România - Capitala, noiembrie 1938 (Anul 1, nr. 153-167)
1938-11-11 / nr. 163
Un clasic: A. I. ODOBESCU S‘a spus de multe ori că secolul al nouăsprezecelea, românesc, îi aparţine „Junimii11. Fiind pregătită, această mişcare, de două generaţii înaintaşe, din acelaş secol, — ea venea să promoveze figurile mari ale spiritului, adevăratele valori ale culturii. E adevărat că „Junimea1* a dat cel puţin trei mari creatori, ce vor birui totdeauna orice exigenţe critice. Ele au devenit etaloane şi nu ştiu cât de comprehensivă a fost critica noastră, în relevarea şi tălmăcirea lor, dacă nu chiar în înţelegerea fenomenelor literare. Pentru ca trinitatea Eminescu, Creangă, Caragiale se leagă tocmai prin faptul că, fiecare din aceste personalităţi literare, constitue un fenomen. Dar, deşi „Junimea11 deţine importanţa necontestată a supremului ciclu, secolul al nouăsprezecelea"angajează, în toate provinciile româneşti, o „ seamă de elite ale spiritului, intr o lupta a cărei finalitate nu era decât afirmarea pe planul culturii. In Moldova era mişcarea lui Maiorescu, cu aderenţii ei din Vechiul Regat (I. L. Caragiale şi Duiliu Zamfirescu) — în Muntenia I. P. Haşdeu şi Alexandru Odobescu, iar în Ardeal o nouă generaţie latinistă, fie că reprezentanţii ei duseseră prea departe preocupările înaintaşilor, împotmolindu-se într’o pedantă şi academică „sciinţă filologicească11. Oricum, Moldova nu epuizase elanul de creaţie. Muntenia îşi păstrează independenţa prin A. I. Odobescu şi B. P. Haşdeu,— cel dintâi muntean de baştină, celălalt prin adopţiune. Amândoi însă pasionaţi de aceleaşi preocupări, înrudiţi prin aceleaşi domenii de explorare ale spiritului. Cât despre independenţa lor, e destul să amintim celebra polemică între Haşdeu şi Maiorescu, — fiecare apărând o poziţie, o ideologie, o şcoală. A. I. Odobescu întruchipează chintesenţa spiritului muntean, din acea epocă. Arheolog, istoric, critic, exeget al folklorului, scriitor şi filolog — autorul „Istoriei Arheologiei11 a fost o figură reprezentativă a veacului trecut. Ţinuta occidentală, a lui A. I. Odobescu, metodele apusene, în ştiinţă, — în fine întreg complexul activităţii sale, a contribuit la ascensiunea înapoiatei noastre culturi, pe treptele înalte de aiurea. Dacă, în biologie, „ontogenia repetă filogenia11 ş— principiul nu mi se pare absurd nici pentru cultură. Iată de ce, faptul că Odobescu a scris două nuvele („Doamna Chiajna11 şi „Mihnea Vodă cel Rău11) cu subiecte din istoria neamului, cu o savantă reţetă a epocelor în tot ceia ce aveau ele caracteristic în privinţa datinelor, a moravurilor şi a costumelor, — într’un limbaj arhaic, de o savoare cronicărească, atestă tocmai efortul de a face prezente, în elaborările unei vremi ce se conducea după directivele apusene, — a face prezente, zic, valorile mari ale tradiţiei. Dar paginile ce descriu, cu acelaş dar osebit de a da viaţă cuvântului arhp^e5,vânătorile ş. Tămădăenilor - din .- BărăganЪ Nu au. §i.'ele,semnÎfî,Qâtîà'unei pledoarii, pentru"patrimoniul ' tradiţiei J§i‘ al etnicităţii? r - Win i - -, -,r,~ .►«МРУ ИШ ЕШШШЫ fcfjfi I ч- „.