România literară, ianuarie-martie 2002 (Anul 35, nr. 1-12)

2002-01-16 / nr. 2

CALENDAR 16.01.1929 - s-a născut­ Ion Podoteanu 16.01.1942 - s-a născut Aurel Dragoș Munteanu 16.01.1944 - s-a născut Elena Ghirvu-Călin 17.01 1568 - a murit Nicolaus Olah­us (n. 1493) 17.01.1829 - s-a născut Anton Naum (m. 1917) 17.01.1909 - s-a născut Marcel A­vramescu(Jonathan-X. Uranus) (m. 1984) 17.01.1916 - s-a născut Antoa­­neta Rodisco 17.01.1924 - s-a născut Radu Theodoru 17.01.1931 - s-a născut Arahám János 17.01.1936 - a murit Mateiu I.Caragiale (n. 1885) 17.01.1977 - a murit Emilian Constantinescu (n. 1894) 17.01.1985 - a murit Sorin Titel (n. 1935) Nr. 2*16- 22 ianuarie 2002­ 17.01.1993 - a murit Nicolae Frâncuiescu (n. 1925) 17.01.2000 - a murit Ioana Baciu-Mărgineanu (n. 1931) 18.01.1848 - s-a născut Ion Slavici (m. 1925) 18.01.1898 - s-a născut F. Brunea-Fox (m. 1977) 18.01.1911 - s-a născut Nicu Caranica 18.01.1927 - s-a născut Tatiana Voronțova 18.01.1943 - s-a născut Dan Rotaru 18.01.1943 - s-a născut Doina Sterescu 18.01.1963 - a murit Tomcsa Sándor (n. 1897) 18.01.1970 - a murit Ion Crețu (n. 1893) 19.01.1889 - s-a născut Artur Enăşescu (m. 1942) 19.01.1917 - s-a născut Georg Scherg 19.01.1919 - s-a născut­ C.A. Munteanu 19.01.1921 - s-a născut Ion Istrati (m. 1977) 19.01.1933 - s-a născut Victor Teleucu 19.01.1933 - s-a născut George Băiculescu 19.01.1943 - s-a născut Ion Nicolescu 19.01.1957 - a murit Barbu Lăzăreanu(n. 1881) 19.01.1964 - a murit Constantin Argeșanu (n. 1892) 19.01.1981 - a murit Catinca Ralea (n. 1929) 19.01.1985 - a murit Ovid Aron Densusianu (n. 1904)­­ 20.01.1757 - s-a născut Ioan Cantacuzino (m. 1828) 20.01.1818 - a murit Dimitrie Țichindeal (n. 1775) 20.01.1908 - a murit D. Orlănescu-Ascanio (n. 1849) 20.01.1915 - a murit Marian Marienescu (n. 1830) 20.01.1918 - s-a născut Ion Frunzetti (m. 1985) 20.01.1931 - s-a născut Vasile Băran 20.01.2000 - a murit Nicolae Ioana (n. 1939) 21.01.1725 - s-a născut Matei Milu (m. 1801) 21.01.1885 - s-a născut George Vâlsan (m. 1935) 21.01.1919 - s-a născut Lörinczi László 21.01.1921 - s-a născut Alexandru Sever 21.01.1927 - s-a născut Petru Creția(m. 1997) 21.01.1928 - s-a născut Filip Mironov 21.01.1942 - s-a născut Grigore Albu Grai 21.01.1991 - a murit Xenia Stroe- Weissman (n. 1916) 22.01.1888 - s-a născut Cora Irineu(m. 1924) 22.01.1907 - s-a născut Valeria Sadoveanu (m. 1985) 22.01.1928 - s-a născut­­ Zoltán 22.01.1936 - s-a născut­­ Negulescu 22.01.1984 - a murit­­ Carenina Iordănescu (n. 1900) 23.01.1811 - s-a născut Maiorescu (m. 1864) 23.01.1878 - s-a născu Sătean­u(m. 1949)­­23.01.1914 - s-a născut Ni Caratană(m. 1992) 23.01.1920 - s-a născut.1 Lajos 23.01.1928 - s-a născut Ai Hori­a Simionescu 23.01.1932 - s-a născut 1 Străuț 23.01.1940 - s-a născut 1 Mălăncioiu 23.01.1944 - s-a­u Valentin Tașcu 23.01.1981 - a murit Ghei Agravriloaei (n. 1906) 23.01.1982 - a murit Maj Erik (n. ,1922) V. Despărţirea de Ioan Constantinescu­ EEA CE urmează ar fi trebuit să reprezinte cronica literară entuziastă la o remarcabila carte a lui loan Constantinescu: Anotimpul Haijinilor, Iaşi, 2001; s-a transformat, din neferi­cire, în cu totul altceva. M-a călăuzit însă aceeaşi admiraţie, extinsă acum de la nivelul ultimei cârţi la acela al unei vieţi întregi. De la prima contribuţie critică importantă dedi­cată lui I.L. Caragiale­ (Caragiale şi începuturile teatrului european modern, 1974), tînârul asistent de la Universitatea din Iaşi îşi d­ădea instinctiv prin- ,­cipiul de bază al­ activităţii intelectuale: modern­izarea. Şi a încercat s-o realizeze prin toate mijloacele. Cine îşi aminteşte cum arătau, la nivelul mentalităţilor, „um­anioarele” din ţara noastră la începutul anilor ’70, de abia ieşite de sub obrocul unei cenzuri nemiloase, îşi poate explica de ce exegetul lui Caragiale a fost împins de propria sa inteligenţa spre opţiunea modern­izării: reprezenta unica soluţie de supravieţuire culturala. Amplul studiu despre Ca­ragiale inova atunci fundamental, privindu-l pe dramaturg din cealaltă parte a barie­rei timpului, dinspre ceea ce avea sâ fie teatrul post-caragialian. Prima carte a lui Ioan