România literară, aprilie-iunie 2017 (Anul 49, nr. 15-28)

2017-06-23 / 27-28. numărul

n noul context istoric, Iorga va stabili relaţii de colaborare ştiinţifică dintre cele mai rodnice româno-polone, iar rezultatele eforturilor depuse în această direcţie nu au încetat să vină. meridiane Cine işi iubeşte patria să fugă in Valahia! Iorga nu numai că a cunoscut foarte bine istoria şi cultura poloneză, dar a nutrit­­ încă din copilărie - stimă şi dragoste deosebite faţă de vecinii noştri din nord-vest. Istoricul, academicianul, literatul a fost cel care a cultivat şi a militat ca nimeni altul pentru stabilirea de relaţii de cunoaştere şi de conlucrare cât mai bune între cele două ţări şi popoare, între culturile lor1. Nu întâmplător, Iorga l-a trimis, la începutul anilor 20, ca lector de limbă română la Universitatea din Cracovia, pe promiţătorul istoric, P. P. Panaitescu, viitor rector al Universităţii din Bucureşti. Discipolul apropiat al lui Iorga încă din anii 20 ai secolului trecut „a defrişat" pur şi simplu arhivele poloneze din vechea capitală a Jagiellonilor. în România, oratorul a amintit mai rar, dar în Polonia aproape de fiecare dată sublinia faptul, atunci când a avut prilejul, că primul său profesor de istorie, pe vremea cât a frecventat cursurile gimnaziale la Botoşani, i-a fost un dascăl revoluţionar polonez, unul dintre cei care participase la răscoala militară de la 1863, denumită insurecţia din ianuarie sau powstanie styczniowe. Tokar­ski îl chema, şi se refugiase în Moldova împreună cu mulţi alţi polonezi, pentru a trăi şi munci alături de români. Acel profesor de gimnaziu, străbătuse acelaşi drum bătătorit cu multe decenii în urmă şi de înaintaşii săi, aceasta începând secolul la XVIII-lea, de pe vremea în care pe meleagurile poloneze mai era încă la modă chemarea: Kto kocha ojczyzne niech jedzie na Woloszczyzne /Cine îşi iubeşte patria să fugă în Valahia!/ Pentru libertatea voastră şi a noastră Nu ştiu dacă marele istoric de mai târziu cunoştea această butadă rimată, care intrase până şi în paremiologia poloneză şi în care Moldova şi Muntenia împreună în mentalul colectiv ca ţinte salvatoare în faţa opresorilor Poloniei. Pentru că împilatorii nu erau nimeni alţii decât ruşii, prusacii sau austriecii, toţi la un loc înfrăţiţi pentru a nu pierde prada frăgezită la 1772, 1793 şi 1795. De mare nevoie au părăsit polonezii meleagurile natale pentru a se instrui în Apus şi a reveni mai bine căliţi şi pregătiţi pentru eliberarea ţării lor, în chinurile şi în mintea reprezentaţilor Marii emigraţii poloneze de pretutindeni: Mickiewicz, Lelewel, Czartoryski etc. s-a născut ideea de a lupta pentru dezrobirea ţării lor şi­ a altor naţiuni care se ridicau pentru eliberare de sub opresiune străină. Paşoptiştii români de la polonezi 32 Emin« in content istorico-literar nolonez au învăţat ce înseamnă şi cum să aplice chemarea: Pentru libertatea voastră şi a noastră­­ înfrăţindu-se pe baricadele revoluţiei de la 1846 şi de la 1848 pentru realizarea acestui deziderat. Un istoric de seamă englez, Normad Davies, i-a găsit Patriei lui Tokarski denumirea de Teren de joacă al lui Dumnezeu.2 Românii n-au îndrăznit să gândească la aşa ceva: paşoptiştii doreau să vadă în polonezi un aliat împotriva subjugării comune, ruse şi austriece. Bălcescu a încercat cu obstinaţie să îi atragă de partea sa pe revoluţionarii polonezi împotriva deznaţionalizării ungureşti, încercând a-i apropia în 1849 pe Bem şi Dembinski pentru cauza românităţii.3 Privind în urmă constatăm că primul dascăl de istorie al lui Iorga a fost acel luptător care i-a insuflat o dragoste aparte faţă de ţara sa şi de trecutul polonez. Când zorii eliberării Poloniei au apărut spre sfârşitul primului război mondial, chiar dacă aceştia păreau a fi destul de nebuloşi, Iorga a scris şi a publicat în Neamul Românesc cel mai frumos imn la adresa steagului polonez /alb roşu/, înălţat de militarii polonezi - chemaţi la arme sub comandă ţaristă - şi care se aflau printre trupele ruseşti staţionate la Galaţi. Nu există un text similar, atât de înflăcărat în publicistica altor ţări.4 Iorga despre Unesc» la Universitatea Jagiellonă în noul context istoric, Iorga va stabili relaţii de colaborare ştiinţifică dintre cele mai rodnice româno­­polone, iar rezultatele eforturilor depuse în această direcţie nu au lin tal olograf - inedit încetat să vină. Pentru prestigiul de care se bucura în lume, în 1923 istoricul român avea să fie ales printre membri de onoare ai Academiei de Ştiinţă de la Cracovia. Va fi invitat al statului polonez în iunie 1924 pentru a i se înmâna înalta distincţie. Atunci a ţinut sub cupola vechii Universităţi Jagiellone trei conferinţe. Una despre artişti italieni în Ţările Române şi în Polonia, a doua despre viaţa şi creaţia lui Eminescu, a treia despre România cu prezentarea de pe diapozitive a unor imagini color autochrome, în Memorii va consemna lapidar. Foarte mult public, foarte înţelegător şi călduros.