România literară, iulie-septembrie 1973 (Anul 6, nr. 27-39)

1973-09-13 / nr. 37

Dostoievsky — noutati» • Opera marilor artişti — oricît de bine cunos­cută publicului larg — o­­feră mereu noi descope­riri cercetătorilor pasio­naţi. Astfel, la mai bine de 90 de ani de la moar­tea scriitorului clasic rus Feodor Mihailovici Dos­­toievski (1821-1881), a a­­părut volumul al III-lea al culegerii F. M. Dosto­ievsky Noi materiale şi cercetări — colecţia „Moş­tenirea culturală“ a Insti­tutului de literatură uni­versală A. M. Gorki al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. (Ed. „Nauka“, Moscova, 1973). Volumul cuprinde frag­mente nepublicate din mansucrisele Jurnalului unui scriitor (anii 1876 şi 1877) şi din variantele Fraţilor Karamazov (1879- 1880), opiniile lui Dosto­­ievski despre eroul şi concepţia ideologică a ro­manului său Adolescen­tul (1875), însemnări des­pre Nekrasov şi Puşkin. Printre conceptele Dis­cursului despre Puşkin, rămase in afara textului definitiv din 1880, întîl­­nim cîteva formulări care exprimă tendinţele ideo­logice şi estetice ale au­torului. Reţinem : „Povestea Ursului e un tezaur pentru pictorii şi cercetătorii viitorului... Se poate afirma că de n-ar fi existat Puşkin, n-ar fi existat nici ta­lentele ulterioare, [...] poa­te nu ar fi survenit mai tirziu cu atîta forţă încre­derea noastră în origina­litatea rusească, credinţa conştientă în forţele po­porului nostru, in pers­pectivele activităţii noas­tre viitoare (atitudinea noastră faţă de geniul eu­ropean, capacitatea de a ne distinge printre geni­ile spiritualităţii europe­ne...). Spre un asemenea vi­itor, Puşkin ne este că­lăuzitor şi profet“. Moravia, scenarist , Alberto Moravia a scris scenariul unui film pe care il va realiza te­leviziunea italiană, Călă­torie in Congo. Scriitorul și regizorul Andrea An­dermann au făcut o călă­torie pe drumurile trasa­te de André Gide cu mai bine de 45 de ani în ur­mă, pentru a vedea schimbările care s-au pro­dus in acest răstimp în Africa. „Contemporanul" • La Sofia a apărut primul număr al revistei Contemporanul — organ al Uniunii Scriitorilor din R.P. Bulgaria, conti­nuare a almanahului cu acelaşi titlu. Revista îşi propune să contribuie la dezvoltarea literaturii socialiste, situ­­îndu-se în centrul proble­melor vitale ale contem­poraneităţii. In paginile ei, pe lingă proza, poezia şi critica bulgară, vor apă­rea creaţii ale scriitorilor de peste hotare. Anouilh la „Théâtre des Mathurins* • Piesa lui Jean A­­nouilh. Le Voyageur sans bagage figurează în repertoriul renumi­tului Théâtre des Ma­­thurins, în regia soției scriitorului, Nicole A­­nouilh (semnînd insă cu pseudonimul său actori­cesc, Fabienne Lanson). Piesa — căreia Nicole ^ Anouilh îi oferă o altă semnificație, datorată in primul rînd faptului că eroul principal nu mai este considerat un vizi­onar, ci un amnezic — se bucură de o distribu­ție de valoare : Jacques Castelet, Francine Bergé și Daniel Ivernel (în imagine). La teatrul Fontaine • Stagiunea teatrală din acest an se va des­chide la Theatre Fon­taine cu LTIonneur des Cipolino comedie bur­­lescă scrisă de Jean­Jacques Bricaire şi Mau­rice Lasaygues. Umo­rului intrigii şi al dia­logului se adaugă pre­zenţa scenică a unor cunoscuţi actori comici : Jacques Alric, Mireille Delcroix, Anne Mar­aeau, Ginette Ledere şi Harry Max. Prima monografie Arthur