Şi ,fiindcă ,'cu.Scarlat Struţeanu a început publicarea „Operelor11 lui Odobescu, în editura Fundaţiilor Regale — ar fi nimerit să ne oprim, cu evlavie, lângă impunătoarele tomuri ce cuprind toate scrierile acestui mare clasic român. Vlaicu Bârna iWIIWMyAMWIMVWWWUtrAjWWWWWIMWWWWWWWWIMWWWWMMMMVVWirsUWVMr' „FILARMONICA" CU ANNIE FISCHER Astă seară va fi la Ateneu con-certul simfonic dat de Orchestra „Filarmonica” a Fundaţiilor Culturale Regale sub conducerea maestrului George Georgescu şi cu concursul reputatei pianiste vieneze Annie Fischer. Programul cuprinde Poemul Neamului de Sabin Drăgoi (cu concursul Soc. corale „Carmen” de sub conducerea d-lui prof. Ion Chirescu), concertul pentru piano şi orchestră de Schumann şi sugestivele „Tablouri dintr’o expoziţie” de Mussorgsky, compuse pentru piano şi orchestrate după o jumătate de veac de Maurice Ravel, care a înţeles astfel să consacre şi el importanţa acestor tablouri muzicale, generatoare de atâtea sugestii noi. Biletele, cu preţuri obişnuite la Librăria Fundaţiilor Regale din Piaţa Palatului. PUTINĂ MUZICA de A. Jiquidi sidareia^. EXPOZEUL D-LUI PROF. DIMITRIE GUSTI DESPRE PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA EXPOZIŢIA UNIVERSALA DE LA NEW-YORK România va fi reprezentată real şi obiectiv în spiritul adevărului ştiinţific şi al marilor interese naţionale In frumoasa sală a palatului Fundaţiilor pentru artă şi literatură „Regele Carol II”. Miercuri după masă la ora 5, d. profesor Dimitrie Gusti a ţinut o consfătuire cu reprezentanţii presei, în cadrul căreia a înfăţişat principiile călăuzitoare ale Pavilionului român ce se pregăteşte pentru Expoziţia Universală din New-York.D. profesor Gusti şi-a început cuvântarea prin a spune care este ideia fundamentală ce a determinat România să participe şi la această expoziţie internaţională concepută pe dimensiuni atât de uriaşe. D-sa a identificat factorul determinant în dorinţa vie a unei naţiuni tinere de a oferi spectatorilor transoceanici în imagini sintetice, măsura fidelă a posibilităţilor noastre de creaţie culturală şi economică. Intr’adevăr un alt sens, această participare nu poate să aibă. Ea are menirea hotărâtoare de a prezenta publicului american o ţară a Europei, despre care el desigur, va fi ştiind prea puţin şi prea aproximativ,, • «r _ « ' Dar pentru ca intenţia această admirabilă să dea cele mai bogate roade, a trebuit ca stilul expoziţiei să fie întocmit cu toată limpezimea, ceiace' evident nu s’a putut decât printr’o desăvârşită cunoaştere a României şi printr’o bună pătrundere a psihologiei americane. D. prof. Gusti a satisfăcut cu prisosinţă amândouă cerinţele. In ceiace priveşte cunoaşterea României, d-sa nu s’a oprit numai la o seacă îngrămădire de material ci a organizat acest material зе temeiul unei concepţii unitare, acelei concepţii sociologice pe care o ilustrează de ani de zile la Universitatea din Bucureşti şi graţie căreia, î’a născut un curent de excepţional prestigiu ştiinţific. Fireşte, nimeni nu era chemat să ducă la biruinţa înfăptuirii Pavilionul Român ca d. Guşti, în care s’au întrunit însuşirile doctrinarului cu virtuţile omului de acţiune. Dată fiind concepţia generală dominantă a planului de activitate, un lucru s’a impus dela sine, un lucru 'are se va respecta cu cea imun conştientă rigurozitate. Anume, acela, la prezenţa noastră la Expoziţia Universală din New-York să fie coana reală a patriei, imaginea mereu obiectivă a întregii Românii. Niciun temei fals nu va intra în compoziţia Pavilionului. Tot ce se va vedea acolo, va fi expresia pură a unui adevăr naţional, social sau culural. Noi n’avem nevoie să