România literară, aprilie-iunie 1984 (Anul 17, nr. 14-26)

1984-04-19 / nr. 16

Eminescu la Augsburg ŞEZARE străveche, întemeiată acum 2 000 de “*■ *■ ani de Drusus şi Tiberius, fiii vitregi ai lui Au­gustus, de unde şi numele oraşului. Augsburgul este astăzi capitala provinciei bavareze Schwaben şi unul dintre cele mai importante centre industriale şi culturale ale landului. Cetatea Augustă, ca­­re-şi afirmă cu oarecare superbie originea latină, a beneficiat de-a lungul timpului de poziţia ei ideală la întretăierea drumurilor co­merciale din toate punctele cardinale. Ea ştie că datorează alegerea acestui loc strategic celor două căpetenii ale legiunilor romane aşe­zate aici in anul 15 î.e.n. Şi astăzi, principalele trenuri care vin din Austria sau din Italia, de la Bucureşti şi Budapesta sau de la Belgrad, din Grecia sau din Olanda, din Franţa sau din Cehoslova­cia trec prin gara centrală a Augsburgului. Oraş de negustori şi de meşteşugari, în trecut, celebru pentru aurăriile lui, oraş de negustori şi de industriaşi, astăzi, cunoscut mai ales pentru produsele firmelor MAN şi Renk (firme cu foarte bune relaţii cu ţara noastră), Augsburgul nu şi-a neglijat totuşi niciodată viaţa spirituală. Hans Holbein, Mozart, Brecht, pentru a nu cita decit trei importante, personalităţi, se trag de aici sau au lucrat o vreme aici. Capitala fostei provincii romane Retia a ră­mas un oraş ambiţios şi mindru şi poate în primul rînd această mîndrie explică faptul că, la numai 65 de kilometri de München (cel mai mare centru academic vest-german), Augsburgul a devenit o cetate universitară autonomă încă în extindere, in ciuda dificul­tăţilor existente pretutindeni. Această voinţă de autonomie explică şi un alt fapt: universitatea augsburgheză a acceptat cea dinţii ju­mătatea de lectorat românesc ce devenise suplimentară la Mün­chen. Şi încă un amănunt, deloc neglijabil pentru noi, iniţiativele ■ lectorului român s-au putut concretiza, nu la München, unde lec­toratul nostru are o vechime de cincisprezece ani, ci la Augsburg, unde el este un fel de „premieră“. UNUL dintre primele noastre drumuri prin Augsburg a fost cel spre biblioteca universităţii. Die Neue Universität, ceea ce vrea să spună, de fapt, clădirea nouă a universităţii, e concepută în stil campus şi nu este în întregime terminată. Biblioteca, dintre cele mai moderne cite există in Europa (e mult mai greu să moderni­zezi o bibliotecă veche, decit să construieşti una nouă), ocupă două dintre etajele clădirii, pe mai multe mii de metri pătraţi. Toate cărţile sînt la raft, la îndemîna cititorului, în acelaşi spaţiu cu sala de lectură. Cine lucrează în bibliotecă, nu completează nici o fişă, ia cartea din raft şi o pune la loc după ce a citit-o. Pentru a găsi însă cartea de care ai nevoie, trebuie să consulţi fişierul, un mic suport de metal cu mai multe sute de microfişe de plastic scrise la computer şi reînnoite la fiecare două luni. Pe fiecare fişă — cîteva sute de cărţi. O fişa are dimensiunile unui sfert de coală de hîrtie de scris şi nu poate fi citită decit la un aparat special. Sectorul de carte românească este încă mic, deşi biblioteca (una dintre cele mai tinere biblioteci universitare germane) a achiziţio­nat în ultimii doi ani mai multe titluri decit în trecut. Ne-au in­teresat mai întîi textele originale din operele scriitorilor români, ale celor clasici in primul rînd. Eminescu şi Caragiale sînt, şi la Biblioteca Universităţii din Augsburg, ca, probabil, pretutindeni, cel mai bine reprezentaţi. Lipseşte încă, de pildă, ediţia mare a lui Perpessicius, sunt însă altele, între care cea recentă a lui Mură­­raşu. Am mai găsit, de