România literară, aprilie-iunie 2012 (Anul 44, nr. 14-26)

2012-06-22 / nr. 25

In­ . In ultima vreme au apărut însă construcţii în care adjectivul este folosit adverbial, cu un sens cantitativ („mult, în mare măsură"): „a contribuit important la elaborarea strategiei postaderare" (stiri.acasa.ro)­, „temperaturile ridicate specifice în Malaezia contribuie important la degradarea rapidă a pneurilor" (flgp.ro)­, „incidenţa creşte important după vârsta de 60 de ani" (medicina­­interna.ro) etc. Cum se observă şi din exemplele de mai sus, anumite verbe manifestă o afinitate specială pentru asemenea construcţii; e vorba mai ales de a contribui - „la reuşita turneului a contribuit important Marius Tucă" (andrei­­paunescu.blogspot.com)-, „contribuie important la poluarea zonei urbane a Romei" (energy-cities. eu) şi a creşte: „creşte destul de important" (Digi 24, 31.05.2012). Pentru al doilea verb, cele mai multe exemple disponibile pe internet par să indice o frecvenţă specială în limbajul medical. Din înşiruirea citatelor de mai sus se poate observa că structura gramaticală în discuţie e rară, neobişnuită, indicând o anume intenţie de preţiozitate. Unul dintre motivele folosirii ei poate fi chiar tendinţa unor vorbitori de a evita cuvintele uzuale (cum ar fi mult), care li se par prea simple într-un context „savant", „elevat". Extinderea trebuie pusă în legătură şi cu existenţa unor sintagme clişeizate, foarte des folosite - contribuţie ■ paratele limbii k rodică zafiu importantă, creştere importantă­­ în care adjectivul important apare în vecinătatea unui nume de acţiune, în română, tiparul adverbializării formei de masculin­ neutru singular a adjectivelor e foarte puternic, aşa că din sintagma creştere importantă se reface foarte uşor o construcţie verbală de tipul creşte important (după modelul creştere rapidă — creşte rapid, creştere intensă - creşte intens etc.); în fine, la apariţia noii construcţii e posibil să fi contribuit şi traduceri rapide şi neglijente din alte limbi; în engleză, de exemplu, există şi un adverb, importantly, pentru care dicţionarul Merriam-Webster (versiunea on-line) oferă exemple de genul „[...] contributed importantly to...". Adverbializarea lui important este desigur cea mai nefirească şi mai nerecomandabilă extindere a uzului său; există însă şi alte lărgiri de sens, asociate unor noi posibilităţi combinatorii ale adjectivului. Important exprimă în mod normal o evaluare calitativă, dar care poate adesea substitui, eufemistic, o evaluare pur cantitativă. în DEX, în prim plan apare sensul calitativ („care are însemnătate, valoare, însemnat"), în vreme ce semnificaţiile cantitative (accepţiile „mare", „mult", în situaţii concrete) nu sunt indicate explicit. în schimb, în Trésor de la langue frangaise informatisé (TLFi), primul sens al adjectivului fr. important este cel referitor la lucruri cuantificabile: „Qui atteint un niveau dont on juge qu'il est grand". DEXI înregistrează şi această valoare: „considerabil prin proporţii, prin cantitate". Sintagma număr important (în care importanţa provine în mod clar din cantitate!) e foarte frecventă şi perfect acceptabilă: „Universitatea Konstanz oferă unui număr important de studenţi români posibilitatea..." (ro.wikipedia.ro); „FBI dezactivează un număr important de GPS-uri", (presaonline.com) etc. Mai puţin clişeizată şi mai puţin acceptabilă mi se pare sintagma preţ important, în care „traducerea" prin mare nu mai este automată; combinaţia de cuvinte poate genera ambiguităţi (în fond, şi preţurile mai mici ar putea fi importante, în felul lor!), creând şi un efect de preţiozitate inutilă: „cele 11 suprafeţe de teren scoase la vânzare, unele