minăm’. Darurile pe care le posedăm ajung, din plin, să vorbească privitorului despre minunata noastră țară. Vor fi destui alţii care o să nintă. România însă, îşi va arăta numai bogăţiile reale, se va înfăţişa idică aşa cum, printr’un act de binecuvântare nemărginită a lăsat-o Dumnezeu să fiinţeze. Acest sentiment de adâncă demnitate ştiinţifica ce stă la baza alcătuirii Pavilionului nostru, a fost sublinat de profesor Gusti în chipul cel mai stăruitor. Dar noi am tălmăcit în el pasiunea unui suflet, închinată exclusiv ideilor şi frumuseţilor neatinse de patimi lăturalnice. Convins că adevărul învinge dincolo de orice piedică întâmplătoare, prof. Gusti şi-a mărturisit nezdruncinata certitudine că felul în care va fi reprezentată România la New-York va fi in acelaş timp şi cea mai izbutită propagandă. Căci arătând adevărurile noastre de viaţă vom arăta totdeodată care sunt perspectivele desvoltării in viitor şi după cum a spus d. Gusti, ceiace facem acuma nu-i decât o tehnică a pregătirii pentru mâine. Deaceia Pavilionul Românesc va fi un monument de realitate şi spirit obiectiv şi tocmai din cauza asta va avea un profund caracter pragmatic. Un noroc remarcabil a venit în sprijinul nostru: comisarul general al Expoziţiei Universale ne-a rezervat un loc ce se bucură de toateprivilegiile. Motivul zace în fapta •M. & Regelui Carol II de 9,1 fi pri- mit în audienţă pe comisarul general, care a ţinut să-şi manifeste aşa neuitata lin recunoştinţă. Contribuţiia României la expoziţia internaţională din New York constă în trei grupe: un Pavilion Naţional, o Casă Românească şi o serie de manifestări artistice. Pavilionul Naţional aşezat pe marginea dreaptă a Hallului Popoarelor este urn edificiu îmbrăcat complect în marmoră de Ruschiţa. La Paris acelaş procedeu a fost întrebuinţat cu admirabile efecte. Totuşi o inovaţie s-a adus. De data asta blocurile şi lespezile nu mai sunt plate ci sculptate cu motive decorative româneşti. Construcţia interioară a Pavilionului se sprijină şi ea în hotărîtoare măsură pe specificul stilului naţional. Ea însumează aportul original al României la peisajul Expoziţiei. De o parte şi de alta a clădirii sunt doua statui simbolice: Cea dintâi reprezentând o Românie personificată cu faclă în mână lucrată de sculptorul O. Han, cea de a doua o Românie creatoare — ţara nouă înfiorată de duhul constructiv al muncii, lucrată de sculptorul Medrea. Ambele au o nebănuită importanţă. Ele sunt menite să fie punctul central de atenţie prin faptul că au cea mai fericită perspectivă, cea mai dăruită opoziţie- O hartă imensă a ţării este situată în mijlocul Pavilionului. Această Harta României (fragment) hartă de 5 7 metri executată de Mac Constantinescu este o operă grea. Ea înfăţişează în relief toate bogăţiile naturale ale patriei cu îndeletnicirea locuitorilor din regiunile respective. E luminată succesiv scoţând în evidenţă când un aspect când altul. In faţa ei se înalţă aerian columne metalice cu chipul M. S. Regelui Carol II şi al Marelui Voievod de Alba Iulia, Mihai, făcute de Maliţa Pătraşcu. Urmează apoi o istorie a României, reprezentată în cinci capitole. Sunt alese monumentele cele mai caracteristice şi semnificative ale trecutului naţional. Iată-le: strămoşii cu Boerebista; cucerirea Daciei de Traian şi fragment din Dacia Felix; năvălirea barbarilor şi descălecarea; Voivozi eroici