România literară, iulie-septembrie 1984 (Anul 17, nr. 27-39)

1984-08-23 / nr. 34

CU entuziastă vibraţie patriotică toţi fiii acestui pămînt îşi manifestă min­dria de a urca pe culmea ce­lei de a patruzecea trepte a noii istorii pe care Româ­nia a păşit la 23 August 1944. Pătruns de semnificaţia majoră a declanşării în acea zi a evenimentului hotărîtor — revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă —, întregul popor îmbrăţişează în perimetrul conştiinţei sale imaginea unei Românii care, în aceste decenii de­finitorii, a obţinut, sub conducerea Partidului Comu­nist, realizări epocale în dezvoltarea ei generală, parcurgînd mai multe etape istorice şi trecînd la fău­rirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Este — acesta — un vast proces, la temelia căruia stă actul energic de voinţă al întregii noastre naţiuni care, prin insurecţia armată din August 1944, a des­chis calea instaurării puterii democrat-populare, cu toate valenţele socio-politice pe care le-a impus mer­sul revoluţiei conduse cu clarviziune şi cutezanţă de către cei mai vrednici fii ai clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare şi intelectualitatea progresistă, în istoria României contemporane, Parti­dul Comunist s-a dovedit a fi factorul decisiv în gră­birea ritmului de cristalizare a solidarităţii naţionale împotriva Germaniei hitleriste. Astfel s-a realizat, în aprilie 1944, Frontul Unic Muncitoresc, între comu­nişti şi socialişti, iar în iunie 1944 a luat fiinţă Blocul Naţional Democrat, în care au intrat, pe lingă cele două partide muncitoreşti, Partidul Naţional-Ţărănesc şi Partidul Naţional-Liberal, ca bază a acestei coaliţii fiind acceptată platforma propusă de Partidul Comu­nist, în desfăşurarea evenimentelor, decisivă a fost op­ţiunea armatei române, ca expresie a voinţei de a fi scut actului revoluţionar, prin apărarea Capitalei îm­preună cu forţele patriotice, prin întoarcerea arme­lor împotriva Reichului şi declanşarea ofensivei de eliberare a Transilvaniei ocupate de trupele hitleriste şi horthyste, angajîndu-se cu întreaga-i capacitate alături de Naţiunile Unite, umăr la umăr cu Armata sovietică, în bătăliile pentru dezrobirea de fascism a Ungariei, a Cehoslovaciei şi a unei părţi din Austria. Este dimensiunea continentală a revoluţiei române de la 23 August 1944, prin contribuţia adusă la prăbuşi­rea dispozitivului german de la aripa sudică a fron­tului de Est şi din Peninsula Balcanică, prin deschi­derea, în acest fel, a drumului înaintării nestingherite a Armatei sovietice spre Europa sud-estică şi Europa centrală, prin scurtarea apreciabilă — de circa 200 de zile — a duratei războiului în ansamblu. Ziua Victo­riei din 9 Mai 1945 a înscris astfel România printre factorii de seamă ai Naţiunilor Unite, semnificaţia aceasta marcîndu-se cu deosebită pondere în statutul internaţională a ţării. TOTODATĂ, prin răsturnarea regimului antones­­cian, s-au creat condiţiile noii orientări — de esenţă şi finalitate revoluţionară — în structura social poli­tică a României. în fond, la 23 August 1944 s-au de­gajat şi premisele marilor transformări ce aveau să urmeze, neîntîrzîat, pentru schimbarea soartei po­porului muncitor. Raportul de forțe s-a modificat nu numai din punct de vedere extern, ci, tot mai intens, cu noi atribute, de ordin intern. Complexitatea pro­cesului transformator avea să se concretizeze în pre­luarea pîrghiilor puterii din mîna fostelor clase ex­ploatatoare şi asumarea, într-un ritm accelerat, a răspunderilor civice de către exponenţii maselor popu­lare. în dialectica faptelor, se-nţelege că Partidul Co­munist era acela care avea iniţiativa şi capacitatea organizatorică cea mai dinamică în virtutea poziţiei active antifasciste şi antiimperialiste exprimată încă din 1933, prin autoritatea Comitetului Naţional Anti­fascist, şi apoi prin întreg ciclul de demersuri tot mai notabile în sfera opiniei publice, ducînd la crearea de formaţii larg democratice, la radicalizarea celor exis­tente, în rîndurile ţărănimii (precum Frontul plugari­lor), în cele ale intelectualităţii şi micii burghezii (pre­cum viitoarea Uniune a Patrioţilor — căreia îi va re­veni un rol deosebit de important în timpul războiu­lui), în mediile tineretului. Prin manifestarea anticăz- George Ivașcu 40 (Continuare In pagina 2) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! România literară Anul XVII, nr. 34, joi 23 August 1984 Săptaminal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România 34 EPOCA MĂREŢELOR ÎMPLINIRI AIn August douăzeci şi trei In August douăzeci şi trei, Ia scăpătat, în vremi întunecate de omor şi umilinţă, primejduind de moarte­a neamului fiinţă, atunci măreaţa Faptă s-a-ntrupat. Măreaţa Faptă şade genezei căpătîi, căci plămădită-n vetrele străbune, ea va rămîne veşnică minune încorporată-n forma cea dinţii. Inlăturînd zăbranicul de fum, ne-a dat impuls spre-adevărata viaţă, şi-apoi, schimbînd a ţării îndurerată faţă, spre scumpa libertate a despicat un drum. Sínt patruzeci de ani de-atunci, Partid, sínt patruzeci de ani de lupte grele, cu cerul plin de nori sau plin de stele, ani de-ndîrjire şi de vis lucid. In jurul tău se adunase ţara cu tot ce mişcă-ntr-însa : rîul, ramul, şi-a încordat puterea veche neamul, a fost răpusă şi-alungată fiara. Şi azi se-adună-n juru-ţi tot poporul, — împodobindu-şi muntele şi şesul îşi preamăreşte într-un glas alesul , pe cel ce luminează cu Fapta-i viitorul. Virgil Teodorescu Desen de Mihu Vulcanescu

Next