asemenea, Bibliografia Eminescu, Dicţio­narul limbii poetice, studii critice mai vechi şi mai noi, intre care teza de doctorat a lui I. Scurtu, monografia lui G. Călinescu, sau volumul publicat in urmă cu un deceniu în R.F.G. sub redacţia profesorului Klaus Heitmann, traduceri în cîteva limbi din poezia eminesciană etc. în discuţiile cu colegii germani (unii dintre ei in­teresaţi de capitolele unei serii de prelegeri despre Literatura ro­mână în context european) au revenit, de cîteva ori, numele lui Eminescu şi Caragiale, mai ales cel al lui Eminescu. Există, după opinia noastră, în această tînără universitate, un interes real pen­tru marile valori ale culturii române, din păcate nu îndestul cu­noscute în exterior. Acesta a fost unul dintre motivele care m-au determinat să organizez la Augsburg două colocvii ştiinţifice, al doilea, recent, consacrat operei eminesciene. PREGĂTIREA unui asemenea colocviu este nu doar o între­prindere... filologică. Trebuie făcut totul, de la idee pînă la faptă, ceea ce include, între altele, schiţa de afiş pentru tipografie şi lectura şpaltului, comanda din timp, la un hotel, a camerelor pen­­­­tru invitaţi, etc., dar, în primul rînd, procurarea fondurilor nece­sare. Am găsit întreaga audienţă in acest sens nu numai la con­ducerea universităţii augsburgheze (ca şi în cazul Colocviului Ca­ragiale), ci şi, pentru o altă parte din fonduri, la Societatea priete­nilor Universităţii din Augsburg (Gesellschaft der Freunde der Universität Augsburg), care practică un mecenat de cea mai bună calitate, şi la Societatea de studii sud-est europene (Süd-osteuropa Gesellschaft) cu sediul la München. Colocviul a avut loc în luna decembrie, cu participarea mai multor romanişti din opt universităţi din R.F. Germania, România şi Olanda. Domnul profesor dr. Josef Becker, un foarte cunoscut istoric vest-german, preşedintele Universităţii din Augsburg, a des­chis lucrările colocviului cu o alocuţiune în care opera eminescia­nă a fost considerată ca eminent reprezentativă pentru raportul cultură naţională-cultură universală. In cadrul lucrărilor, care au durat două zile, au fost prezentate următoarele comunicări : Eminescu in Tschernowitz (Eminescu la Cernăuţi) a profesorului Emanuel Turczynski (Universitatea Boc­hum), Caragiale über Eminescu (Caragiale despre Eminescu) de Gheorghe­­ Stanomir (Universitatea Heidelberg), Zur Vergleichbar­keit von Eminescus „Luceafărul“ und Lamartines „La chute d’un Ange“ (Paralelă între „Luceafărul“ şi „La Chute d’un Ange“ de Lamartine), de prof. dr. Rupprecht Rohr (Universitatea Mannheim), Übersetzung und literarische Nachahmung bei Eminescu im Ver­gleich zu Caragiale (Traducere şi „Imitaţie“ literară la Eminescu în comparaţie cu I.L. Caragiale), de Reinhold Werner (Universita­tea Erlangen), Eminescu — die Innerlichkeit der Natur (Eminescu, interioritatea naturii) de I. Constantinescu, Les fantasmes de la peur chez Eminescu de dr. I.P. Culianu (Universitatea Groningen, Olanda), Eminescu und die deutsche Romantik (Eminescu şi ro­mantismul german) de Mariana Şora (München) şi Die Natur als kosmischer Garten (Natura ca grădină cosmică) de V. Constanti­nescu. Lectura acestor titluri spune ea însăși ceva despre diversitatea punctelor de vedere din perspectiva cărora a fost abordată opera eminesciană : comunicări de istorie literară, de stilistică a tradu­cerii, analize pe text, încercări de analiză comparativă sau struc­turală. Perspectiva dominantă a fost însă cea comparatistă (R. Rohr, R. Werner, M. Sora ș.a.), chiar atunci cînd datele de istorie literară au abundat (E. Turczynski, Gh. Stanomir), ceea ce indică o nouă atitudine mentală