România literară, iulie-septembrie 2011 (Anul 43, nr. 26-39)
2011-09-16 / nr. 37
Suspect Un umil funcţionar de provincie, un mărunt dumneata, copist la prefectură, chiar ajutor de contabil, de ce nu, Un deznădăjduit fiindcă ţine de viaţa închipuirii. Şi tuşea, tuşea cavernos, ca să nu-i spunem o moarte ajuns un omuleţ taciturn şi anonim, un somnolent vasiliu inutil şi utopic, un toxicoman de deşertăciune, puţin alcoolic şi decadent, sau, uneori, în zile bune, chiar un bufon de cârciumă, ■ cu pantofii mereu uzi, un nimeni care suferea considerabil de frig, cu impresia că mâna i se lipeşte de clanţă, şi asta nu e niciodată plăcut, desigur, exacerbarea acestei senzaţii polare poate duce oricând la agravarea unei boli psihice pe care medicii nu ştiu şi nu pot s-o trateze sau poate nu vor... Un amărât de provincial ca noi toţi, poate ceva mai autentic, mai păgubos, mai dezarmat, ca să nu spun mai părăsit, şi care fuma abuziv şi enorm încât luna când îi trecea prin plămâni arunca pe ziduri un spectru ca la Roentgen, mai ales începând de prin decembrie când stătea să ningă, de fapt el tuşea când trăia o plictiseală de peşteră, înceată, moleculară, însă foarte, foarte sigură, moartea fără microbi, sinucigaşă, mai ales când eşti un biet conţopist, ceva, acolo, un păianjen cu cotiere, în cotloanele unui birou inospitalier, fără vreo speranţă de avansare alta decât spre o bătrâneţe vânătă, dar şi aceea inaccesibilă, improbabilă, mereu amânată pentru a parcurge cât mai încet, mai analitic, tot răul de a trăi şi exprima această istorică tortură pe care i-a dăruit-o, în bunătatea Lui, însuşi Dumnezeu... şi nu numai atât: acest provincial, ca un făcut, mai suferea şi de harul specific al claselor de jos, de a vedea totul grotesc şi îndoliat, şi asta într-un târg izraelit, cu mari flori de balegă pe caldarâm, singurele, adevăratele creiere ale metabolismului proştilor şi suficienţilor Târg cu bordeluri şi bodegi acre unde bei ca să uiţi, unde nu poţi lega o vorbă cu nimeni, cu nimeni, din pricina zgomotului asurzitor al morilor într-o mahala mirosind a lavandă turcită, bârfitoare, crăcănată, credulă, hâtră şi bocitoare, sarcastică, peticită, cu cai mascaţi, liliachie, virgină amânată în care laptele s-a covăsit, curvă, crăcănată, soldăţească, alcoolică, hoaţă, batjocoritoare, ucigaşă, blândă lăţoasă, înstelată cu coji de seminţe, cu sânii pe burtă, cu sfârcuri celeste, perplexă, trecătoare şi eternă, fidelă sieşi Dar nu numai atât, doamnelor şi domnilor, acest palid cetăţean se întorcea acasă numai noaptea, trăgea perdelele şi la lumina lămpii arzânde scria, scria şi scria îngrozitor de puţin, aproape nimic, un detaliu al nimicului, o lipsă de scris, o de george bacovia. Un şarlatan vizionar. Un suspect. ■ de oase, destructurare, un plâns îngropat într-un mâl de carbon încât suntem nevoiţi să-nvăţăm să citim cum moartea păşeşte tiptil pe vârfuri Acest palid oarecare vasiliu Care se ascundea sub identitatea falsă, derutantă, mai puţin cunoscută, România literară numărul 37 / 16 septembrie 2011 Ovidiu Genaru 8.