­ Nu se cunoaşte conţinutul exact al niciuneia dintre alocuţiuni. Curioşi am fi dacă o fi expus oare vreuna din tezele sale cu privire la Eminescu ca: „expresia integrală a sufletului românesc", sau pe cea cu privire la realizarea „celei mai vaste sinteze făcută de vreun suflet de român"? Peste un an, eruditul de la Vălenii de Munte va publica, în colecţia Biblioteca pentru toţi, însemnările sale din această călătorie, sub titlul Note polone - un volum cordial sub forma unor însemnări şi reportaje despre ceea ce însemna Polonia renăscută. Printre altele, în el găsim şi evocarea despre întâlnirea avută cu mareşalul Poloniei, Józef Pilsudski, în conacul Miluszin de la Sulejówek. Multe capitole de istorie în această carte... De istorie cordială. O întâmplarea fericită a făcut apoi ca unul dintre poeţii de seamă din perioada interbelică, transilvăneanul, Aron Cotruş să ajungă ataşat de presă la Varşovia, exact în perioada în care Iorga deţinea funcţia de prim ministru, împreună cu confratele său polonez, Emil Zegadlowicz, cei doi au convenit transpunerea în polonă a liricii româneşti, aşa că după apariţia primei antologii de poezie românească: Teme româneşti, /apărută în 1931/ şi a poemului împărat şi proletar, ediţie bibliofilă, tipărită în 1932, dedicată „Marelui voievod al sufletului naţional românesc, savantului, filosofului, poetului, cârmuitorului corăbiei Statului Nicolae Iorga" pe care Zegadlowicz îl cunoscuse cu un an mai înainte la cursurile Universităţii de vară de la Vălenii de Munte. Cotruş îl va însoţi personal, conducându-l şi la mormântul poetului, la Cimitirul Bellu din capitală. ■ Primele poeme eminesciene in limba lui Kckiewicz prefaţate de Iorga în iunie 1933, graţie eforturilor scriitorului şi traducătorului polonez, Emil Zegadlowicz, apare al treilea florilegiu. Acesta conţinea 23 din cele mai importante poeme din creaţia eminesciană, 23 din ele văzând pentru prima dată lumina tiparului în polonă. Nu excludem că în orăşelul de pe Valea Teleajenului să se fi născut ideea ca volumul să fie prefaţat de istoricul, savantul, poetul şi dramaturgul român. Din conţinutul florilegiului făceau parte poemele: Ze umrzec mam (Odă), Ponad szczytami (Peste vârfuri), Las (Ce, te legeni... ), Diana, Do gwiazdy (La steaua), Przez fale przez zawieje (Dintre sute de catarge), Jutrem zycia dzien sie zwieksza (Cu mâine zilele-ţi­ adaugi), Polnoc (Se bate miezul nopţii), Testament (Mai am un singur dor), Kamadewa, Wszystie ptaki w borze (La mijloc de codru des), Jezioro (Lacul), Jaskólki (De ce nu vii), Gdy galez w okno me uderzy (Şi dacă...), Uliczka (Pe aceeaşi ulicioară), Jak? Ce? (De-or trece anii ... ), Rozlaczenie (Despărţire), Daleko (Departe sunt de tine), Sonet pierwszy (Sunt ani la mijloc), Sonet drugi (Când însuşi glasul), Gwiazda wieczoma (Luceafărul), Cesarz i proletariusz (împărat şi proletar), List I, II, III (Scrisoarea I-a, a II-a, a IlI-a), Modlitwa Daka (Rugăciunea unui dac), toate în transpunerea poetului wadowicean. Cât de mare a fost surpriza produsă printre criticii literari şi asupra cititorului polonez reproduc doar câteva cuvinte dintr-o recenzie apărută într-un cotidian varşovian, semnată de St. Szpotanski şi în care se spune: traducerea din Eminescu îl aşază pe Zegadlowicz pe treapta cea mai înaltă a valorii poetice. Prefaţa trimisă de premierul român spre publicare lui Emil Zegadlowicz, prin Aron Cotruş, a apărut alături de Nirvana lui Caragiale. Predoslovia a fost redactată de Nicolae Iorga, în limba franceză, având conţinutul olograf de mai jos: Mitu im i ihnu­l mi telului „rumul,,, , v Mvunlulu, carmuHturuiut /**/„‡/,,,, m­­«!«­XimUir Joi fiu ii mi Imn, acmî pwm­³/„„ b'.mine.&m 7 'nulm/tihnul :‡ / In tu* 4* w * '"• România literară numărul 27-28 / 23 iunie 2017

Next