față de opera literară în gene­ral, faţă de creaţia eminesciană în special, în ciuda, carac­terului oarecum aniversar al colocviului — 100 de ani de la apariţia ediţiei Maiorescu — nici una dintre comunicări nu a creat impresia de text de circumstanţă. Fiecare autor a în­cercat să privească dintr-un unghi nou, să ofere o înţelegere nuanţat nouă a unui text — Luceafărul (R. Rohr) sau Geniu pustiu (I.P. Culianu), a unui aspect al operei — raportul cu romantismul (M. Şora) sau natura (V. Constantinescu), să propună, ca profe­sorul Emanuel Turczynski, o viziune asupra operei din perspectiva perioadei primelor studii ale poetului. INTERESANTA ni s-a părut ideea profesorului Rupprecht Rohr, cunoscut romanist şi apreciat romanist, despre actualitatea, in con­textul tendinţelor de azi ale literaturii şi cercetării literare, a poemului Luceafărul. Motivul îngerului căzut — tratat atît de divers în întreg secolul al XIX-lea — de la Lamartine pînă la Eminescu — ar căpăta la poetul român semnificaţii ce depăşesc epoca, într-un domeniu în care cercetarea literară, in ciuda unei largi baze teoretice, mai are încă mult de făcut — acela al stilis­ticii traducerilor — domnul Reihold Werner, un pasionat al stu­diilor românistice, a prezentat o comunicare de un interes special. Foarte bun cunoscător al epocii marilor clasici, autor, intre altele, a două studii de dimensiuni apreciabile despre Caragiale, roma­nistul vest-german analizează, în paralel, două modalităţi diferite de receptare şi de traducere din literaturile străine in cea română — modalitatea eminesciană şi aceea caragialescu. In timp ce relaţia, dramaturgului cu textul receptat şi tradus (fie el de Machiavelli, de Ch. Perrault sau de Poe) rămine una de suprafaţă (fără să fie şi superficială), Eminescu îşi ia „modelele“ în serios, le integrează în opera sa. Dacă Eminescu a receptat, de pildă, unele texte de Shakespeare, Schiller sau Hugo, faptul nu înseamnă că aceste texte l-au influenţat pe autorul român, dimpotrivă, „patosul lui Eminescu a influenţat opera receptată a lui Shakespeare, Schiller sau Hugo“. Asemenea concluzii sunt urmarea unei analize extrem de meti­culoase, cu textele originale aşezate faţă în faţă, analiză ce pre­supune o cunoaştere temeinică a operei şi o uriaşă muncă de in- ■ formare. Comunicarea lui I.P. Culianu este, cum o numeşte el însuşi, un „exerciţiu de mit-analiză“, o încercare, aplicată la opera emi­nesciană (şi nu este singura care îi aparţine), de a citi textul literar ca mit. Punctul său de plecare este un refuz, refuzul de a-l con­damna pe cel care a publicat cel dintîi romanul Geniu pustiu. „Pentru că lectura romanului îi revelă un text care are aşa de puţin din Eminescu, criticul preferă să lanseze anatema, în loc de a se întreba în mod simplu de ce aceste pagini nu seamănă cu restul operei autorului nostru“. Răspunsul este la fel de simplu ca şi întrebarea : Geniu pustiu utilizează alte secvenţe de fantasme“ („textul literar, precizează I.P. Culianu, nu se defineşte ca o sec­venţă lingvistică, ci ca o secvenţă­ de fantasme“) decît cele care fac regula în opera eminesciană. Este dificil să rezumăm aici cele opt comunicări care împreună constituie un volum de aproape 200 de pagini, după cum nu e mai puţin dificil să dăm o imagine despre discuţiile din cadrul coloc­viului. Numeam deja acea nouă atitudine mentală faţă de text, faţă de opera eminesciană în speţă, atitudine care consideră contextul — în cazul nostru, literatura română şi cea europeană în acelaşi timp — ca pe un factor indispensabil analizei. Această atitudine s-a manifestat şi în cadrul discuţiilor desfăşurate în mai multe „runde“ de-a