România literară, aprilie-iunie 2004 (Anul 37, nr. 13-25)

2004-06-23 / nr. 24

Fiecare volum are aproximativ o mie de pagini, câteva cu ceva mai puţin, altele (un volum Eminescu, un volum Caragiale) ajungând la aproape două mii - deci putem estima că avem editate cel puţin 46.000 de pagini din opera clasicilor, într-o supraveghere ştiinţifică academică, nouă. Proiectul se află în plină desfăşurare: unele serii de opere continuă, altele urmează să fie începute, iar câteva au fost încheiate. Dacă mai adaug informaţia că acestea sunt realizări tipografice pe parcursul a numai cinci ani (prima apariţie - trei volume Eminescu - datează din 1999), avem încă un argument pentru a califica acest proiect ca excepţional, de o mare importanţă naţională. Scriam cu puţin timp î­n urmă că avem nevoie urgentă de un program naţional de ediţii critice; nu e tocmai acesta programul sperat (şi voi spune mai târziu de ce), dar ar putea fi o platformă solidă de pornire şi impulsionare. Intenţionez să analizez sistematic realizările de până acum şi să discut, dacă se va putea, cu coordonatorul colecţiei despre întregul proiect. Mă pregătesc de mai mult timp pentru această analiză şi, până de curând, principalul impediment a fost lipsa unei documentaţii adecvate. Am investit binişor peste cincisprezece milioane, nici nu mai ştiu exact, pentru a-mi procura cărţile (o spun ca pe o curiozitate) şi mi-am rezervat câteva săptămâni de studiu comparativ al ediţiilor (şi încă nu am încheiat documentarea), pentru a putea face observaţiile generale necesare, asupra cărora voi reveni mai în detaliu în cronicile imediat următoare. în acest prim episod mă voi referi la condiţiile materiale ale ediţiilor, la instituţiile aflate în colaborare şi voi face un inventar fugitiv al apariţiilor de până acum. Colecţia „Opere fundamentale" coordonată de Eugen Simion apare în condiţii grafice şi tipografice foarte bune. Formatul este asemănător cu al colecţiei franţuzeşti „Pleiade", având 10x17 cm pagina tipărită, iar coperta cu 1 cm mai mult. Volumele sunt legate în imitaţie de piele de diferite nuanţe de la un scriitor la altul, au supracopertă unitară pentru toate volumele, cu fotografia autorului,într-o ţinută sobră şi elegantă.în partea de jos a cotorului este reprodusă semnătura clasică a scriitorului. Pentru ţinuta grafică a copertei,în caseta tehnică este menţionat misteriosul nume numai din majuscule PODALU. Hârtia folosită e una foarte fină, subţire, tip Biblie, cu o uşoară patină gălbuie. Tipărirea este realizată,în condiţii speciale de profesionalism, la „Monitorul oficial". Ediţiile, foarte frumos finalizate ca „obiecte" tipografice, nu sunt propriu-zis nici bibliofile, nici de lux, deşi au câte ceva din fiecare. Ceea ce face ca fiecare volum să coste foarte mult, aşa încât nici cronicarii ediţiilor nu şi le pot procura prea uşor, iar editura, în mod firesc, nu-şi poate permite să le ofere drept cadou în contul promovării publicitare. Din informaţiile mele, poate nu tocmai exacte din motive obiective (secretomania cifrelor!), tirajul fiecărei apariţii este foarte mic, adică de 250-300 de exemplare, ce se epuizează lent, dar se epuizează, dovadă faptul că primele apariţii - cele din 1999- 2001 (Eminescu, Creangă, Caragiale, Arghezi, Ion Barbu) nu se mai găsesc. Primul tiraj de 250 de exemplare epuizat a fost din poezia lui Nichita Stănescu (3 volume, 2002, la preţul de un milion), singurul care a beneficiat până acum de un supliment de tiraj de încă 250 de exemplare (în 2004 costul celor 3 volume este însă de... 2.750.000 lei). Tot ca simple informaţii „materiale", pentru a crea o impresie financiară şi artistică despre volumele acestei colecţii excepţionale, să mai spun că, dintre ultimele apariţii, un prim volum Cantemir (de 1650 de pagini) costă 1.221.000, iar primele două volume din seria de Opere Panait Istrati costă 1.690.000. E adevărat că, direct de la editură, prin comandă, cărţile pot fi procurate cu un rabat de 20%. Dar acestea sunt problemele difuzării, nu ale unei cronici a ediţiilor. Totuşi, sunt, cred, informaţii utile pentru pasionaţii domeniului. Fără iniţiativa, autoritatea şi competenţa lui Eugen Simion aceste ediţii nu ar fi fost posibile. Domnia sa a găsit, prin străduinţă proprie, instituţiile cu ajutorul cărora să-şi poată realiza nobilul proiect cultural. Coperta fiecărui volum evidenţiază primele două instituţii implicate: Academia Română şi Editura Univers enciclopedic. A treia instituţie importantă, aflată sub patronajul Academiei Române, este Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, care a luat naştere după privatizarea nefericită a Editurii Minerva, tocmai cu scopul de a prelua gestionarea patrimoniului clasic al literaturii române. Din 2003 s-a mai adăugat o instituţie participantă, menţionată direct pe copertă: Editura Academiei Române. Deşi atât Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, cât şi