Adamov • La Editura Seghers. In colecţia Théâtre de tous les temps a apărut prima monografie dedi­cată lui Adamov, care împreună cu Beckett şi Ionescu formau în anii 1950 „triumviratul“ tea­trului absurdului, şi care a fost pe urmă unul din dramaturgii reprezenta­tivi ai teatrului politic, ră­­minind, însă, încă puţin cunoscut marelui public. Lucrarea lui Pierre Mé­­lése, care prezintă cu cla­ritate şi obiectivitate o operă de acces dificil, constituie o preţioasă in­troducere la studiul ope­rei unuia din marii dra­maturgi ai timpului nos­tru. Un prim capitol bio­grafic relevă surse­le teatrului lui Adamov. Opera teatrală este prezentată piesă cu pie­să, începînd cu Parodie (prima piesă, publicată in 1950 și reprezentată în 1952), pînă la Si l’été re­­venait (radiodifuzată în 1970, înainte de a fi pu­blicată și apoi jucată în 1972 în regia lui Michel Berto). Veritabilă pa­noramă, sprijinită pe un material, în mare parte inedit, monogra­fia lui Pierre Mélése dega­jă elementele unei sinte­ze asupra operei lui Ada­mov. Monolog Ada Lonati In regia lui Andreas Voutsinas, scena de la Daunou prezintă, în sta­giunea care se deschide la 17 septembrie, Le Beau Role, piesă cu un singur Interpret (Ada Lonati, In imagine, sur­prinsă în timpul unei repetiţii) scrisă de actri­ţă în colaborare cu Georges Beller. Michel Simon se întoarce la teatru • Absent de pe scenă mai bine de 7 ani, Mi­chel Simon s-a decis în sfîrșit să-și facă reintra­rea în teatru. După ce a refuzat numeroase oferte, el a ales o sală de avan­gardă, Le Théâtre des Innocentes, in cartierul Marais. Titlul piesei este La S. du juge Dieudonné iar partenera sa va fi, de data aceasta, Jacqueline Guénin, care joacă actu­almente la teatrul Globe din Paris. Premiera spec­tacolului va avea loc la 17 septembrie. „Dacă am a­­les această piesă foarte îndrăzneață — a precizat Michel Simon — este pentru că am oroare de căi bătute mai ales la vîrsta mea, și pentru că sunt un om al timpului nostru“. DIN POEZIA LATINO-AMERICANA Poeţi din Peru Carlos German Belii A venit Duminica A venit Duminica şi încep să mă jupoi îmi ies ca ursul din învelitoare îmbrac halatul murdar care îmi înfăşoară sîngele Atunci se preling din lighean picuri grei de sudoare rece peri zburliţi peri întredeschişi de piele Şi deîndată o iarbă verde îmi înlocuieşte vechea piele. Robot grosolan Eşti un robot ciudat Marcio Intr-o zi rea te-au preschimbat în el Intr-un tipar de mîrţoaga costelivă după strămoşii tăi străini. Căci discurile, cilindrii, ca şi şuruburile sunt fălci strălucitoare labe coapse agitîndu-se puternic din zori şi totuşi niciodată după pofta ta. Un automat împătrit de fier dar aşteptînd cit timp din obişnuinţă scînteia unui noroc neaşteptat, să te trezeşti la viaţă Dar mergi Marcio drept spre ţintă căci dacă te mai îmboldeşte vreo soartă înspre tărimul sublunar vegetativ prefă-te intr-un robot grosolan și taci. Carlos Henderson Noaptea In unele ceasuri de noapte nu mai­­ descoperi nimic Eşti singur. Poţi trăi viaţa fără să o smulgi. In aceste ceasuri înalte ale nopţii nu mai sínt grinzi Nu mai sínt grinzi de care să se poată agăţa naufragiatul în toiul furtunii pe marca lui. In unele ceasuri înalte ale nopţii nu mai sint grinzi. Niciodată nu Sint grinzi In unele ceasuri ale nopţii o întrebare cade pînă in fund ca o piatră rostogolită. Şi apele o acoperă din nou. In