lungul celor două zile cît au durat lucrările. PARALEL cu colocviul, Biblioteca Universităţii din Augsburg a organizat o foarte cuprinzătoare expoziţie de carte Eminescu ce a putut fi vizionată timp de două săptămîni. Pentru calitatea ex­ponatelor şi pentru bunul gust al întregului expoziţiei, îi mul­ţumim, şi pe această cale, domnului Berthold Rupp, şeful sectoru­lui de romanistică al bibliotecii. Colocviul a mai prilejuit, de asemenea, o seară românească şi o lectură, în limbile română şi germană, a unor poeme eminesciene. Sigrun Almen-Lutz, Edith Hietsch şi Wolfgang Reinhardt (studenţi care urmează şi cursurile lectoratului românesc) au citit, între altele, şi două texte pentru prima oară traduse acum in limba ger­mană de Liane Strauß — Mitologicale şi în căutarea Şeherc­­adei. Am mai avut ocazia să scriu despre atmosfera de aleasă inte­lectualitate din cadrul Universităţii din Augsburg, despre ţinuta europeană a manifestărilor culturale organizate aici. De această dată, Eminescu a fost prilejul unei întruniri ştiinţifice despre care a scris şi presa locală („Augsburger Allgemeine“, unul dintre marile ziare vest-germane), întrunire ce a stat sub semnul unei mari valori la confluenţa dintre culturi. I. Constantinescu 5 lei „România literară* Suprammal de literatură fi artă editat de Uniunea Scriitorilor din Republică Socialistă România Director GEORGE IVAȘCU - -­ REDACŢIA: Bucureşti, Piaţa Scinteii or. I, poarta B2-B3, telefon 17 60 10. ADMINISTRA­ȚIA : Calea Victoriei 115. Telefon : 50 71 96. ABONAMENTE: 3 luni — 65 lei; 6 luni — 130 lei; 1 an — 360 lei. Tiparul: Combinatul Poligrafic „CASA SCINTEH“ L-4 PREZENTE ........^__ ROMÂNEȘTI ITALIA • Recent a apărut la Milano cartea lui Paolo Barrile — Storia di messaggio terra, care prezintă manifestările artistice internaţionale, iniţiate de au­tor, menite să atragă atenţia lumii asupra fenomenului de poluare a planetei. în pagi­nile cărţii sunt inserate foto­grafii şi texte care descriu ac­ţiunile simbolico-ecologice în­treprinse, în cursul anului tre­cut, de artiştii români Wanda Mihuleac, Decebal Scriba, An­drei Oişteanu, Mircea Florian, Cristian Paraschiv, Ştefan Mănciulescu. • în traducerea semnată de Viorica Balteanu, la Editura „Impegno 80“ a apărut volumul de povestiri Requiem per una regina de Ion Marin Almăjan. Volumul este prefaţat de Ro­lando Certa, îngrijitor (alături de Salvatore Giubilato) al colec­ţiei „Quaderni dell'amicizia“ a Centrului pentru cooperare între popoarele Mediteranei, în care apar povestirile. R.F.G. • Cartea lui Nikolaus Ber­­vwanger. Steingeilüster — Şoapta pietrelor (apărută la Olms Presse — Hildesheim şi New York) se bucură in R.F. Germa­nia de succes de presă. Recen­ziile din prestigioasele publicaţii „Frankfurter Allgemeine Zei­tung“, „Brücke“ și „Südost­deutsche Vierteljahrsblăter“ sub­liniază valoarea acestui volum de versuri pline de tîlcuri medi­tative, încărcate de „patos as­pru“ (Karl Krolow). R. 1*. UNGARA • In numărul 13/1984 al săp­­tămînalului literar „Élet és Iro­dalom“ din Budapesta a apărut un articol consacrat activităţii de traducător al literaturii ma­ghiare în româneşte desfăşurate de Gelu Păteanu. Articolul este semnat de Bodor Păi. • Regizorul Sergiu Sabin de la Teatrul din Oradea montează o scrisoare pierdută de I. L. Caragiale la Teatrul din Csoko­­nay. CUBA • La „Editorial de Ciencias Sociales“ din Havana a apărut, in colaborare cu Editura Ştiin­ţifică şi Enciclopedică din Bucu­reşti, o monografie dedicată Ro­mâniei (Romania). Sunt prezen­tate condiţiile geografice, aspecte ale istoriei noastre, ale dezvol­tării economice, sociale și cul­turale contemporane. nak ü­ggy

Next