România literară, octombrie-decembrie 1998 (Anul 31, nr. 40-52)

1998-11-18 / nr. 46

ISTORIE LITERARĂ PRIETENI ROMÂNI AI LU­I N. GASTER I­STORICUL literar clujean Vir­­giliu Florea a făcut, o lăudabilă pasiune pentru cercetarea operei şi vieţii lui M. Gaster, cu deose­bire pentru relaţiile acestuia cu literatu­ra română, cu reprezentanţi de seamă ai ei. Aflat, în anii 1980-1982, ca lector de literatura si cultura româna la College School of Slavonie and East European Studies din Londra, are o “fascinantă experienţă spirituală” cercetând zecile de mii de scrisori, emise şi primite de M. Gaster, din care avea să publice mai multe seturi, să scrie multe articole despre ele, sa publice chiar un volum, M. Gaster în corespondenţă (Editura Minerva, 1985, 200 p.), în care a cu­prins schimbul epistolar cu N. Cartojan, L. Sâineanu şi N. Titulescu. Un nou volum, Prieteni români ai lui M. Gaster (Presa Universitara Clujeana, 1997, 220 p.), aduce preţioase mărturii privind relaţiile marelui învăţat cu scrii­tori pe care i-a cunoscut la seratele lite­rare ale Junimii bucureştene: T. Ma­­iorescu, Iacob Negruzzi, V. Alecsandri, M. Eminescu, Ion Creangă, I.L. Ca­­ragiale, I. Slavici.. Prieteni, se-nţelege, tot unul şi unul, pe care i-a preţuit întotdeauna, Gaster având cultul priete­niei. Surprinzător este câ acest mare cărturar, spre care s-a-ndreptat simpatia atâtor nume ilustre ale epocii, a putut sâ stârnească şi duşmănie, că a putut sâ cadă victimă unei astfel de înjositoare, duşmănii, a aceleia a lui Dimitrie A. Sturdza, care a determinat, la 16 octombrie 1885, printr-un decret al Consiliului de Miniştri, extrădarea lui M. Gaster şi a altor coreligionari ai săi. Stabilit în Anglia, M. Gaster nu-şi uită deloc “baştina” sa, România, urmăreşte în continuare,, “cu multă osârdie” mişcarea literara din ţară nescapându-i “prea multe” din cele ce se publicau aici. Tipăreşte, în strâinatate, între altele, celebra Crestomaţie română (1891), Rumanian Bird and Beast Stories (1915), Children's Stories (1915), scrie articole despre scriitori români în Encyclopaedia Britannica, scrie revelatoare pagini de amintiri despre scriitorii români pe care i-a cunoscut. C­EL MAI bogat lot de epis­tole (24) din acest volum este acela schimbat cu T. Maiorescu, datând din perioada 1876- 1892, adicâ din anul când tânărul Gas­ter batea la uşile Convorbirilor literare până târziu în anii când se afla în Anglia. M. Gaster se mândrea câ T. Maiorescu văzuse în el nu evreul, ci omul. Intr-adevăr, criticul nu doar l-a­­invitat pe învăţatul evreu la seratele lit­erare ale Junimii, dar se va afla lângă el în momentul greu al expulzării, când îl asigură că se vor revedea, în ţară, în curând iar în anul 1888, când criticul era ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, semnează hotărârea de re­tractare a decretului de expulzare, ceea ce însemna câ îi era permisa lui Gaster întoarcerea definitiva în România. N-a mai revenit, decât ca oaspete, de câteva ori, pentru că îşi dobândise o bună po­ziţie ştiinţifica prin acordarea titlului de conferenţiar Ilchester al Universităţii din Oxford. I M. EMINESCU, pe