Constantinescu ne arăta şi în ce mod concepea autorul operaţiunea istoricului literar - plasarea obiectului analizei într-un cît mai larg context european. A urmat Moştenirea modernilor (1975), avînd programul sugerat chiar din titlu. In viaţa acestui subtil intelectual a apărut brusc un hiatus, dictat de împrejurările prin care trecea România: profesor de limba şi cultura româna la Universitatea din Augsburg, el alege la un moment dat exilul, ca atîţia alţi colegi de generaţie aflaţi în circumstanţe similare (Sorin Alexandrescu, Virgil Nemoianu, Matei Calinescu, Mihai Spariosu etc.). Conform sistemului punitiv ceauşist, consecinţele imediate au fost dramatice. Numele lui Ioan Constantinescu n-a mai putut fi pronunţat, cărţile i­­au fost retrase din biblioteci şi din bibliografii. Pentru un intelectual aflat în plină putere de creaţie, la vîrsta de 40 de ani, ruperea contactului cu cultura de origine a reprezentat o lovitură dură, dar şi aici exegetul lui Caragiale a găsit o soluţie proprie, conformă temperamentului şi vocaţiei sale, în primele zile de după Revoluţia din decembrie, a revenit în ţarâ şi s-a reintegrat trup şi suflet Universităţii din Iaşi. Cei peste zece ani petrecuţi în zona liberă a Europei n-au trecut în zadar. De la întoarcerea în ţarâ şi pînâ astăzi, Ioan Constantinescu s-a aflat permanent într-o lupta inegala şi himerică, în lupta pentru modernizarea învâţâmîntului ieşean de Litere, pentru aducerea lui la ora europeană. Tot ceea ce profesorul Constan­tinescu a întreprins în ultimii zece ani­­ volume co-editate cu Universităţi germane, colocvii internaţionale, invitaţii ale unor profesori străini - poartă acest semn. La iniţiativa şi prin eforturile sale a fost re-creatâ la Iaşi Catedra de literatură comparată. Am în faţă ultima sa carte, apârutâ acum cîteva luni, îl caracterizează pînâ la de­taliu. Acest „anotimp al poeţilor”, cum şi-a intitulat autorul meditaţiile asupra poeziei, îl arată cu adevărat pe exegetul ajuns la o maturitate deplină şi dezinvoltă. Este savantul aflat pe culme. Paginile despre La Fontaine ca precursor al naturismului şi al sentimentalismului romantic, despre Baudelaire şi cîteva dintre complexele sale profunde, într-o lectură prelungindu-l pe Walter Benjamin, dar mai ales paginile despre Novalis, poate cele mai subtile scrise de vreun comentator român, atrag în primul rînd atenţia, în ultimii ani, loan Constantinescu n-a fost doar un traducător extrem de avizat al celor mai dificile versuri novalisiene, ci şi un remarcabil exeget al marelui romantic german. îl regăsim aici pe loan Constantinescu­­ în această neobişnuita deschidere culturală şi în familiarizarea cu marile literaturi europene citite în original. Nu-i de mirare că analizele consacrate unor poeţi români (Eminescu, Bacovia, Fundoianu) readuc obsesiv aceeaşi perspectivă universala. Specialist în doi autori de secol XX, carora le-a consacrat un număr impresionant de analize - e vorba de Eminescu şi de I.L. Caragiale - exegetul român a înţeles că o lectura cu adevărat contemporană a acestor scriitori deveniţi „mituri naţionale” nu poate fi întreprinsă decît în context european, cu viziunea culturală oferita de epoca noastră. Parăsindu-ne pe neaşteptate, cu atîtea iniţiative şi proiecte lăsate la jumâtate, Ioan Constantinescu ne face despărţirea de două ori mai grea. Mihai Zamfir . C PĂCATELE UMB A serie»a bate»a tasta.C­ OMENTARIILE indignate sau (mult mai rar) admirative asupra schimbări rapide din limba româna de azi, în special a celor lexicale, sînt atît de frecvet încît pot lăsa sa treacă neobservate o serie de exemple ale tendinței contrarii: cazur care unor modificări radicale apărute în obiceiuri, tehnici, acţiuni din viaţa cotidiana le corespunde o la fel de evidentă şi imediată impunere a cuvintelor şi a expresiilor c s a le descrie. Pentru a examina asemenea situaţii trebuie sa evităm însă zona subst­­ivelor, în clasa substantivului, inovaţia - mai ales sub forma împrumutului - se p duce mai uşor; o nomenclatură moderna poate fi adoptata în scurt timp, cel mult unele variaţii de scriere şi pronunţare, cu ezitări între formele concurente. Altfel , lucrurile cu verbele. Chiar dacă şi în cazul lor inovaţia pare promptă, neologisme­­­a, -iza, -iona (precum a accesa, a mediatiza, a promopona) apărând cu mare frecvet adesea acestea nu acoperă decît o zona semantica restrânsă, foarte tehnică, destule­­ suiri mai generale râmînînd neexprimate. Un exemplu interesant mi se pare cel oferit distanţa dintre răspândirea rapida a scrisului cu ajutorul computerului şi întârzierea n­aivă a fixării unui mod de a-l desemna. Raportul actual dintre activităţile din sfera “scrisului pe calculator” şi cuvintele, perifrazele care le numesc şi le descriu poate fi comparat cu cel deja stabilit cîndva­­ răspândirea maşinii de scris. Pentru destinaţia fundamentală a acesteia pot fi alese a­cele a sene sau a dactilografia, ori locuţiunea a bate la maşină, cu diferenţe semnifi­tive (după cum pun sau nu în relief procesul global, rezultatul etc.), a scrie o abstracţie de modul specific al acţiunii; a dactilografiat tehnic şi implică de obicei ai mecanic şi non-paternitatea textului; a bate la maşină e colocvial, dar foarte frecv (chiar şi redus la verb, care preia astfel sensul întregii sintagme “am bătut un text doua pagini”). Măcar pentru generaţiile următoare, care nu vor mai avea neapân cunoaştere directa a obiectului, noile ediţii ale DEX-ului ar trebui sa renunţe la ci­­laritatea cu care sunt definite deocamdată verbul a dactilografa - “a scrie la maşini scris” şi sintagma maşină de scris. - “maşina folosită pentru dactilografierea textel. Oricum, o anume inerție lexicala s-a manifestat și în legătură cu scrisul la mașini dovada fiind chiar uzul extins - impropriu din punct de vedere etimologic - al cut­­ului manuscris, “text scris de mînâ sau (....) dactilografiat" (DEX). Un termen­­ tehnic pentru textul dactilografiat - dactilogramă - nu apare cu acest sens în DEX însă înregistrat de Florica Dimitrescu, în Dicţionarul de cuvinte recente (DCR).191 Cu computerul (folosit nu numai pentru a scrie texte!) lucrurile sunt și mai coni­cate. Exista un verb tehnic, tot mai râspîndit: a tasta, cuprins deja într-o familie lexică alaturi de tastă (folosit şi pentru maşina de scris) şi tastatură (sinonim cu claviat împrumutat ca şi acesta din germana, înregistrat în DEX). Termenul claviatură, cui pentru pian şi pentru maşina de scris, nu s-a extins şi asupra computerului. S-a prs astfel o specializare lexicală: deşi obiectele sunt foarte asemănătoare, computerul doar tastatura “au mai fost furate o tastatură şi un monitor” (Evenimentul zilei 1 652, 1994, 2). A tasta este un verb nou, cuprins deocamdată în ediţia a doua a D (1997), cu un citat recent (din 1995) şi cu definiţia “a apăsa tastele telefonului,­­ puterului etc.”. Verbul desemnează deci doar acţiunea mecanica, punctuala sau arie de durata redusă, nelegata neapărat de computerul personal: “pentru clienţii Ba Populare din Milano e de-ajuns sa tasteze numărul de cont” (Libertatea 2807, 19­10). Asemănarea acţiunii de a bate la maşină cu aceea realizată cu ajutorul compute lui este evidenta; nu se spune totuşi, din cîte am putut să observ, a bate la computer la calculator! Se produce cel mult o contaminare a construcţiilor: “am bătut pe tast­ra calculatoarelor (...) numele lui R.V.” (EZ 1756, 1998, 1). Evident, soluţia cea simplă poate fi (ca şi în cazul dactilografierii) fundamentalul a scrie, dezambiguiza context sau cu ajutorul unor determinări. Scrisul este deci de mină / la maşină! la pe calculator, “epoca noastră, a scrisului pe calculator (România literară 37,2001). Pentru a stabili care e sintagma preferată în momentul de faţa (ceea ce nu ar porni evident, şi prevederea evoluţiilor viitoare), ar merita adunate mărturisirile mai noi scriitorilor (şi confruntarea cu cele de­ acum mai bine de două decenii, în care gener ’80, aflata la începuturile afirmării, îşi descria relaţia speciala cu maşina de scris),, mai ales ar trebui înregistrate expresiile specifice ale limbajului curent din edil redacţii de ziare, administraţie, ca şi cel al elevilor şi al studenţilor care utilizează cu calculatorul pentru a-şi redacta lucrările. cCe fcocUc* România literară

Next