel (17 08 58), ora 21,30. PROGNOZĂ METEOROLOGICĂ Meteorologul de serviciu CONSTAN­TIN ŢICU, ne comunică : VREMEA în curs de încălzire. Pe a­­locuri în nordul ţării şi izolat în rest ploi slabe. Temperaturile maxime de astăzi vor fi cuprinse între 22—30 gra­de, iar minimele de la noapte între 10-18 grade. LA BUCUREŞTI vremea în încălzire. Cer variabil. Temperatura maximă va fi de 26-23 grade, iar minima de la noapte între 14-16 grade.

Next