Editura Academiei sunt dependente de Academia Română ca instituţie coordonatoare, menţionarea lor separată bănuiesc că se datorează exercitării unor competenţe specifice (ştiinţifice sau financiare). Mulţi dintre îngrijitorii ediţiilor se simt datori să mulţumească în mod special directorului Editurii Univers enciclopedic, Vlad Popa - ceea ce dovedeşte o legătură eficientă foarte strânsă. Să mai menţionez că la toate volumele figurează ca redactoare de carte Elisabeta Simion - al cărei merit de ultim supraveghetor al corectitudinii editoriale trebuie subliniat Să nu uit încă o observaţie importantă privitoare la instituţiile colaboratoare: toate apariţiile editoriale din cadrul colecţiei „Opere fundamentale" din anii 1999-2002 beneficiază de subvenţii obţinute de la Ministerul Culturii - ceea ce explică preţurile mai mici ale acestor volume,însă din 2003 aceste subvenţii nu mai există - ceea ce a determinat creşterea exorbitantă a preţurilor de vânzare a cărţilor; întrucât în cronicile viitoare vreau să mă refer mai aplicat la unele aspecte de conţinut ştiinţific al ediţiilor, să spun ceva despre structura fiecărui volum şi apoi să cataloghez apariţiile de până acum. Cu excepţia a trei ediţii - referitoare la opera cronicarilor, a lui Cantemir şi a lui Heliade­­, toate celelalte se deschid cu prefeţe semnate de Eugen Simion, foarte serioase studii introductive ce pot deveni capitole dintr-o viitoare istorie a literaturii române. Urmează o destul de minuţioasă cronologie a vieţii scriitorului şi o notă asupra ediţiei, semnate, evident de îngrijitorul respectivei serii de opere. în final, avem o secţiune de note, variante, comentarii şi indici, uneori glosare, apoi un dosar al receptării critice şi o bibliografie selectivă - adică tot ce trebuie ca preambul documentar şi instrumente imediate de lucru pentru studiul doct al operei unui clasic. Grupez în patru categorii istorice seriile de opere apărute, într-un tablou ce arată astfel: PRECLASICII: Marii cronicari ai Moldovei: Grigore Ureche, Miron Cos­tin, Nicolae Costin, Ion Neculce, ediţie şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel, 2003; Dimitrie Cantemir, Opere.­­(­Divanul, istoria ieroglifică, Hronicul vechimei a romano-moldo- vlahilor) prefaţă de Virgil Cândea, ediţie de Stela Tom­a, Virgil Cândea şi Nicolae Stoicescu, 2003; Ion Heliade Rădulescu, Opere. Hi, ediţie şi prefaţă de Mircea Anghelescu, 2002; CLASICII: Mihai Eminescu, Opere­­-Vii, ediţie îngrijită de D. Vatamaniuc, 1999-2002; Ion Creangă, Opere, ediţie de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş, revăzută şi adăugită, 2000; I. L. Caragiale, Opere/-/I,ediţie îngrijită de Stancu Ilin, Nicolae Bârna şi Constantin Hârlav, 2000-2002; Ioan Slavici, Opere. III. Nuvele, 2001; iii-IV. Romane, 2003, ediţie de Constantin Mohanu; INTERBELICII: Octavian Goga, Opere I, ediţie de Ion Dodu Bălan, 2001; Liviu Rebreanu, Opere Hit Romane, ediţie de Mircea Coloşenco şi llderii Rebreanu, 2001; Tudor Arghezi, Opere. I-II. Versuri, 2000; ///­/LTPublicistică, 2003, ediţie de Mitzura Arghezi şi Traian Radu; George Bacovia, Opere, 2001, şi Ion Barbu, Opere. I-II, 2000 - ambele ediţii alcătuite de Mircea Coloşenco; Mateiu I. Caragiale, Opere, ediţie de Barbu Cioculescu, 2001; Panait Istrati, Opere. I-II. Povestiri. Romane, ediţie de Teodor Vârgolici, 2003; CONTEMPORANII: Marin Preda, Opere. III. Nuvele şi povestiri. Romane, 2002; IV. Memorialistică, interviuri. Articole, 2003, ediţie de Victor Crăciun; Nichita Stănescu, Opere. /­/// Versuri, 2002; IV Proză. Traduceri. V Publicistică. Corespondenţă. Grafică, 2003, ediţie de Mircea Coloşenco; Marin Sorescu, Opere. I-II. Poezii, 2002; III. Teatru, 2003, ediţie de Mihaela Constantinescu- Podocea. Urmează să le prezint, grupate astfel, şi să revin pentru unele observaţii specifice despre calitatea ştiinţifică a ediţiei, despre noutatea adusă în cercetare şi documentare. cronica ediţiilor de Ion Simuţ Ediţiile Eugen Simion­ ­a scris, din păcate, până acum puţin şi sporadic despre ediţiile iniţiate de Eugen Simion in cadrul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, de sub patronajul Academiei Române, şi apărute la Editura Univers enciclopedic in colecţia „Opere fundamentale". Este, fără îndoială, cel mai serios proiect de editare şi reeditare a clasicilor, adică a scriitorilor noştri fundamentali, întreprins din 1990 încoace. Este o iniţiativă personală a criticului şi istoricului literar Eugen Simion, o autoritate indubitabilă în domeniu, preşedinte al Academiei Române, ce nu mai are nevoie, desigur, de nici o tutelă instituţională pentru a avea credit deplin. Au apărut până acum 46 de volume, cuprinzând, integral sau selectiv (cu o opţiune diferită de la un scriitor la altul), operele a 16 autori din toate epocile, la care trebuie să adăugăm un volum colectiv consacrat cronicarilor moldo­veni. nr. 24 / 23 - 29 iunie 2004 România literară 13

Next