care l-a cunoscut în toamna anu­lui 1880, n-a corespondat, însă a lăsat revelatoare pagini de amintiri despre modul cum îşi citea ver­surile la seratele Junimii, despre omul binevoitor, amabil, de o mare generozi­tate. Vizitându-l în “bârlogul” său situ­at în strada bucureşteana Gradina Epis­copiei, apoi la redacţia Timpului, unde salahorea gazetarul Eminescu, Gaster va surprinde o serie de aspecte ale mo­dului de­ viaţa al prietenului său. Bi­bliografia eminesciană a lui Gaster nu se rezumă însă la amintitele pagini memorialistice: în tinereţe tradusese, în limba germană, Fât-Frumos din lacri­mă, mai târziu, în cartea sa Literatura populară română (1883) scrie despre sursa poemului eminescian Luceafărul, subiect pe care-l va aborda apoi și în alte articole publicate în periodice. Dacă de Eminescu îl lega pasiunea lor comună pentru vechea limbă și litera­tură românească, de Creangă îi lega preţuirea pe care amândoi o aveau pen­tru poveşti, anecdotele spuse de Crean­gă, între junimişti, la seratele literare şi la berărie, socotindu-le “mai dihai decât ale lui Boccaccio”. Virgiliu Florea îl trece printre prietenii lui Gaster şi pe V. Alecsandri, o face cu multa prudenţa însă fiindcă ştie ca poetul era apreciat mai ales pentru Poezii populare ale românilor, dramele sale făcând din partea cronicarului dramatic Gaster obiectul unor aprecieri deloc conforta­bile. Despre I.L.Caragiale, pe care su­bliniază ca l-a cunoscut foarte bine, ne­­a lăsat imaginea unui “om blând, bun la suflet”, în consecinţa, când este consul­tat de Şerban Cioculescu, într-o scri­soare din anul 1936, cu privire la apar­tenenţa unor articole antisemite, nesem­nate, apărute în Voinţa naţională, Gas­ter opinează ca nu sunt scrise de I.L. Caragiale fiindcă n-a auzit de la acesta “un cuvânt contra evreilor, nici chiar în zeflemea”, câ avea prieteni evrei, câ era “departe de orice prejudecata” și câ n-a întâlnit în opera lui expresii ale aminti­tului “spirit urâcios”. ARTEA lui Virgiliu Florea comunică documente reve­latoare, comentate în ample și erudite note. Vedem în autorul ei pe cel mai indicat sâ ne dea o monografie M. Gaster. Iordan Datcu 2 România literară România Director: Nicolae Manolescu Editată de: • Fundaţia "România literară", cu sprijinul Uniunii Scriitorilor, al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă România şi al Ministemlui Culturii Redacţia: Gabriel Dimisianu - director adjunct, Alex. Ştefanescu - redactor şef, Mihai Pascu - secretar general de redacţie, Constanţa Buzea (poezie, proză), Adriana Bittel (externe), Marina Constantinescu (teatru), Nina Pruteanu (corectură). Colaboratori permanenţi: Ioana Pârvulescu, Andreea Deciu (critică), Cristian Teodorescu (publicistică), Eugenia Vodă (cinema), Ecaterina Ionescu, Simona Galaţchi (corectură). Corespon­den­ţi din străinătate: Gabriela Melinescu (Stockholm), Dumitru Radu Popa (New York), Rodica Binder (Köln). Tehnoredactare computerizată­. Fundaţia "România literară" - Anca Firescu (secretar de redacţie), Mihaela Ivan. Introducere texte: Geta Gheorghiu. Administraţia:Fundaţia "România literară", Calea Victoriei 