româneşte de Angela TEODORESCU şi D. MARIAN Eminescu, Caragiale şi Creangă în limba bulgară • în R. P. Bulga­ria literatura româ­nă clasică şi contem­porană se bucură de o atenţie deosebită atît din partea edi­turilor cit şi a citi­torilor. în decursul celor aproape trei decenii postbelice, în ţara vecină şi prie­tenă au văzut lumi­na tiparului cele mai de seamă opere ale literaturii române, de la Alecsandri pînă la cea mai tî­­nără generaţie de poeţi şi prozatori ro­mâni. Recent, lucrărilor din literatura noas­tră li s-a adăugat una de o valoare cu totul excepţională. Este vorba despre volumul Clasici ro­mâni din secolele XIX—XX apărut în colecţia „Clasici ai li­teraturii universale“ a Editurii „Narod­­na kultura“ din Sofia. Ea prezintă iubitorilor de frumos din Bulgaria pe trei dintre cei mai mari scriitori români : E­­minescu, Caragiale şi Sadoveanu. Volumul beneficia­ză de o amplă pre­faţă semnată de Ni­cio Muratov, care se opreşte asupra as­pectelor esenţiale ale vieţii şi creaţiei ce­lor trei clasici ai scrisului românesc. Dar ar fi greşit să se creadă că prezen­tarea se reduce doar la ei. Ea este mult mai amplă, cu largi consideraţii asupra istoriei literaturii ro­mâne. Pentru cititorii bulgari cei trei scri­itori români sunt cu­noştinţe mai vechi. Din creaţia emines­ciană a apărut în anul 1968 în editura „Hudojestvenaia li­teratura“ volumul Mihai Eminescu — Lirică, în prefaţa căruia criticul I. An­dronikov îl prezintă pe Eminescu drept „ultimul mare ro­mantic dintre poeţii europeni“. Celor care vor să cunoască mai îndeaproape destinul poetului le stă la dispoziţie volumul Viaţa lui Eminescu de George Călinescu, tradus de asemenea în limba bulgară în anul 1971 tot la „Na­­rodna kultura“. De fapt, prezentarea lui Eminescu se bazează pe citata lucrare a lui Călinescu din care semnatarul pre­feţei redă largi ci­tate.In prezentul vo­lum, din lirica emi­nesciană sunt tălmă­cite în limba bulga­ră un număr de 55 poezii şi poeme din­tre care nu lipsesc : Scrisorile, Luceafă­rul (care l-a inspi­rat pe pictorul Ivan Kosev la ilustrarea supracopertei), Că­lin ( file de poves­te, împărat şi pro­letar, Venere şi Madonă, Glosă etc. care şi-au găsit în persoana poeţilor Ivan Radoev, Emilia Zaharieva, Ivan Ko­­larov, Maria Grubeş­­lieva, Dimităr Vasi­­liev, Dimităr Pante­leev, Seda Kostova, Iordan Stratiev, Di­mităr Simadov, Sto­­ian Bakardgiev, Ra­­doi Ralin şi alţii, traducători înzestraţi şi fideli. Cu destul de mulţi ani în urmă cititorii şi iubitorii de teatru din Bulgaria făceau cunoştinţă cu o scrisoare pierdută. Iată că odată cu prezenta culegere din lucrările de frunte ale literaturii române ei se reîntîl­­nesc cu Tipătescu, Caţavencu, Danda­­nache et Comp, că­rora li se adaugă a­­cum eroii din O noapte furtunoasă şi Conu Leonida faţă cu reacţiunea. Comediile lui Cara­giale au pus în faţa traducătorilor Gher­­gana Stratieva şi Iordan Stratiev pro­bleme dintre cele mai dificile, dar lec­tura versiunii bulga­re a celor trei piese dovedeşte că ei au trecut cu succes peste dificultăţi. Mihail Sadoveanu, pe care autorul pre­feţei îl aseamănă lui Ivan Vazov, este prezent in acest vo­­lum cu Baltagul. Este o mare izbîndă pentru Ghergana Strătieva faptul de a fi reuşit să-i redea într-o frumoasă lim­bă bulgară pe Cara­giale şi Sadoveanu, scriitori atît de dife­riţi. N. N. România literară 31

Next