şi voievozi culturali; Unirea; iar la urmă Regalitatea. Spectatorul priveşte ca într’o lume concentrată liniile destinului nostru istoric. Panourile sunt săpate în aramă. In jurul Pavilionului d. Gusti s’a decis să prezinte o serie de scene pe tema: ştiinţa aplicată la viaţă, cuprinzând toate instituţiile noastre, de cercetare care rivalizează cu oricare alte asemănătoare. O deosebită importanţă are capitolul inventivităţii româneşti, strâns legat de acela al industrialismului care fireşte, îi interesează la maximum pe americani. Dacă la Paris afirmarea geniului tehnic al spiritului românesc a fost stingherita din cauza anumitor susceptibilităţi, obligaţi fiind să renunţăm la categorica întâietate a unui Vlaicu sau Vuia, la New-York nu există nici un obstacol să ne reabilităm.In concluzie, planul inferior cuprinde în întreaga ei complexitate, tehnica pregătirii vieţii de mâine. In planul de sus se aşează tablouri ale activităţii Fundaţiilor Regale. D. Teodorescu-Sion lucrează la o uriaşă pictură, zugrăvind Serviciul Social. Din cele ce am putut să vedem, reiese că d. Sion va realiza o alegorie dinamică a tinereţii roma-., neşti, pornită pe calea eforturilor neostenite întru binele obştesc. Tot timpul rulează două filme: unul, jos, desfăşurând aspectul industrial — cu armament şi fabrici — ; belaş lait, sus, desfăşurând, echipele de tineri la lucru. Al doilea grup prin care România contribue la Expoziţia Universală, este casa românească. Ea este situ-ata în itiediata apropiere a cu Para Hanului Naţional. De, o arhitectura caldă şi comunicativă, ea are un parter, două etaje, balcoane scobite în piatră, lucrată în stilul oltenesc şi în acela caracteristic epocii brâncoveneşti, constând într’un armonios belşug de forme. Aici, îndrumările d-lui prof. Guşti ies din vechea d-niei sale preocupare: Satul. Şcoala monografiei sociologice dă o înfăţişare casei româneşti, sortită să tromâie neegalată. Atmosfera dinlăuntru, reînvie dincolo de întinderea oceanului intimitatea ospitalieră a ţăranului. Scoarţe şi covoare imense împodobesc încăperile. Este cu neputinţă de expus revărsarea aceea de nuanţe, simetria liniilor cât şi echilibrul sufletesc redat — pe care ni le-a descris imaginaţia d-lui Gusti. Ca o încoronare a acestor două grupe, este cea de a treia: organizarea manifestărilor artistice. In fruntea lor stau maestrul mondial George Enescu, al cărui Oedip se va reprezenta, şi sculptorul Brâncuşi, căruia i se va amenaja o sală specială. De asemenea, o sută de ţărani sunt prevăzuţi cu dans în tot timpul expoziţiei. Terminând partea expoziţiei, d. Gusti a ţinut să ne asigure că nu, are decât o singură dorinţă: să depăşească succesul mare de la Paris, din anul trecut şi să slujească interesele naţiunii cu toate puterile d-niei sale. Ca încheiere, d-sa a spus că în afară de orice potrivnicii şi dificultăţi, biruinţa se va întruchipa. Garanţia supremă că aşa este, avem elanul salvator al M. S. Regelui Carol I, care nu cunoaşte margini, nici oboseală. Sprijinul şi orientarea acordate de M. S. Regele1 sânt chezăşia că nimeni şi nimic nu poate să zădărnicească ceea ce se urmăreşte. De aceea, victoria nu este a noastră, a spus d. Gusti, ci a Luminatului Suveran. .. Ilariu Mureşan MAC CONSTANTINESCU.— Fragment de friză istorică (aramă) MAC CONSTANTINESCU -MftblMbl AlmTIKLslU.— Fragment de friză istorică (aramă)