133, sector 1, cod 71102, Bucureşti, Of. poştal 33, c.p. 50, cod 71341. Cont în lei: B.R.D., filiala Pipera, 251100996100089. Cont în valută: B.R.D., filiala Pipera, 251100296100089. Mihai Pascu (director executiv), Elena Raicu (contabil şef), Corneliu Ionescu (şef serviciu difuzare, tel. 650.33.69­), Andriana Fianu (corespondenţă şi difuzare în străinătate), Elena Ciupuliga (secre­tariat), Ionela Stanciu (asistent difuzare), Mihai Minculescu, Victor Ciupuliga (fotoreporter). E-MAIL:romlit@buc.soros.ro si romlit@romlit.sfos.ro HTPP://WWW.ROMLIT.RO; BIC.ROMLIT.RO http://WWW.SFOS.RO/NEWS/ROMLIT http://WWW.KAPPA.ro/NEWS/ROMLIT POST-RESTANT V­Ă NUMĂRAŢI printre cei nu puţini la număr care ne trimit versuri şi care îşi doresc un răspuns pe adresa lor de-acasâ. Practic, lucrul aces­ta nu este cu putinţă, în faţa textelor căldicele, haotice, aiuristice ori de-a dreptul proaste, pe care nici autorii lor nu se încumetă sâ le numească altfel decât aşa­­zisele mele “poezii”, râmâi fără replică. Singura cale de atac ar fi un citat, din care sâ se vadă situaţia jenantă în care se află corespondentul: “Iisus umbla desculţ/şi spunea oamenilor/câ e in cântarea/celor doisprezece ucenici, /din care unul/urma să-l trădeze.// învâţâtorule, i-am spus,/spune-mi pilda cu neghina./Şi învăţătorul mi-a spus/cu trei­­sprezece/e număr cu ghinion”. (Cristina Mihală, Brastavăţu-Olt) • Chiar dacă dv. v-ar... place sâ publicaţi la noi, (cui nu iar plăcea!) sincer, nu este cazul sâ vă faceţi iluzii, deci nu ne mai trimiteţi nimic. Sâ ne despărţim civilizat, luând o probă, o dova­dă pulsul de fapt al creaţiei dv. abundente, nedumeritoare şi cu punctuaţia în mare suferinţă: “Şi e din nou, vreme bunâ/Iar cerul proaspăt spâlat/Este mult mai minunat!/ Sincer, acum nu mai ştiu/ce-ar mai fi de povestit,/Ce-aş putea sâ mai descriu,/Cerul, este infinit!/Atâţi poeţi l-au descris/Câ amărâtei de mine,/Nu mi-a rămas nimic de zis/ Sâ aduc vreo noutate!/Dar dacă te pasioneazâ/Ia o enciclopedie/Şi de-acolo studi­­azâ/Ce-ţi doreşte mintea, ţie!” (Mihaela Onilov, Bucureşti) • Menţiunile, multele pre­mii şi chiar Marele Premiu, pe care le-aţi primit în timp la Concursuri literare şi festi­valuri pentru elevi şi studenţi, sunt o bucurie, o confirmare şi rămân o mângâiere şi pentru mine ca şi pentru­­dv. Totuşi, parcă nimic nu egalează vraja aceea de mai demult, când ne întâlneam pe textele copiilor din Maramureş şi le publicam ca pe nişte minuni coborâte din cer, cerul din Nord, pentru bucuria semenilor. Vă înţeleg deplin satisfacţia de a lucra la rândul dv. cu copii talentaţi şi a culege împreună trofee. în fine, citindu-vâ versurile proprii, versurile de-acum, de la 30 de ani, constat câ nu s-a pier­dut şi nu s-a tocit nimic din sensibilitatea, din fondul autentic pur de la început. E semn de bună de reală virtute, semn pe care îmi face plăcere sâ-l aşez aici sub ochii citi­torului, transcriind pentru el fragmente şi chiar poezii întregi din cele pe care mi le-aţi trimis. Copilul: “Copilul se plimbă prin mine/încet şi prea trist/merge încet şi plictisit/ aruncâ cu pietricele în îngen/îşi ascunde faţa în