la preţuri importante" (ziare.com); „Cu preţuri importante au fost adjudecate şi diferite tablouri" (cotidianul.ro) etc. F­ ormula aceasta, spe­cific estivală, împarte viaţa ţi literatura secolului XIX în două sezoane: cel al şederii în capitale ţi celălalt, al retragerii în cu­noscutul pelerinaj monden, în care noutatea medicală se contaminează de bontonul modei. Unde pleacă Mitică, sub protecţia unui anonimat paradoxal? La băi, în Europa. Nici mai mult, nici mai puţin. Contemporanii lui, cărora nu le dădea mâna, se scăldau în ştrandul lui Nicu Filipescu, deschis la sfârşit de secol în Bucureşti. Râvnitele băi sunt şi monedă de schimb. In Cele trei zeiţe (poemă pedagogică), a aceluiaşi Caragiale, un incoruptibil, altminteri, profesor de matematici pierde la poker banii de vacanţă (unde trebuia să meargă? La băi...) şi devine şantajabil de o mătuşă înţeleaptă a unui june corigent. Celebra întâlnire Negruzzi- Eminescu, povestită în Amintiri­le de la Junimea ale primului, are loc într-un popas vienez al memorialistului, pe drumul spre băi. Pe Eminescu însuşi băile nu l-au ajutat, însă i-au fost prescrise cu străşnicie. Erau, aceste cure de vindecare, un soi de calvar de familie. Societatea vremii descoperise metoda lui Kneipp, şi se grăbea spre Pesta ori Viena. Deseori cu interese ascunse, ca în Lună de miere, unde martorul fără voie al unei idile pe ascuns intervine mult mai benign decât, de pildă, călătorul din Bubico. Ne-am putea întreba de ce nu se îndură „să se și răzbune pe o tânără ușuratică, tulburându-i mai mult decât o clipă luna de miere". Un răspuns ar fi că totul e, oricum, o farsă. Tabletele cu bismut, Pink, îi sunt recomandate vârstnicului mire ca să-şi trateze, pesemne, problemele la stomac, de medicul Aleeu Urechia. Pentru aceeaşi suferinţă, sfătuit de alt doctor, mergea la băi. Urechia, împreună cu Caragiale, şi-au râs, într-o vară, de ambiţia locuitorilor Sinaiei de a avea băi cu sulf. Miraculoasa sursă de... putoare, care aprinsese speranţa în oraş (suntem în ani de naivitate şi entuziasm), se datora unei haznale părăsite (în numărul 19/ 2006 al României literare profesorul Ştefan Cazimir analizează reflectarea episodului în memoriile fiului lui Aleeu Urechia). Cu riscul de a fi ridicoli, oamenii sunt în stare de orice pentru băi, cam în felul proverbialului Leonida Condeescu. Aşadar, de ce să fi stricat boanghenul din Lună de miere posibilitatea tinerei de a profita de o slăbiciune pe care venerabilu-i soţ o împărţea cu toţi congenerii, împinsă, ca aproape orice în lumea lui Caragiale, în manieră. Deşi pare a fi, la început, un tabiet romantic. Ieşind spre Sărindar, detaliu nu lipsit de importanţă la Caragiale­­tatăl, Pantazi face o confesiune în care băile apar, prin ochii mamei, drept ceva de ferească Sfântul! Zicându-i Zizinului, pe ungureşte, Zayzon, dar într-o franţuzească foarte apropiată de zezon­ul tătâne­­sc, Mateiu pare că dă o ultimă lovitură lumii în care călătoria cu chervanul era visul unei ierni întregi. Moravurile pare că se schimbaseră, sau cel puţin ruptura lui Mateiu cu obiceiurile şi plăcerile bătrâneşti anunţă o vârstă, socială şi literară, când amantlâcurile de vacanţă ajung păcate cu totul minore. Esca­padele legitime şi instituţionali­­zate, în viaţa împărţită între băi şi oraş, le lasă locul unor peripluri mult mai deocheate. Despre ele, Caragiale-tatăl tace strategic, sau le acoperă în coaja încă întreagă a unor trasee de modă veche. ■ acţionarele noas­tre - fie ele mai vechi, fie re­cente - nu în­registrează cuvântul impor­tant decât ca adjectiv. ■ prin anticariate de simona vasilache „Contribuie important“ La bai F România literară numărul 25 / 22 iunie 2012

Next