carnea mea/îşi spalâ naşterea/în ochii obosiţi ai pâsârii mâiastre//cineva plânge în locul altcuiva/şi pământul intrâ în mine/ca într-o casâ”. Maternitatea: “mama primeşte în casâ pâmântul/îl frământa şi îi spune poveşti/apoi se întoarce într-un colţ de rugăciune/pentru a mă naşte/îmi place sâ o pri­vesc născându-mâ/răsturnata ca un copac/ce binecuvânta fulgerul/cu pumnii încleştaţi de teamâ/sâ nu îmbătrânească lumina/pe chipul de înger speriat/grâbeşte-te mama/ nu există cale de mijloc/curând bruma câdea­ va pe aura mea/şi doamne/în pântecul tâu/lupii vor înnebuni de linişte”. Poetul: “în răstimpul dintre doua tâceri/ploaia spală picioarele poetului/mâinile se desprind de trup/ca douâ păsări alungate din cer/prin ochii lui altcineva/priveşte râsâritul/uneori închide egoist ochii/inima-i îngheaţă so­­lemn/pentru o clipâ/în care îngerul îi pipâie cu teama/pârm­ântul de sub picioare”; Rugăciune: “din ceruri cad îngeri batrâni/au ochi de fluturi/şi se roaga pentru cuvin­tele bolnave/din livada mea/în iarbă, cuvinte ude/ţipând şi cerând iertare lui Dumne­­zeu/cu mâinile pline de pâmânt/îngerii se înălţă...”; Melancolie: “nu-l vad decât pe tata/în colţul dinspre răsărit al odaii/rugându-se sau certându-se/cu îngerii/genunchii lui par păsări obosite/Sârutând pâmântul/i-au îmbătrânit ochii/cârârile-i înjura paşii/şi umbra duhnind de minereu/melancolic...”; Ploi:“o primăvară care trece/printr-un plă­mân imaginar/o inima prea mare/pentru a cuprinde/nimicul unei vieţi/atât îmi aduc aminte/muntele se termina în noi...”. Metamorfoza: “am renunţat la trup/nu mai aveam nevoie de el/în locul lui a crescut o piatra/care uneori mirosea a busuioc/ Se-nghesuia nătânga in pieptul meu/şi respira uşurată/când vara târziu muream/în locul soarelui/ajunsese sâ se roage cu buzele-i de piatrâ/în numele meu/sâ-mi numere moartea/am renunţat demult la trup/liniştea râmasâ/s-a dat de trei ori peste cap/trans­­formându-se în lup”. (Maria Mihali-Timiş, Borşa) • Rămâneţi la părerea dv., şi noi rămânem la a noastrâ, câci nimeni şi nimic nu v-ar convinge ca nu sunteţi o victima, un nedreptăţit, un luxat de la locul râvnit de membru al USR, cu toată activitatea lite­rară pe plan local, cu apariţia în regie proprie a unor culegeri de versuri şi prezenţa în antologii teleormanene, definiţia pe care o daţi poeziei fiind monumentală în felul ei, adicâ: “poezia este o reflecţie a frumuseţii fiinţei umane, un ritm al inimii şi sublima armonie socio-biologicâ, pe care nu i le poate schimba nimeni, exceptând destinul, ca o consecinţa a fatalităţii”. Iar noi, cum spuneam, rămânem la părerea ca din lista de poezioare în care se regăsesc nume precum Maria, Floricica, Ileana Măruţă Nicoleta Doruleţ, Esmeralda Vichi, Gabi, Daniela Silvana Cornelia Aura Silvia şi Silvi, nu putem alege decât cel mult doua strofe, şi nu spre lauda ci spre a blama nevoiţi fiind, îndelung efortul dv. liric: “De ziua tai/Ca un demiurg/în dar îţi smulg/din cer o stea//De pe Saturn/Ţi-aduc viergCovor la fel,/Din cer nocturn” (Gabi), urându-vâ în rest toate­ cele bune, şi sânâtate. (Ion Manolescu-Suhaia, Alexandria). m W UJ­ f

Next